Capitolul 51 - Sugestii cu privire la discuțiile curente
Copiază link

Capitolul 51 - Sugestii cu privire la discuțiile curente

Marea luptă dintre Hristos și Satana, care a fost inițiată de acuzația lui Satan că Dumnezeu a dat o lege de care ființele Sale create nu pot asculta, este în desfășurare de cel puțin 6.000 de ani. Au existat, desigur, multe bătălii individuale în cadrul acestei lupte mai mari.

În capitolul anterior s-a subliniat că această bătălie neobișnuită în care noi, adventiștii de ziua a șaptea, suntem acum implicați, este o dispută în cadrul bisericii noastre între învățăturile adventismului și cele ale calvinismului. Nu putem prezice cât timp vor continua aceaste discuții și dezbateri, dar cu greu ne putem aștepta să se încheie curând. În timp ce acestea continuă, ne-ar putea ajuta să reflectăm asupra unor principii de bază cu privire la aceste discuții.

1. Citatele trebuie folosite în armonie cu contextul lor. Un citat scos din context este unul folosit în așa fel încât intenția scriitorului ajunge să nu fie corect declarată. Am ascultat odată afirmația unui teolog potrivit căreia Ellen White neagă posibilitatea desăvârșirii caracterului și a dat ca dovadă această declarație:

Desăvârșirea există numai în imaginație. RH 8/08/1893

Acest lucru m-a nedumerit, așa că am căutat originea citatului și am descoperit că scriitorul [Ellen White] se referea la lume și la biserică, nu la caracterul uman:

Ne putem crea o lume ireală în mintea noastră sau ne putem imagina o biserică ideală, unde ispitele lui Satana nu mai instigă la rău, dar desăvârșirea există numai în imaginația noastră. Lumea este o lume căzută, iar biserica este un loc reprezentat de un câmp în care cresc neghina și grâul.

În paragraful care precede declarației de mai sus, ea scrisese:

Privind și copiind Modelul desăvârșit, vom prezenta lumii un caracter asemănător lui Hristos. RH 8/08/1893

Intenția scriitorului a fost evident ignorată, iar puținele cuvinte luate din citat au fost folosite pentru a servi scopului teologului. Acesta este un exemplu de încălcare a contextului.

Observă cum putem apuca pe o cale greșită dacă citim primele două propoziții din acest paragraf, dar nu o citim și pe a treia:

În Hristos a locuit trupește plinătatea Dumnezeirii. Din acest motiv, deși a fost ispitit în toate privințele ca noi, El a stat înaintea lumii, chiar de când a intrat în lume, neatins de stricăciune, cu toate că era înconjurat de ea. Nu trebuie să devenim și noi părtași ai aceste plinătăți? Nu în acest fel, și numai în acest fel, putem noi birui așa cum a biruit El? SDA Bible Comentary, vol. 7, p. 907

Când cei care promovează doctrinele calviniste folosesc citate din scrierile lui Ellen White pentru a-și susține opiniile, noi nu ar trebui să acceptăm aceste citate fără a examina mai întâi contextul. Acesta ar trebui să fie primul nostru pas în evaluarea unor astfel de argumente.

2. Declarațiile și interpretările nu trebuie confundate niciodată. O declarație este punctul de vedere exprimat al scriitorului. O interpretare este opinia altcuiva cu privire la ceea ce scriitorul ar fi vrut să spună, dar nu a spus. Nicio mulțime de interpretări nu poate egala o singură declarație. Am văzut compilații vaste de citate din scrierile lui Ellen White, care au fost puse laolaltă pentru a crea impresia că Ellen White a spus că copiii se nasc cu vina moștenită de la păcatul lui Adam. Adevărul e că ea nu a făcut niciodată o astfel de declarație. Compilațiile sunt interpretările compilatorului, nu gândirea lui Ellen White.

O altă vastă compilație încearcă să construiască un motiv pentru părăsirea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Din nou, adevărul este că Ellen White nu a făcut niciodată o astfel de recomandare, iar sute, chiar mii, de interpretări personale nu pot egala o singură declarație. Ellen White a scris clar și precis, iar, ca pentru toți ceilalți scriitori inspirați, opera ei nu prea are nevoie de interpretări.

3. Un adevăr evident sau clar enunțat nu are nevoie de interpretare. Unii vor susține că orice cercetare este interpretare și că orice studiu este interpretare. Există un pericol în a împinge acest concept până acolo încât să facem să pară că Scripturile nu au niciun înțeles decât dacă sunt interpretate. Să presupunem că te prezint unei doamne care stă lângă mine și îți spun că e soția mea. Ar trebui să spui că: „Asta e doar interpretarea ta”?

Când citim în cele zece porunci că ziua a șaptea este sabatul Domnului, ar trebui să spunem că „aceasta este doar interpretarea cuiva”?

Mesajul adventist de ziua a șaptea a fost construit pe principiul că Biblia este propriul său interpret. Să rămânem la acest principiu, atât în studiul nostru al Bibliei, cât și în cel al Spiritului Profeției.

4. O serie de definiții legate în tandem poate cu ușurință să rătăcească. Legând o definiție de cealaltă, putem devia cuvintele unui scriitor într-o direcție foarte îndepărtată de intenția scriitorului, chiar dacă urmăm cu scrupulozitate dicționarul. Jeanne, care predă limba engleză, prezintă această ilustrație:

Declarația scriitorului: Bărbatul este chipeș.

Chipeș poate însemna frumos. Webster

Frumos poate însemna minunat. Webster

Minunat poate însemna rafinat. Webster

Rafinat poate însemna delicat. Webster

Delicat poate însemna gingaș. Webster

Gingaș poate însemna scrupulos. Webster

Scrupulos poate însemna pretențios. Webster

Pretențios poate însemna mofturos. Webster

Mofturos poate însemna capricios. Webster

Capricios poate însemna critic. Webster

Critic poate însemna gâlcevitor. Webster

Gâlcevitor poate însemna evaziv. Webster

Evaziv poate însemna înșelător. Webster

Înșelător poate însemna necinstit. Webster

Etc., la infinit[1].

Când cineva spune: „Ellen White a folosit acest cuvânt, dar înțelesul este același cu acel cuvânt”, ar trebui să fim atenți. Las-o pe scriitoare să ne vorbească cu propriile ei cuvinte. Substituirile nu sunt necesare.

5. Definițiile adventiste și definițiile calviniste pot fi destul de diferite. Am ascultat odată cu uimire un pastor adventist spunând că el a mers la școli adventiste din clasa întâi până la facultate și că „i s-a predat legalismul în tot acest drum”. Mai târziu am aflat că el folosea o definiție calvinistă a „legalismului”. Noi, adventiștii, ca alți creștini care nu sunt calviniști, am definit întotdeauna „legalismul” ca pe o încercare de a face voia lui Dumnezeu prin propria noastră putere, decât prin puterea oferită de Hristos. Unii calviniști omit însă condiția cu privire la puterea oferită de Hristos și definesc „legalismul” ca orice efort de a face voia lui Dumnezeu. După cum înțeleg ei, Dumnezeu face totul și omul nu face nimic. Potrivit acestei definiții a făcut pastorul afirmația că i s-a predat „legalismul” în școlile adventiste. 

Întrucât auzim cuvintele „legalism” și „legalist” folosite în discuțiile de față, putem considera necesar să ne întrebăm ce definiție a termenului este folosită – cea care necalvinistă sau cea calvinistă. 

6. Utilizarea disprețului, a batjocurii și a ridiculizării indică lipsa dovezilor. Este bine să ne aducem aminte de acest lucru atunci când sunt lansate astfel de epitete precum „legalist”. Unul dintre cele mai recunoscute principii de dezbatere a fost întotdeauna faptul că cei care au dovezi, își vor prezenta dovezile, pe când cei care nu au dovezi vor recurge la argumentul „ad hominem”, care înseamnă „împotriva omului”. Gânditorii atenți nu vor folosi astfel de metode, nici nu vor fi afectați atunci când alții le vor folosi. 

7. Un adevăr prezentat pe jumătate ca adevăr întreg, poate avea efectul unui neadevăr. Jeanne și cu mine am avut cândva un vecin care avea o afacere în domeniul forajelor, în care folosea un echipament enorm. Într-o zi, în timp ce muta acest echipament într-o locație desemnată, el a observat că ar putea economisi ceva timp și efort dacă ar trece cu echipamentul peste pășunea unui fermier. A vorbit cu fermierul despre aceasta și i s-a spus: „Poți intra.”

Când și-a terminat treaba și s-a întors să treacă peste pășune, a găsit poarta închisă și un tractor parcat în fața ei. A cerut o explicație. Fermierul a spus: „Ți-am spus că poți intra. Nu am spus că poți ieși.” Muncitorul care fora a trebuit să plătească un preț bun pentru a i se deschide poarta. El acceptase un adevăr pe jumătate ca și cum ar fi fost întregul adevăr, iar lucrul acesta l-a băgat în bucluc. 

Adevărul parțial, care se aude cel mai adesea în discuțiile noastre curente, este aceasta:

Ceea ce facem noi n-are nimic de-a face cu mântuirea noastră.

Dacă acest lucru vrea să însemne că nu suntem mântuiți prin fapte, îl putem accepta, dar numai ca un adevăr pe jumătate. Cealaltă jumătate este aceasta:

Ceea ce facem noi are o mare legătură cu osânda noastră.

Apostolul Pavel pune ambele jumătăți ale adevărului înaintea noastră în Romani 6:23:

Fiindcă plata păcatului este moartea, însă darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

Osânda se dobândește prin ceea ce facem. Primim ceea ce merităm – plata noastră. Dar viața veșnică nu poate fi câștigată. E un dar. Dumnezeu nu ne va fi niciodată îndatorat. Suntem atunci liberi să facem răul deoarece tot ce putem face mai bine nu va câștiga cerul? Uită-te din nou la prima jumătate a versetului. Practicând păcatul, ne câștigăm plata și ne descalificăm pentru a primi darul vieții veșnice. Iată întregul adevăr în care nu există niciun pericol. Adevărurile pe jumătate sunt întotdeauna periculoase. Acest lucru conduce direct la punctul următor. 

8. O descalificare negativă și o calificare pozitivă nu sunt același lucru. Dacă ai doar trei roți la mașină, nu poți străbate tot continentul. Aceasta este o descalificare negativă. A pune a patra roată la mașină elimină această descalificare, dar nu îți garantează o călătorie în condiții de siguranță pentru a străbate întreg continentul. Trebuie să ai și calificările pozitive necesare precum combustibilul, uleiul, apa etc. 

Încălcarea oricăreia dintre poruncile lui Dumnezeu este o descalificare negativă. Încetarea de a încălca porunca elimină această descalificare, dar nu îți garantează viața veșnică. Trebuie să ai calificarea pozitivă indispensabilă – harul iertător și restaurator al lui Isus Hristos.

Pentru a fi mai preciși, recunoaștem că nu putem vorbi într-un mod în care să ne croim un drum spre împărăția lui Dumnezeu, dar putem vorbi într-un mod în care să ne asigurăm ieșirea. (Porunca a treia și/sau a noua). Nu ne putem finanța calea spre împărăția lui Dumnezeu, dar ne putem finanța calea de ieșire. (Porunca a opta). Nu ne putem căsători pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, dar ne putem căsători pentru a ieși. (Porunca a șaptea).

Prin urmare, declarația – 

Ceea ce facem noi n-are nimic de-a face cu mântuirea noastră 

– este un adevăr pe jumătate, care, dacă este prezentat singur, poate fi periculos de înșelător. Dă greș în a clarifica distincția dintre o descalificare negativă și o calificare pozitivă.

9. Exercițiile de răstălmăcire a cuvintelor fac toate declarațiile incerte și neclare. Am ascultat un vorbitor petrecând câteva minute într-un exercițiu de răstălmăcire a cuvintelor prin care spera să distrugă forța afirmației lui Pavel din Romani 8:3 că Hristos a venit pe pământ „în asemănarea cărnii păcătoase”. El s-a străduit să arate că termenul „asemănare”, include ceva despre asemănare și ceva despre diferență. Până să termine, eu ajunsesem la o concluzie fermă: nu aș cumpăra niciodată o mașină folosită de la el. Și, dacă putem răstălmăci atât de liber acest cuvânt, nu putem face același lucru cu alte cuvinte?

Poate că termenul „sabat”, include ceva despre sâmbătă și ceva despre duminică. Poate că termenul „zecime”, include ceva despre zece la sută și ceva despre doi la sută. Poate că termenul „botez”, include ceva despre scufundare și ceva despre stropire. Odată ce am pornit pe acest drum de răstălmăcire a cuvintelor, unde ne oprim? De ce să nu acceptăm cuvântul lui Dumnezeu așa cum este scris și să evităm aceste probleme?

10. „Noua teologie” nu este altceva decât calvinism vechi de secole. (Vezi capitolul anterior). Arminius s-a lutat cu el în Olanda. John Wesley s-a lutat cu el în Anglia. Francis Asbury s-a zbătut cu el în America colonială. Și acum ne confruntă pe noi. Nu există un principiu în ea (așa-numita „nouă teologie”) care să nu poată fi găsit în manualele calviniste de teologie sistematică. Argumentul său, că omul nu poate trăi fără a păcătui, este pur și simplu o reafirmare a celei mai vechi și mai mari minciuni a lui Satana. (Vezi capitolul șase). 

11. „Noua teologie” nu poate fi armonizată cu Spiritul Profeției. Primele încercări de a face să pară că Ellen White a fost de acord cu calvinismul, au trebuit abandonate. Dovezile cu privire la natura lui Hristos care au fost prezentate în volumul nostru anterior, Cuvântul a fost făcut carne, precum și dovezile cu privire la viața creștină biruitoare prezentate în acest volum, au demonstrat incompatibilitatea de bază a celor două sisteme teologice.

Cei care doresc încă să adere la calvinism consideră că este necesar să recurgă la o varietate de stratageme în scopul de a discredita Spiritul Profeției ca dovadă. După cum a anticipat Ellen White:

Chiar ultima amăgire a lui Satana va fi aceea de a anula influența mărturiei Duhului lui Dumnezeu. 1SA, p. 48

Sfaturile Spiritului Profeției nu vor fi respinse în mod deschis și direct, dar li se va anula influența. Unii susțin că au fost scrise pentru o vreme anterioară, apoi ne îndeamnă să urmăm ideile lui Jean Calvin, care au apărut totuși trei sute de ani mai devreme.

Unii argumentează că Ellen White nu a fost teolog, deși opera ei de 25.000.000 de cuvinte o depășește pe cea a oricărui teolog, iar tema prezentată de ea este alcătuită uniform din declarații ale principiilor teologice sau din aplicații etice ale acelor principii. Nu există niciun indiciu în Scriptură că persoana aleasă de Dumnezeu pentru a duce soliile speciale poporului Său trebuia să fie teolog. De fapt, alegerile Sale rareori au inclus teologi.

Unii pun înaintea noastră concepte ale Spiritului Profeției, precum a face școlile noastre asemenea școlilor biblice ale profeților sau ale cetăților de scăpare pentru tinerii noștri. Apoi ei descriu drept „lunatice” aplicările greșite ale acestor concepte și închid discuția. Acest lucru creează impresia că nu există nicio aplicare temeinică și realistă a acestor concepte. 

Unii ignoră principiul de a trage concluzii pe baza greutății dovezilor, resping o așa mulțime de dovezi precum a fost prezentată în această carte și folosesc „logica portiței de scăpare”, justificându-și acțiunile prin utilizarea pasajelor izolate pe care le interpretează după cum doresc.

Însă, probabil, cel mai mare aliat al lui Satana în încercarea lui de anula influența mărturiilor este, pur și simplu, ignoranța noastră. Ca popor – conducători și laici – nu apreciem și nu studiem cum se cuvine soliile pe care Dumnezeu le-a dat în aceste zile din urmă.

Permite-ne să repetăm aici îndemnul ca în fiecare cămin adventist de ziua a șaptea să existe o colecție completă a scrierilor lui Ellen White, inclusiv volumele legate ale articolelor din reviste. Acestea ar trebui studiate sistematic și marcate pentru studii viitoare. Costul ar fi puțin mai mult decât prețul unui dispozitiv sau al unei piese de mobilier, iar beneficiile ar fi la fel de vaste ca veșnicia.

Note de subsol

[1]S-a dorit păstrarea sensului cel mai apropiat al cuvintelor din limba engleză, în felul acesta exercițiul nefiind perfect adaptabil limbii române. Cititorul va înțelege, însă, acest exercițiu. (N.t.).