Tema Marii Lupte și reforma sănătății
Copiază link

Tema Marii Lupte și reforma sănătății

„La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăşi că reforma sănătăţii este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vesteşte această solie.

Dacă oamenii ar fi fost supuşi Legii Celor Zece Porunci, împlinind în vieţile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat. Bărbaţii şi femeile nu pot încălca legea care guvernează organismul uman, îngăduindu-şi un apetit stricat şi patimi depravate, fără a încălca şi Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătăţii să strălucească asupra noastră ca să ne putem vedea păcatul când violăm legile pe care El le-a stabilit în fiinţa noastră.” – Mărturii, vol. 3, 161.

„Pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăşi că reforma sănătăţii este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia îngerului al treilea cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vesteşte această solie. Dacă oamenii ar fi fost supuşi Legii Celor Zece Porunci, împlinind în vieţile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat.” – Mărturii, vol. 3, 161.

„Reforma sănătății este o parte importantă din solia îngerului al treilea …” – Review and Herald, 29 iulie 1884.

„Cel care pune în practică lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu prin reforma sănătăţii are un ajutor important în lucrarea de sfinţire prin adevăr şi va putea primi nemurirea. Însă, dacă nesocoteşte această lumină şi calcă legile naturale, el trebuie să suporte consecinţele; puterile spirituale sunt amorţite şi cum îşi poate el desăvârşi sfinţirea în temere de Domnul?” – Sfaturi pentru sănătate, 22.

„Este imposibil pentru un om să-şi aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu în timp ce îşi îngăduie obiceiuri care îl lipsesc de puterea fizică, mintală şi morală.”- Idem.

„Fratele P. ar putea fi acum un bărbat puternic, cu influenţă printre poporul lui Dumnezeu din Maine şi stimat mult din iubire pentru lucrarea lui. Dar el înclină spre ideea că rămânerea lui în urmă este, mai degrabă, o virtute specială, decât un păcat de care trebuie să se pocăiască. El a întârziat în învăţarea lecţiei pe care Dumnezeu a intenţionat să i-o predea. El n-a fost un elev destoinic şi n-a avut o creştere şi o experienţă în adevărul prezent, care l-ar fi calificat să poarte greutatea răspunderii pe care acum o putea purta, dacă ar fi folosit toată lumina care i-a fost dată. Mi-a fost arătat un timp în care fratele P. a început să facă un efort spre a se înfrâna şi spre a-şi stăpâni pofta de mâncare; atunci a putut să aibă răbdare mai uşor. El se lăsa uşor provocat, era furios, iritabil şi cu spirit deprimat. Mâncarea şi băutura lui aveau mult de-a face cu rămânerea lui în această stare. Pasiunile inferioare au câştigat stăpânire, predominând asupra puterilor superioare ale minţii.

Cumpătarea ar face mult pentru fratele P. şi pentru sănătatea lui este necesară mai multă muncă şi exerciţiu fizic. Când a făcut eforturi să se stăpânească, a început să crească, dar în eforturile lui de a se îndrepta, el n-a primit acea binecuvântare pe care ar fi primit-o, dacă ele ar fi început într-o perioadă mai timpurie.” – Mărturii, vol. 2, 697.

Trupul este singurul mijloc prin care mintea şi sufletul se dezvoltă în direcţia zidirii caracterului. Din acest motiv îşi dirijează vrăjmaşul sufletelor ispitele pentru slăbirea şi degradarea puterilor fizice. Succesul său în acest punct înseamnă capitularea întregii fiinţe înaintea răului. Tendinţele naturii noastre fizice — dacă nu se vor afla sub controlul unei puteri mai înalte — vor aduce cu siguranţă ruina şi moartea.”  - Divina vindecare, 130.

Corpul trebuie adus în ascultare. Puterile mai înalte ale făpturii trebuie să conducă. Pasiunile trebuie să fie controlate de către voinţă, care trebuie ea însăşi să se afle sub controlul lui Dumnezeu. Puterea împărătească a raţiunii, sfinţită prin harul divin, trebuie să fie stăpână în vieţile noastre. Cerinţele lui Dumnezeu trebuie aduse înaintea conştiinţei. Bărbaţi şi femei deopotrivă trebuie conştientizaţi de datoria de a fi stăpâni pe ei înşişi, de nevoia purităţii, de eliberarea de orice poftă stricată şi obicei murdar. Ei trebuie să fie pătrunşi de înţelegerea faptului că toate puterile minţii şi trupului sunt darul lui Dumnezeu şi că este imperativ să fie păstrate în cea mai bună formă posibilă, pentru slujirea Sa.” – Idem.

„Nu există decât puţină tărie morală în lumea care-şi zice creştină. Obiceiurile greşite au fost îngăduite şi legile fizice şi morale au fost desconsiderate, până când standardul general al virtuţii şi evlaviei a ajuns extrem de scăzut. Obiceiurile care coboară standardul sănătăţii fizice slăbesc puterea intelectului şi pe cea morală. Îngăduirea poftelor împotriva firii şi a pasiunilor are o influenţă stăpânitoare asupra celulelor creierului. Instinctele animalice sunt întărite, în timp ce simţul moral este slăbit. Unui om necumpătat îi este imposibil să fie creştin, pentru că puterile sale înalte sunt aduse în robia pasiunilor. Cei care au avut lumină în privinţa simplităţii în alimentaţie şi îmbrăcăminte, în ascultare de legile fizice şi morale, şi care se întorc de la lumina care le arată care este datoria lor, nu vor lua seama nici la datoria privitoare la alte lucruri. Dacă îşi adorm conştiinţele spre a evita crucea, pe care vor fi nevoiţi s-o ridice pentru a fi în armonie cu legea trupului lor, ca să nu audă mustrarea, vor încălca Decalogul. Unii nu sunt deloc dispuşi să suporte crucea şi să dispreţuiască ruşinea. Unii îşi vor lepăda principiile când se va râde de ei. Asemănarea cu lumea câştigă teren în rândul copiilor lui Dumnezeu, care mărturisesc că sunt peregrini, străini, care veghează şi aşteaptă venirea Domnului. Există mulţi printre cei ce mărturisesc că sunt păzitori ai Sabatului în New York, care sunt mult mai strâns legaţi de modele lumeşti şi pofte decât de dorinţa de a avea trupuri şi minţi sănătoase sau inimi sfinţite.” – Mărturii, vol. 3, 50-51.

„Hristos a venit în lumea aceasta şi a trăit Legea lui Dumnezeu pentru ca omul să poată avea control deplin asupra înclinaţiilor naturale care corup sufletul. Medicul sufletului şi trupului, El dă biruinţă asupra poftelor răzvrătite. El a pus la îndemâna noastră toate mijloacele pentru ca omul să poată avea desăvârşire de caracter.” – Divina vindecare, 130.

„«Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu.» Iată un principiu care stă la temelia fiecărei fapte, fiecărui gând şi motivaţii: consacrarea întregii fiinţe, atât din punct de vedere fizic, cât şi intelectual, punerea ei sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Voinţa şi pasiunile nesfinţite trebuie răstignite. Acest lucru poate fi privit ca o lucrare grea şi istovitoare. Totuşi, ea trebuie îndeplinită sau veţi auzi sentinţa îngrozitoare din gura lui Isus: «Depărtaţi-vă». Puteţi face totul prin Hristos, care vă întăreşte. Aveţi acea vârstă la care voinţa, pofta şi pasiunile cer cu putere să fie satisfăcute. Dumnezeu le-a sădit în fiinţa voastră în scopuri înalte şi sfinte. Nu trebuie ca acestea să devină pentru voi un blestem prin pervertirea lor. Vor ajunge astfel numai când refuzaţi să vă supuneţi controlului raţiunii şi conştiinţei. Înfrânare, tăgăduire — acestea sunt cuvinte şi fapte pe care voi nu le cunoaşteţi din experienţă. Ispitele v-au stăpânit. Minţile nesfinţite nu reuşesc să primească acea tărie şi mângâiere pe care le-a prevăzut Dumnezeu pentru ele. Acestea sunt agitate şi sunt stăpânite de o dorinţă arzătoare după ceva nou — ceva care să desfete, să mulţumească şi să aţâţe mintea, iar aceasta este numită plăcere. Satana are farmece ademenitoare, prin care stârneşte interesul şi stimulează imaginaţia tineretului, îndeosebi pentru a-i putea prinde în capcana sa. Voi zidiţi pe nisip. Aveţi nevoie să strigaţi cu sinceritate: «O, Doamne, schimbă Tu lăuntrul sufletului meu!» Puteţi avea o influenţă bună asupra tinerilor, sau o influenţă spre rău. Fie ca Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe de-a-ntregul, suflet, trup şi spirit.” – Mărturii, vol. 3, 84.

Solia trebuie însoţită de cumpătarea în toate lucrurile, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria lui, de la lăcomie, de la extravaganţele manifestate în îmbrăcăminte şi în alte lucruri. […]

Dumnezeu a arătat că reforma sănătăţii este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna legată de corp. Nicăieri nu poate fi găsită o cauză mai mare a degradării fizice şi morale ca aceea a neglijării acestui subiect important. Cei ce-şi îngăduie apetitul şi pasiunea şi îşi închid ochii faţă de lumină de frică să nu vadă îngăduinţele păcătoase pe care nu sunt dispuşi să le părăsească, sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la lumină într-un domeniu anume îşi împietreşte inima pentru a nesocoti lumina în alte privinţe. Oricine încalcă obligaţiile morale în ce priveşte alimentaţia şi îmbrăcămintea pregăteşte calea pentru încălcarea cerinţelor lui Dumnezeu privitoare la interese veşnice. Trupurile noastre nu ne aparţin.” – Idem, 62.

„Adesea, stomacul este supraîncărcat cu hrană ce rareori este modestă, simplă, ca aceea mâncată acasă, unde numărul exerciţiilor făcute este dublu sau triplu. Aceasta face ca mintea să fie într-o letargie ce face dificil de apreciat lucrurile veşnice; şi adunarea se termină, şi ei sunt dezamăgiţi pentru că nu s-au bucurat mai mult de Duhul lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 5, 163.

„Ţineţi lucrarea reformei sanitare la loc de frunte — este solia ce sunt instruită să v-o aduc. Arătaţi atât de clar valoarea ei, încât să se simtă o largă nevoie de ea. Abţinerea de la orice aliment şi orice băutură dăunătoare este roada adevăratei religii. Cel care este pe deplin convertit va abandona orice obicei şi apetit dăunător. Prin abstinenţă totală, el va birui dorinţa sa după satisfacerea unor plăceri distrugătoare de sănătate.” – Mărturii, vol. 9, 113.

„Mi-a fost arătat că lucrarea reformei sanitare de-abia a fost începută. În timp ce unii o simt în mod profund şi îşi pun credinţa la lucru, alţii rămân indiferenţi şi abia dacă fac primul pas în vederea reformei. Ei par să aibă o inimă necredincioasă şi, deoarece această reformă restrânge pofta păcătoasă, mulţi se dau înapoi. Ei au alţi dumnezei în afară de Domnul. Gustul şi pofta sunt dumnezeii lor; iar când securea este înfiptă la rădăcina pomului şi aceia care şi-au îngăduit pofte destrăbălate pe seama sănătăţii sunt afectaţi şi păcatul şi idolii sunt scoşi la iveală, ei nu vor să fie convinşi şi, deşi vocea lui Dumnezeu le vorbeşte direct să se debaraseze de aceste îngăduinţe care le distrug sănătatea, unii tot nu se desprind de lucrurile vătămătoare pe care le iubesc. Ei par legaţi de idolii lor şi Dumnezeu va spune curând îngerilor Săi: «Lăsaţi-i în pace.» Mi s-a arătat că reforma sănătății constituie o parte a soliei îngerului al treilea şi este tot atât de legată de acesta precum este braţul de corpul omenesc.

Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să avansăm în această mare lucrare. Pastorii şi membrii trebuie să lucreze în armonie.

Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru marea strigare a celui de-al treilea înger. Credincioşii au de făcut o lucrare pentru ei înşişi, pe care nu ar trebui s-o lase pe seama lui Dumnezeu, ca El s-o facă pentru ei. El le-a lăsat lor această lucrare. Este o lucrare personală; unul nu o poate face pentru celălalt.

«Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.» (2 Corinteni 7, 1). Patima îmbuibării cu mâncare constituie păcatul predominant al acestui veac. Pofta pătimaşă îi face sclavi pe oameni, le întunecă minţile şi le abrutizează simţurile morale într-o asemenea măsură, încât adevărurile sfinte, înălţătoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinaţiile fireşti sunt cele care îi stăpânesc pe oameni.” – Mărturii, vol. 1, 486.

„Lucrarea reformei sanitare este mijlocul lui Dumnezeu pentru a reduce suferinţa în lumea noastră şi pentru curăţirea bisericii Sale.”  - Mărturii, vol. 9, 113.

„Lucrarea care însoţeşte solia celui de-al treilea înger pentru a pregăti venirea Domnului este aceea de a face clare ca lumina zilei legile care guvernează organismul omenesc şi de a îndemna cu putere păzirea acestora.” – Mărturii, vol. 3, 161.