Capitolul 52 - Timpul zguduirii – și ceea ce se află dincolo de acesta
Copiază link

Capitolul 52 - Timpul zguduirii – și ceea ce se află dincolo de acesta

Drumul care duce de la Ierusalim la Emaus nu este un drum ușor. Dealurile sunt abrupte, iar fundul văii este îngust. Multe cotituri sunt necesare pentru a efectua o coborâre treptată. Drumul pe care cei doi ucenici ai lui Hristos se întorceau spre casă în duminica de după răstignire, după cum este consemnat în Luca 24, trebuie să fi fost chiar mai rău decât drumul existent.

Dacă am fi fost poziționați pe o coastă de deal de pe care i-am fi putut urmări pe acești ucenici, le-am fi observat fețele abătute, umerii lăsați în jos și pașii șovăitori în timp ce se îndreptau mâhniți spre căsuța aflată aproape în capătul văii. Cu toate acestea, puțin mai târziu, ușa căsuței se deschide brusc și se ivesc cei doi ucenici pornind înapoi pe deal ca și cum ar fi propulsați de un motor cu reacție. În graba lor, au trecut de unele răscruci de drumuri și trebuie să se întoarcă.

Nu contează. Nimic nu-i poate opri acum până când nu intră în camera de sus din Ierusalim, unde apostolii sunt în doliu. Acolo ei zdruncină întunericul tăcut cu anunțul lor solemn și înflăcărat: „E viu! Isus este viu! L-am văzut!”

Cei îndoliați înlemnesc și privesc fix cu necredință. De mai bine de patruzeci și opt de ore se aflau în cea mai adâncă disperare. Îl văzuseră pe Isus murind. Pentru ei, lucrul acesta a fost sfârșitul fericirii și moartea speranței. S-au văzut confruntându-se cu un gol îngrozitor.

Dar de ce? Acești oameni – cei mai apropiați prieteni ai lui Isus – nu primiseră niciun avertisment în prealabil cu privire la răstignire?

De fapt, Isus le spusese despre acest lucru de mai multe ori. Nu le-a spus El că va învia în a treia zi?

El le prevestise foarte clar moartea și învierea Sa, dar ei nu au ascultat. Ei refuzaseră să audă ceea ce nu voiau să audă, și anume că El va fi răstignit. De aceea, conceptul măreț al învierii nu și-a făcut loc spre ei. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat, în dimineața învierii ar fi urmărit locul mormântului, în loc să plângă în camera de sus. Gândește-te cum mărturia lor pentru lume, cu privire la înviere, ar fi fost întărită de relatarea unui martor ocular. 

Morala: Nu înceta să ascultați solia lui Dumnezeu atunci când subiectul devine neplăcut. Acest lucru ne poate face să pierdem imaginea mai clară care urmează.

Solul special al lui Dumnezeu pentru biserica rămășiței ne-a scris pagini întregi de sfaturi cu privire la vestirea evangheliei în toată lumea. Lucrul acesta implică să mergem, să creștem, să publicam și să construim într-o măsură fenomenală. Citim aceste pagini cu plăcere.

Dar același sol a scris și despre ceva numit zguduirea și există pericolul ca noi, ca apostolii, să încetăm a mai asculta în acest punct, deoarece subiectul este atât de neplăcut.

În această perioadă a istoriei bisericii noastre, toți adventiștii de ziua a șaptea vor face bine să studieze cu atenție informațiile care ne-au fost date dinainte despre timpul zguduirii și imaginea mai clară ce urmează. În caz contrar, riscăm să devenim derutați și descurajați, și poate chiar să fim zguduiți.

În timp ce, Jeanne și cu mine, călătorim de la un capăt la altul al țării prezentând seminarii, suntem adeseori întrebați:

Credeți că va veni timpul când va trebui să părăsim Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea? 

Răspunsul nostru este întotdeauna uniform și hotărât că nu.

Nu se poate nega faptul că, în diferite ocazii din istoria poporului lui Dumnezeu, problema apostaziei a fost rezolvată printr-o „chemare” sau o „ieșire”. În această situație, credincioșii părăsesc organizația pentru a forma o nouă structură, în timp ce necredincioșii rămân în cadrul organizației existente (biserica). Vezi experiența primilor creștini care părăsesc biserica evreiască, a protestanților care părăsesc Biserica Catolică, a adventiștilor care părăsesc bisericile protestante și așa mai departe. Dacă nu am avea nimic altceva care să ne îndrume decât istoria, am putea fi îndreptățiți să concluzionăm că, dacă apostazia se răspândește în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, problema va fi rezolvată de o altă „chemare” sau „ieșire”. 

Dar nu suntem limitați la concluzii bazate pe experiența anterioară – istoria. Avem mărturia solului special al lui Dumnezeu că, de data aceasta, problema urmează să fie rezolvată printr-o „zguduire”. Descrierile arată clar că, în acest caz, credincioșii vor rămâne în biserică, iar necredincioșii vor fi zguduiți și scoși afară. Observă:

Vei lua din Mărturii pasaje care vorbesc despre încheierea timpului de probă, despre zguduirea din mijlocul poporului lui Dumnezeu și vei vorbi despre ieșirea din poporul acesta a unui popor mai curat și mai sfânt, care se va ridica în viitor. Toate aceste idei îi plac vrăjmașului. 1SA, p. 179

Reține că va avea loc o zguduire în mijlocul poporul lui Dumnezeu, dar credincioșii nu vor fi chemați afară din biserică. Această idee este întărită de alte pasaje. Imaginea este uniformă că „ei ne vor părăsi”, „pleava va fi spulberată etc., în timp ce grâul rămâne. Cu toate acestea, nu trebuie minimizate enormitatea și gravitatea timpului zguduirii. Și nu trece cu vederea faptul că tocmai ereziile dintre noi își vor aduce contribuția la zguduire.

Domnul Își va trezi poporul. Dacă alte mijloace vor da greș, în rândurile lui vor pătrunde erezii care îi vor cerne, separând pleava de grâu. 5M, p. 707

Mulți vor sta la amvoanele noastre, purtând în mâini făclia unei profeții false, a cărei lumină este aprinsă din focul diabolic al lui Satana. MP, p. 409

Există mai multe capitole în scrierile lui Ellen White care tratează subiectul zguduirii și ar trebui studiate în întregime. Acestea ar include:

Mărturii, vol. 5, pp. 62-84, „Mărturiile desconsiderate”.

Mărturii, vol. 8, pp. 41-47, „O priveliște a luptei”.

Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 404-415, „Solii lui Dumnezeu”.

Se vor examina rânduri ca acestea:

Însă, zilele curățării bisericii se apropie cu grăbire. Dumnezeu va avea un popor curat și credincios. În cernerea puternică ce va avea loc în curând, vom fi mult mai capabili să măsurăm tăria lui Israel. Semnele arată că este aproape timpul când Domnul va dovedi că vânturarea este în mâna Sa și că El va curăța în mod desăvârșit aria. 

Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie și nedumerire. Satana, îmbrăcat în veșminte de înger, va înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Vor fi mulți zei și mulți domni. Va bate fiecare vânt de învățătură. Cei care au dat un omagiu suprem „științei, pe nedrept numită astfel”, nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ține pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioși, nu li se va încredința turma. În ultima și solemna lucrare, puțini oameni mari vor fi angajați în ea. Ei sunt încrezători în ei înșiși, independenți de Dumnezeu, iar El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioși care, în timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoși la iveală. 5M, p. 79-80

În acest timp, aurul va fi separat de zgura din biserică. Evlavia cea adevărată va fi deosebită clar de cea aparentă și superficială. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor stinge în întuneric. Pleava, asemenea unui nor, va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de grâu. 5M, p. 81

În viziune am văzut două oștiri într-o luptă îngrozitoare. O oștire avea în frunte stindarde care purtau semnul lumii. Cealaltă avea în frunte steagul scăldat în sânge al prințului Emanuel. Steag după steag era lăsat să se târască prin țărână, când companie după companie din oștirea Domnului, se alătura vrăjmașului, și seminție după seminție din rândurile vrăjmașului, se alătura poporului păstrător al poruncilor lui Dumnezeu. 8M, p. 41

La aceste declarații solemne s-ar putea adăuga anticiparea neîndoielnic de clară din Solii alese, vol. 2, pagina 36, că, înainte de sfârșitul timpului, va avea loc o închinare însoțită de vacarm – „strigăte, tobe, muzică și dans (…)” și că vor fi „aduse chiar în întâlnirile noastre de tabără”. Poate fi posibil?

Să ne amintim experiența apostolilor, care au încetat să mai asculte când subiectul a devenit prea neplăcut pentru ei. Aceste anticipări sunt la fel de sigur o parte din sfatul de dragoste al lui Dumnezeu pentru noi, precum sunt îndemnurile de a duce evanghelia în toată lumea – de a merge, de a crește, de a educa, de a vindeca, de a publica și de a construi. Dacă nu acordăm atenție acestor anticipări ale timpului zguduirii, există pericolul de a fi luați prin surprindere și de a deveni atât de descurajați și demoralizați încât să credem că Dumnezeu nu mai este cu această mișcare adventă. Dumnezeu ne-a conștientizat mai dinainte pentru a fi preveniți.

Trebuie să transformăm aceste anticipări în termeni de experiență personală și să ne punem întrebările necesare:

Când voi merge la biserică în sabat dimineață și voi găsi doar cincizeci de închinători, unde de obicei sunt cinci sute sau mai mulți, ce voi face? Îmi voi aminti că am fost avertizați că ne vor părăsi companii?

Când voi auzi un pastor adventist de ziua a șaptea prezentând, cu sinceritate, drept adevăr, marea minciună a diavolului, potrivit căreia creștinii nu pot înceta a păcătui;

Când voi merge la întâlnirea de tabără și voi găsi muzică asurzitoare, zgomotoasă și dans în cortul tinerilor, sau poate chiar în pavilionul principal;

Când acea „stea strălucitoare”, pastorul ale cărui predici, cărți și casete le-am apreciat atât de mult, ne părăsește și începe să-i batjocorească și să-i ridiculizeze pe adventiștii de ziua a șaptea;

Ce voi face? Cum voi putea face față unor astfel de dezamăgiri?

Mă voi lăsa cuprins de sentimente de descurajare și disperare, așa cum au făcut ucenicii, sau voi vedea în aceste evenimente o dovadă de asigurare că sfaturile lui Dumnezeu sunt adevărate? Voi 

(…) strânge căldură din răceala altora, curaj din lașitatea lor și credincioșie din trădarea lor? 5M, p. 136

Cum apostolii și-ar fi putut aminti că, în cunoștința prealabilă pe care Isus le-a oferit-o, era lumină, precum și umbră, tot așa ne putem aminti și noi. Declarația din Mărturii, vol. 8, p. 41, conform căreia „companii” ne vor părăsi, este mai mult decât echilibrată de asigurarea că „triburi” le vor lua locul. În mijlocul avertismentelor din Mărturii, vol. 5, pagina 80, găsim aceste cuvinte încurajatoare:

Dumnezeu ne-a făgăduit că, acolo unde păstorii nu sunt păstori adevărați, El personal va prelua conducerea.

Și la pagina 753 din același volum:

Lumea nu este fără conducător. Programul evenimentelor care vor veni, se află în mâinile Domnului. Maiestatea cerului are în sarcina Sa destinul națiunilor, precum și interesele bisericii Sale.

Compară acest citat cu Solii alese, vol. 2, p. 108:

Niciunul dintre norii care s-au abătut asupra bisericii nu L-a luat pe Dumnezeu pe nepregătite (…).

Marea mișcare adventă, din care avem privilegiul să facem parte, nu va eșua, nici nu va fi înlocuită de o altă mișcare.

Al treilea înger din Apocalipsa 14 este prezentat zburând repede prin mijlocul cerului, strigând: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Aici ne este arătată natura lucrării poporului lui Dumnezeu. Ei au o solie de o importanță așa de mare, încât sunt reprezentați ca zburând să o vestească lumii. În mâinile lor țin pâinea vieții pentru o lume înfometată. Iubirea Domnului Hristos îi constrânge. Aceasta este ultima solie. Nu mai sunt altele care să o urmeze, nicio invitație a milei nu va mai fi dată după ce această solie își va fi făcut lucrarea. 5M 206

Însă va fi un timp al zguduirii, o curățare a bisericii, iar după ce această curățare a fost realizată, „ceata lui Ghedeon”, care a rămas devotată și credincioasă, întărită și mărită print-o reînnoire a rândurilor sale, își va juca rolul în marile evenimente culminante, care vor pune capăt istoriei pământului. Să păstrăm ferm această realitate în mintea noastră. Cele mai mărețe ceasuri ale mișcării advente au loc după timpul zguduirii.

Să ne decidem ca, prin harul lui Dumnezeu, să lăsăm pleava să fie spulberată, să lăsăm stelele strălucitoare să plece, să lăsăm companie după companie să se alăture vrăjmașului. Cu toate acestea, noi vom „lua poziție neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile”. Educație, p. 57.

Amin!