Capitolul 8 - Hristos acceptă condițiile provocării
Copiază link

Capitolul 8 - Hristos acceptă condițiile provocării

În ultima declarație a grupului anterior de citate, am văzut că a fost introdus un nou concept – necesitatea de a îndeplini condițiile provocării lui Satana.

A fost necesar ca Hristos să ia asupra Sa natura noastră, pentru a dovedi falsitatea declarațiilor lui Satana. ST 18/06/1894

Ce vrea Ellen White să spună prin natura noastră? Am expus în detaliu opiniile ei cu privire la acest subiect, în cartea noastră –  Cuvântul a fost făcut carne. În acea carte, cititorul va găsi aproximativ patru sute de declarații ieșite din pana ei, potrivit cărora Hristos a venit pe acest pământ în natura umană a omului căzut, deoarece acesta era singurul mod prin care El putea să realizeze mântuirea omului. Iată un exemplu:  

Marea lucrare de răscumpărare putea fi îndeplinită numai dacă Răscumpărătorul lua locul lui Adam cel căzut (…) Maiestatea cerului S-a oferit să Se umilească pentru omenirea căzută (…) El a luat natura omului căzut. RH 24/02/1874 

El nu putea dovedi falsitatea acuzațiilor lui Satana dacă venea pe acest pământ într-o natură care i-ar fi dat un avantaj față de noi ceilalți – un avantaj datorat nașterii Sale. Iar cea de-a doua condiție era că El nu trebuie să aibă niciun avantaj față de noi datorită puterii puse la dispoziția Lui, dar care să nu fie pusă și la dispoziția noastră în mod egal. Acesta a fost firul logic de la care Ellen White nu s-a abătut niciodată.

Prin umilința și sărăcia Sa, Hristos S-a identificat cu slăbiciunile rasei umane căzute (…) Marea lucrare de răscumpărare putea fi îndeplinită numai dacă Răscumpărătorul lua locul lui Adam cel căzut (…) Maiestatea cerului S-a oferit să Se umilească pentru omenirea căzută (…) El a luat natura omului căzut. RH 24/02/1874

El nu trebuia să apeleze la divinitatea Sa pentru ajutor, ci, ca om, El trebuia să suporte consecințele păcatului omului și supărarea Creatorului față de un om neascultător. RH 9/10/1888

Nu trebuie să considerăm că ascultarea lui Hristos, în ea însăși, a fost ceva pentru care El era adaptat într-un mod special, datorită naturii Sale divine, deoarece El a stat înaintea lui Dumnezeu ca reprezentant al omului și a fost ispitit ca înlocuitor și garant al omului. Dacă Domnul Hristos ar fi avut o putere specială, pe care omul nu are privilegiul de a o primi, Satana ar fi profitat de faptul acesta. ST 10/04/1893 

Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca om, pentru a descoperit lumii faptul că oamenii, prin putere divină, pot păzi legea lui Dumnezeu (…) Isus a rezistat ispitelor lui Satana în același mod în care orice suflet ispitit poate rezista celui rău. El l-a trimis pe ispititor la raportul inspirat și a spus: „Este scris.” Hristos a biruit ispitele ca om, bazându-se exclusiv pe cuvântul lui Dumnezeu; și orice om poate birui așa cum a biruit Hristos (…) El a venit ca om, pentru a fi ispitit ca orice om, ascultând ca un om. Hristos a ascultat de Dumnezeu și a biruit așa cum omenirea trebuie să biruie (…) A atribui naturii Sale o putere pe care omul nu este posibil să o aibă în conflictele sale cu Satana înseamnă a distruge deplinătatea naturii Sale umane. Ascultarea lui Hristos față de Tatăl Său a fost aceeași ascultare care se cere din partea omului. Omul nu poate birui ispitele lui Satana decât dacă puterea divină transformă natura umană. Domnul Isus a venit în lumea noastră, nu pentru a dezvălui ceea ce Dumnezeu în propria Sa persoană divină ar putea face, ci ceea ce El ar putea înfăptui prin natura umană.  ST 10/04/1893

Isus, mântuitorul lumii, ca exemplu al nostru, nu putea decât să țină poruncile lui Dumnezeu în același mod în care omenirea le poate ține. ST 17/04/1893

[Hristos] a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a prins de tronul lui Dumnezeu și nu există niciun bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să ajungă părtaș al naturii divine. Orice suflet care trăiește poate să cheme ajutorul cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, pentru ca omul să nu se mai bazeze niciodată doar pe capacitățile lui omenești neajutorate. 1SA, p. 409

„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini.” Dar printr-o astfel de acțiune ca aceasta, Hristos Și-ar fi încălcat promisiunea de a nu-Și exercita niciodată puterea divină pentru a scăpa de vreo dificultate sau suferință pe care omul în natura sa umană trebuie să o întâmpine. RH 14/05/1908

În luptă, [Hristos] a avut doar avantajele care sunt privilegiul omului căzut. YI 10/10/1895

De la Tatăl a luat Hristos în mod constant puterea care L-a făcut în stare să-Și păstreze o viața lipsită de urma sau pata păcatului. Această putere L-a făcut în stare să reziste ispitei. RH 4/07/1912 

[Hristos] nu a cedat niciodată ispitei. Și totuși, împotrivindu-Se atacurilor inamicului, El nu a exercitat nicio putere care să nu ne fie acordată și nouă. RH 3/09/1903

[Hristos] a trebuit să meargă prin credință, așa cum noi mergem prin credință. Iar când ispitele au venit la El cu o putere copleșitoare, El a folosit limbajul pe care orice copil de pe pământ trebuie să-l folosească. YI 28/12/1899

Ca unul dintre noi, El trebuia să dea un exemplu de ascultare. Pentru aceasta, El a luat asupra Sa natura noastră și a trecut prin experiențele noastre. „Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele.” (Evrei 2:17). Dacă noi am avea de suportat ceva ce Isus n-a îndurat, atunci, în acest punct Satana ar prezenta puterea lui Dumnezeu ca fiind insuficientă pentru noi. De aceea, Isus „a fost ispitit ca noi în toate privințele, dar a rămas fără păcat”. (Evrei 4:15). El a îndurat toate încercările la care noi suntem supuși. Și El n-a exercitat în folosul Său nicio putere care să nu ne fie și nouă oferită în dar. Ca om, El a înfruntat ispita și a biruit cu puterea pe care I-a dat-o Dumnezeu. El zice: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule, și Legea Ta este în fundul inimii Mele.” (Psalmii 40:8). HLL, p. 24

Puterea care se afla asupra [lui Hristos] venea direct de la Tatăl, iar El nu trebuia să o exercite în folosul propriu (…) Hristos a suferit așa cum suferă membrii familiei omenești când sunt ispitiți, dar voia lui Dumnezeu a fost ca El să nu-Și exercite puterea divină în folosul propriu. YI 21/12/1899 

Hristos ar fi putut să facă o minune pentru Sine, dar faptul acesta nu ar fi fost în armonie cu planul de mântuire (…) Când a ajuns să fie înlocuitorul omului, Hristos nu Și-a manifestat puterea ca fiu al lui Dumnezeu (…) Prin exemplul și prin cuvintele Sale, El l-a învățat mereu pe om că Dumnezeu este singurul de care trebuie să depindă și că credința și încrederea lui fermă trebuie să se bazeze pe Dumnezeu. RH 4/08/1874

[Hristos] nu trebuia să-Și exercite puterea divină, miraculoasă, în folosul Său, pentru că dacă ar fi făcut acest lucru, Satana ar fi spus că încercarea Sa nu a fost una corectă, pentru că S-a folosit de puterea divină, și că Dumnezeu nu ar trebui să ceară omului să asculte de toate cerințele Sale dacă efortul de a asculta de ele, ar nimici viața. ST 4/04/1900

(…) Hristos, pe de altă parte, nu trebuia să folosească puterea dumnezeiască în avantajul Său. El venise să suporte încercările așa cum trebuie să le suportăm noi, lăsându-ne o pildă de supunere și credință. Nici atunci, nici în altă ocazie cât a fost pe pământ, n-a făcut vreo minune în folosul Său. HLL, p. 119

Când a fost trezit pentru a întâmpina furtuna, Isus era perfect liniștit. Nu era nici urmă de teamă în cuvânt sau privire, pentru că în inima Lui nu era teamă. Dar El nu s-a bazat pe puterea Sa măreață. Nu ca un „Domn al cerului și al pământului” stătea El așa liniștit. El renunțase la puterea aceea, și zice: „Nu pot face nimic de la Mine Însumi.” (Ioan 5:30). El Se încredea în puterea Tatălui. Isus Se sprijinea pe credință – credință în iubirea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu – și puterea acelui cuvânt care a liniștit furtuna era puterea lui Dumnezeu. HLL, p. 336

În natura Sa umană, Hristos a fost dependent de Tatăl, întocmai cum omenirea este acum dependentă de Dumnezeu pentru a primi puterea divină în vederea atingerii desăvârșirii caracterului. ST 12/12/1895 

Hristos a simțit că, prin păcat, urma să fie despărțit de Tatăl Său. Prăpastia era atât de mare, atât de întunecată, atât de adâncă, încât duhul Său s-a cutremurat în fața acesteia. El nu trebuia să-Și exercite puterea divină pentru a scăpa de această agonie. ST 15/01/1902

Hristos a rămas neclintit [când diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a oferit toate împărățiile]. El a simțit puterea acestei ispite, dar a înfruntat-o în favoarea noastră și a biruit. El a folosit numai armele admisibile să fie folosite și de făpturile omenești – cuvântul Aceluia care este un sfătuitor puternic – „Este scris” (Matei 4:4. 10). 1SA, p. 225

[Hristos] a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a prins de tronul lui Dumnezeu și nu există niciun bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să ajungă părtaș al naturii divine. Orice suflet care trăiește poate să cheme ajutorul cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, pentru ca omul să nu se mai bazeze niciodată pe capacitățile lui omenești neajutorate (…). 

Oamenii pot să aibă puterea de a se împotrivi răului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu sunt în stare să o învingă, o putere care îi va pune în situația de a fi în stare să biruie așa cum a biruit Hristos. Divinitatea și umanitatea pot să fie combinate în ei. 1SA, p. 409

Hristos a avut privilegiul de a depinde de Tatăl pentru putere, iar același privilegiul îl avem și noi. Pentru că S-a prins de mâna Puterii infinite și a ținut-o ferm, El a biruit. Și noi suntem învățați să facem același lucru. YI 28/12/1899

Hristos a fost una cu noi în îndurarea ispitelor comune naturii umane. El a fost ispitit în toate privințele ca noi, dar totuși nu a păcătuit, nici nu s-a găsit vicleșug în gura Sa. Când a fost ispitit, El a căutat putere de la Tatăl Său ceresc, la fel cum poate face orice om care este ispitit. RH 19/05/1896

Prin credință, [Isus] S-a prins de divinitate, așa cum omenirea poate să se agațe de Puterea infinită, prin El. ST 16/01/1896

Mântuitorul a obținut biruință asupra ispitei prin puterea oferită de sus ca răspuns la rugăciune. RH 13/09/1906

[Hristos] a parcurs calea pe care ne cheamă să mergem. Fiecare pas pe care Hristos l-a făcut, a fost făcut în dependență de Dumnezeu, iar inamicul nu L-a biruit în nicio privință. YI 3/01/1901

Marele Învățător a venit în lumea noastră pentru a sta în fruntea neamului omenesc și a-l înălța și sfinți prin ascultarea Sa sfântă de toate cerințelor lui Dumnezeu, arătându-ne că este cu putință să respectăm toate poruncile Sale. El a demonstrat că este posibilă o ascultare de o viață întreagă (…) Hristos a răscumpărat eșecul și căderea rușinoasă a lui Adam și a fost biruitor, dovedind în felul acesta tuturor lumilor necăzute și omenirii căzute că omul poate să păzească poruncile lui Dumnezeu prin puterea divină, care îi este dată din cer. Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a umilit pentru noi, a suportat ispita pentru noi și a biruit în favoarea noastră ca să ne arate cum noi putem birui. În felul acesta, El a legat interesele Sale de cele ale omenirii prin legăturile cele mai strânse și ne-a asigurat categoric de faptul că nu vom fi ispitiți peste puterile noastre, deoarece, împreună cu ispita, El va pregăti o cale de scăpare. ST 17/04/1893

(…) așa cum [Hristos] S-a bazat pe Dumnezeu, sursa întregii puteri, la fel trebuie să fim și noi învigorați și înviorați, pentru a fi întăriți pentru datorie și pregătiți pentru încercare, prin comuniune cu Dumnezeu. ST 21/11/1895

Lăsându-Și deoparte coroana împărătească și mantia regală, El S-a dat pe Sine Însuși familiei umane pentru a fi testat și încercat, iar astfel să demonstreze fiecărui fiu și fiică a lui Adam că este posibil să reziste șiretlicurilor lui Satana, prin credința în El. Ispitit în toate privințele, așa cum este ispitit omul, Hristos a biruit prin puterea divinității. El caută să-i învețe pe bărbați și pe femei ca ei pot birui prin aceeași putere. ST 17/02/1909

El a trăit aici ca un om printre oameni, înfruntând ispitele pe care trebuie să le înfruntăm noi și biruind prin puterea de sus. Prin viața Sa fără păcat, El a demonstrat că este posibil pentru om să reziste ispitelor lui Satana, prin puterea lui Dumnezeu. ST 6/05/1908

În Hristos, strigătul omenirii ajungea la Părintele milei nemărginite. Ca om, El înălța cereri la tronul lui Dumnezeu până când natura Sa umană era încărcată de un curent ceresc, care trebuia să lege natura umană de cea divină. Printr-o continuă comuniune, El a primit viață de la Dumnezeu, ca să poată da viață lumii. Experiența Lui trebuie să fie și experiența noastră. HLL, p. 363

(…) în orice act de milă și vindecare, [Hristos] a apelat la puterea divină, chiar la puterea care a creat lumile. Domnul Isus este gata să ofere același ajutor tuturor celor care își vor consacra puterile în slujba Sa, care simt nevoia împărtășirii cu harul Său. RH 14/10/1902

[Hristos] le spune: „Voi fiți deci desăvârșiți, după cum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.” Și El spune acest lucru pentru că știe că este posibil pentru ei să ajungă desăvârșiți. Viața pe care El a trăit-o în această lume, o pot trăi și ei. El l-a înfruntat pe vrăjmaș de unul singur, așa cum trebuie să-l înfrunte ei. El a cerut putere și a primit-o pentru a-L face în stare să biruie în luptă. Și cei care merg pe calea lui Dumnezeu au aceeași putere. Aceiași îngeri, care I-au slujit lui Hristos, slujesc și celor care vor fi moștenitori ai mântuirii. ST 8/01/1902

Viața Domnului Hristos a arătat ce poate face omul, atunci când ajunge părtaș al naturii divine. Tot ceea ce Domnul Hristos a primit de la Dumnezeu, putem primi și noi. PDH, p. 149

Mântuitorul dorea foarte mult ca ucenicii Săi să înțeleagă scopul pentru care natura Lui divină era unită cu natura umană. El a venit în lume ca să arate slava lui Dumnezeu, pentru ca omul să fie înălțat prin puterea ei recreatoare. Dumnezeu Se descoperea în El, pentru ca El să Se descopere în ei. Isus n-a dat pe față însușiri și nu S-a folosit de puteri pe care omul n-ar putea să le aibă prin credința în El. Toți urmașii Lui pot avea natura Lui umană desăvârșită, dacă se vor supune lui Dumnezeu ca El. HLL, p. 664 

În viața Sa pe acest pământ, Hristos a trăit legea lui Dumnezeu, făcând astfel posibil pentru oamenii din orice națiune și din fiecare regiune să trăiască, sub ispita cea mai crunta, o viață de adevărată ascultare. RH 10/11/1910