Tema Marii Lupte și evenimentele finale
Copiază link

Tema Marii Lupte și evenimentele finale

Marea luptă dintre bine şi rău va creşte în intensitate aproape de încheierea timpului. În toate veacurile, mânia lui Satana s-a manifestat împotriva bisericii lui Hristos; şi Dumnezeu Şi-a revărsat harul şi Spiritul asupra poporului Său pentru a-l întări, ca să se împotrivească puterii celui rău. Când apostolii lui Hristos aveau să ducă lumii Evanghelia Sa şi să o scrie pentru toate veacurile viitoare, ei aveau să fie în mod special înzestraţi cu iluminarea Duhului. Dar, pe măsură ce biserica se apropie de eliberarea ei finală, Satana va lucra cu o putere din ce în ce mai mare. El s-a coborât «cuprins de o mânie mare, ştiind că are puţină vreme». (Apocalipsa 12:12). El va lucra «cu toată puterea, cu semne şi minuni mincinoase». (2 Tesaloniceni 2:9). Timp de şase mii de ani această inteligenţă deosebită, care odinioară fusese cea mai înălţată printre îngerii lui Dumnezeu, s-a dedat cu totul lucrării de amăgire şi ruinare. Şi toată profunzimea iscusinţei satanice şi a subtilităţii dobândite, toată cruzimea la care s-a ajuns în decursul acestor veacuri de luptă vor fi îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. Şi în această vreme de primejdie, urmaşii lui Hristos trebuie să avertizeze lumea cu privire la a doua venire a Domnului; un popor trebuie pregătit să stea înaintea Lui, la venirea Sa, «fără pată şi fără zbârcitură». (2 Petru 3:14). În acest timp, înzestrarea deosebită a harului şi a puterii divine nu este mai puţin necesară pentru biserică decât a fost în zilele apostolilor. Prin iluminarea Duhului Sfânt, scenele luptei îndelungate dintre bine şi rău au fost descoperite scriitoarei acestor pagini. Din timp în timp, mi s-a îngăduit să privesc lucrarea, în diferite veacuri, a marii lupte dintre Hristos, Prinţul vieţii, autorul mântuirii noastre, şi Satana, prinţul răului, autorul păcatului, primul călcător al sfintei Legi a lui Dumnezeu. Vrăjmăşia lui Satana împotriva lui Hristos s-a manifestat şi împotriva urmaşilor Săi. Aceeaşi ură faţă de principiile Legii lui Dumnezeu, aceeaşi lucrare de amăgire, prin care rătăcirea este făcută să apară ca fiind adevăr, prin care legile omeneşti sunt puse în locul Legii lui Dumnezeu, iar oamenii sunt conduşi să se închine mai degrabă creaturii decât Creatorului, pot fi urmărite în toată istoria trecutului. Eforturile lui Satana de a reprezenta greşit caracterul lui Dumnezeu, de a-i face pe oameni să cultive o concepţie falsă despre Creator şi în felul acesta să-L privească mai degrabă cu teamă şi ură, decât cu iubire; încercările lui de a da la o parte Legea lui Dumnezeu, conducându-i pe oameni să se considere liberi faţă de cerinţele ei şi prigonirea acelora care au îndrăznit să se împotrivească amăgirilor lui, au fost urmărite continuu în toate veacurile. Toate acestea se pot vedea în istoria patriarhilor, profeţilor, apostolilor, a martirilor şi a reformatorilor. În marea luptă finală, Satana va folosi aceleaşi procedee, va manifesta acelaşi spirit şi va lucra în acelaşi scop ca şi în veacurile precedente. Cele petrecute în trecut se vor repeta, cu excepţia faptului că lupta viitoare va fi marcată de o aşa intensitate cum lumea n-a mai văzut niciodată. Amăgirile lui Satana vor fi mai subtile, atacurile lui vor fi mai hotărâte. Dacă va fi cu putinţă va amăgi chiar şi pe cei aleşi (Marcu 13:22).” – Tragedia veacurilor, 9-10.

Să stai în apărarea adevărului şi a neprihănirii când majoritatea ne uită, să porţi bătăliile Domnului atunci când luptătorii sunt puţini — aceasta va fi proba, încercarea noastră. În acest timp, noi trebuie să strângem căldură din răceala altora, curaj din laşitatea lor, credincioşie din trădarea lor. Naţiunile vor fi de partea marelui conducător rebel.” – Mărturii, vol. 5, 136.

„Vrăjmașul sufletelor a căutat să introducă ipoteza că printre Adventiștii de Ziua Șaptea trebuie să aibă loc o mare reformă și că această reformă ar consta în renunțarea la doctrinele care sunt stâlpii de bază ai credinței noastre și angajarea într-un proces de reorganizare. Dacă o asemenea reformă ar avea loc, care ar fi rezultatul? Principiile adevărului, pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, le-a dat bisericii rămășiței ar fi înlăturate. Religia noastră ar fi schimbată. Principiile fundamentale care au susținut lucrarea în ultimii cincizeci de ani ar fi socotite o eroare. Ar fi stabilită o nouă organizație. Ar fi scrise cărți ale noii ordini. Ar fi introdus un sistem de filozofie intelectuală. […] Nimic nu ar fi îngăduit să stea în calea noii mișcări.” - Special Testimonies, Series B, No. 7, 39-40.

„Marele amăgitor are mulţi agenţi, gata să prezinte tot felul de rătăciri pentru a prinde sufletele în cursă — rătăciri pregătite pentru a se potrivi diferitelor gusturi şi capacităţi ale acelora pe care vrea să-i ducă la ruină. Planul lui este de a aduce în biserică elemente nesincere, nerenăscute, care vor încuraja îndoiala şi necredinţa, şi să-i împiedice pe toţi aceia care doresc să vadă lucrarea lui Dumnezeu înaintând, ca să avanseze o dată cu ea. Mulţi dintre aceia care nu au o credinţă adevărată în Dumnezeu sau în Cuvântul Său susţin unele principii ale adevărului şi sunt consideraţi creştini şi în felul acesta li se dă posibilitatea să-şi strecoare propriile rătăciri ca fiind învăţături ale Scripturii.” – Tragedia veacurilor, 520.

Modul de procedare al lui Satana în această luptă finală cu poporul lui Dumnezeu este acelaşi pe care l-a folosit la începutul marii controverse din ceruri. El pretindea că vrea să promoveze stabilitatea cârmuirii divine, în timp ce în ascuns depunea toate eforturile pentru a asigura lepădarea ei. Şi astfel, chiar lucrarea pe care se străduia să o îndeplinească o punea în contul îngerilor credincioşi.” – Idem, 591.

„După manifestarea minunată a Duhului Sfânt, în Ziua Cincizecimii, Petru i-a îndemnat pe oameni la pocăinţă şi la botez în numele lui Hristos, pentru iertarea păcatelor; şi el a spus: «Veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.» (Faptele Apostolilor 2:38-39). În legătură imediată cu scenele marii zile a lui Dumnezeu, Domnul, prin proorocul Ioel, a făgăduit o manifestare deosebită a Duhului Său (Ioel 2:28). Această profeţie s-a împlinit parţial în revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii; dar va ajunge la o împlinire deplină în manifestarea harului divin care va

însoţi încheierea lucrării Evangheliei.” – Tragedia veacurilor, 9.

„Ploaia târzie cade aproape de încheierea sezonului agricol, maturizând bobul de grâu şi pregătindu-l pentru seceriş. Domnul Hristos foloseşte aceste fenomene ale naturii pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. Aşa cum roua şi ploaia sunt dăruite mai întâi pentru a face sămânţa să germineze şi apoi pentru maturizarea recoltei, tot aşa Duhul Sfânt este dat pentru a duce mai departe procesul creşterii spirituale, de la un stadiu la altul. Coacerea grâului reprezintă încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus desăvârşit în caracter. Noi trebuie să fim schimbaţi, ajungând întru totul asemenea lui Hristos.” – Mărturii pentru pastorii și slujitorii Evangheliei, 506.

A susţine că nu are nici o importanţă ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai ascunse ale lui Satana. El ştie că adevărul primit în iubire sfinţeşte sufletul primitorului, de aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui teorii false, fabule sau o altă evanghelie. Încă de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învăţătorilor rătăciţi, nu numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci şi pentru că strecurau rătăciri fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre şi fără teamă acelora care îi abăteau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc o credinţă religioasă corectă ca fiind neimportantă, nu se bucură de nici o atenţie din partea acestor apărători sfinţi ai adevărului. Interpretarea superficială şi fantezistă a Scripturii, precum şi nenumăratele teorii contradictorii cu privire la credinţa religioasă, care se găsesc în lumea creştină, sunt lucrarea vrăjmaşului nostru care caută să încurce minţile, astfel ca ele să nu mai deosebească adevărul. Iar neînţelegerea şi despărţirea care există între bisericile creştinătăţii se datorează în mare măsură obiceiului predominant de a denatura Scripturile, pentru a susţine o teorie favorită. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie, cu inima umilită pentru a obţine o cunoaştere a voinţei Sale, mulţi caută numai să descopere ceva ciudat sau original.” – Idem, 520

„Să nu vă amăgiți, unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile demonilor. Avem acum înaintea noastră Alfa[1] acestui pericol. Omega va avea un caracter și mai înfiorător.” – Special Testimonies, Series B, No. 2, 16

„Omega va veni peste puțin timp. Tremur pentru poporul nostru.” – Sermons and Talks, vol. 1, 341.

„Mi-a fost arătat că iubirea pentru Hristos și pentru Dumnezeu aproape a murit în bisericile noastre. Și pentru că nu iubim pe Dumnezeu, ne lipsește iubirea față de ceilalți. Un spirit rece, de fier, separă credincioșii de Dumnezeu și pe unii față de alții. Unii arată o atenție specială față de câțiva favoriți, care îi aprobă și îi susțin. Oamenii sunt legați în confederații nesfinte. Unirea lor displace lui Dumnezeu.” – Materialele 1888, 580-581.

„Omega […] va fi primită de către aceia care nu sunt dispuși să ia aminte la avertizările date de Dumnezeu.” – Solii alese, vol. 1, 200.

Mai este o categorie de literatură, mai stricătoare ca lepra, mai omorâtoare ca plăgile Egiptului, faţă de care editurile noastre trebuie să se ferească fără încetare. Acceptând activitatea comercială, să se ferească de a fi cumva admise în instituţiile noastre materiale care prezintă însăşi ştiinţa lui Satana. Lucrări care prezintă teoriile distrugătoare de suflet ale hipnotismului, spiritismului şi ale romanismului (catolicismului) sau ale altor taine ale nelegiuirii să nu găsească loc în casele noastre de editură. Personalul să nu umble cu nimic ce ar putea semăna chiar şi numai o sămânţă de îndoială cu privire la autoritatea sau puritatea Scripturilor. Sub nici un motiv să nu fie prezentate tineretului, a cărui minte este ageră în a prinde tot ce e nou, sentimente de necredinţă. Chiar dacă s-ar plăti preţurile cele mai mari, astfel de lucrări ar fi publicate numai cu pierderi.  A îngădui ca materiale de soiul acesta să treacă prin instituţiile noastre înseamnă a pune în mâna angajaţilor şi a prezenta lumii roadele pomului oprit. Înseamnă a-l invita pe Satana să intre, cu ştiinţa lui vrăjitorească, să-şi infiltreze principiile chiar în instituţiile care sunt rânduite pentru înaintarea sfintei lucrări a lui Dumnezeu. A publica materiale de un astfel de caracter ar însemna să încărcăm armele vrăjmaşului, să i le punem în mână, ca să fie folosite împotriva adevărului. Credeţi voi că Isus ar sta în editură pentru a lucra prin minţi omeneşti cu ajutorul îngerilor Săi slujitori; credeţi voi că El va face adevărul care vine de la maşinile de tipărit o putere pentru a avertiza lumea, dacă i se îngăduie lui Satana să pervertească mintea lucrătorilor chiar din cadrul instituţiei? Poate însoţi binecuvântarea lui Dumnezeu publicaţiile care ies de la maşinile de tipărit, când de la aceleaşi maşini porneşte erezia şi înşelăciunea satanică? «Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?» Iacov 3:11. Administratorii instituţiilor noastre trebuie să-şi dea seama că, acceptând locul pe care-l ocupă, ei devin răspunzători de hrana mintală dată lucrătorilor în timp ce sunt în instituţie. Ei sunt răspunzători de caracterul materialului care pleacă din tiparniţele noastre. Ei vor avea să dea socoteală de influenţa exercitată de introducerea unor materiale care întinează instituţia, îmbolnăveşte pe lucrători sau duc lumea în rătăcire. Dacă unor astfel de materiale li se îngăduie un loc în instituţiile noastre, se va vedea că puterea subtilă a ideilor satanice nu e îndepărtată uşor. Dacă i se îngăduie ispititorului să-şi semene seminţele sale rele, acestea vor încolţi şi vor rodi. Va fi o recoltă pe care el o va strânge chiar în instituţiile înfiinţate cu fondurile poporului lui Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Lui. Şi în loc să trimită în lume lucrători creştini, se va trimite o grupă de necredincioşi îndoctrinaţi. În privinţa aceasta, nu numai administratorii sunt răspunzători, ci şi personalul. Am un cuvânt de spus lucrătorilor din oricare editură înfiinţată în mijlocul nostru: Dacă Îl iubiţi pe Dumnezeu şi vă temeţi de El, refuzaţi să aveţi de-a face cu acea ştiinţă împotriva căreia Dumnezeu l-a avertizat pe Adam. Zeţarii să refuze să culeagă chiar şi numai un rând de felul acesta. Corectorii să refuze să citească, maşiniştii să tipărească şi legătorii să le lege. Dacă sunteţi invitaţi să manipulaţi astfel de materiale, convocaţi o adunare a lucrătorilor din instituţie, pentru a se clarifica ce înseamnă astfel de lucruri. Cei de la conducerea instituţiei poate vor spune că voi nu purtaţi răspunderea, că administratorii trebuie să se ocupe de lucrurile acestea. Dar şi voi purtaţi răspunderea — răspundere pentru folosirea ochilor voştri, a mâinilor voastre, a minţii voastre. Acestea v-au fost încredinţate de Dumnezeu spre a fi folosite pentru El, nu pentru a fi puse în slujba lui Satana. Când în casele noastre de editură se tipăresc materiale care conţin erori împotriva lucrării lui Dumnezeu, Dumnezeu îi consideră răspunzători nu numai pe aceia care îngăduie ca Satana să întindă o cursă pentru suflete, dar şi pe aceia care dau ajutor în lucrarea de ispitire. Fraţii mei din locuri de răspundere, feriţi-vă de a înhăma pe lucrătorii voştri la carul superstiţiei şi al ereziei. Instituţiile rânduite de Dumnezeu pentru a răspândi adevărul dătător de viaţă să nu fie făcute o agenţie pentru difuzarea erorilor distrugătoare de suflet. Casele noastre de editură, de la cea mai mică până la cea mai mare, să refuze să tipărească chiar şi un rând din acest material extrem de dăunător. Să fie înţeles de toţi aceia cu care avem de a face că este exclusă din toate instituţiile noastre literatura care conţine ştiinţa lui Satana. Noi nu suntem aduşi în legătură cu lumea ca să fim influenţaţi de falsităţile lumii, ci pentru ca, în calitate de instrumente ale lui Dumnezeu, să influenţăm lumea cu adevărurile Lui.” – Mărturii, vol. 7, 166-168

„Mi-a fost arătată necesitatea ca aceia care cred că avem ultima solie de har să se despartă de cei care sorb zilnic rătăciri noi. Am văzut că nici tinerii, nici cei în vârstă nu ar trebui să participe la adunările lor; căci este un lucru greşit să-i încurajăm în felul acesta, în timp ce ei propovăduiesc rătăcirea care este o otravă mortală pentru suflet şi dau ca învăţătură poruncile oamenilor. Influenţa unor astfel de adunări nu este bună. Dacă Dumnezeu ne-a izbăvit de un asemenea întuneric şi o asemenea rătăcire, ar trebui să stăm neclintiţi în libertatea pe care ne-a dat-o El şi să ne bucurăm în adevăr. Dumnezeu este nemulţumit de noi când mergem să ascultăm rătăcirile fără a fi nevoiţi s-o facem; căci dacă nu ne trimite El la acele întâlniri în care rătăcirea este introdusă forţat în mintea oamenilor prin puterea voinţei, El nu ne va păzi. Îngerii îşi încetează vegherea asupra noastră, iar noi suntem lăsaţi la voia vrăjmaşului, pentru a fi orbiţi şi slăbiţi de el şi de puterea îngerilor săi răi; iar lumina din jurul nostru devine contaminată de întuneric.” – Scrieri timpurii, 24-25.

„Noi nu trebuie să primim cuvintele acelora care vin cu o solie care contrazice punctele speciale ale credinței noastre. Ei adună laolaltă o mulțime de versete din Sfânta Scriptură și le îngrămădesc, ca pe o dovadă, în jurul teoriilor susținute de ei […] dacă o asemenea interpretare mută unul din stâlpii de temelie pe care Dumnezeu i-a susținut în timpul acestor cincizeci de ani, ea este o mare greșeală.” – Solii alese, vol. 1, 161

„Unii care nu sunt dispuși să primească lumina, ci preferă să meargă pe căile alese de ei, vor cerceta Mărturiile pentru a găsi în ele ceva care să încurajeze spiritul lor de necredință și neascultare. În felul acesta, în biserică va fi adus un spirit de dezbinare, deoarece spiritul care îi conduce să critice Mărturiile îi va conduce, de asemenea, să-i urmărească pe frații lor pentru a găsi la ei ceva de condamnat.” – Solii alese, vol. 1, 48

„Satana insistă continuu […] asupra învățăturilor false, pentru a-i duce pe oameni departe de adevăr. Chiar ultima amăgire a lui Satana va fi aceea de a anula influența mărturiei Duhului lui Dumnezeu. […] Satana va lucra cu ingeniozitate, pe căi și prin mijloace diferite, pentru a tulbura încrederea rămășiței poporului lui Dumnezeu în mărturia cea adevărată. Va fi stârnită o ură satanică împotriva Mărturiilor. Lucrările lui Satana vor avea scopul de a tulbura credința bisericilor în Mărturii, pentru că el nu mai poate avea cale liberă pentru a-și prezenta amăgirile și a lega sufletele prin înșelăciunea lui, dacă avertizările, mustrările și sfaturile Duhului lui Dumnezeu sunt ascultate.” – Idem.

„În curând, poporul lui Dumnezeu va fi testat prin încercări teribile; mulţi dintre aceia care acum par a fi sinceri şi autentici se vor dovedi a fi metale obişnuite, fără valoare.” – Mărturii, vol. 5, 136.

Înainte de revărsarea finală a judecăţilor lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o aşa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul şi puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulţi se vor despărţi de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său. Mulţi, atât slujitori, cât şi laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului. Vrăjmaşul sufletelor doreşte să împiedice această lucrare: şi înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuşi să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulţimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparenţă religioasă, Satana va căuta să-şi întindă influenţa peste lumea creştină.” – Tragedia veacurilor, 464.

„În acea vreme, în care se încheie lucrarea de mântuire, necazul va veni pe pământ şi toate neamurile vor fi mânioase, dar ţinute totuşi în frâu pentru a nu împiedica lucrarea celui de-al treilea înger. În timpul acela va veni „ploaia târzie sau înviorarea de la faţa Domnului, pentru a da putere marii strigări a celui de-al treilea înger şi a-i pregăti pe sfinţi să rămână în picioare în intervalul de timp în care vor fi turnate cele şapte plăgi.” – Scrieri timpurii, 85-86.

„Mi-au fost arătaţi locuitorii pământului aflaţi în cea mai mare confuzie. Război, vărsare de sânge, lipsuri, nevoi, foamete şi molime erau pretutindeni în ţară. Pe măsură ce aceste lucruri înconjurau poporul lui Dumnezeu, ei au început să strângă rândurile şi să lase deoparte micile lor greutăţi. Preocuparea pentru sine nu îi mai stăpânea; adânca umilinţă i-a luat locul. Suferinţa, necazul şi lipsurile au determinat raţiunea să-şi reocupe locul pe tron, iar omul care înainte fusese pătimaş şi fără judecată a devenit sănătos, întreg în ce priveşte facultăţile mintale şi acţiona cu discreţie şi umilinţă. Atenţia mi-a fost îndreptată apoi spre altceva. Se părea că are să mai fie doar puţin timp de pace. Încă o dată mi-au fost prezentaţi locuitorii pământului; şi din nou totul se afla în cea mai mare confuzie. Luptă, război, vărsare de sânge, foamete şi molime, bântuiau pretutindeni. Şi alte naţiuni au fost implicate în acest război şi în această încurcătură. Războiul a dus la foamete. Lipsurile şi vărsarea de sânge au generat molime. Şi apoi, oamenii îşi dădeau sufletul de groază «în aşteptarea lucrurilor care aveau să se întâmple pe pământ» (Luca 21:26).” – Mărturii, vol. 1, 268.

„La începutul Sabatului sfânt din 5 ianuarie 1849, ne-am unit în rugăciune cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Connecticut, iar Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Am fost luată în viziune în Sfânta Sfintelor, unde L-am văzut pe Isus mijlocind încă pentru Israel. În partea de jos a veşmântului Său era un clopoţel şi o rodie. Apoi am văzut că Isus nu avea să părăsească Locul Preasfânt până când nu avea să fie hotărât fiecare caz, fie pentru mântuire, fie pentru nimicire, şi că mânia lui Dumnezeu nu putea veni până când Isus nu-Şi termina lucrarea în Sfânta Sfintelor, până nu-Şi scotea veşmintele de preot şi nu Îşi punea hainele răzbunării. Atunci Isus nu va mai sta între Tatăl şi om, iar Dumnezeu nu va mai păstra tăcerea, ci Îşi va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de judecare a celor morţi erau separate şi distincte, una urmând celeilalte, şi, de asemenea, că Mihail nu Se ridicase în picioare şi că timpul de strâmtorare, aşa cum nu a mai fost vreodată, nu venise încă. Neamurile acum devin mânioase, dar când Marele nostru Preot Îşi va fi sfârşit lucrarea din Sanctuar, Se va ridica, Îşi va pune hainele răzbunării şi apoi vor fi revărsate ultimele şapte plăgi. Am văzut că cei patru îngeri vor ţine în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui Isus se va isprăvi în Sanctuar şi atunci vor veni cele şapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat pe cei răi împotriva celor neprihăniţi; ei credeau că noi am adus judecăţile lui Dumnezeu asupra lor şi că, dacă ne-ar şterge de pe faţa pământului, atunci plăgile ar înceta. S-a dat un decret pentru a-i ucide pe sfinţi, decret care i-a făcut pe aceştia să strige zi şi noapte după izbăvire. Acesta era timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toţi sfinţii au strigat cu sufletul sfâşiat de durere şi au fost izbăviţi de glasul lui Dumnezeu. Cei 144 000 au triumfat. Feţele le erau luminate de slava lui Dumnezeu.” – Scrieri timpurii, 36-37.

„În marea lucrare finală, ne vom confrunta cu dificultăţi pe care nu vom şti cum să le tratăm, dar să nu uităm că acele trei mari Puteri ale cerului lucrează, că mâna divină este la cârmă şi că Dumnezeu îşi va aduce la îndeplinire planurile.” – Evanghelizare, 65.

„Fiecare concepţie cu privire la adevăr, pe care o adoptă poporul nostru, va fi criticată de oamenii cei mai inteligenţi. Oamenii din cele mai înalte poziţii ale lumii vor fi aduşi în contact cu adevărul şi, de aceea, fiecare concepţie pe care o adoptăm va fi examinată critic şi verificată cu Scriptura. În prezent, noi părem a fi neobservaţi, dar nu va fi întotdeauna aşa. Au loc evenimente care ne vor scoate în faţă şi, dacă teoriile adevărului pe care le susţinem noi pot fi desfiinţate de istorici sau de mai-marii lumii, lucrul acesta se va face. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască personal adevărul şi să fie pregătit să dovedească nădejdea noastră cu blândeţe şi cu temere, nu într-o modalitate mândră, arogantă şi plină de mulţumire de sine, ci în spiritul lui Hristos. Ne apropiem de timpul când fiecare dintre noi va trebui să stea singur în apărarea credinţei noastre. Ideile religioase greşite se înmulţesc şi se împletesc cu adevărul, având o influenţă satanică asupra oamenilor. Abia dacă a mai rămas vreo învăţătură a Bibliei care să nu fi fost combătută.” – Evanghelizare, 69.

„Atenţia mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea înger. Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei îşi împliniseră lucrarea şi erau pregătiţi pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau înviorarea de la faţa Domnului — şi mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni şi îi aţâţase şi turbase de mânie pe locuitorii pământului care nu au vrut să primească solia. Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în ceruri. Un înger care purta o călimară la brâu s-a întors de pe pământ şi I-a raportat lui Isus că lucrarea lui a fost înfăptuită şi că sfinţii erau număraţi şi sigilaţi. Apoi L-am văzut pe Isus, care slujise înaintea chivotului care conţinea Cele Zece Porunci, aruncând jos cădelniţa. Şi-a ridicat mâinile şi a strigat cu putere: «S-a sfârşit!» Şi toată oştirea îngerească şi-a pus deoparte cununile în timp ce Isus a făcut declaraţia solemnă: «Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe.» Fiecare caz fusese hotărât pentru viaţă sau moarte. În timp ce Isus slujise în Sanctuar, judecata continuase pentru neprihăniţii care erau morţi şi apoi pentru neprihăniţii aflaţi în viaţă. Hristos Îşi primise Împărăţia după ce făcuse ispăşire pentru poporul Său şi le ştersese păcatele. Era hotărât cine aveau să fie supuşii Împărăţiei. Nunta Mielului luase sfârşit. Şi Împărăţia şi măreţia ei în întregime au fost date lui Isus şi moştenitorilor mântuirii, iar Isus urma să domnească ca Împărat al împăraţilor şi Domn al Domnilor. Când Isus a ieşit din Sfânta Sfintelor, am auzit clopoţeii veşmântului Său; şi, în acel moment al ieşirii Sale, un nor de întuneric i-a acoperit pe locuitorii pământului. Atunci nu a mai fost niciun mijlocitor între omul vinovat şi un Dumnezeu jignit. Câtă vreme Isus stătuse între Dumnezeu şi omul vinovat, oamenii avuseseră o protecţie asupra lor; dar când El a încetat să mai stea între om şi Tatăl, aceasta a fost îndepărtată şi Satana a avut controlul deplin asupra celor nepocăiţi de la sfârşitul timpului. Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în Sanctuar; dar când lucrarea Sa de acolo ia sfârşit şi mijlocirea Sa se încheie, nu mai există nimic care să stăvilească mânia lui Dumnezeu, şi aceasta se dezlănţuie cu furie asupra capului neprotejat al păcătosului vinovat, care a dispreţuit mântuirea şi a urât mustrarea. În acel timp înfricoşător, la încheierea mijlocirii lui Isus, sfinţii trăiau fără Mijlocitor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Fiecare caz în parte era hotărât, fiecare mărgăritar numărat. Isus a zăbovit o clipă în prima încăpere a Sanctuarului ceresc şi păcatele care fuseseră mărturisite în timp ce El Se aflase în Sfânta Sfintelor au fost puse asupra lui Satana, autorul păcatului, care trebuie să suporte pedeapsa hotărâtă pentru ele. Apoi, L-am văzut pe Isus scoţându-Şi veşmintele de preot şi îmbrăcându-Se în hainele de Împărat. Pe capul Său erau multe coroane aşezat una într-alta. Înconjurat de oştirea îngerească, El a părăsit cerul. Plăgile cădeau asupra locuitorilor pământului. Unii Îl acuzau pe Dumnezeu şi Îl blestemau. Alţii se grăbeau la cei din poporul lui Dumnezeu şi îi implorau să-i înveţe cum să scape de judecăţile Lui. Dar sfinţii nu aveau nimic pentru ei. Fusese vărsată ultima lacrimă pentru păcătoşi, fusese înălţată ultima rugăciune agonizantă, fusese purtată ultima povară, fusese dată ultima avertizare. Dulcele glas al îndurării nu avea să-i mai îmbie vreodată. Când sfinţii şi tot cerul au fost interesaţi de mântuirea lor, ei nu au avut niciun interes faţă de propriile lor persoane. Le-a fost pusă înainte viaţa şi moartea. Mulţi au dorit viaţa, dar nu au făcut niciun efort pentru a o obţine. Ei nu au ales viaţa, şi acum nu mai exista niciun strop de sânge ispăşitor pentru a-i curăţi pe cei vinovaţi, niciun Mântuitor plin de compasiune, care să pledeze în favoarea lor şi să strige: «Cruţă-l, cruţă-l pe păcătos încă puţină vreme». Tot cerul se unise cu Isus în timp ce auziseră cuvintele înfricoşătoare: «S-a împlinit! S-a sfârşit!». Planul de mântuire fusese împlinit, dar puţini aleseseră să-l accepte. Şi, în timp ce glasul cel dulce al îndurării se stingea, frica şi groaza îi cuprindea pe cei răi. Cu o îngrozitoare claritate, ei au auzit cuvintele: «Prea târziu! Prea târziu!» Cei care nu preţuiseră Cuvântul lui Dumnezeu se grăbeau încoace şi încolo, rătăcind de pe o mare pe alta şi de la miază-noapte la răsărit pentru a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu a spus: «Nu-l vor găsi. Este foamete în ţară; nu o foamete de pâine, nici sete de apă, ci de a auzi cuvintele Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu, ei trebuie să flămânzească şi să înseteze mai departe. Zi după zi au dispreţuit mântuirea, preţuind comorile şi plăcerea pământească mai mult decât orice comoară şi perspectivă cerească. Ei L-au respins pe Isus şi I-au dispreţuit sfinţii. Cei necuraţi trebuie să rămână necuraţi pentru totdeauna.» Mulţi dintre cei răi au fost teribil de mânioşi când au suferit efectele plăgilor. Era o scenă a unei îngrozitoare agonii. Părinţii le reproşau amarnic copiilor lor şi copiii părinţilor, fraţii surorilor şi surorile fraţilor. Din toate părţile veneau strigăte puternice, tânguitoare: «Tu m-ai oprit să primesc adevărul care m-ar fi salvat de acest ceas teribil». Poporul s-a întors împotriva pastorilor lor cu o ură amarnică şi reproşându-le astfel: «Nu ne-aţi avertizat. Ne-aţi spus că toată lumea urma să fie convertită şi aţi strigat ‚pace, pace’, pentru a aduce la tăcere orice temere care se ridica. Nu ne-aţi spus despre acest ceas; şi despre cei care ne-au avertizat aţi spus că sunt fanatici şi oameni răi, care ne vor provoca ruina.» Dar am văzut că pastorii nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu. Suferinţa lor era de zece ori mai mare decât cea a poporului lor.” – Scrieri timpurii, 279-282.

Indiferent prin cine trimite Domnul lumina, noi să ne deschidem inimile pentru a o primi, în blândețea lui Hristos.” – Materialele 1888, 548.

Să nu creadă nimeni că avem tot adevărul de care avem nevoie; că avem cei mai importanți stâlpi ai credinței și că dacă stăm lângă ei nu trebuie să ne mai deranjăm să înțelegem adevărul pentru noi înșine. […] După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, mulți dintre noi vom fi separați și împrăștiați. Va trebui să stați singuri în diferite locuri. Nu veți avea nicio legătură cu alte minți conducătoare ca să primiți putere de la acestea. Va trebui să stați cu Dumnezeul vostru alături și să știți că El este lângă voi.” – Materialele 1888, 563, 565.

„Vor fi mesaje contrafăcute venind de la persoane din toate direcțiile. Unul după altul se vor ridica, părând că sunt inspirați, dar neavând inspirația cerului, cu sunt sub înșelăciunea dușmanului.” – Solii alese, Vol. 3, 404.

Faptul că nu este nici o controversă sau agitaţie în poporul lui Dumnezeu n-ar trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se ţin strâns de învăţătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară între adevăr şi rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare nouă, când nu există nicio deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulţi, ca şi în vremurile din vechime, care se vor ţine de tradiţie şi se vor închina la ceea ce nu cunosc. Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaştere a adevărului prezent nu ştiu ce cred. Ei nu înţeleg dovezile credinţei lor. Nu apreciază corect lucrarea din timpul prezent. […] Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu şi o întoarcere spre oameni, punând înţelepciunea omenească în locul celei divine. Domnul Îşi va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greş, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor şi-i vor cerne, separând pleava de grâu.” – Mărturii, Vol. 5, 707.

„Duhul lui Dumnezeu a iluminat fiecare pagină a Scrierii Sfinte, dar sunt unii asupra cărora Scriptura lasă doar o mică impresie, deoarece nu o înţeleg pe deplin. Când vine încercarea, prin prezentarea unor teorii false, aceşti cititori superficiali, lipsiţi de orice ancoră, sunt asemenea nisipurilor mişcătoare. Ei alunecă într-o parte şi în alta, potrivit cu starea lor sufletească şi cu amărăciunea lor.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 112.

„Mulţi vor sta la amvoanele noastre, purtând în mâini făclia unei profeţii false, a cărei lumină este aprinsă din focul demonic al lui Satana.” – Idem, 409.

„Mi-a fost arătat că noi trebuie să fim apăsaţi din toate părţile şi să rezistăm cu toată puterea tuturor linguşirilor şi invenţiilor lui Satana. […]Unele ştiinţe, ca: frenologia, psihologia şi hipnoza, sunt canalele prin care el vine mai direct la această generaţie de oameni şi lucrează cu acea putere care trebuie să caracterizeze eforturile sale în perioada dinaintea încheierii timpului de încercare.” – Mărturii, Vol. 1, 290.

Zguduirea trebuie să aibă loc în curând pentru a curăța biserica.” – Spiritual Gifts, Vol. 2, 284.

Dar zilele purificării bisericii se grăbesc tare. Dumnezeu va avea un popor curat şi credincios. […] Semnele descoperă faptul că timpul este aproape. […] Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie şi nedumerire. […] Vor fi mulţi zei şi mulţi domni. Va bate fiecare vânt de învăţătură. Acelora care au dat un omagiu suprem ştiinţei, «pe nedrept numită astfel», nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ţine pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioşi nu li se va încredinţa turma. În ultima şi solemna lucrare, puţini oameni mari vor fi angajaţi în ea.” – Mărturii, Vol. 5, 79-80.

 

[1] Criza Kellogg. Recomandăm citirea cărții Omega de Lewis Walton pentru detalii despre criza alfa.