Tema Marii Lupte produce o mai clară înțelegere a Ispășirii
Copiază link

Tema Marii Lupte produce o mai clară înțelegere a Ispășirii

„Ispășirea lui Hristos nu este doar o cale iscusită prin care să avem păcatele iertate; ea este un remediu divin pentru tratarea călcării de lege și restaurarea sănătății spirituale. Este calea stabilită de Cer prin care neprihănirea lui Hristos nu este doar asupra noastră, ci și în inimile și caracterele noastre.” – SDA Bible Commentary, vol. 6, 1074.

„Atunci a fost vărsat sângele lui Isus care urma să fie oferit de către El Însuşi în Sanctuarul ceresc. După cum preotul intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an pentru a curăţa sanctuarul pământesc, tot aşa a intrat Isus în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, la sfârşitul

celor 2300 de seri şi dimineţi din Daniel 8, în 1844, pentru a face o ispăşire finală pentru toţi cei care puteau fi binecuvântaţi prin mijlocirea Sa şi, în acest fel, pentru a curăţi Sanctuarul.” – Scrieri timpurii, 252.

„El a semnat actele de eliberare a neamului omenesc cu propriul Său sânge.” – Divina vindecare, 90.

„Hristos S-a dat pe Sine Însuşi ca jertfă de ispăşire pentru mântuirea lumii pierdute. El a fost tratat aşa cum meritam noi, pentru ca noi să fim trataţi aşa cum merită El. El a fost osândit pentru păcatele noastre, la care El nu avea nici o parte, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi nu avem nici o parte. El a suferit moartea noastră, pentru ca noi să putem primi viaţa Lui. «Prin rănile Lui suntem tămăduiţi.» (Isaia 53:5). Hristos a fost ispitit în toate privinţele ca şi noi, de către acela care pe vremuri stătuse în loialitate alături de El, în curţile cereşti. Priviţi-L pe Fiul lui Dumnezeu în pustietatea ispitei, în timpul celei mai mari slăbiciuni, asaltat de ispita cea mai aprigă. Priviţi-L în cursul anilor slujirii Sale, atacat din toate părţile de forţele răului. Priviţi-L în agonia Lui pe cruce. El a suferit toate acestea pentru noi.” – Mărturii, vol. 8, 208.

„Religia Domnului Hristos însemnează mai mult decât numai iertarea păcatelor, ea înseamnă îndepărtarea păcatelor şi umplerea locului rămas liber cu harul Duhului Sfânt. Înseamnă iluminare spirituală şi bucurie în Dumnezeu. Ea însemnează o inimă eliberată de eu şi binecuvântată de prezenţa continuă a Domnului Hristos. Când Domnul Hristos domneşte în suflet, atunci acolo este curăţie şi eliberare de păcat. Slava, plinătatea şi desăvârşirea planului Evangheliei sunt atunci împlinite în viaţă. Primirea Mântuitorului aduce strălucirea unei păci depline, a unei iubiri desăvârşite şi a unei asigurări perfecte. Frumuseţea şi parfumul caracterului Domnului Hristos, descoperite în viaţă, mărturisesc despre faptul că Dumnezeu a trimis în adevăr pe Fiul Său în lume, ca să fie Mântuitorul ei.” – Parabolele Domnului Hristos, 419.

„Nu putea exista iertare pentru păcat dacă această ispășire nu ar fi avut loc. Dacă Dumnezeu l-ar fi iertat pe Adam fără ispășire, păcatul ar fi fost imortalizat și s-ar fi perpetuat cu îndrăzneală  și nu ar fi putut fi împiedicat.” – Review and Herald, 23 aprilie 1901.

„Pentru a înţelege pe deplin valoarea mântuirii, este necesar să înţelegem cât a costat ea. Ca urmare a ideilor limitate despre suferinţele lui Hristos, mulţi pun un preţ mic pe marea lucrare de ispăşire. Măreţul plan de mântuire a omului se datorează nemărginitei iubiri a lui Dumnezeu Tatăl. În acest plan divin, se vede cea mai minunată manifestare a iubirii lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc căzut. […] Hristos a consimţit să moară în locul păcătosului, pentru ca omul, prin viaţa de ascultare, să poată scăpa de pedeapsa Legii lui Dumnezeu. Moartea Lui n-a făcut fără efect Legea; El n-a omorât Legea, n-a micşorat sfintele ei cerinţe, n-a scăzut din sfânta ei demnitate. Moartea lui Hristos a proclamat dreptatea Legii Tatălui Său în pedepsirea păcătosului, în aceea că a consimţit să sufere El Însuşi pedeapsa Legii, pentru ca să-l salveze din blestem pe omul căzut. Moartea pe cruce a iubitului Fiu al lui Dumnezeu dovedeşte că Legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată. Moartea Sa preamăreşte Legea, o cinsteşte şi-i dovedeşte omului caracterul ei neschimbător. […] Moartea lui Hristos a îndreptăţit cerinţele Legii. În Hristos erau unite umanul şi divinul. Misiunea Lui a fost să-l împace pe om cu Dumnezeu, să unească finitul cu infinitul. Aceasta era singura cale prin care oamenii căzuţi puteau fi ridicaţi prin meritele sângelui lui Hristos şi să fie părtaşi de natură divină. Asemenea naturii umane, L-a făcut pe Hristos să înţeleagă necazurile şi durerile omului şi toate ispitirile cu care era copleşit. Îngerii care erau străini faţă de păcat nu puteau simpatiza cu omul, în necazurile lui specifice. Hristos a coborât să ia natura omului şi a fost ispitit în toate privinţele ca şi noi, pentru ca să poată şti cum să-i poată ajuta pe toţi cei care aveau să fie ispitiţi.” – Mărturii, vol. 2, 200-201.

„Înțelegerea și aprecierea minunatei lucrări de ispășire îl transformă pe acela care contemplă planul de mântuire.” – Review and Herald, 26 august 1890.

 „Pe cruce Mântuitorul a făcut ispășire pentru neamul omenesc căzut. Sfințirea este fructul acestui sacrificiu.” – Signs of the Times, 17 decembrie 1902.

„Satana se străduiește astăzi să țină ascuns de lume marele sacrificiu ispășitor care descoperă legea în toată demnitatea ei sfântă și impresionează inimile cu forța promisiunilor ei.” – Review and Herald, 30 aprilie 1901.

„Isus a refuzat să primească omagiul poporului Său până când a știut că jertfa Sa a fost acceptată de Tatăl și până când a primit asigurarea de la Dumnezeu însuși că ispășirea Sa pentru păcatele poporului Său a fost completă și cuprinzătoare și că prin sângele Său ei pot obține viața veșnică. Imediat Isus s-a înălțat la Cer și S-a prezentat înaintea tronului lui Dumnezeu, arătând urmele rușinii și ale cruzimii de pe fruntea, mâinile și picioarele Sale. Dar a refuzat să primească cununa slavei și mantia regală și de asemenea a refuzat adorația îngerilor, tot așa cum a refuzat omagiul adus de Maria, până când Tatăl avea să facă cunoscut că jertfa Sa a fost acceptată. De asemenea, a avut o cerere în ceea ce-i privește pe cei aleși ai Săi de pe pământ. El a dorit să aibă relația clar definită pentru ca cei răscumpărați să aparțină cerului și Tatălui în viața viitoare. Biserica Sa trebuie să fie îndreptățită și acceptată înainte ca El să poată accepta onoarea cerească. A declarat că este dorința Sa ca acolo unde este El trebuie să fie și biserica Sa; dacă El trebuie să primească slavă, poporul Său trebuie să ia parte la ea. Aceia care suferă împreună cu El pe pământ, trebuie ca în cele din urmă să domnească cu El în împărăția Sa. În cel mai explicit mod Isus a pledat pentru biserica Sa, identificând-și interesele cu ale lor și apărând, cu o dragoste și rezistență mai tare ca moartea, drepturile și titlurile lor obținute prin El. Răspunsul lui Dumnezeu la apelul Său este exprimat în declarația: «Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine.» […] Cererea lui Hristos este garantată; biserica este îndreptățită prin El, Reprezentantul și Capul ei. Aici Tatăl ratifică contractul cu Fiul Său, că El va fi împăcat cu oamenii pocăiți și ascultători și îi va lua sub favoarea divină prin meritele lui Hristos. Hristos garantează că îi va face pe oameni «mai rari decât aurul curat, şi mai scumpi decât aurul din Ofir.» Toată puterea din ceruri și de pe pământ este data acum Prințului vieții; totuși, nici măcar pentru un moment nu-i uită pe sărmanii săi ucenici în lumea păcătoasă, ci se pregătește să se întoarcă la ei, pentru a le putea împărtăși puterea și slava Sa.” – The Spirit of Prophecy, vol. 3, 202

„Cuvintele lui Hristos, rostite pe coasta muntelui, erau o anunţare că jertfa Lui pentru binele omului fusese deplină şi desăvârşită. Condiţiile ispăşirii fuseseră împlinite; lucrarea pentru care a venit în această lume fusese săvârşită. El era pe calea către tronul lui Dumnezeu, pentru a fi onorat de către îngeri, stăpâniri şi puteri. El începuse să săvârşească lucrarea Sa de mijlocire. Îmbrăcat cu puteri nemărginite, El le-a dat ucenicilor Săi această însărcinare: „«Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului» (Matei 28:19-20).” – Hristos lumina lumii, 819.

„Fiul lui Dumnezeu […] și-a încheiat pledoaria și a trecut în Ceruri pentru a lua conducerea oștirii cerești. Murind pe cruce pentru neamul omenesc El a îndeplinit o fază din lucrarea Sa preoțească. El îndeplinește acum a doua fază pledând înaintea Tatălui pentru cazul păcătosului care se pocăiește și crede, prezentând înaintea lui Dumnezeu darurile poporului Său.

Luând natura umană, și în această natură biruind ispitele vrăjmașului, și având desăvârșirea divină, Lui i s-a încredințat judecata lumii. Cazul fiecăruia va fi adus pentru reexaminare înaintea Lui. El va pronunța judecata, dând fiecăruia după faptele sale.” – SDA Bible Commentary, Vol. 7, 929.

„Arhiamăgitorul urăşte adevărurile mari, care scot în evidenţă o jertfă ispăşitoare şi un Mijlocitor puternic. El ştie că, în ceea ce-l priveşte, totul depinde de abaterea minţilor de la Isus şi de la adevărul Său.” – Tragedia veacurilor, 488.

„Isus este Marele nostru Preot în cer. Ce lucrare îndeplineşte El? Domnul mijloceşte şi face ispăşire pentru poporul Său, care crede în El. Prin neprihănirea Sa atribuită, ei sunt acceptaţi de Dumnezeu ca fiind aceia care mărturisesc înaintea lumii că sunt de partea Sa, prin faptul că respectă toate poruncile Lui.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 37.

„Hristos a murit pentru păcatele lumii pentru ca noi să avem ocazia să arătăm universului loialitate față de Dumnezeu și față de legea Sa. Astăzi El face ispășire pentru noi înaintea Tatălui.” – Sermons and Talks, vol. 2, 112.

„Marele plan al mântuirii, aşa cum este el descoperit în lucrarea de încheiere a acestor zile de pe urmă, ar trebui să fie cercetat îndeaproape. Scenele legate de Sanctuarul de sus ar trebui să facă o astfel de impresie asupra minţii şi a inimii tuturor, încât să poată fi în stare ca, la rândul lor, să-i impresioneze pe alţii. Toţi au nevoie să devină mult mai inteligenţi cu privire la lucrarea de ispăşire care continuă în Sanctuarul de sus. Când acest mare adevăr este văzut şi înţeles, cei care îl adoptă vor lucra în armonie cu Domnul Hristos, pentru a pregăti un popor care să stea în marea zi a lui Dumnezeu, iar eforturile vor fi încununate de succes. Prin studiu, contemplare şi rugăciune, poporul lui Dumnezeu va fi înălţat mai presus de ceea ce este obişnuit, gânduri şi simţăminte omeneşti vor fi aduse în armonie cu Hristos şi cu marea Sa lucrare de curăţire a Sanctuarului de sus de păcatele poporului. Credinţa lor va merge cu El în Sanctuar, iar închinătorii de pe pământ vor revedea cu grijă viaţa lor şi îşi vor compara caracterele cu marele standard al neprihănirii. Vor vedea propriile lor defecte; de asemenea, vor vedea că trebuie să aibă ajutorul Duhului lui Dumnezeu, dacă doresc să fie calificaţi pentru marea şi solemna lucrare pentru acest timp, care este aşezată asupra trimişilor lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 5, 575.

„Jertfele care au fost instituite pentru a-l învăța pe om despre ispășirea înlocuitoare a lui Hristos, care să-i învețe că fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate, au devenit pentru ei o piatră de poticnire.” – Review and Herald, 1 noiembrie 1892.