Tema Marii Lupte și credința lui Isus
Copiază link

Tema Marii Lupte și credința lui Isus

„Oh, cât de mult timp, câte ocazii au fost risipite, pentru că poporul lui Dumnezeu nu a avut credința și iubirea lui Isus în experiența lor religioasă!” – Materialele 1888, 290.

 „Credința lui Isus nu este înțeleasă. Noi trebuie să vorbim despre ea, trebuie să o trăim, să ne rugăm pentru ea și să educăm poporul cum să aducă în  viața lor zilnică această parte a soliei.” – Materialele 1888, 430.

„Pentru ca marea lucrare de sfințire care trebuie purtată înainte în bisericile din California de Sud să poată fi îndeplinită, mințile și voințele pastorilor, doctorilor și profesorilor noștri trebuie să fie unite, inimile lor amestecându-se într-un singur spirit pentru a da trompetei un sunet clar. Faceți ca fiecare voce să vestească în mod distinct solia îngerului al treilea. În cuvânt și faptă faceți ca cei care vestesc solia să arate că sunt numărați printre cei care «păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.»” – The Paulson Collection of Ellen G. White Letters, 276.

Solia îngerului al treilea este vestirea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus. Poruncile lui Dumnezeu sunt vestite, dar credința lui Isus Hristos nu este vestită de către adventiștii de ziua a șaptea ca fiind de egală importanță, așa încât legea și evanghelia să meargă mână în mână. Nu găsesc cuvinte să pot exprima acest subiect în toată complexitatea lui. «Credința lui Isus». Se vorbește despre ea, dar nu este înțeleasă. Ce înseamnă credința lui Isus care este o parte din solia îngerului al treilea? Isus a devenit purtătorul păcatelor noastre, ca să poată fi Mântuitorul care ne iartă păcatele. El a fost tratat așa cum meritam să fim tratați noi. A venit în lumea noastră și a luat păcatele noastre, ca noi să primim neprihănirea Lui. Credința în capacitatea lui Hristos de a ne salva pe larg, pe deplin și complet, este credința lui Isus. – Materialele 1888, 217.

„Mântuitorul nostru a intrat în relațiile adevărate ale oamenilor în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Ca să știm cum trebuie să ne purtăm cu precauție, trebuie să mergem în direcția în care ne conduce Hristos. Timp de treizeci de ani, El a trăit viața unui om desăvârșit, corespunzând celui mai înalt standard al desăvârșirii. Lucrarea noastră este de a ne strădui să atingem în sfera noastră de acțiune perfecțiunea pe care Hristos în viața Sa de pe pământ a atins-o în fiecare fază a caracterului.” – Sons and Daughters of God, 154.

Avem dreptul să spunem, în puterea lui Isus Hristos voi fi biruitor, nu voi fi biruit de ispitele lui Satana.” – Manuscript Releases, Vol. 2, 345.

Mergeți înainte fraților spunând, nu voi eșua și nici nu voi fi descurajat.” – Colecția Spalding și Magan (Mărturii nepublicate), 198.

„Cel care se încrede în neprihănirea lui Hristos nu este nevoit să aştepte nici o clipă pentru a-şi şterge singur propriile păcate. Nu este nevoit să aştepte până când va realiza o pocăinţă corespunzătoare, înainte de a putea să se încreadă în neprihănirea lui Hristos. Noi nu înţelegem subiectul mântuirii. Este simplu ca ABC. Dar noi nu-l înţelegem. Prin urmare, cum se va pocăi un om? Este ceva care vine de la el însuşi? Nu, pentru că inima firească este în vrăjmăşie cu Dumnezeu. Aşadar, cum poate inima firească să dea naştere din ea însăşi pocăinţei, dacă nu are nici o putere pentru a face acest lucru? Cum ajunge omul la pocăinţă? Prin Isus Hristos. Cum îl aduce El pe om la pocăinţă? Există o mie de căi prin care poate să facă acest lucru. Dumnezeul cerurilor lucrează asupra minţii omului în permanenţă. Cuvântul lui Dumnezeu îi adresează o invitaţie, dar nu doar Cuvântul, ci şi toţi cei care cred în Isus Hristos şi îl descoperă pe Hristos prin caracterul lor. Poate că nu ţin o predică, poate că nu vin direct la o persoană pentru a-i vorbi despre starea ei de nepocăinţă, totuşi, când este adusă în legătură cu vreunul dintre ucenicii lui Isus Hristos, o astfel de persoană înţelege că el are ceva ce ea nu are. Fariseii au înţeles că în viaţa ucenicilor se întâmpla ceva ce ei nu puteau să explice. Ei au văzut ceva minunat si au fost convinşi că ucenicii Îl ascultaseră pe Domnul Isus şi că învăţaseră de la El. Omul transmite fără încetare anumite impresii. Există o atmosferă care învăluie sufletul omenesc şi ea este fie cerească, fie demonică. Sunt doar două tabere distincte. Fie ne aflăm de partea lui Hristos, fie de partea vrăjmaşului. Dacă primim continuu razele de lumină divină din slava Sa, îngerii lui Dumnezeu ne înconjoară şi sufletul omenesc este învăluit de atmosfera creată de ei. Chiar atitudinea noastră, cuvintele noastre le dau tuturor celor care ajung în sfera noastră de influenţă o dovadă că suntem cu adevărat convertiţi. «Duhul şi Mireasa zic: ‘Vino!’ Şi cine aude, să zică: ‚Vino!’ Şi celui ce îi este sete să vină!» Aşadar, dacă suntem mlădiţe ale Adevăratei Viţe, vom fi hrăniţi de seva care vine de la Viţă. Ea se revarsă fără încetare în fiecare mlădiţă şi fiecare mlădiţă va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. «Este plăcerea Tatălui vostru» «să aduceţi multă roadă». Prin urmare, care este poziţia noastră? Trebuie să fie poziţia unei credinţe vii.” – Credință și fapte, 64-65.

Prin harul transformator al Domnului Hristos, fiecare copil al lui Adam cel căzut trebuie să ajungă ascultător de toate cerinţele lui Dumnezeu. Mulţi îşi închid ochii faţă de cele mai clare învăţături ale Cuvântului Său, deoarece în calea lor se află crucea. Dacă ar ridica-o, ar trebui să apară ca nişte oameni ciudaţi în ochii lumii şi de aceea ei ezită, pun întrebări şi caută scuze ca să poată evita crucea. Satana este gata întotdeauna şi prezintă motive acceptabile pentru a arăta de ce nu este cel mai bine să asculţi de Cuvântul Iui Dumnezeu exact aşa cum spune. In felul acesta, sufletele sunt înşelate mortal.” – Idem, 41.

„Să luăm Cuvântul lui Isus ca asigurare. […] Vorbește și acționează ca și cum credința ta ar fi invincibilă.” – Parabolele Domnului Hristos, 147.

Acela care nu are suficientă credință în Hristos ca să creadă că El îl poate feri să nu mai păcătuiască, nu are credința care să-i asigure intrarea în împărăția lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, Vol. 9, 103.