Tema Marii Lupte și relația cu reforma spirituală a poporului advent
Copiază link

Tema Marii Lupte și relația cu reforma spirituală a poporului advent

Satana inventează nenumărate planuri pentru a ne ocupa mintea, aşa ca ea să nu stăruie asupra lucrării pe care ar trebui să o cunoaştem foarte bine. Arhiamăgitorul urăşte adevărurile mari, care scot în evidenţă o jertfă ispăşitoare şi un Mijlocitor puternic. El ştie că, în ceea ce-l priveşte, totul depinde de abaterea minţilor de la Isus şi de la adevărul Său. Aceia care vor să se împărtăşească de meritele mijlocirii Sale nu trebuie să îngăduie nimănui să se amestece în datoria lor faţă de o sfinţenie desăvârşită, în temere de Dumnezeu. Ceasurile preţioase, în loc să fie dedicate plăcerii, expunerii sau căutării de câştiguri, ar trebui devotate studiului cu rugăciune stăruitoare a Cuvântului Adevărului. Subiectul cu privire la Sanctuar şi la judecata de cercetare trebuie să fie clar înţeles de către poporul lui Dumnezeu. Toţi au nevoie de o cunoaştere personală a poziţiei şi a lucrării Marelui lor Preot. Altfel, le va fi cu neputinţă să arate credinţa care este absolut necesară în vremea aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu doreşte ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet de câştigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie să se înfăţişeze înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească faţă în faţă cu Judecătorul cel mare. Cât de important este deci ca fiecare minte să contemple cât mai des scena solemnă în care se va ţine judecata şi se vor deschide cărţile, când, aşa cum spune Daniel, fiecare trebuie să-şi primească plata la sfârşitul zilelor. Toţi aceia care au primit lumină cu privire la acest subiect trebuie să dea mărturie despre adevărurile mari pe care Dumnezeu le-a încredinţat lor. Sanctuarul din ceruri este chiar centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor. El cuprinde orice suflet care trăieşte pe pământ. El deschide privirii Planul de Mântuire, aducându-ne foarte aproape de încheierea vremii şi descoperindu-ne sfârşitul plin de biruinţă, în lupta dintre neprihănire şi păcat. Este de o importanţă copleşitoare ca toţi să cerceteze cu grijă aceste subiecte şi să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei. Mijlocirea lui Hristos în favoarea omului, din Sanctuarul de sus, este tot atât de importantă, pentru Planul de Mântuire, ca moartea Sa pe cruce. Prin moartea Sa, El a început acea lucrare, pe care, după înviere, S-a înălţat să o desăvârşească în ceruri. Trebuie să intrăm prin credinţă dincolo de perdea, «unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător» (Evrei 6:20). Acolo se reflectă lumina de la crucea de pe Calvar. Acolo putem câştiga o înţelegere mai clară a tainelor mântuirii. Mântuirea omului a fost adusă la îndeplinire cu un preţ infinit pentru cer; jertfa adusă împlineşte cererile cele mai mari ale Legii lui Dumnezeu călcate de om. Isus a deschis calea către tronul Tatălui şi, prin mijlocirea Sa, dorinţa sinceră a tuturor acelora care vin la El în credinţă poate fi prezentată înaintea lui Dumnezeu.” – Tragedia veacurilor, 488-489.

Tot ceea ce slăbeşte puterea fizică face să scadă şi capacitatea intelectuală, făcând-o mai puţin în stare să facă deosebire între bine şi rău. Devenim astfel mai puţin capabili a alege ceea ce ştim că este bine.” – Parabolele Domnului Hristos, 346.

„Influenţa lui Satana se exercită necontenit asupra oamenilor, ca să tulbure simţurile, să stăpânească mintea pentru rău şi să aţâţe la violenţe şi crime. El slăbeşte corpul, întunecă inteligenţa şi înjoseşte sufletul. Ori de câte ori leapădă invitaţia Mântuitorului, oamenii se supun lui Satana. În toate domeniile vieţii, în familie, în afaceri şi chiar în biserică, mulţi oameni fac astăzi acelaşi lucru. Din cauza aceasta s-au răspândit pe pământ violenţa şi crima, iar întunericul moral, ca o mantie a morţii, învăluie casele oamenilor. Prin ispitele lui iscusite, Satana îi face pe oameni să se dedea la rele tot mai mari, până când ajung la decădere morală şi la ruină. Unica siguranţă împotriva puterii lui se află în prezenţa lui Isus. Înaintea oamenilor şi a îngerilor, Satana a fost descoperit ca vrăjmaş şi distrugător al omului; Hristos, ca prietenul şi eliberatorul omului. Spiritul Său va dezvolta în om ceea ce înnobilează caracterul şi umple de demnitate fiinţa sa. Va înălţa pe om pentru gloria lui Dumnezeu în corp, suflet şi spirit.” – Hristos lumina lumii, 341.

Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost vreodată încredinţată făpturilor omeneşti; nu a fost niciodată mai importantă studierea lui cu sârguinţă, ca acum. Nicio generaţie din trecut nu a mai fost chemată să facă faţă unor chestiuni atât de însemnate; niciodată nu au fost confruntaţi tinerii şi tinerele cu primejdii atât de mari cum sunt cele care îi ameninţă în aceste zile.” – Educație, 22.

„Dar în prea multe şcoli teologice din zilele noastre, Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte din sistemul educaţional. Alte subiecte ocupă mintea. Studiul autorilor necredincioşi ocupă un loc de frunte în educaţia teologică. Scepticismul este întreţesut în materiile cărţilor din aceste şcoli. Greşit interpretate şi pervertite, unele descoperiri, rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, pot duce la rătăcire. Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu aşa zisele învăţături ale ştiinţei şi făcut să apară nesigur şi nedemn de încredere. În acest fel, seminţele îndoielii sunt semănate în mintea tinerilor şi în momentul ispitirii ele răsar. Când se pierde credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul rămâne fără călăuzitor, fără ocrotitor. Atunci, tinerii sunt atraşi pe calea îndepărtării de Dumnezeu şi de viaţa veşnică.” – Parabolele Domnului Hristos, 41.

Nervii creierului, care se află în legătură cu tot organismul, sunt mijlocul prin care cerul ia legătura cu omul şi afectează viaţa interioară. Tot ceea ce împiedică circulaţia curentului electric în sistemul nervos, diminuând astfel puterile vitale şi scăzând puterea de percepţie a intelectului, face ca natura morală să fie mai greu de activat.” – Educație, 209.

Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, având o asemenea caracterizare, ar trebui să li se dea locul cel mai înalt în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să dobândim o cunoaştere a lui Dumnezeu, Creatorul, şi a lui Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt Ei descoperiţi în Cuvântul sacru.” – Educație, 17.

„Fiecare făptură omenească, creată după chipul lui Dumnezeu, este înzestrată cu o putere asemănătoare cu cea a Creatorului — individualitate, putere de a gândi şi a face. Oamenii în care se dezvoltă această putere sunt oameni care poartă responsabilităţi, care sunt conducători cu iniţiativă şi care au influenţă asupra caracterelor. Lucrarea adevăratei educaţii este aceea de a dezvolta această putere, de a-i antrena pe tineri să gândească ei înşişi, nu doar să reflecte gândirea altor oameni. În loc să-şi limiteze studiul la ceea ce au spus sau scris alţii, studenţii să fie îndrumaţi către izvoarele adevărului, către vastele câmpuri din natură şi revelaţie, deschise cercetării. Să contemple marile subiecte ale datoriei şi destinului — şi mintea lor se va lărgi şi întări. În locul unor făpturi educate, dar plăpânde, instituţiile de învăţământ vor putea trimite în lume bărbaţi îndeajuns de puternici pentru a gândi şi acţiona, bărbaţi care să fie stăpâni ai împrejurărilor, nu robi ai acestora, bărbaţi care au o minte largă, un cuget clar şi curajul convingerilor proprii.” – Educație, 17-18

„Copiii şi tinerii acumulează cunoştinţe de la profesori şi din manuale, dar lăsaţi-i să tragă ei înşişi învăţăminte şi să discearnă adevărul. În lucrul lor în grădină, întrebaţi-i ce învaţă din îngrijitul plantelor. Când privesc peisajul, întrebaţi-i de ce Dumnezeu a îmbrăcat câmpiile şi pădurile cu nuanţe atât de frumoase şi de variate. De ce nu au fost toate colorate cu un maro sumbru? Când adună flori, stimulaţi-i să se întrebe de ce El ne-a rezervat frumuseţea acestor crâmpeie din Eden. Învăţaţi-i să ia seama la dovezile grijii lui Dumnezeu pentru noi, manifestate peste tot în natură şi la adaptarea minunată a tuturor lucrurilor la nevoile şi fericirea noastră.” – Îndrumarea copilului, 35.

„Oamenii care au puterile fizice în stare bună ar trebui să se educe ca să gândească în aceeaşi măsură în care lucrează şi să nu depindă de alţii care să fie creier pentru ei.” – Principii fundamentale ale educației creștine, 43.

„Tinerii şi copilaşii să fie învăţaţi să aleagă pentru ei înşişi acea haină regală făurită în războiul de ţesut al cerului, acel «in subţire, strălucitor şi curat» (Apocalipsa 19:8) pe care îl vor purta toţi cei sfinţi de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omeneşti. Dar toţi aceia care vor s-o primească, o vor primi şi purta aici.” – Educație, 249.

„Mulţi tineri sunt doritori de cărţi. Ei citesc orice pot să obţină. Istorisirile dragostei captivante şi descrierile murdare au o influenţă corupătoare. Romanele sunt citite cu nesaţ de mulţi şi, drept rezultat, imaginaţia lor devine mânjită. În trenuri, adesea sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste tablouri dezgustătoare se găsesc şi în cârciumi şi sunt atârnate pe pereţii celor ce se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care corupţia abundă peste tot. Pofta ochilor şi pasiuni stricate sunt trezite prin privire şi lectură. Inima este coruptă prin imaginaţie. Mintea găseşte plăcere în contemplarea scenelor care trezesc cele mai josnice pasiuni. Aceste imagini ruşinoase, văzute printr-o imaginaţie mânjită, corup purtarea şi pregătesc fiinţele înşelate şi orbite să dea frâu liber patimilor păcătoase. Apoi, urmează păcate şi abateri care trag fiinţele făcute după chipul lui Dumnezeu în jos, la un nivel cu animalele, afundându-le în cele din urmă în pierzare. Evitaţi să citiţi sau să priviţi la lucruri care vă vor sugera cugete murdare. Cultivaţi puterile morale şi intelectuale. Nu lăsaţi ca aceste puteri nobile să ajungă slăbite prin multa citire chiar şi a cărţilor de poveşti. Eu cunosc minţi puternice, care au fost dezechilibrate şi amorţite sau paralizate prin necumpătare la citire. Fac apel la părinţi să controleze lectura copiilor lor. Cititul mult le aduce numai vătămare. În mod deosebit, să nu permiteţi pe mesele voastre reviste şi ziare în care se află poveşti de dragoste. Este imposibil pentru tineri să posede un nivel sănătos al minţii şi principii religioase corecte, dacă nu le place citirea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cartea aceasta conţine cele mai interesante istorisiri, arată calea mântuirii prin Hristos şi este călăuza lor pentru o viaţă mai înaltă şi mai bună. Ei ar declara-o cea mai interesantă carte pe care au citit-o vreodată, dacă imaginaţia lor n-ar fi ajuns pervertită din cauza povestirilor captivante despre personaje fictive. Voi, care aşteptaţi ca Domnul să vină a doua oară, să schimbe trupurile voastre murdare şi să vă facă asemenea trupului Său slăvit, trebuie să urcaţi pe un plan de acţiune mai înalt. Voi trebuie să lucraţi dintr-un punct de vedere mai înalt decât aţi făcut până acum, altfel nu veţi face parte din acel număr care va primi legătura finală cu nemurirea.” – Mărturii, vol. 2, 410.

Sunt citite povestiri închipuite, în timp ce Biblia nu este luată în seamă. Vine o zi, o zi de negură şi întuneric mare, când toţi vor dori să fie alimentaţi cu adevărurile simple, lămurite, ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca să poată avea, în umilinţă şi totuşi cu hotărâre, un motiv pentru speranţa lor. Cu acest fundament al speranţei lor, am văzut că trebuie să-şi fortifice sufletele pentru marele conflict. Fără acest lucru, ei sunt necorespunzători şi nu pot fi hotărâţi şi neclintiţi. Părinţii ar face mai bine să ardă poveştile şi romanele care le intră în casă. Ar face un bine copiilor. Încurajaţi citirea acestor cărţi de poveşti şi va fi ca şi cum i-aţi încătuşa. Acestea tulbură şi otrăvesc mintea. Părinţilor, am văzut că, dacă nu vă veţi trezi având în vedere binele veşnic al copiilor voştri, ei vor fi cu siguranţă pierduţi prin neglijenţa voastră.” – Mărturii, vol. 1, 135.

„Am cunoscut mai multe femei care au socotit căsătoria lor ca fiind o nenorocire. Ele au citit romane până ce imaginaţia lor li s-a îmbolnăvit şi trăiesc într-o lume creată de ele. Ele se cred femei cu minte sensibilă, cu gândire superioară, rafinată, şi îşi închipuie că soţii lor nu sunt aşa de rafinaţi; că ei nu posedă aceste calităţi superioare, şi de aceea, nu pot aprecia presupusa lor virtute şi gândire rafinată. În consecinţă, femeile acestea se socotesc a fi mari suferinde, martire. Ele au discutat şi au cugetat asupra acestor aspecte până ce au devenit aproape maniace faţă de acest subiect. Ele îşi închipuie că valoarea lor este superioară faţă de a celorlalţi muritori, şi că nu este plăcut pentru sensibilitatea lor rafinată să se asocieze cu oameni obişnuiţi. Femeile acestea se înnebunesc singure; şi soţii lor sunt în pericol de a crede că ele posedă o minte superioară. Din cele ce mi-a arătat Domnul, această grupă de femei şi-au pervertit imaginaţia prin citirea de romane, visare cu ochii deschişi şi clădire de castele în Spania, trăind într-o lume imaginară. Ele nu coboară cu gândurile la îndatoririle obişnuite şi folositoare ale vieţii. Ele nu iau asupra lor poverile vieţii, care se află pe calea lor, şi nu caută să facă un cămin fericit şi plăcut pentru soţii lor. Ele lasă toată greutatea asupra soţilor, neducându-şi propria lor povară. Aşteaptă ca alţii să le preîntâmpine lipsurile şi să facă în locul lor, în timp ce ele sunt libere să găsească greşeli şi să pună întrebări după cum le place. Femeile acestea au un sentimentalism care tânjeşte după dragoste, gândindu-se continuu că nu sunt apreciate, că soţii lor nu le dau toată atenţia pe care o merită. Ele îşi închipuie că sunt martire.” – Mărturii, vol. 2, 462-463.

Printre cele mai periculoase surse de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o şcoală pentru moralitate şi virtute, aşa cum se pretinde adesea, el constituie însuşi focarul pentru imoralitate. Prin aceste spectacole, se încurajează şi se preiau obiceiuri vicioase şi înclinaţii păcătoase. Cântece, gesturi, expresii, atitudini josnice şi obscene, toate acestea pervertesc imaginaţia şi înjosesc moralul. Orice tânăr care frecventează astfel de spectacole va ajunge să aibă principiile alterate. Nu există în ţara noastră influenţă mai puternică pentru a otrăvi imaginaţia, a distruge impresiile religioase şi a toci gustul pentru plăcerile liniştite şi realităţile echilibrate ale vieţii, ca reprezentaţiile teatrale. Plăcerea pentru astfel de scene creşte o dată cu fiecare îngăduinţă, la fel cum dorinţa după băuturi alcoolice creşte o dată cu folosirea lor. Singura cale sigură este aceea de a evita teatrul, circul şi orice alt loc de distracţie discutabil.” – Căminul advent, 516.

„Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi invocată asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciun creştin nu ar dori să întâmpine moartea într-un asemenea loc sau să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos.” – Evenimentele ultimelor zile, 87.

Goana după plăceri şi distracţii este concentrată în oraşe. Mulţi părinţi care aleg un cămin în oraş pentru copiii lor, gândind că le oferă avantaje mai mari, sunt dezamăgiţi şi se căiesc prea târziu de teribila lor greşeală. Oraşele de astăzi devin cu repeziciune tot mai asemănătoare Sodomei şi Gomorei. Numeroasele sărbători încurajează inactivitatea. Sporturile captivante, spectacolele, cursele de cai, jocurile de noroc, băuturile alcoolice şi petrecerile stimulează la maximum fiecare pasiune. Tineretul este absorbit de curentul popular.” – Idem, 110.

„Multe dintre distracţiile populare în lumea de astăzi, chiar în rândul acelora care pretind a fi creştini, tind să aibă acelaşi sfârşit ca şi cele ale păgânilor. Există într-adevăr puţini printre ei pe care Satana să nu-i dea peste cap şi să-i folosească pentru nimicirea sufletelor. Prin dramă, el a lucrat timp de secole pentru a trezi pasiunea şi a ridica în slăvi viciul. Opera — cu etalarea fascinantă şi muzica tulburătoare, mascaradă, dans, joc de cărţi — este folosită de Satana pentru a dărâma barierele principiului şi a deschide uşa îngăduinţei senzuale. În orice întâlnire de dragul plăcerii, în care este încurajată mândria sau îngăduită pofta, în care omul este făcut să-L uite pe Dumnezeu şi să piardă din vedere interesele veşnice, acolo Satana împresoară sufletele cu lanţurile sale.” – Căminul advent, 515.

„Creştinul adevărat nu va dori să meargă în niciun loc de distracţie sau să se angajeze în vreo distracţie asupra căreia nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El nu va fi găsit la teatru, în sala de biliard sau de popice. El nu va participa la valsuri şi nu-şi va îngădui vreo altă plăcere ademenitoare, care Îl va izgoni pe Domnul Hristos din minte. Acelora care pledează pentru acest fel de distracţii le răspundem: nu ni le putem îngădui în Numele lui Isus din Nazaret. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi cerută asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciun creştin nu va dori să cunoască moartea în astfel de locuri. Niciunul nu va dori să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos.” – Idem, 515-516.

Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita, căci este a noastră. Noi nu ne putem schimba inimile, nu ne putem controla gândurile, pornirile, afecţiunile. Nu ne putem face pe noi înşine curaţi, potriviţi pentru serviciul lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim lui Dumnezeu, Îi putem da voinţa noastră; atunci va lucra în noi voinţa şi înfăptuirea după bunul Său plac. Astfel, întreaga noastră fire va fi adusă sub controlul lui Hristos.” – Divina vindecare, 176.

„Viaţa creştinului este o viaţă de continuă lepădare şi stăpânire de sine. Acestea sunt lecţiile ce trebuie predate copiilor din pruncie. Învăţaţi-i că trebuie să practice cumpătare, curăţie în inimă, în gânduri şi-n fapte, că ei aparţin lui Dumnezeu fiindcă au fost cumpăraţi cu un preţ, chiar cu sângele preţios al Fiului Său iubit. Dacă în anii lor fragezi mintea le este umplută cu imagini plăcute despre adevăr, curăţie şi bunătate, va fi format un gust pentru ceea ce este pur şi înălţător, iar imaginaţia lor nu va fi coruptă sau contaminată cu uşurinţă. Dacă se urmăreşte calea opusă, dacă mintea părinţilor se ocupă în continuu cu scene josnice, dacă discuţiile lor persistă asupra trăsăturilor de caracter neplăcute, dacă îşi formează un obicei din a vorbi de rău despre acţiunile altora, cei mici vor primi lecţii din cuvintele şi expresiile de dispreţ şi vor urma exemplul vătămător. Efectele rele, ca şi petele de lepră, vor săpa în ei în anii de mai târziu. Seminţele semănate în copilărie de mama atentă şi temătoare de Dumnezeu, vor deveni copaci ai neprihănirii, iar lecţiile date prin învăţătură şi exemplu de un tată temător de Dumnezeu, vor produce, ca şi în cazul lui Iosif, o recoltă îmbelşugată în viitor.” – Îndrumarea copilului, 116.

Neprihănire înseamnă a face ceea ce este drept, căci toţi vor fi judecaţi după faptele lor. Caracterele noastre se dau pe faţă prin ceea ce facem. Faptele arată dacă credinţa este sau nu adevărată. […] Pentru noi, nu este de ajuns să credem că Domnul Hristos nu este un înşelător, că religia Bibliei nu este o fabulă în mod iscusit ticluită. Noi putem crede că numele lui Isus este unicul nume sub soare prin care putem fi mântuiţi şi totuşi, s-ar putea să nu facem din El, prin credinţă, Mântuitorul nostru personal. Nu este suficient a crede teoria adevărului. Nu este de ajuns a ne mărturisi credinţa în Hristos şi a avea numele înscrise în registrele comunităţii. […] Oricare ar fi mărturisirea noastră de credinţă, ea nu valorează nimic, dacă Domnul Hristos nu este descoperit în noi prin fapte ale neprihănirii. Adevărul trebuie să fie sădit în inimă. El trebuie să aibă controlul asupra minţii şi să pună ordine în simţămintele noastre, întregul caracter trebuie să fie imaginea Cuvântului divin. Fiecare iotă şi fiecare frântură de literă din Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie aduse în practica vieţii de fiecare zi.” – Parabolele Domnului Hristos, 312-314.

„Cel care devine părtaş al naturii divine, va fi în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, Legea Sa cea sfântă. Aceasta este regula prin care Dumnezeu măsoară faptele, acţiunile oamenilor. Prin Lege va fi probat caracterul la judecată.” – Idem, 314.

Obiceiurile noastre ar trebui să fie aduse sub controlul minţii, care la rândul ei, trebuie să fie sub conducerea lui Dumnezeu.” – Idem, 348.

„Dacă Satana ar conduce un atac deschis, direct, împotriva creştinătăţii, creştinii ar veni în umilinţă şi agonie la picioarele Răscumpărătorului. Puternicul şi măreţul Mântuitor l-ar speria pe îndrăzneţul duşman şi l-ar da înapoi. Dar Satana, transformat într-un înger de lumină, lucrează asupra minţii, dând impresia că se află chiar pe cărarea cea sigură şi dreaptă. Prin ştiinţe ca frenologia, psihologia şi hipnotismul, Satana a acţionat mai direct asupra acestei generaţii, lucrând cu acea putere care va caracteriza lucrarea sa la sfârşitul perioadei de probă.  Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului, mintea umană este mult mai uşor afectată de înşelăciunile lui Satana. El îi conduce pe muritorii înşelaţi să explice lucrările şi minunile făcute de Hristos pe baza unor principii generale, dar în esenţă umane. Satana a avut dintotdeauna ambiţia de a contraface lucrarea lui Hristos şi de a-şi stabili propria putere şi propriile pretenţii. De obicei, el nu face această lucrare deschis, direct şi cu îndrăzneală. El este dibaci şi ştie că cea mai eficientă cale pentru a-şi îndeplini lucrarea este să se arate oamenilor căzuţi în păcat în forma unui înger de lumină.” – Solii către tineret, 57.

Timp de sute de ani, Satana a făcut experimente asupra proprietăţilor minţii umane şi a ajuns la o bună cunoaştere a acestui domeniu. În zilele din urmă, prin acţiunile sale subtile, el creează o legătură între propria sa minte şi mintea umană, căreia îi inoculează gândurile lui personale. Această lucrare este realizată într-o manieră atât de înşelătoare, încât aceia care acceptă călăuzirea lui Satana nu sunt conştienţi că se află sub conducerea şi voinţa celui rău. Marele înşelător speră să dezorienteze mintea oamenilor până acolo, încât aceasta să nu mai poată recepţiona nimic altceva în afară de vocea lui.” – Minte caracter personalitate, vol. 1, 17.

„Prin metodele sale subtile, Satana se străduieşte fără încetare să influenţeze mintea oamenilor. Fiind o creaţie strălucită a lui Dumnezeu, Satana este un maestru al psihologiei, dar însuşirile lui nobile au fost angajate în scopul de a se opune şi de a anihila efectele îndrumărilor Celui Prea Înalt.” – Idem.

Când inima şi mintea sunt supuse lui Dumnezeu, când omul este dispus să primească învăţătură asemenea unui copil, ştiinţa va fi descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu.” – Idem, 194.

„În afară de Acela care l-a creat pe om, nimeni nu poate face o schimbare în inima umană. […]. Mintea și judecata trebuie supuse Duhului Sfânt.” – Manuscript Releases, vol. 12, 127.