Capitolul 48 - Îndreptățirea și sfințirea, credința și faptele
Copiază link

Capitolul 48 - Îndreptățirea și sfințirea, credința și faptele

Un număr surprinzător de dispozitive de măsurare pot fi găsite în interiorul și în jurul unei case obișnuite. În bucătăria noastră avem linguri de măsurare, căni de măsurare de diferite dimensiuni, recipiente în măsuri de pintă, sfert de galon și galon[1], un indicator al temperaturii pentru congelator, un indicator al temperaturii pentru prepararea iaurtului și un indicator al temperaturii la cuptor. 

Un termometru atârnă pe peretele dormitorului și un alt tip de termometru se află în dulapul de medicamente. În caseta de cusut se află o ruletă flexibilă de trei picioare[2], iar într-un sertar de birou trei tipuri diferite de rigle. Pe un raft în dulap este un aparat de fotografiat cu luxmetru, pe un raft din cămară un cântar de bucătărie, iar pe podeaua din baie un alt tip de cântar.

În garaj se găsesc rulete metalice (12 picioare și 50 picioare), un echer reglabil și unul de dulgherie, un voltmetru pentru măsurarea tensiunii, un hidrometru pentru testarea bateriilor de mașină, un manometru pentru anvelope și lere pentru măsurarea spațiului la bujii. În mașină sunt o varietate de indicatoare cu ace și/sau lumini, iar pe rezervorul de apă există un dispozitiv pentru măsurarea presiunii apei. Probabil acestea nu sunt diferite de dispozitivele de măsurare care se găsesc în multe case.

Putem sugera un experiment? Adună toate dispozitivele de măsurare pe care le poți găsi în casa ta, pune-le împreună pe o masă și studiază-le pentru câteva momente. Vei observa rapid că acestea sunt de două feluri. Unele sunt folosite pentru măsurarea obiectelor, iar altele sunt folosite pentru măsurarea forțelor. Le-am putea separa în două grupuri:

Pentru măsurarea obiectelor:

Linguri

Căni

Rulete

Rigle

Echere

Lere

Pentru măsurarea forțelor:

Termometre (pentru măsurarea căldurii și frigului)

Luxmetre (pentru măsurarea luminii)

Voltmetre (pentru măsurarea electricității)

Manometre (pentru măsurarea presiunii aerului, a vidului sau a presiunii apei)

Cântare (pentru a măsura efectul gravitației asupra unui obiect)

Cu cântarele e un pic mai complicat. Ne gândim să le folosim pentru a măsura greutatea unui obiect. Dar greutatea este o calitate intrinsecă a unui obiect sau este efectul gravitației asupra acelui obiect? Bună întrebare! Putem rezolva problema observând că, fără gravitație, un obiect nu ar avea nicio greutate, ci ar pluti în spațiu. După această reflecție, probabil că am pune cântarul în grupul pentru măsurarea forței.

Acum dispozitivele noastre de măsurare sunt separate în două categorii și suntem pregătiți pentru următoarea întrebare. Cum sunt folosite? Cum își fac treaba? Din nou, vedem o diferență. Acele dispozitive care măsoară obiectele, o fac prin stabilirea dimensiunilor fizice ale acelui obiect – lungimea, lățimea și adâncimea acestuia, adică masa lui.

Însă acele dispozitive care sunt folosite pentru a măsura forțele trebuie să utilizeze o metodă diferită. Forțele nu au lungime, lățime, adâncime sau masă. Noi nu întrebăm cât de grea este această lumină sau cât de lată este această căldură. Acestea ar fi considerate întrebări fără sens. Deci, cum putem măsura forțele precum căldura, lumina, electricitatea etc.?

Cineva, undeva, a avut o idee grozavă. Lasă forța să facă o lucrare. Apoi, folosește această lucrare ca măsurătoare a forței. Lasă forța să miște un ac, atent calibrat, pe fața unui aparat de măsurare, sau să ridice mercurul într-o coloană, sau să împingă un ax în afara unui tub, sau să testeze dacă funcționează becuri de diferite dimensiuni. Și această lucrare ne va spune ce trebuie să știm despre forță. 

Lucrul acesta s-a dovedit a fi o metodă destul de bună pentru măsurarea forțelor. Un cap tractor cu remorcă de cincizeci de mii de livre[3], care accelerează pe autostradă, trebuie oprit, dacă este necesar, de o cantitate relativ mică de aer comprimat dintr-un mic rezervor de sub șasiul capului tractor. (Presiunea aerului poate fi de doar șaizeci de livre). Cu toate acestea, șoferul nu este îngrijorat, deoarece pe tabloul de bord din fața lui este un aparat de măsură cu un ac mic, asupra căruia acționează presiunea aerului, iar acesta o indică cu precizie. În felul acesta, șoferul știe întotdeauna câtă putere de frânare are la dispoziție. Are încredere în instrumentele sale.

Piloții de avioane au încredere în instrumentele lor pentru a-i ghida în siguranță prin întuneric și timonierii au încredere în instrumentele lor pentru a-i ghida prin furtuni. Experiența i-a învățat că instrumentele sunt de încredere. Acesta este doar un alt mod de a spune că forțele pot fi măsurate cu precizie de „lucrarea” pe care o fac. Acesta nu este, în niciun caz, un sistem de efectuare a măsurătorilor nedemn de încredere.  

Prin urmare, din experiența și observația noastră tragem două concluzii: În primul rând, forțele nu pot fi măsurate direct, ci trebuie măsurate prin lucrarea pe care o efectuează. Nu ne putem aduce aminte de nicio excepție de la această funcție. În al doilea rând: măsurarea forțelor prin lucrarea pe care o efectuează este o procedură precisă și demnă de încredere. Rezultatele sunt uniforme, consecvente și neîndoielnice.

Acest lucru duce la o întrebare importantă. Ce este credința? Este un obiect sau este o forță? Are credința lungime, lățime, și adâncime – adică, masă? Evident că nu. Credința este în mod clar o forță. Și din moment ce este o forță, ea trebuie măsurată, ca toate forțele, prin lucrarea pe care o efectuează. Nu există altă cale. De aceea, apostolul Pavel ne recomandă „(…) credința care lucrează prin dragoste”. (Galateni 5:6). Și apostolul Iacov avertizează că „(…) credința, dacă n-are fapte, este moartă”. (Iacov 2:17).

Mărturia dispozitivului de măsurare trebuie acceptată. Este demnă de încredere și sigură. Absența faptelor înseamnă că nu există credință mântuitoare.

Aceasta înseamnă că suntem mântuiți prin fapte? În niciun caz! Dispozitivul de măsurare nu poate îndeplini funcția pe care o are forța. Termometrul de pe perete ne poate spune dacă sursa de încălzire a casei noastre funcționează, dar nu ne poate încălzi casa. Un manometru poate măsura forța într-un sistem de frânare, dar nu poate opri tirul. Un voltmetru poate măsura forța dintr-un sistem electric, dar nu poate acționa asupra un aparat. N-are niciun rost să conectezi prăjitorul de pâine la un voltmetru. Dispozitivele de măsurare efectuează un serviciu valoros, dar nu pot avea rolul forțelor. Faptele oferă o măsurătoare a credinței, dar faptele nu pot îndeplini funcția credinței. Nu putem fi mântuiți prin fapte. De aceea, Ellen White scrie:

Deși faptele bune nu vor mântui nici măcar un singur suflet, totuși este imposibil ca vreun suflet să fie mântuit fără fapte bune. 1SA, p. 377

Lucrările mărețe ale lui Isus ne oferă măsurătoarea credinței Sale. Prin credință a trăit El o viață curată și sfântă, a făcut minuni uimitoare, a biruit elementele naturii și a înviat morții. Prin credință a îndurat El opoziția păcătoșilor, S-a predat puterii oamenilor răi și a fost ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. În credință a rostit El strigătul triumfător: „S-a sfârșit” și Și-a predat duhul Tatălui Său ceresc. Credința Lui a fost o credință care a lucrat prin dragoste – fără a se putea greși în recunoașterea ei, ușor de măsurat. Tot așa trebuie să fie măsurată și credința noastră.

Ceea ce conduce la o altă întrebare: Cine are nevoie de o măsurătoare a credinței? De fapt, toată lumea are nevoie.

Dumnezeu nu are nevoie de o măsurătoare a credinței pentru propria Lui informare. El poate citi inima omului, dar locuitorii celorlalte lumi nu pot. Prin urmare, Dumnezeu are nevoie de o măsurătore a credinței pentru a arăta lumilor care ne privesc de ce este în siguranță ca El să ne mântuie.

Lumea are nevoie de o măsurătoare a credinței pentru a deosebi între cel credincios și cel necredincios, și pentru a deosebi între credința pretinsă și credința reală. Biserica are nevoie de o măsurătoare a credinței pentru a repartiza înțelept responsabilitățile lucrătorilor bisericii. A trimite o persoană cu o credință slabă într-un câmp misionar sau chiar să rezolve o situație locală dificilă, poate fi o greșeală foarte costisitoare. 

Și noi, ca indivizi, avem nevoie de altceva, în afară de sentiment, ca măsură a propriei noastre credinței. Fără aceasta, ne-am putea trezi că suntem în dezacord cu Dumnezeu. Nu este de neconceput ca Dumnezeu să ne spună: „Credința ta devine tot mai slabă de la o vreme încoace.” 

Iar noi am putea răspunde: „Dimpotrivă, Doamne. Mă simt foarte bine în ce privește credința mea.”

Dar când Dumnezeu spune: „Unde sunt dovezile? Ce face credința ta?” vom deveni mai conștienți de starea noastră.

Deci, toată lumea are nevoie de o măsurătoare a credinței, iar această măsurătoare este ceea ce noi numim fapte. 

Este aceasta legalism? Câtuși de puțin. O lucrare a credinței nu poate fi numită legalistă. Lucrul acesta ar fi o contradicție de termeni. Legalismul nu este lucrarea credinței. Este o lucrare în care dragostea nu este prezentă.

De exemplu: Conduci spre serviciu într-o dimineață și găsești, într-o intersecție din apropierea casei tale, un indicator de oprire nou amplasat. Te oprești. Dar nu ești mulțumit de asta. Îți spui: „Ce funcționari incompetenți avem în acest oraș! Nu e nevoie de un indicator de oprire în intersecția asta! E ridicol, dar dacă nu opresc s-ar putea să iau o amendă, așa că am să opresc.” 

Ai făcut o lucrare, dar aceasta nu e lucrarea credinței. Este lucrarea legii – legalism. Nu este implicată dragostea. Nu dorești să-i mulțumești pe funcționari sau să le respecți dorințele. Cât privește legile omului, acest lucru este de ajuns. Legile omului nu cer altceva decât faptele exterioare, acțiunile legii.

Legea lui Dumnezeu este diferită. Să presupunem că urmează să te botezi, dar, din nou, nu ești mulțumit de acest lucru. În timp ce intri în apă, te gândești: „Ce ritual prostesc, demodat! Ar fi trebuit demult să se descotorosească de el. E ridicol, dar dacă nu mă botez, s-ar putea să fiu pierdut, așa că am să o fac.”

Din nou, ai făcut o lucrare, dar nu este lucrarea credinței. Nu este implicată dragostea. Este lucrarea legii, o acțiune de respectare a legii – legalism. Omul acceptă acest tip de ascultare, dar Dumnezeu nu acceptă. Dumnezeu pretinde ca faptele noastre să fie fapte ale credinței care lucrează prin dragoste. El nu va accepta acțiuni deșarte de respectare a legii. Numai roadele credinței care lucrează prin iubire pot fi o măsurătoare a acelei forțe spirituale numite credință.

Când intrăm în apa botezului pentru că Îl iubim pe Domnul nostru și ne face plăcere să împlinim voia Lui, aceasta este credința care lucrează prin dragoste, pe care Pavel a recomandat-o galatenilor. Același principiu se aplică la păzirea sabatului, la darea zecimii sau la oricare altă parte a voinței descoperite a lui Dumnezeu.

De ce trebuie să ni se pară acest principiu – acela al credinței care este o forță ce poate fi măsurată numai prin fapte – greu de înțeles? Zilnic aplicăm același principiu în raport cu alte forțe. Nu încercăm să măsurăm căldura, lumina sau electricitatea stabilind dimensiunile lor fizice. Nici nu încercăm să trăim fără să le măsurăm. Și, cu siguranță, nici nu ne-am gândi să confundăm un dispozitiv de măsurare al forței cu forța propriu-zisă sau să ne așteptăm ca acesta să aibă rolul forței.

Să ne fixăm mințile, cu hotărâre, asupra acestui adevăr. Credința este o forță, nu un obiect. Prin urmare, aceasta trebuie măsurată prin lucrările, nu prin dimensiunile ei. Iar dispozitivul de măsurare nu ne aduce mântuirea.

Mântuirea noastră este în Isus Hristos. Mântuirea vine la noi prin credința care Îl primește și care se dovedește a fi autentică prin roadele ei inevitabile (faptele bune).

Credința adevărată lucrează întotdeauna prin dragoste. Faptul de a privi la Golgota nu are scopul de a aduce la tăcere conștiința pentru neîndeplinirea datoriei (…), ci de a crea o credință în Isus, care va lucra curățând sufletul (…) 2SA, p. 20

Note de subsol

[1]Unitate de măsură a lichidelor în SUA și Regatul Unit. Un galon american este echivalentul a 3,78 l. (N.t.).
[2]Unitate de masură (foot); un picior este echivalentul a 0,3048 m. (N.ed.).
[3]O livră (engl. pound) este egală cu 0,45 kg. (N.ed.).