Tema Marii Lupte și marea strigare
Copiază link

Tema Marii Lupte și marea strigare

Dumnezeu pregătește o grupă pentru a vesti marea strigare a îngerului al treilea.” – Manuscript Releases, Vol. 20, 357.

„Poporul ales al lui Dumnezeu și-a pierdut dragostea dintâi. Fără aceasta, întreaga lor mărturisire de credință nu va salva un suflet de la moarte. […] Când poporul lui Dumnezeu își va smeri sufletul înaintea Lui, în mod individual căutând cu toată inima Duhul Său, se va auzi de pe buze umane o așa mărturie cum este cea prezentată în Scripturi - «După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.»” – Extras din Mărturia dată pe 30 august, 1892 la sesiunea Conferinței Generale, publicat în General Conference Daily Bulletin, 31 ianuarie, 1893.

„Inima obișnuită nu trebuie să aducă în lucrarea lui Dumnezeu principiile ei pătate și corupte. Nu trebuie să existe nicio ascundere a principiilor credinței noastre. Solia îngerului al treilea trebuie vestită de poporul lui Dumnezeu. Ea va crește și va deveni o mare strigare.” – Manuscript Releases, Vol. 9, 212.

„Fericiți sunt ochii care au văzut lucrurile care au fost privite în 1843 și 1844. Mesajul a fost dat. Și nu trebuie să existe nicio întârziere în repetarea mesajului, pentru că semnele timpului se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie făcută. O mare lucrare se va face într-un timp scurt. În curând, prin planul lui Dumnezeu va fi dată o solie care se va dezvolta într-o mare strigare. Atunci Daniel va sta în locul său de moștenire pentru a-și da mărturia.” – Manuscript Releases, Vol. 2, 20.

„Trebuie să depunem eforturi pentru a le prezenta celor din poporul nostru nevoile lucrării lui Dumnezeu şi pentru a le explica necesitatea de a folosi bunurile pe care li le-a încredinţat Dumnezeu în scopul înaintării lucrării Stăpânului, atât acasă, cât şi în străinătate. Dacă aceia care pot să ajute lucrarea din _____ nu sunt sensibilizaţi şi făcuţi să-şi înţeleagă datoria, ei nu vor recunoaşte strigătul cu glas tare al îngerului al treilea. Când lumina se va răspândi şi va lumina pământul, în loc de a veni în ajutorul Domnului, ei vor dori să restrângă lucrarea Sa în aşa fel încât să corespundă cu ideile lor înguste. Îngăduiţi-mi să vă spun că, în această lucrare finală, Domnul va lucra într-o modalitate foarte diferită de cursul firesc al lucrurilor şi pe o cale întru totul contrară vreunui plan omenesc. întotdeauna vor exista în mijlocul nostru unii care vor dori să aibă controlul asupra lucrării lui Dumnezeu şi să dicteze fiecare pas ce trebuie să fie făcut, în timp ce lucrarea înaintează sub conducerea acelui înger care se alătură îngerului al treilea în vestirea soliei ce trebuie să fie adresată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace prin care se va vedea că El este Cel ce preia conducerea în mâinile Sale. Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El pentru a aduce la îndeplinire lucrarea neprihănirii Sale. Cei care sunt consideraţi nişte lucrători buni vor trebui să se apropie de Dumnezeu şi vor avea nevoie de atingerea divină. Ei vor trebui să bea mai mult şi fără încetare din izvorul de apă vie, ca să poată înţelege lucrarea lui Dumnezeu în toate amănuntele. Lucrătorii pot să facă greşeli, dar trebuie să le acordaţi o şansă de a le repara şi să le daţi ocazia de a învăţa să fie prevăzători, lăsându-i să-şi coordoneze singuri lucrarea.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 299.

„Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. Aceasta e solia dată de Dumnezeu pentru a fi vestită în marea strigare a îngerului al treilea.” – Pamphlets 086, 5-6.

Dar timpul pentru a primi semnul fiarei, așa cum era prezis în profeție, nu a venit încă. Timpul de probă nu a venit încă. În fiecare biserică există creștini adevărați, și nici comunitatea Romano-Catolică nu face excepție. Nimeni nu este condamnat până când nu primește lumina și nu a văzut cerința poruncii a patra. Dar atunci când se va emite decretul impunând sabatul fals și când marea strigare a îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni despre închinarea la fiară și la chipul ei, o linie va fi clar trasată între  fals și adevăr. Atunci, cei care continuă în călcarea de lege vor primi semnul fiarei pe frunțile și mâinile lor.”– Bible Trening School, 1 februarie 1913.

Mi s-a arătat că reforma sănătății constituie o parte a soliei îngerului al treilea şi este tot atât de legată de aceasta precum este braţul de corpul omenesc. Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să avansăm în această mare lucrare. Pastorii şi membrii trebuie să lucreze în armonie. Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru marea strigare a celui de-al treilea înger. Credincioşii au de făcut o lucrare pentru ei înşişi, pe care nu ar trebui s-o lase pe seama lui Dumnezeu, ca El s-o facă pentru ei. El le-a lăsat lor această lucrare. Este o lucrare personală; unul nu o poate face pentru celălalt. «Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.» (2 Corinteni 7:1). Patima îmbuibării cu mâncare constituie păcatul predominant al acestui veac. Pofta pătimaşă îi face sclavi pe oameni, le întunecă minţile şi le abrutizează simţurile morale într-o asemenea măsură, încât adevărurile sfinte, înălţătoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinaţiile fireşti sunt cele care îi stăpânesc pe oameni.” – Mărturii, Vol. 1, 486.

Rămăşiţa poporului lui Dumnezeu trebuie să fie un popor convertit. Prezentarea acestei solii trebuie să aibă drept urmare convertirea şi sfinţirea de suflete. Noi trebuie să simţim puterea Duhului lui Dumnezeu în această mişcare. Aceasta este o solie minunată, precisă; ea înseamnă totul pentru primitor şi trebuie să fie proclamată cu o strigare puternică. Trebuie să avem o credinţă sinceră, dăinuitoare, că solia aceasta va merge cu o importanţă sporită până la sfârşitul timpului.” – Mărturii, Vol. 9, 154.

Când solia îngerului al treilea se dezvoltă şi ajunge o mare strigare, proclamarea ei va fi însoţită de o mare putere şi slavă. Feţele copiilor lui Dumnezeu vor străluci de lumină cerească.” – Mărturii, Vol. 7, 17.

Atunci când se vor înteţi necazurile în jurul nostru, în rândurile noastre se va da pe faţă atât despărţire, cât şi unire. Unii dintre cei care astăzi sunt gata să ia armele de luptă, în vremuri de adevărată primejdie, vor da pe faţă faptul că ei nu au clădit pe stânca cea tare; ei vor ceda în faţa ispitei. Aceia care au avut multă lumină şi privilegii preţioase, dar pe care nu le-au folosit, sub un pretext sau altul, se vor depărta de noi. Pentru că nu au primit iubirea adevărului, ei vor fi prinşi în înşelăciunile vrăjmaşului; ei vor asculta de duhurile înşelătoare şi de învăţăturile demonilor şi se vor despărţi de credinţă. Dar, pe de altă parte, atunci când în adevăr se abate asupra noastră furtuna persecuţiei, oile adevărate vor auzi glasul adevăratului Păstor. Se vor depune eforturi pline de lepădare de sine pentru a scăpa pe cei pierduţi şi mulţi dintre cei care s-au despărţit de turmă se vor întoarce la Marele Păstor. Poporul lui Dumnezeu îşi va strânge rândurile şi vor prezenta lumii un front unit. În vederea primejdiei comune, lupta pentru supremaţie va înceta; nu va mai fi ceartă cu privire la cine să fie cel mai mare. Nici unul din adevăraţii credincioşi nu va spune: «Eu sunt al lui Pavel, sau al lui Apolo, sau al lui Chifa». Mărturia fiecăruia şi a tuturor va fi: «Mă agăţ de Hristos, mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal». În felul acesta, adevărul va fi adus în viaţa practică şi astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos, rostită chiar înainte de umilirea şi omorârea Lui: «Ca toţi să fie una, cum Tu Tată eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis» (Ioan 17:21). Iubirea lui Hristos, iubirea fraţilor noştri, va da mărturie lumii că noi am fost cu Isus şi că am învăţat de la El. Atunci solia îngerului al treilea va creşte până va ajunge o mare strigare şi tot pământul va fi luminat de slava Domnului.” – Mărturii, Vol. 6, 400-401.

Poate fi şi există primejdia de a pierde din vedere marile principii ale adevărului atunci când se face lucrarea care se cuvine să se facă pentru săraci, dar noi trebuie să ne gândim totdeauna că, în săvârşirea lucrării acesteia, nevoile spirituale ale sufletului trebuie ţinute la loc de frunte. În eforturile noastre de a alina nevoile vremelnice, noi suntem în primejdie de a separa de ultima solie a Evangheliei părţile ei cele mai de seamă şi cele mai urgente. Aşa cum a fost săvârşită în unele locuri, lucrarea misionară medicală a absorbit talente şi mijloace care aparţin altor ramuri ale lucrării şi au fost neglijate eforturile în ramuri ce sunt mai direct spirituale. Datorită ocaziilor mereu sporind pentru a veni în întâmpinarea nevoilor temporale ale tuturor claselor sociale, există primejdia ca lucrarea aceasta să eclipseze solia pe care Dumnezeu ne-a dat-o să o ducem în toate oraşele — proclamarea apropiatei veniri a lui Hristos, nevoia de a asculta de poruncile lui Dumnezeu şi de mărturia lui Isus. Solia aceasta constituie povara lucrării noastre. Ea trebuie să fie vestită cu o mare strigare şi trebuie să fie dusă în toată lumea. Atât în patrie, cât şi în ţările străine, prezentarea principiilor sănătăţii trebuie să fie unită cu ea, dar să nu fie independentă de ea şi nici să nu-i ia locul în vreun fel oarecare; şi nici nu ar trebui ca lucrarea aceasta să absoarbă atât de multă atenţie, încât să desconsidere alte ramuri. Domnul ne-a îndrumat să luăm în consideraţie lucrarea în toate ramurile ei, pentru ca să poată avea o creştere proporţională, simetrică şi bine cumpănită.” – Mărturii, Vol. 6, 290.

Mi-a fost arătat că, dacă poporul lui Dumnezeu nu depune eforturi, ci aşteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor pentru a le fi îndepărtate şi corectate păcatele; dacă ei depind de aceasta pentru a se curăţi de întinăciunea cărnii şi a duhului, şi aceasta va fi cea care îi va pregăti să se angajeze în marea strigare a celui de-al treilea înger, ei vor fi găsiţi ca fiind necorespunzători. Reînviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine doar asupra acelora care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a poruncit să o facă, şi anume să se curăţească de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-şi sfinţirea în temere de Dumnezeu.” – Mărturii, Vol. 1, 619.

„Mulţi conducători sunt stăpâniţi de Satana; însă am văzut că Dumnezeu are agenţii Săi chiar printre conducători. Şi unii dintre aceştia vor fi cândva convertiţi la adevăr. Ei îndeplinesc acum partea pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o îndeplinească. Când Satana lucrează prin agenţii săi, se fac propuneri care, dacă ar fi aduse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu şi ar produce mult rău. Îngerii buni intervin pe lângă aceşti agenţi ai lui Dumnezeu, care se opun acestor propuneri prin argumente puternice, cărora agenţii lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câţiva dintre agenţii lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel lucrarea merge înainte până când a treia solie îşi face lucrarea, iar la marea strigare a celui de-al treilea înger, aceşti agenţi vor avea ocazia să primească adevărul, şi unii dintre ei vor fi convertiţi şi vor trece prin suferinţe în timpul strâmtorării împreună cu cei sfinţi.” – Mărturii, Vol. 1, 203-204.

Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-şi face lucrarea. Inima trebuie să fie curăţită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoşătoare îşi va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mişcat. Aproape toţi credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulţi au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-şi împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuţi şi de a-i conduce la o pocăinţă profundă, pentru a se putea bucura de prezenţa lui Isus şi a fi potriviţi pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilinţă profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimişi în toate direcţiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziţia desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenţie sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuşi, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu şi multe suflete au fost aduse din întuneric şi rătăcire spre a se bucura de adevăr. Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei şi nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: «Dumnezeu Îşi cântăreşte poporul». Dacă solia ar fi fost de scurtă durată, aşa cum ne-am aşteptat mulţi dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-şi formeze caracterul. Mulţi acţionau mânaţi de sentimente, şi nu din principiu şi credinţă, şi această solie solemnă, înfricoşătoare, i-a mişcat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citeşte inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înşelaţi cu privire la ei înşişi, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simţurilor să poată trece, şi apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios. Dumnezeu Îşi conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situaţii rânduite astfel, pentru a se da pe faţă ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată şi pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsaţi din gura Domnului. Îngerul a spus: «Dumnezeu Îşi face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare şi a proba pe fiecare din poporul Său». Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt puşi la probă, ei se dau înapoi şi se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor şi care Îl îndepărtează pe Isus. Ei preţuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă şi încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îşi va sacrifica idolii şi va da atenţie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curăţit prin ascultarea de adevăr şi nu-şi va birui egoismul, mândria şi patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: «Sunt ataşaţi de idolii lor, lăsaţi-i în pace»; şi ei trec mai departe să-şi facă lucrarea, lăsându-i pe aceştia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi. Aceia care cresc continuu şi fac faţă cu succes fiecărui test, oricare ar fi preţul, au dat atenţie sfatului Martorului Credincios şi vor primi ploaia târzie, şi astfel vor fi corespunzători pentru a fi luaţi la cer.” – Mărturii, Vol. 1, 186-187.

„Am văzut că Dumnezeu are copii sinceri printre adventiștii nominali și printre bisericile căzute, iar pastorii și oamenii vor fi chemați afară din aceste biserici înainte ca plăgile să fie vărsate, iar ei vor îmbrățișa adevărul cu bucurie. Satana știe acest lucru și înainte de marea strigare a îngerului al treilea, ridică o stare de exaltare în aceste grupări religioase, pentru ca cei care au respins adevărul să creadă că Dumnezeu este cu ei.” – Spiritual Gifts, Vol. 1, 172.

„În toate generaţiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să mustre păcatul atât în lume, cât şi în biserică. Dar oamenii doresc să le fie spuse lucruri plăcute, iar adevărul simplu şi curat nu este primit. Mulţi reformatori, când şi-au început lucrarea, s-au hotărât să aibă o mare prudenţă când au atacat păcatele bisericii şi ale naţiunii. Ei nădăjduiau ca, prin exemplul unei vieţi curate de creştin, să-i aducă pe oameni înapoi la învăţăturile Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor aşa cum a venit peste Ilie, inspirându-l să mustre păcatele unui împărat nelegiuit şi ale unui popor apostaziat; ei nu s-au putut opri să predice declaraţiile lămurite ale Bibliei — învăţături pe care nu fuseseră dispuşi să le prezinte. Ei au fost constrânşi să declare cu ardoare adevărul şi primejdiile care ameninţau sufletele. Cuvintele pe care Dumnezeu le dădea ei le rosteau, fără teamă de urmări, iar oamenii erau constrânşi să asculte avertizarea. Tot astfel va fi vestită şi solia îngerului al treilea. Când vine timpul ca ea să fie proclamată cu cea mai mare putere, Dumnezeu va lucra prin unelte umile, conducând minţile acelora care se consacră slujirii Sale. Lucrătorii vor fi calificaţi mai mult prin ungerea Duhului Său decât prin educaţia dată de instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi constrânşi să meargă cu zel sfânt, făcând cunoscute cuvintele pe care Dumnezeu li le dă. Păcatele Babilonului vor fi descoperite. Urmările dezastruoase ale impunerii rânduielilor bisericii de către autoritatea civilă, amăgirile spiritismului, înaintarea neobservată, dar rapidă a puterii papale, toate vor fi demascate. Pin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziţi. Mii şi mii vor auzi cuvinte pe care nu le-au mai auzit niciodată. Cu uimire vor asculta mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza rătăcirilor şi păcatelor ei, din cauza lepădării adevărului trimis pentru ea din cer. – Tragedia veacurilor, 606.

„«După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;’» «Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’» (Apocalipsa 18: 1, 2, 4). Acest pasaj din Scriptură arată înainte, către o vreme când vestirea căderii Babilonului, adusă de cel de al doilea înger din Apocalipsa capitolul 14 (Vir. 8), trebuie repetată cu adăugarea menţiunii referitoare la stricăciunile care au intrat în diferite organizaţii care constituie Babilonul, de când a fost dată pentru prima oară solia, în vara anului 1844. Este descrisă aici o stare grozavă în lumea religioasă. Cu fiecare respingere a adevărului, minţile oamenilor se vor întuneca mai mult, inimile lor se vor împietri şi mai tare, până când vor fi zăvorâte într-o împietrire necredincioasă. Sfidând avertismentele pe care Dumnezeu le-a dat, ei vor continua să calce în picioare unul dintre preceptele Decalogului, până când vor ajunge să-i prigonească pe aceia care-l socotesc sfânt. Hristos este batjocorit prin dispreţul pus asupra Cuvântului şi poporului Său. Când învăţăturile spiritismului sunt primite de biserici, opreliştea impusă inimii fireşti este îndepărtată, iar mărturisirea religiei va deveni o mantie care ascunde cele mai josnice nelegiuiri. Credinţa în manifestările spiritiste deschide uşa pentru duhurile amăgitoare şi pentru învăţăturile demonilor şi în felul acesta influenţa îngerilor răi va fi simţită în biserici. Despre cetatea Babilon, la vremea când s-a scos în evidenţă în această profeţie, s-a spus: «Păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirea ei» (Apocalipsa 18:5). Ea a umplut măsura nelegiuirii ei şi distrugerea este gata să cadă peste ea. Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon şi, înainte de căderea judecăţilor Sale, aceşti credincioşi trebuie să fie chemaţi afară din ea, ca să nu ia parte la păcatele ei şi să nu «primească urgiile ei». De aici mişcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui şi strigând cu un glas puternic, făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: «Ieşiţi dintr-însa, poporul Meu». Aceste înştiinţări, unite cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală, care va fi dată locuitorilor pământului.” – Tragedia veacurilor, 603-604.

„La schimbarea la faţă, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: „Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El.” Astfel, înainte de trădare şi crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferinţe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, «timpul strâmtorării lui Iacov», ei vor creşte în Hristos şi vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce solia îngerului al treilea se măreşte, până când devine o mare strigare, şi o slavă şi o mare putere însoţesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însufleţeşte şi le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Feţele lor vor străluci de acea lumină care îl însoţeşte pe cel de-al treilea înger.” – Mărturii, Vol. 1, 353.

„Ultimul mare conflict se află în fața noastră, dar ajutorul va veni pentru toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și respectă legea Sa, iar întregul pământ urmează a fi luminat de slava lui Dumnezeu. «Un alt înger» urmează să coboare din cer. Îngerul acesta reprezintă vestirea marii strigări, care trebuie să vină din partea celor ce se pregătesc să strige cu putere, cu glas tare: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.» (Apocalipsa 18:1-2).

Noi avem de vestit o solie care este un test, iar eu sunt îndrumată să le spun celor din poporul nostru: «uniți-vă, uniți-vă!» Dar noi nu trebuie să ne unim cu aceia care «se leapădă de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor». Noi trebuie să înaintăm proclamând solia cu inima plină de bunătate și de credincioșie, fără să le dăm atenție acelora care îi duc pe oameni departe de adevăr.” – Solii alese, Vol. 3, 412.

„El (Satana) provoacă oamenii să atribuie interpretări false pasajelor Scripturii, să vestească o falsă solie a marii strigării, pentru ca solia cea adevărată să nu mai aibă niciun efect atunci când va fi dată. Aceasta este una dintre dovezile cele mai mari care arată că marea strigare va fi auzită curând și că pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu. ” - Solii alese, Vol. 3, 410.

„Va veni chiar timpul despre care a scris profetul, iar marea strigare a îngerului al treilea se va auzi pe pământ, slava lui va lumina lumea, iar solia va triumfa, dar cei care nu trăiesc în conformitate cu lumina nu vor triumfa împreună cu ea […]

A sosit timpul solemn când pastorii ar trebui să plângă între tindă și altar, strigând: «Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta» (Ioel 2:17). Aceasta este ziua când, în loc de a-și înălța sufletul în mulțumire de sine, pastorii și oamenii ar trebui să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu și unii față de alții.” - Solii alese, Vol. 3, 390.

„Mi-a fost arătat că, dacă poporul lui Dumnezeu nu depune eforturi, ci aşteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor pentru a le fi îndepărtate şi corectate păcatele; dacă ei depind de aceasta pentru a se curăţi de întinăciunea cărnii şi a duhului, şi aceasta va fi cea care îi va pregăti să se angajeze în marea strigare a celui de-al treilea înger, ei vor fi găsiţi ca fiind necorespunzători. Reînviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine doar asupra acelora care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a poruncit să o facă, şi anume să se curăţească de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-şi sfinţirea în temere de Dumnezeu.” – Mărturii, Vol. 1, 619.

În timpul marii strigării, biserica va fi ajutată de intervenţiile providenţiale ale Domnului ei Cel înălţat şi va răspândi cunoştinţa mântuirii într-o măsură atât de mare, încât lumina va fi vestită în fiecare sat şi oraş. Pământul va fi plin de cunoştinţa mântuirii. Înnoirea Duhului lui Dumnezeu îi va încununa cu un succes atât de mare pe slujitorii omeneşti aflaţi în plină activitate, încât lumina adevărului prezent va fi văzută fulgerând pretutindeni. – Evanghelizare, 694.

„Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în cer, coborând către pământ şi urcând apoi iarăşi la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-şi unească glasul cu al celui de-al treilea înger şi să dea putere şi energie soliei sale. Slavă şi o mare putere au fost date îngerului şi, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoţea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce puternică: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.» Solia căderii Babilonului, aşa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menţionarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiţi să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia îngerului al treilea. – Scrieri timpurii, 277.

„Noi trebuie să lucrăm pentru a proclama solia îngerului al treilea, a poruncilor lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. Solia trebuie proclamată cu un glas tare şi ea trebuie dusă întregii lumi. Trebuie să unim prezentarea principiilor reformei sănătăţii cu această solie, nu să le prezentăm separat şi în nici un caz prima să nu ia locul celei de-a doua.” – Sfaturi pentru editori, 139.

„Solia îngerului al treilea are o mai mare importanţă decât lăsăm noi acum să se înţeleagă. Noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a descoperi tot ce este posibil din semnificaţiile acestei solii foarte importante. Pământul trebuie să se umple de slava sa. Chiar acum îngerii din ceruri vor zbura peste faţa pământului pentru a trezi interesul în mintea multora dacă noi vom lucra împreună cu ei. Dar este trist faptul că noi nu conlucrăm cu providenţa lui Dumnezeu şi lăsăm nefăcută lucrarea de a duce razele adevărului acelora care sunt în întuneric.” – Idem, 140.

„Cred că va avea loc un progres hotărât în poporul nostru, o străduință mult mai serioasă de a ține pasul cu solia îngerului al treilea (Manuscrisul 10, 1889). Fiecare dintre cei ce declară a crede că Domnul vine în curând să cerceteze Scripturile ca niciodată mai înainte, deoarece Satana este hotărât să încerce orice mijloc posibil pentru a ține sufletele în întuneric și pentru a orbi mintea în fața pericolelor din vremurile în care trăim. Fiecare credincios să-și ia Biblia cu rugăciune stăruitoare, cerând să fie iluminat de Duhul Sfânt pentru a înțelege adevărul, ca să-L poată cunoaște mai bine pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. […] Timpul încercării se află chiar în fața noastră, deoarece solia îngerului al treilea, care a fost rostită cu glas puternic, a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul [...].” – Solii alese, Vol. 1, 362-363,