Tema Marii Lupte ne explică planul lui Dumnezeu cu omul înainte și după căderea în păcat
Copiază link

Tema Marii Lupte ne explică planul lui Dumnezeu cu omul înainte și după căderea în păcat

Înainte de căderea în păcat

„Întregul univers a manifestat un interes profund și plin de bucurie în crearea lumii și a omului. Ființele umane erau o societate nouă și distinctă. Ei au fost făcuți «după chipul lui Dumnezeu» și a fost planul lui Dumnezeu ca ei să populeze pământul.” – SDA Bible Commentary, vol. 1, 1081.

„L-am văzut adesea pe Isus cel minunat şi am văzut că El este o persoană. L-am întrebat dacă Tatăl Său era o persoană şi avea o formă ca a Sa. Isus a spus: «Sunt imaginea chipului persoanei Tatălui Meu».” – Scrieri timpuri, 77.

„Când Adam a ieșit din mâinile Creatorului, era asemănător cu Făcătorul lui, ca natură fizică, mintală și spirituală. «Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său» (Geneza 1:27), iar scopul Lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult — să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toate facultăţile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea și vigoarea lor trebuia să crească neîncetat. Pentru exercitarea lor, s-a deschis un orizont larg și un câmp glorios. Tainele universului vizibil — «minunile Aceluia a cărui știinţă este desăvârșită» (Iov 37:16) — îl invitau pe om să le studieze. Privilegiul său cel mare era să aibă o comuniune directă, faţă-n faţă și de la inimă la inimă, cu Făcătorul său. Dacă i-ar fi rămas loial lui Dumnezeu, toate acestea ar fi fost ale lui pentru totdeauna. De-a lungul veacurilor nesfârșite, el ar fi continuat să dobândească noi comori ale cunoașterii, să descopere izvoare proaspete de fericire și să obţină concepţii mereu mai clare, legate de înţelepciunea, puterea și iubirea lui Dumnezeu. Ar fi împlinit din ce în ce mai mult scopul creării sale și ar fi reflectat din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Aceste lucruri au fost însă pierdute prin neascultare. Prin păcat, asemănarea cu divinul a fost mânjită — aproape că a fost ștearsă cu desăvârșire. Puterile fizice ale omului au slăbit, capacităţile sale mintale au scăzut, viziunea sa spirituală s-a înceţoșat. Omul devenise supus morţii. Cu toate acestea, rasa umană nu a fost lăsată pradă deznădejdii. Planul de mântuire fusese rânduit prin acea iubire și îndurare infinită și a fost îngăduită o viaţă de punere la probă. Refacerea în om a chipului Creatorului său, readucerea sa la perfecţiunea în care fusese creat, sprijinirea dezvoltării trupului, minţii și sufletului, astfel încât să poată fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui, — iată care avea să fie lucrarea de răscumpărare. Acesta este obiectul educaţiei, marele obiectiv al vieţii.” – Educație, 15.

„Tatăl L-a consultat pe Fiul Său în legătură cu planul Lor de a-l crea pe om, care să locuiască pe pământ. Înainte de a-i oferi omului siguranţa veșnică, Dumnezeu urma să-l pună la probă pentru a-i încerca loialitatea. Dacă suporta testul prin care Dumnezeu a găsit cu cale să-l încerce, omul ar fi fost în cele din urmă egal cu îngerii. El avea să beneficieze de favoarea lui Dumnezeu, să converseze cu îngerii și ei cu el. Dumnezeu n-a găsit potrivit să-l așeze pe om în afara puterii neascultării.” – Istoria mântuirii, 19.

„După ce a fost creat pământul și vieţuitoarele de pe el, Tatăl și Fiul Și-au îndeplinit planul, hotărât înainte de căderea lui Satana, de a face om după chipul și asemănarea Lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului și a fiecărei vieţuitoare de pe el.” - Istoria mântuirii, 20.

„După ce pământul, cu bogăţia vieţii animale și vegetale, a fost adus la existenţă, omul, coroana lucrării Creatorului, pentru care a fost făcut pământul în toată frumuseţea lui, a fost adus și el în prim planul acţiunii divine. Lui i-a fost dată stăpânirea peste tot ceea ce ochii săi puteau cuprinde cu privirea; căci «Dumnezeu a zis: ‚Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească [...] peste tot pământul [...]’». Astfel, «Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său [...] parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut» (Geneza 1:26-27). Aici este prezentată în mod clar originea neamului omenesc; iar raportul divin este așa de clar prezentat, încât nu lasă nicio posibilitate de a se trage concluzii greșite. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Nu este nicio taină în aceasta. […] Deși format din ţărână, Adam a fost «fiul lui Dumnezeu». El a fost așezat ca reprezentant al lui Dumnezeu, mai presus de fiinţele inferioare. […] Omul trebuia să poarte chipul lui Dumnezeu atât în înfăţișarea exterioară, cât și în caracter. Numai Hristos singur este «întipărirea Fiinţei» (Evrei 1:3) Tatălui; omul însă a fost făcut «după chipul» lui Dumnezeu. Natura sa era în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să înţeleagă lucrurile dumnezeiești. Sentimentele sale erau curate; apetitul și pasiunile lui erau sub controlul raţiunii. El era sfânt și fericit, purtând chipul lui Dumnezeu și fiind în perfectă ascultare de voinţa Sa.” – Patriarhi și profeți, 44-45.

După căderea în păcat

„Lumea noastră este o imensă leprozerie, scena unei mizerii asupra căreia nu îndrăznim să zăbovim nici măcar cu gândul. Dacă am vedea-o așa cum este, povara ne-ar fi îngrozitoare. Cu toate acestea, Dumnezeu simte totul. Pentru a distruge păcatul și rezultatele lui, El L-a dat pe Preaiubitul Său și a făcut cu putinţă să stea în puterea noastră, prin cooperarea cu El, să punem capăt acestei scene a nenorocirii.” – Educație, 264. (vezi Isaia 43:7).

Onoarea Legii lui Dumnezeu trebuie să fie justificată în fața lumilor necăzute, înaintea universului ceresc și înaintea lumii căzute.” - Ye Shall Receive Power, 338.

„Dumnezeu a trimis lumii noastre un mesaj de avertizare, mesajul celor trei îngeri. Întregul cer așteaptă să ne audă justificând legea lui Dumnezeu, declarând-o sfântă, dreaptă și bună. Unde sunt aceia care vor face această lucrare? Dumnezeu își cheamă poporul să obțină o vedere mai profundă asupra planurilor și legii Sale. Legea Sa este o transcriere a caracterului Său. Ea este neschimbabilă; pentru că Dumnezeu nu va modifica vreun lucru care a ieșit de pe buzele Sale.” – Review and Herald, 16 aprilie 1901.

„După căderea lui Adam din Eden, Domnul a spus: «Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânţa ta și sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.» Vrăjmășia se dezvoltată și se manifestă în unii prin primirea adevărului, în vreme ce se dezvoltă în alții prin opoziția acestora față de adevăr și neprihănire. O clasă justifică și apără legea lui Dumnezeu, păstrând ordinea, oprind răutatea și apărând onoarea lui Dumnezeu.” – Signs of the Times, 14 noiembrie 1895.

Onoarea lui Hristos trebuie să stea desăvârșită în perfecționarea caracterului poporului Său ales. El dorește ca ei să reprezinte lumii caracterul Lui. Pentru a fi desăvârșit în El, tu ești chemat să cooperezi cu El în lucrarea de răscumpărare și în suferințele pe care Isus a fost chemat să le îndure. […] Caracterul tău este gloria Sa descoperită în tine.” –  Signs of the Times, 25 noiembrie, 1897.

„Așa cum a fost slăvit Hristos în ziua Cincizecimii, tot așa va fi slăvit din nou în lucrarea de încheiere a Evangheliei, când va pregăti un popor care să reziste încercării finale, în conflictul de încheiere a marii controverse.” – Materialele 1888, 1075.

„În planul divin răul a fost prevăzut și a fost avut în vedere. A fost asigurat un remediu suficient pentru restaurarea totală. Dar în acest plan, omul însuși trebuie să joace un act. Omenirea este instrumentul prin care Dumnezeu lucrează pentru omenire. După cum Hristos a lucrat pentru păcătoși; tot așa omul trebuie să lucreze, pentru ca omenirea să poată fi adusă în legătură cu divinitatea. În vastul Său plan Dumnezeu a îmbrățișat toată omenirea. El cheamă bărbații și femeile să-și aducă la îndeplinire numirea ca agenți aleși să poarte planurile Sale. […] Noi am fost aduși la existență pentru că a fost nevoie de noi. Cât de trist este gândul că dacă stăm de partea greșită, în rândurile vrăjmașului, noi suntem pierduți față de scopul creării noastre. Noi Îl dezamăgim pe Răscumpărătorul nostru, puterile plănuite de El pentru serviciul Lui sunt folosite pentru împotriva harului și dragostei Sale fără pereche.” -  Signs of the Times, 22 aprilie 1903.

„Dacă a fost vreodată un popor care să aibă nevoie de o lumină din cer mereu crescândă, atunci acesta este poporul care, în acest timp de primejdie, Dumnezeu l-a chemat să fie depozitarul Legii Sale sfinte și să apere caracterul Său înaintea lumii. Acelora cărora le-a fost încredinţată o sarcină așa de sfântă trebuie să fie spirituali, elevaţi și plini de vitalitate de adevărurile pe care mărturisesc că le cred.” – Mărturii, vol. 5, 746.

Este de datoria fiecărui copil al lui Dumnezeu să-I apere caracterul. Voi puteţi să preamăriţi pe Domnul; puteţi să arătaţi puterea harului Său susţinător.” - Mărturii, vol. 5, 317.

„Când Hristos a fost pe pământ, a luptat cu dușmanul pentru salvarea oamenilor, iar atunci când a plecat din lume, a încredințat conflictul urmașilor Săi, să fie purtat mai departe în Numele Lui, iar noi trebuie să luptăm în acest război zi după zi, oră după oră, minut după minut. Bătălia aparține fiecăruia dintre noi.” – Materialele 1888, 547.

„El (Mântuitorul) este izvorul de lumină și lumina strălucind prin porțile întredeschise a luminat peste poporul lui Dumnezeu, pentru ca ei să-L poată înălța în caracterul Său glorios în fața celor ce locuiesc în întuneric.” – Materialele 1888, 1076.