Tema Marii Lupte ne descoperă rolul Duhului Sfânt în planul de mântuire
Copiază link

Tema Marii Lupte ne descoperă rolul Duhului Sfânt în planul de mântuire

Tema pe care Domnul Isus s-a orientat în ultima lui discuție cu ucenicii Săi a fost aceea a funcției Duhului Sfânt. El a deschis înaintea lor un câmp larg al adevărului. Ei trebuiau să primească prin credință cuvintele Sale, iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, avea să le reamintească toate lucrurile. […] Promisiunea darului Duhului Sfânt este considerată de către biserică o chestiune de mică importanță. Nu a produs o impresie puternică asupra oamenilor și rezultatul este ceea ce era de așteptat – secetă spirituală, întuneric spiritual, declin spiritual și moarte. Chestiuni minore ocupă mintea și sufletul, dar puterea divină care este necesară pentru creșterea și prosperitatea bisericii, care, dacă ar fi deținută, ar aduce toate celelalte binecuvântări în angrenajul său, lipsește, deși ne este oferită cu o plinătate infinită. Atâta timp cât biserica este satisfăcută cu lucruri mici, ea este descalificată să primească marile lucruri ale lui Dumnezeu. […] Este esențial pentru creștini să înțeleagă însemnătatea promisiunii Duhului Sfânt înainte de cea de-a doua venire a Domnului Hristos. Vorbiți despre ea, rugați-vă pentru ea, pentru că Domnul este mai doritor să vă dea Duhul Sfânt decât sunt părinții să dea lucruri bune copiilor lor.” – Review and Herald, 15 noiembrie 1892.

Ei se vor lupta cu forţe supranaturale, dar sunt asiguraţi de ajutor supranatural. Toate fiinţele inteligente cereşti se află în oştirea aceasta. Şi în rândurile ei nu sunt numai îngeri. Duhul Sfânt, reprezentantul Conducătorului oştirii Domnului, Se coboară pentru a îndruma lupta. Slăbiciunile noastre pot să fie multe, păcatele şi greşelile noastre pot să fie urâte; dar harul lui Dumnezeu este pentru toţi cei ce-l caută cu pocăinţă. Tăria Atotputerniciei e rânduită să dea ajutor celor ce se încred în Dumnezeu.” – Hristos lumina lumii, 352.

„Sunt îndemnată să spun poporului nostru: Să-L urmăm pe Hristos. Nu uitaţi că El trebuie să fie modelul nostru în toate lucrurile. Să dăm la o parte, fără teamă, ideile care nu se găsesc în învăţătura Sa. Mă adresez predicatorilor noştri să se asigure că picioarele lor stau pe platforma adevărului veşnic. Feriţi-vă să vă lăsaţi conduşi de impuls, denumindu-l Duhul Sfânt.” – Mărturii, vol. 8, 296.

„Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle ucenicilor aceeaşi bucurie şi aceeaşi nădejde care se aflau în inima Sa. El Se bucura pentru că putea să dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelşugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălţarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic.” – Hristos lumina lumii, 671.

„Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină, pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări caracterul Său în biserică.” – Idem.

„Duhul Sfânt cel făgăduit, pe care El avea să-l trimită după înălțarea la Tatăl Său, lucrează continuu pentru a atrage atenția la marea jertfă ispășitoare de pe crucea aflată pe Golgota, pentru a-i descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu față de om, pentru a-i explica sufletului convins lucrurile prețioase ale Scripturii și a le arăta celor cu mintea întunecată razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, adevărurile care le fac inima să ardă în ei, datorită înțelegerii lucrurilor veșnice.” – Solii alese, vol. 3, 137.

„Demnitarii cereşti cei veşnici — Tatăl, Hristos şi Duhul Sfânt — urmau să-i înzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decât cea a oamenilor muritori [...] şi să înainteze alături de ei în lucrarea de a convinge lumea cu privire la păcat.” – Evanghelizare, 616.

„Noi trebuie să cooperăm cu cele trei puteri preaînalte ale cerului — Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar aceste puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim nişte conlucrători cu Dumnezeu.” – Idem, 617.

Duhul Sfânt a fost făgăduit să fie cu aceia care luptă pentru biruință, ca o demonstrare a întregii măreții, înzestrându-i pe oameni cu putere supranaturală și învățându-i pe cei neștiutori tainele Împărăției lui Dumnezeu. Faptul că Duhul Sfânt urmează a fi marele nostru ajutor este o făgăduință minunată. La ce ne-ar fi folosit faptul că singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a umilit, a suportat ispitele unui vrăjmaș viclean, a luptat cu el pe parcursul întregii Sale vieți pe pământ, apoi a murit, El, Cel Neprihănit, pentru cei păcătoși, așa încât omenirea să nu piară, dacă Duhul Sfânt nu ar fi fost dat cu puterea lui continuă, lucrătoare, înnoitoare, pentru a face să fie eficientă pentru fiecare dintre noi lucrarea adusă la îndeplinire de Răscumpărătorul lumii? ” – Solii alese, vol. 3, 137.

„Duhul Sfânt a fost cel mai mare dintre darurile pe care El (Isus) le-ar fi putut solicita de la Tatăl Său pentru înălțarea poporului Său. Duhul urma să fie dat ca un agent regenerator, iar fără acesta sacrificiul lui Hristos ar fi fost fără folos. Puterea răului se întărise de secole și supunerea oamenilor în aceasta captivitate satanică era uimitoare. Păcatului i se poate rezista și el poate fi biruit numai prin măreața lucrarea a celei de a treia persoane a Dumnezeirii, care nu va veni cu o tărie modificată, ci în plinătatea puterii divine.” – The Faith I Live By, 52.

„Cineva poate avea cunoştinţa Scripturilor care nu-l va face înţelept în vederea mântuirii, deşi el s-ar putea să fie în stare să-şi domine adversarii în controversă publică. Dacă sufletul lui nu tânjeşte după Dumnezeu; dacă nu îşi cercetează inima cu o candelă aprinsă, ca să vadă dacă nu există pe undeva ascuns vreun rău; dacă nu este stăpânit de dorinţa de a răspunde rugăciunii Domnului Hristos ca toţi ucenicii Săi să fie una, după cum El şi Tatăl sunt una, atunci el se măguleşte în zadar cu gândul că este creştin. Cunoştinţa lui, începută cu ambiţie, este continuată cu mândrie; însă sufletul lui este lipsit de dragostea divină, de blândeţea şi bunătatea lui Hristos. El nu este un om înţelept în ochii lui Dumnezeu. El s-ar putea să aibă iscusinţa de a învinge un adversar; însă înţelept în ce priveşte mântuirea, nu poate fi fără Duhul Sfânt. Şi «roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor» (Galateni 5:22). Talentul, elocvenţa sau studiul egoist al Scripturii nu vor produce dragoste pentru Dumnezeu sau conformare după chipul lui Hristos. Nimic în afară de puterea divină nu poate regenera inima şi caracterul omului şi să imprime în suflet dragostea lui Hristos, care se va manifesta întotdeauna prin dragoste faţă de aceia pentru care El a murit.” – Principii fundamentale ale educației creștine, 240-241.

Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc şi deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent peste tot, în acelaşi timp, de aceea, era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl şi să trimită Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toţi. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălţat.” – Hristos lumina lumii, 669.

„Predicarea Cuvântului nu va fi de niciun folos fără prezenţa continuă a Duhului Sfânt şi fără ajutorul Său neîncetat. Acesta este singurul Învăţător capabil al adevărului dumnezeiesc.” – Hristos lumina lumii, 671.

Înainte ca puterea Duhului Sfânt să vină asupra ucenicilor ei au petrecut zece zile în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, postind și mărturisindu-și păcatele. După ce au ajuns la unitate, cerurile au fost deschise, slava lui Dumnezeu a fost descoperită și Duhul Sfânt a venit peste ei. Apoi ei au mers să vestească Evanghelia cu putere și sub influența Duhului Sfânt, într-o singură zi, au fost convertite 5.000 de suflete.” – Peter’s Counsels to Parents, 34.

„Hristos a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, şi făgăduinţa ne aparţine în aceeaşi măsură ca şi celor dintâi ucenici. Dar, ca oricare altă făgăduinţă, şi aceasta este dată în mod condiţionat. Sunt mulţi care cred şi mărturisesc că au încredere în făgăduinţa Domnului; ei vorbesc despre Hristos şi despre Duhul Sfânt şi, cu toate acestea, n-au niciun folos. Ei nu-şi supun sufletul pentru a fi îndrumat şi călăuzit de puterile cereşti. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Dumnezeu lucrează prin Duhul în poporul Său «şi voinţa şi înfăptuirea după buna Lui plăcere» (Filipeni 2:13). Dar mulţi nu vor să se supună acestei acţiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care caută cu umilinţă pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea şi harul Său. Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să fie cerută şi primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogăţiile harului lui Hristos, şi El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.” – Hristos lumina lumii, 672.

„Împărtășirea cu Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe apostoli să stea neclintiți împotriva oricărui fel de idolatrie și să-L înalțe pe Domnul și numai pe El. Cine, dacă nu Isus Hristos, prin Duhul și puterea Sa divină, a călăuzit pana istoricilor sfinți, ca să-i poată fi prezentat lumii raportul prețios al cuvintelor și lucrărilor lui Isus Hristos?” – Solii alese, vol. 3, 137.

„Duhul lui Dumnezeu ține răul sub controlul conștiinței.” – SDA Bible Commentary, Vol. 6, 1112.

„Cine, dacă nu Duhul Sfânt, poate să lucreze cu mintea omului pentru a schimba caracterul, îndepărtând atracția față de lucrurile trecătoare, pieritoare. El umple sufletul de o dorință arzătoare, prin prezentarea moștenirii nemuritoare a lucrurilor veșnice care îi reface pe oameni, îi înnobilează și îi sfințește ca să poată ajunge membrii ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc.” – Solii alese, vol. 3, 138.

„Oricât de mare ar fi pretenţia unui om de a avea înţelepciune şi cunoaştere, dacă nu este învăţat de Duhul Sfânt, el este foarte neştiutor în ce priveşte lucrurile spirituale. El trebuie să-şi dea seama de lipsa lui de eficienţă şi de pericolul în care se află şi să depindă întru totul de Acela care este singurul capabil să păzească sufletele ce i-au fost încredinţate, să le inspire Duhul Său şi să le umple cu o iubire neegoistă unul faţă de altul, făcându-le astfel în stare să mărturisească faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi.” – Slujitorii Evangheliei, 485.

„Duhul Sfânt este reprezentantul Său în lumea noastră, pentru a îndeplini scopul divin, și anume acela de a aduce omului căzut putere de sus, pentru ca el să poată fi un biruitor.” – SDA Bible Commentary, vol. 7, 922.

„Fiecare dintre noi va fi ajutat de Domnul, atunci când vom avea cea mai mare nevoie, în lupta pentru înfrângerea eului. Faceţi ca legea bunătăţii să fie pe buzele voastre şi uleiul harului, în inima voastră. Acestea vor produce rezultate minunate. Veţi fi amabili, înţelegători şi curtenitori. Aveţi nevoie de toate aceste calităţi. Mai întâi, trebuie să primiţi Duhul Sfânt şi să-i îngăduiţi să lucreze în caracterul vostru, iar apoi, El va fi asemenea unui foc sfânt care va face ca fumul de tămâie să se înalţe spre Dumnezeu, nu de pe altarul unor buze care condamnă, ci al unor buze care vindecă sufletele oamenilor. Înfăţişarea voastră va exprima chipul divin.” – Minte caracter personalitate, vol. 2 578.

„Când sunt foarte mici, copiii pot fi utili în lucrarea lui Dumnezeu. [...] El le va da harul Său şi Duhul Său cel Sfânt, astfel ca ei să poată birui nerăbdarea, agitaţia şi orice păcat. Domnul Isus iubeşte copiii. El are binecuvântări pentru ei şi Îi place să-i vadă că sunt ascultători de părinţii lor.” – Căminul advent, 486.

„[…] prin credinţă, ei (ucenicii) aveau să privească la Sanctuarul de sus, unde Isus slujea pentru ei; aveau să-şi deschidă inimile pentru Duhul Sfânt, reprezentantul Său, şi să se bucure în lumina prezenţei Sale.” – Hristos lumina lumii, 277.

„Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru salvarea omenirii pierdute, Duhul Sfânt i-a fost dat fără măsură. Tot așa,  El va fi dat fiecărui urmaș al lui Hristos atunci când întreaga inimă este predată pentru ca El să locuiască în ea. Însuși Domnul nostru a dat porunca «fiți plini de Duh», iar această poruncă este, de asemenea, o promisiune a împliniri ei.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 21.