Capitolul 47 - Ilustrații vii
Copiază link

Capitolul 47 - Ilustrații vii

Comparațiile sunt una dintre cele mai eficiente tehnici la îndemâna scriitorului talentat.

Articole din revistă, cărți și chiar scrisori ale lui Ellen White conțin o varietate remarcabilă de comparații, metafore și alte ilustrații, folosite cu o abilitate impresionantă.

Când ea scrie: „Lăsați-vă inimile, care prin natura lor sunt reci ca o pană de fier”, ilustrația convinge imediat.

Când ea schimbă figura de stil pentru a compara inimile noastre cu „ogorul năpădit de mărăcini”, cu pasiuni care sunt „cumplite ca o furtună” și ne avertizează că în puterea noastră umană suntem „fără puterea (…) de a stăpâni furtuna ce urlă”, cum putem să nu fim de acord?

Din fericire, ea nu ne lasă acolo. Ea scrie și despre „mâna care susține lumea” și care este în stare să ne susțină. Despre „Medicul sufletului și trupului” care poate da biruința asupra poftelor implicate în luptă. Despre „puternica pârghie a adevărului” care „ne scoate din cariera lumii și ne așază în atelierul lui Dumnezeu”. Și despre „altoiul care primește viața prin unirea cu vița”.

Ea scrie: „După cum ceara preia amprenta sigiliului, tot așa sufletul trebuie să preia amprenta Duhului lui Dumnezeu” și că „Cel care a domolit leii în groapa lor și a umblat împreună cu martorii Săi credincioși prin mijlocul flăcărilor necruțătoare, este la fel de dispus să lucreze pentru noi, să supună orice rău din natura noastră”. Cât de încurajator e să știm că putem dezvolta „caractere imaculate asemenea nufărul curat, care își deschide petalele pe întinderea lacului”.

Fie ca această folosire inegalabilă a ilustrațiilor să ne ajute să înțelegem mai pe deplin frumusețea și amploarea iubirii și puterii lui Dumnezeu.

Puterea creatoare, care a chemat lumea la existență, este cuprinsă în cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt împarte putere, dă viață. Fiecare poruncă este o făgăduință. Dacă este acceptată de voință și primită în suflet, ea aduce cu sine viața Celui nemărginit. Ea transformă natura și recreează sufletul după chipul lui Dumnezeu. ST 11/04/1906

Aceeași putere, care a transformat apa în vin la nunta din Cana, este în stare să nimicească tot răul din natura noastră și să ne facă părtași naturii divine. Aceeași putere, care l-a curățat pe lepros, poate face inima curată, potrivită pentru tovărășia lui Dumnezeu, a îngerilor și a oastei răscumpărate. Ascultarea sfântă se va găsi numai în neprihănirea pe care Hristos o dă sufletului care crede. ST 10/08/1891

Cel care a domolit leii în groapa lor și a umblat împreună cu martorii Săi credincioși prin mijlocul flăcărilor necruțătoare este la fel de dispus să lucreze pentru noi, să supună orice rău din natura noastră. DV, p. 90

Dacă oamenii ar veni la Hristos și ar învăța de la El blândețea și smerenia, ei nu ar refuza să asculte de legea lui Dumnezeu. Însă ei abandonează izvorul de apă vie, și își sapă fântâni crăpate, care nu pot să țină apă. ST 19/01/1891 

Altoiul încă poate fi unit cu Vița. După cum mlădița tăiată, fără frunze și aparent fără viață, este altoită în butucul cel viu și, fibră cu fibră, nervură cu nervură, soarbe viața și tăria viței până când înmugurește, apoi înflorește și dă rod, tot așa păcătosul poate, prin pocăință și credință, să se lege de Hristos, să devină părtaș de natură divină și să aducă rodul unei vieți sfinte, în cuvinte și fapte. RH 11/09/1883 

Cu puterile noastre limitate, noi trebuie să fim la fel de sfinți în sfera noastră, cum este Dumnezeu în sfera Lui. În limita capacităților noastre, trebuie să facem să se vadă adevărul, dragostea și excelența caracterului divin. După cum ceara preia amprenta sigiliului, tot așa sufletul trebuie să preia amprenta Duhului lui Dumnezeu și să păstreze chipul lui Hristos. ST 26/12/1892; 1SA, p. 336

O strădanie zilnică de a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos va da minții o putere și o eficiență mai prețioase decât aurul sau argintul. Pe măsură ce ne străduim, cu credință, să ne îmbunătățim facultățile date de Dumnezeu, suntem făcuți părtași ai naturii divine. ST 25/07/1900

Trăiți în legătură cu Hristos cel viu și El vă va ține tare cu o mână care nu vă va lăsa niciodată. Cunoașteți și credeți iubirea pe care o are Dumnezeu față de noi și atunci sunteți în siguranță. Iubirea aceasta este o fortăreață de neînvins împotriva tuturor înșelăciunilor și asalturilor lui Satana. „Numele Domnului este un turn tare, cel neprihănit fuge în El și stă la adăpost.” ST 4/11/1903

Dumnezeu a avut puterea de a crea flori frumoase și parfumate și El are puterea de a da blândețe și smerenie inimii, de a oferi puritate și noblețe caracterului, de a ne face deplini în Isus. ST 19/06/1893

Nu este nevoie ca noi să fim mereu copii în lucrurile religioase. Trebuie să creștem până la statura deplină de bărbați și femei în Hristos. RH 13/07/1905

Studiul Bibliei, orele de comuniune tainică cu Dumnezeu, meditarea asupra subiectelor cerești se vor dezvolta într-o puritate a caracterului asemănătoare cu cea a crinului imaculat. ST 7/02/1878

Pentru cei care ascultă, cuvântul lui Dumnezeu este pomul vieții. El are elementele necesare formării unui caracter desăvârșit, iar de efectul pe care învățătura sa îl produce în noi depinde destinul nostru pentru veșnicie. ST 3/10/1900

Prinzându-și rădăcinile adânc în pământ, copacul obține puterea de a înfrunta furtuna. Tot așa, creștinul trebuie să fie „înrădăcinat și întemeiat” în adevăr, pentru a putea sta neclintit împotriva ispitelor vrăjmașului. El trebuie să își înnoiască puterea fără încetare și să țină puternic de adevărul Bibliei. Vor fi prezentate tot felul de fabule pentru a-l atrage pe cel credincios de la loialitatea sa față de Dumnezeu, dar el trebuie să privească în sus, să creadă în Dumnezeu și să rămână ferm înrădăcinat și întemeiat în adevăr. RH 31/08/1905

Da, cuvântul lui Dumnezeu este pâinea vieții. Cei care mănâncă și digeră acest cuvânt, făcându-l o parte a fiecărei fapte, a fiecărei însușiri a caracterului, cresc tari în puterea lui Dumnezeu. El dă o vigoare nemuritoare sufletului, desăvârșind experiența și aducând bucurii ce vor rămâne pentru totdeauna. ST 25/06/1902

Acest cuvânt este pâinea cerului. Aceia care îl primesc și îl fac o parte a vieții lor, ajung puternici în tăria lui Dumnezeu. ST 30/03/1904

Seva viței ridicându-se din rădăcină este împrăștiată în ramuri, ajutând la creștere și producând flori și rod. Tot la fel, puterea dătătoare de viață a Duhului Sfânt, pornind de la Mântuitorul, umple sufletul, reînnoiește motivele și sentimentele și aduce până și gândurile în ascultare de voința lui Dumnezeu, făcându-l în stare pe primitor să aducă roadele prețioase ale faptelor sfinte. FA, p. 284

Curcubeul făgăduinței care înconjoară tronul de sus este o veșnică mărturie că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3:16). El mărturisește universului că Dumnezeu nu-l va părăsi niciodată pe poporul Său în lupta cu cel rău. Aceasta este pentru noi o asigurare că vom primi putere și ocrotire atâta timp cât va dura tronul însuși. HLL, p. 493

Dacă vă uniți cu cerul, puteți, în numele și puterea lui Isus, să vă dezvoltați caractere armonioase, caractere imaculate asemenea nufărului curat, care își deschide petalele pe întinderea lacului. ST 7/02/1878 

După cum o floare de pe câmp își are rădăcina înfiptă în pământ, după cum ea trebuie să primească aer, rouă, ploaie și lumină, la fel și noi trebuie să primim de la Dumnezeu cele necesare vieții spirituale. Numai devenind părtași ai naturii Sale primim putere să ascultăm de poruncile Lui. 7M, p. 194

Puterea care este la îndemână pentru a ne elibera din vătămare fizică sau suferință, este, de asemenea, aproape pentru a ne salva din cea mai mare nenorocire, făcând posibil pentru slujitorul lui Dumnezeu să-și păstreze integritatea în toate împrejurările și să triumfe prin harul divin. PP, p. 545

Creștinii pot într-adevăr să fie corect reprezentați de palmier. Ei sunt ca Enoh: deși încojurați de influențe otrăvitoare, credința lor se prinde de Cel nevăzut. Ei umblă cu Dumnezeu, dobândindu-și puterea și harul de la El pentru a putea rezista poluării morale ce îi inconjoară. Precum Daniel în curțile Babilonului, ei rămând puri și necontaminați. Viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ei sunt virtuoși în duh în mijlocul depravării. Ei sunt drepți și loiali, fervenți și zeloși, în timp ce sunt înconjurați de învățători necredincioși și fățarnici, de oamenii lumești, nelegiuiți. Credința și viața lor sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu. Isus este în ei un izvor de apă ce țâșnește pentru viață veșnică. Credința, precum rădăcinile palmierului, pătrund dedesubtul lucrurilor nevăzute, trăgându-și hrana spirituală din fântâna vieții. ST 8/07/1886

După cum altoiul primește viață când este unit cu vița, tot așa păcătosul se împărtășește din natura divină când este unit cu Hristos. Omul mărginit este unit cu nemărginitul Dumnezeu. 4M, p. 355

Prin eliberarea sufletului nostru din robia păcatului, Dumnezeu a lucrat pentru noi o eliberare care este mai mare decât cea a evreilor de la Marea Roșie. PP, p. 289

Hristos a a venit în lume pentru a le arăta [oamenilor] că a platat pentru ei pomul vieții, ale cărui frunze sunt pentru vindecarea neamurilor. El a venit să restaureze chipul moral al lui Dumnezeu în om (…) Domnul Isus a venit pentru a-l întări pe fiecare căutător serios al adevărului. El a venit să-L descopere pe Tatăl. Nu a permis niciunui lucru să-I distragă mintea de la marea lucrare de restaurare a chipului moral al lui Dumnezeu în om. Iar noi trebuie să vedem că marea și importanta lucrare pentru noi este să primim asemănarea divină, să ne pregătim un caracter pentru viața viitoare. YI 27/10/1898

Hristos, întronat în templul sufletului, va șterge acea înfățișare iritată, morocănoasă și nefericită. Și, pe măsură ce norul de martori va privi la un om care reflectă chipul lui Hristos, ei vor realiza că el este înconjurat de o atmosferă plăcută. Lumea va vedea că el stă nemișcat în mijlocul furtunilor de înșelăciune, precum un cedru măreț. Acel om este unul din eroii lui Dumnezeu. El s-a biruit pe sine. 4M, p. 348

După cum se întoarce floarea după soare, pentru ca razele sale strălucitoare să o ajute în desăvârșirea frumuseții și simetriei sale, la fel are trebui să se întoarcă și urmașii lui Hristos către soarele neprihănirii, pentru ca lumina cerului să strălucească asupra lor, perfecționându-le caracterul și oferindu-le o experiență profundă și statornică în lucrurile lui Dumnezeu. Este dincolo de puterea noastră de a înțelege binecuvântările care ne sunt aduse la îndemână prin Hristos, dacă doar ne vom uni efortul nostru uman cu harul divin. YI 22/09/1898

Coacerea grâului reprezintă încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie desăvârșit reprodus în caracter. Noi trebuie să fim întru totul schimbați după asemănarea lui Hristos. RH 2/03/1897

Lăsați-vă inimile, care prin natura lor sunt reci ca o pană de fier, să fie inundate de harul înduioșător, astfel încât să fie supuse de harul lui Dumnezeu și să fie întipărite de Duhul cu chipul Domnului vostru divin. ST 10/02/1890

Dumnezeu își curăță pentru Sine un popor deosebit, zelos pentru fapte bune. El șade ca un curățător și purificator de argint. Când zgura și cositorul sunt îndepărtate, chipul Lui va fi atunci reflectat în noi în mod desăvârșit. 2M, p. 317

În transformarea caracterului, alungarea pasiunilor rele și în dezvoltarea plăcutelor daruri ale Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, noi vedem împlinirea făgăduinței: „În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul.” Vedem cum pustietatea vieții se „veselește și înflorește ca trandafirul”. 

Domnului Hristos îi face plăcere să ia un material aparent lipsit de speranță, pe aceia pe care Satana i-a degradat și prin care el a lucrat, și să facă din ei subiecte ale harului Său. 6M, p. 308

Privește la stânca ce este mai înaltă decât tine, cere-I cu stăruință lui Dumnezeu har, în rugăciune tainică. Toate aceste slăbiciuni „naturale” pot fi biruite prin har. YI 1/11/1857 

Hristos este în el ca un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică, iar adevăratul urmaș al lui Hristos întărește hotărârile cele bune ale tuturor acelora cu care vine în legătură. Astfel de credincioși sunt creștini vii, în creștere. Ei poartă cu ei mireasma sfințeniei și ajung la măsura staturii de bărbați și femei în Hristos Isus. ST 3/04/1893

El vede ca într-o oglindă slava lui Dumnezeu și este schimbat în același chip al Lui, prin Duhul Domnului. ST 4/07/1892

Puternica pârghie a adevărului ne scoate din cariera lumii și ne așază în atelierul lui Dumnezeu, unde trebuie să ne supunem spre a fi ciopliți, îndreptați și șlefuiți dacă vrem să fim pregătiți pentru clădirea cerească. ST 5/05/1887

Lucrarea lui Hristos pentru curățarea leprosului de această boală grozavă este o ilustrație cu privire la lucrarea Lui de curățare a sufletului din păcat (…) Atingerea Lui a dat putere dătătoare de viață. HLL, p. 266

Dumnezeu a asigurat mijloace îndestulătoare în ceea ce vă privește. El a prevăzut ca în cazul în care vă veți supune condițiilor prevăzute în cuvântul Său și vă veți despărți de lume, să puteți primi de la El tărie pentru a înfrânge orice influență înjositoare și să dezvoltați ceea ce este nobil, bun și înălțător. Hristos va fi în voi „un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică”. Voința, intelectul și fiecare emoție, când se află sub stăpânirea religiei, au o putere transformatoare. 3M, p. 83

Medicul sufletului și trupului, El dă biruință asupra poftelor implicate în luptă. El a asigurat toate mijloacele pentru ca omul să poată avea desăvârșire de caracter. DV, p. 130

Primiți prin credință în suflet sămânța nestricăcioasă a cuvântului, iar ea va dezvolta un caracter și o viață asemenea caracterului și vieții lui Dumnezeu. PDH, p. 38

Cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi o fotografiere a minții lui Dumnezeu și a lui Hristos și, de asemenea, a omului căzut și a omului înnoit după chipul lui Hristos, având o minte divină. 3M, p. 537

Cu cât este mai adâncă noaptea pentru poporul lui Dumnezeu, cu atât mai strălucitoare sunt stelele. Satana îi va hărțui teribil pe cei credincioși, dar în numele lui Hristos ei vor ieși din această situație mai mult decât biruitori. 5M, p. 81

Ogorul, odată năpădit de mărăcini, nu poate fi curățat decât printr-o muncă sârguincioasă. Tot la fel, tendințele rele ale inimii firești pot fi biruite numai printr-un efort stăruitor, în numele și în puterea lui Hristos. PDH, p. 56

Pasiunile dominante ale inimii nu pot fi stăpânite de nicio putere omenească. În privința aceasta, suntem la fel de fără putere ca ucenicii care nu erau în stare să stăpânească furtuna ce urla. Dar Cel care a liniștit valurile Mării Galileei prin cuvântul Său, are un cuvânt aducător de pace pentru fiecare suflet. Oricât de grozavă ar fi furtuna, cei care se îndreaptă spre Isus cu strigătul: „Doamne, salvează-ne”, vor fi eliberați. Harul Lui, care împacă sufletul cu Dumnezeu, liniștește lupta pasiunilor omenești și, în iubirea Lui, inima găsește odihnă. RH 15/10/1908

Mâna care susține lumea, susține și întărește cea mai slabă și mai păcătoasă ființă umană. ST 10/10/1900

Noi putem fi tari în Domnul și în puterea tăriei Lui. Primindu-L pe Hristos, suntem îmbrăcați cu puterea Lui. Mântuitorul, care locuiește în inimă, face ca puterea Lui să devină proprietatea noastră. Adevărul devine capitalul nostru. Nicio lipsă de neprihănire nu se vede în viață. Suntem în stare să rostim la timp cuvinte către aceia care nu cunosc adevărul. Prezența lui Hristos în inimă este o putere vitalizantă, care întărește întreaga ființă. 7M, p. 71

Ei sunt pietre colțuroase scoase din cariera lumii, cioplite de unealta adevărului, însă nu este planul lui Dumnezeu ca ei să rămână mereu niște pietre colțuroase. Cu toții trebuie să fim aduși în atelierul lui Dumnezeu, unde ciocanul și dalta vor lucra asupra noastră până când vom fi ciopliți și îndreptați. Apoi urmează să fim supuși unei lucrări și mai frumoase de lustruire și șlefuire, până când vom fi pregătiți pentru un loc în templul lui Dumnezeu, când fiecare piatră se va așeza la locul ei fără a se auzi zgomotul securii sau al ciocanului. RH 18/12/1883