Capitolul 45 - Scuze
Copiază link

Capitolul 45 - Scuze

Când oamenii dau greș, aceasta se datorează faptului că ei nu se folosesc de mijloacele pe care Dumnezeu le-a asigurat. Ei nu se încred în Domnul. RH 29/04/1890

Toți cei care apostaziază sunt lipsiți de orice scuză reală. ST 18/09/1893

El nu Își întoarce privirea de la călcătorul de lege pentru că nu vrea să-l ierte, ci, pentru că păcătosul refuză să folosească mijloacele îmbelșugate ale harului, Dumnezeu nu-l poate elibera din păcat. RH 1/04/1915

Dumnezeu nu poate fi acuzat niciodată că este nedrept pentru că nu trimite ajutor oamenilor. Însă de partea celui asaltat de ispită, există o neglijență în a-și însuși ajutorul oferit gratuit. Dacă s-ar fi încrezut în Hristos, El S-ar fi dovedit a fi un mântuitor atotîndestulător. Viața spirituală este întărită prin luptă. Nu suntem lăsați singuri, dar trebuie să căutăm ajutor acolo unde va fi găsit cu siguranță. RH 28/06/1892

Încetați să mai căutați nod în papură și să criticați. Nu pretindeți că sunteți inspirați când spuneți zâmbind: „Nu se așteaptă ca vreun om să fie desăvârșit.” Aceasta este o mască vrednică de dispreț. RH 16/12/1890

Dumnezeu nu ar putea face mai mult decât a făcut pentru noi. Ne-a lăsat fără scuză. RH 24/09/1901

În ziua judecății, comportamentul omului care a păstrat slăbiciunea și nedesăvârșirea naturii omenești nu va fi justificat. Pentru el, nu va fi niciun loc în cer. El nu s-ar putea bucura de desăvârșirea celor sfinți în lumină. Cel care nu are suficientă credință în Hristos, pentru a crede că El e în stare să-l ferească de păcătuire, nu are credința care îi va oferi intrarea în împărăția lui Dumnezeu. RH 10/03/1904

Cel care nu poate rezista ispitei, deși i s-a pus la îndemână orice înlesnire pentru a birui, nu este înregistrat ca om în cărțile din ceruri. YI 16/07/1903

(…) nu există nicio scuză pentru păcat, fie mare sau mic. Hristos a fost oferit ca loc de scăpare pentru cel ispitit. ST 18/12/1893

Mulți dintre cei care cad în ispită, se scuză cu argumentul că natura divină a lui Hristos L-a ajutat să biruie și că omul nu are această putere în favoarea sa. Dar aceasta e o greșeală. Hristos a adus puterea divină la îndemâna tuturor. YI 28/12/1899

Lucrarea ispititorului nu trebuie să fie socotită ca o scuză pentru vreo faptă rea. Satana jubilează când îi aude pe pretinșii urmași ai lui Hristos aducând scuze pentru nedesăvârșirile caracterului lor. Tocmai scuzele acestea conduc la păcat. Nu există scuză pentru păcătuire. Un caracter sfânt, o viață asemănătoare lui Hristos sunt accesibile fiecărui copil al lui Dumnezeu care se căiește și crede. HLL, p. 311

Din pricina piedicilor care par insurmontabile, creștinul poate căuta să se scuze de la ascultarea de adevăr așa cum este el în Isus, dar el nu poate aduce nicio scuză care să reziste cercetării. Dacă el ar putea face aceasta, atunci ar dovedi că Dumnezeu este nedrept în aceea că El a stabilit pentru copiii Săi niște condiții de mântuire, la care nu se pot conforma. FA, p. 466

Însă mulți spun că Isus nu a fost asemenea nouă, că El nu a fost așa cum suntem noi în lume, că El a fost divin și că noi nu putem să biruim cum a biruit El. Totuși, apostolul Pavel scrie: „Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele, ca să devină un mare-preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. Căci, întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.” „Căci nu avem un Mare-Preot care să nu simtă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit ca noi în toate privințele, dar a rămas fără păcat. Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har și ajutor la vreme de nevoie.” Isus spune: „Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, după cum și Eu am biruit și am stat cu Tatăl Meu pe tronul Lui.” RH 1/03/1892 

El a făcut posibil ca tu să fii un biruitor. Nu spune că este imposibil pentru tine să birui. Nu spune: „Este în natura mea să fac asta și asta și nu pot face altfel. Am moștenit slăbiciuni care mă fac neputincios în fața ispitei.” Știm că nu poți birui în propria ta putere, dar ajutorul se află la Cel care este atotputernic. ST 17/06/1889

Cuvântul lui Dumnezeu arată că responsabilitatea pierii noastre ne aparține în exclusivitate. Totul depinde de ascultarea sau neascultarea noastră. RH 7/07/1891

Prin credință și rugăciune, toți pot să îndeplinească cerințele evangheliei. Nimeni nu poate fi forțat să încalce legea. În primul rând, trebuie să fie câștigat consimțământul său. Sufletul trebuie să intenționeze actul păcătos, mai înainte ca pasiunea să domine asupra rațiunii sau nelegiuirea să triumfe asupra conștiinței. Ispita, oricât de puternică ar fi, nu este niciodată o scuză pentru păcat.  5M, p. 177

Cei care sunt biruiți, se pot învinovăți doar pe ei pentru eșecul lor de a se împotrivi inamicului. Toți cei care vor, pot veni la Hristos și pot găsi ajutorul de care au nevoie. RH 9/06/1910

Nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu impută păcatul celui care încalcă legea. Acest lucru nu este înregistrat împotriva lui Satana, ci împotriva păcătosului. Dumnezeu nu acceptă niciodată lucrarea lui Satana ca o scuză pentru comiterea unui păcat. ST 13/12/1899

Ispita cea mai puternică nu poate scuza păcatul. Oricât de mare ar fi presiunea exercitată asupra sufletului, călcarea de lege este propria noastră faptă. Nu stă nici în puterea pământului și nici a iadului să constrângă pe cineva să făptuiască răul. Satana ne atacă în punctele noastre cele mai slabe, dar nu trebuie să ne lăsăm înfrânți. Oricât de sever sau de neașteptat ar fi atacul lui, Dumnezeu ne-a asigurat ajutor și, în puterea Sa, noi putem birui. RH 18/04/1907 

Când cazurile tuturor oamenilor vor fi judecate și ei [cei pierduți] vor fi trimiși să sufere pentru faptul că L-au disprețuit pe Dumnezeu și că au desconsiderat onoarea Sa prin neascultarea lor, nimeni nu va avea o scuză și nimeni nu ar fi trebuit să piară. 1SA, p. 96

Neștiința nu mai este acum o scuză pentru încălcarea legii. Lumina strălucește cu claritate și nimeni nu trebuie să fie neștiutor, căci Însuși marele Dumnezeu este învățătorul omului. 3M, p. 162

Dacă se poticnește și cade în ispitele lui Satana, omul n-are nicio scuză. Căci el are neascultarea lui Adam ca avertisment, viața Mântuitorului lumii ca exemplu de ascultare și lepădare de sine și promisiunea lui Hristos că „celui ce va birui îi  voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, după cum și Eu am biruit și am stat cu Tatăl Meu pe tronul Lui”. RH 13/10/1874

Isus este puternic pentru a salva poporul Său din păcatele sale. Lumina din cer ne-a luminat calea. Păcatul ne-a fost descoperit de cuvântul și Duhul adevărului, pentru a nu fi găsiți călcători ai preceptelor divine. Și nu există nicio ocazie de a invoca drept scuză neștiința. Porunca este: „Să se depărteze de fărădelege.” RH 27/03/1888

Sora mea, nu-ți scuza defectele pentru că alții sunt greșiți. În ziua lui Dumnezeu, nu vei îndrăzni să invoci ca scuză pentru neglijența ta de a-ți forma un caracter pentru cer, faptul că alții n-au manifestat devoțiune și spiritualitate. 2M, p. 396

Acțiunea lui Satana este să te ispitească, dar a ceda este propria ta acțiune. Nu stă în puterea întregii oștiri a lui Satana să-l forțeze pe cel ispitit să încalce legea. Nu există nicio scuză pentru păcat. 4M, p. 623

[Experiența lui Iosif] este un exemplu pentru toate generațiile care vor trăi pe pământ. Deși pot fi expuși influențelor rele, ei ar trebui să realizeze întotdeauna că există o apărare la îndemână și că va fi vina lor dacă nu vor fi izbăviți. Dumnezeu va fi un ajutor prezent, iar Duhul Său un scut. Cu toate că sunt înconjurați de cele mai severe ispite, există o sursă de putere la care se poate recurge și obține harul de a rezista acestora. ST 8/01/1880

Nu există nicio scuză pentru ca cineva să nu aibă ajutorul divin. Nu există niciun motiv pentru care cineva să se poticnească de munții întunecoși ai necredinței. Cuvântul lui Dumnezeu este oferit ca garanție în făgăduințele Sale îmbelșugate. Și dacă dăm greș, responsabilitatea ne revine în mod individual nouă, celor cărora am acceptat poziția solemnă care ne face purtători de cuvânt pentru Dumnezeu. Căci făgăduințele sunt făcute pe condiții clar expuse și, dacă pierim, nu avem pe cine să dăm vina decât pe noi înșine. Trebuie să ne depărtăm de orice nelegiuire. RH 4/09/1888

Nu avem nicio scuză pentru faptul de a rămâne în slăbiciune și sărăcie spirituală. (…) S-au asigurat toate mijloacele și depinde întru totul de noi dacă vom crede cuvintele lui Dumnezeu. ST 25/04/1900 

Hristos nu a venit să diminueze vina păcatului, pentru ca omul să poată avea libertatea de a fi necredincios. El a venit să trăiască legea lui Dumnezeu, nelăsându-i omului nicio scuză pentru încălcarea unui singur precept. ST 24/02/1898

Mai mult decât atât, El a înlăturat de la omul căzut orice scuză pe care ar putea-o susține ca motiv pentru a nu ține legea lui Dumnezeu (…) Niciun om nu poate spune că el este supus fără speranță robiei păcatului și lui Satana. ST 16/01/1896  

Omul a căzut prin păcat, dar nu este nevoie ca el să repete în mod continuu călcarea de lege a lui Adam și a Evei. YI 31/05/1894

Nu vom avea nicio scuză pe care s-o prezentăm în ziua lui Dumnezeu, dacă vom da greș în a atinge standardul pus înaintea noastră în cuvântul Său. ST 1/02/1883

Nimeni să nu caute să-și scuze defectele de caracter spunând: „Acesta este «felul meu de a fi.»” YI 14/09/1893

Nu este suficient să mărturisești că ești un copil al lui Dumnezeu. Cel care are în el această speranță, se va curăța de orice întinare. Dar aceasta este lucrarea de care ne ferim zilnic nouă zecimi dintre noi. Socotim că nu contează dacă ne înfuriem din când în când, dacă înșelăm din când în când, dacă suntem egoiști și nepoliticoși. YI 5/03/1903 

Dacă mediul în care trăiesc tinerii este neplăcut și categoric rău, mulți fac din acest lucru o scuză pentru a nu-și desăvârși un caracter creștin. Exemplul lui Hristos condamnă ideea că urmașii Săi sunt dependenți de loc, șansă sau prosperitate pentru a trăi o viață fără prihană. Hristos i-ar învăța că orice loc sau poziție la care i-a chemat providența lui Dumnezeu, va fi făcut, de credincioșia lor, un loc onorabil și totuși umil. YI 1/03/1872

Dumnezeu ne trage la răspundere pentru marea lumină care strălucește pe calea noastră. El a făcut pentru noi tot ceea ce ar putea face un Dumnezeu. El a pus mântuirea la îndemâna noastră, iar întrebarea la care trebuie să dăm acum răspunsul este: „Vom profita la maximum de aceste binecuvântări?” ST 19/05/1887 

(…) toate mijloacele au fost asigurate pentru ca noi să putem avea lumina, și nu va fi nicio scuză în ziua lui Dumnezeu dacă am fost biruiți de păcatele noastre. ST 27/01/1888

Nu există niciun motiv pentru care omul ar trebui să cadă pradă șiretlicurilor inamicului. Hristos a biruit în favoarea omului, iar dacă se așază sub conducerea Comandantului mântuirii sale, și omul poate fi un învingător. ST 12/01/1891

Pentru ca familia omenească să nu poată avea nicio scuză din cauza ispitei, Hristos a devenit una cu ei. ST 14/10/1897

Tuturor acelora care-L primesc Hristos, le va da putere să devină fii ai lui Dumnezeu (…) Cei care sunt biruiți, se pot învinovăți doar pe ei pentru eșecul lor în a se împotrivi inamicului. Toți cei care vor, pot veni la Hristos și pot găsi ajutorul de care au nevoie. ST 3/01/1906

El nu va încuviința păcatele noastre și nici nu va trece cu vederea defectele noastre de caracter. El așteaptă ca, în numele Său, noi să biruim. PDH, p. 316

„După cum ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui în dragoste.” Nu poate fi nicio înțelegere greșită aici, decât dacă există o orbire deliberată. Noi trebuie să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, în dragoste. RH 6/09/1892

Nu vă scuzați defectele de caracter, ci biruiți-le prin harul lui Hristos. YI 11/08/1892 

(…) când Dumnezeu emite o poruncă, El intenționează ca noi să ascultăm de El. Circumstanțele noastre, mediul nostru, perspectivele noastre financiare nu trebuie avute în vedere în această privință sau făcute o scuză. Căci El va da putere fiecăruia care, cu sinceritate, începe să împlinească cuvântul Său, pentru că Dumnezeu este Cel care l-a rostit. ST 18/04/1895

Prin rugăciune arzătoare și credință vie, putem rezista atacurilor lui Satana și ne putem păstra inimile neîntinate. 

Ispita cea mai puternică nu poate scuza păcatul. Oricât de mare ar fi presiunea exercitată asupra sufletului, călcarea de lege este propria noastră faptă. Nu stă nici în puterea pământului, nici a iadului să constrângă pe cineva să păcătuiască. Voința trebuie să consimtă și inima trebuie să cedeze, altfel pasiunea nu poate birui rațiunea, nici nelegiuirea nu poate triumfa asupra neprihănirii. ST 4/10/1883

Ar trebui acum să ne cercetăm pe noi înșine cu sârguință: „Pot sta în fața Dumnezeului cel sfânt cu realizările mele actuale?” Nu vom avea nicio scuză dacă în marea zi a judecății nu vom fi găsiți corespunzători, fiindcă avem acces la cuvântul lui Dumnezeu. Luați Biblia ca manual, pentru că prin ascultarea de adevărurile ei vor fi sfințiți. RH 15/08/1907

Slăbiciunea experienței noastre creștine se datorează în totalitate perversității inimii umane. RH 6/12/1898

Hristos ne spune: „Voi fiți deci desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.” Domnul poate și îi va ajuta pe toți cei care caută ajutorul Său în efortul lor de a deveni curați și sfinți. Dumnezeu ne-a dat cuvântul Său drept călăuză și sfătuitor și nu avem nicio scuză dacă dăm greș în atingerea standardul pus înaintea noastră. RH 26/02/1901

Nu există nicio scuză pentru dezertare sau pentru descurajare, deoarece toate făgăduințele harului ceresc sunt pentru cei care flămânzesc și însetează după neprihănire. Intensitatea dorinței reprezentată prin flămânzire și însetare este o garanție că provizia râvnită va fi dată. 7M, p. 213

(…) deoarece făgăduințele lui Dumnezeu sunt atât de îmbelșugate, nu există scuză pentru niciunul dintre noi dacă vom continua în păcat. YI 18/05/1893

Nu este nicio scuză pentru faptul că ajungem mai asemănători cu Satana, mai asemănători cu natura omenească. RH 1/10/1889

În natura umană, El a trăit viața pe care o cere și de la urmașilor Săi să o trăiască și, prin urmare, nu există nicio scuză pentru nimeni să dea greș în atingerea standardului desăvârșirii. RH 20/12/1898

Planul de mântuire prevede orice împrejurare critică și fiecare dorință a sufletului. Dacă ar avea lipsuri în vreun fel, păcătosul ar putea găsi o scuză pentru a susține neglijarea termenilor săi. Însă, Dumnezeul cel nemărginit a avut o cunoaștere a trebuinței fiecărui om și s-au asigurat mijloace îmbelșugate pentru a suplini orice nevoie. RH 10/03/1891

Mulți își tolerează și scuză defecte de caracterele, dar toate acestea trebuie să fie corectate. Fiecare abatere de la ce este drept e păcat, iar păcatul trebuie lepădat. ST 6/03/1884

Hristos a venit să ne învețe cum să trăim. El ne-a invitat să venim la El, să învățăm de la El, să fim blânzi și smeriți cu inima ca să putem găsi odihnă pentru sufletele noastre. Deoarece Isus a trăit exemplul nostru, nu avem nicio scuză pentru a nu imita viața și lucrările Sale. ST 18/07/1892

Nu va fi nicio scuză pentru păcătosul care, în mod voit, respinge și neglijează o mântuire atât de mare. ST 2/05/1892

Domnul înțelege toate defectele din caracterul uman. El dorește să-l salveze pe om. În acest scop a venit El în această lume. În El locuiește toată suficiența. În El locuiește „trupește toată plinătatea Dumnezeirii”. Caracterele care rămân nedesăvârșite, de vreme ce printre ei se află Cineva care a venit în lumea noastră cu scopul precis de a înlătura păcatul lumii, arată faptul că ei nu apreciază însușirile lui Hristos suficient de mult pentru a flămânzi și înseta după neprihănire și ei nu vor fi înălțați ca fiind vrednici (…) Hristos reprezintă toată puterea posibilă pentru toți cei care își vor însuși cuvintele Sale prin credință. El este într-adevăr pâinea vieții. Niciun bărbat, femeie, tânăr sau copil nu poate spune: „Am pofte pe care El nu le poate satisface.” Toate dorințele pe care El nu le îndeplinește sunt însoțite de o suficiență superioară, cu scopul de a desăvârși caracterului creștin. RH 28/06/1898

Nu trebuie să ne temem că va fi vreun eșec din partea lui Dumnezeu. Dar temeți-vă ca nu cumva, din cauza înclinațiilor noastre păcătoase, vreunul dintre noi să pară că suntem lipsiți de făgăduință. Standardul să fie fixat sus. Să existe o strădanie serioasă de a-l atinge în viața noastră de zi cu zi, până când sufletele noastre ard de o dorință sfântă. Trebuie să vorbim despre credință, fiindcă este foarte slabă. Însă, când vorbim despre credință, trebuie să vorbim despre acea credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul. RH 6/09/1892

Noi n-avem scuză dacă dăm greș în a ne folosi de mijloacele îmbelșugate asigurate nouă, ca să nu ducem lipsă de nimic. RH 19/05/1885

Când va avea loc judecata și se vor deschide cărțile și când fiecare om va fi judecat după lucrurile scrise în cărți, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfățișate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii. Atunci, bărbații și femeile vor vedea că cerința pentru mântuirea lor este ascultarea de legea desăvârșită a lui Dumnezeu. Nimeni nu va găsi scuze pentru păcat. 1SA, p. 225

Dumnezeu a asigurat mijloace îndestulătoare pentru poporul Său. Și dacă se va baza pe puterea Sa, el nu va deveni niciodată o jucărie a împrejurărilor. Ispita cea mai puternică nu poate scuza păcatul. Oricât de mare ar fi presiunea exercitată asupra sufletului, călcarea de lege este propria noastră faptă. Nu stă nici în puterea pământului și nici a iadului să constrângă pe cineva să făptuiască răul. Satana ne atacă în punctele noastre slabe, dar nu trebuie să ne lăsăm înfrânți. Oricât de sever și de neașteptat ar fi atacul lui, Dumnezeu Se îngrijește să ne dea ajutor și, prin puterea Sa, noi putem birui. PP, p. 421 

El nu Își întoarce privirea de la călcătorul de lege pentru că nu vrea să-l ierte, ci, pentru că păcătosul refuză să folosească mijloacele îmbelșugate ale harului, Dumnezeu nu-l poate elibera din păcat. PR, p. 323

Este adevărat că Satana este marele autor al păcatului. Totuși, aceasta nu îi acordă omului scuza de a păcătui, pentru că el nu-i poate forța pe oameni să facă răul. El îi ispitește să-l săvârșească și face ca păcatul să pară atrăgător și plăcut, dar trebuie să-l lase la latitudinea lor dacă-l vor săvârși sau nu. 2M, p. 294

Din cuvântul lui Dumnezeu strălucește o lumină care este îndestulătoare pentru a ne călăuzi de-a lungul fiecărui pas al drumului spre cer, iar cei care se rătăcesc nu vor avea nicio scuză. RH 13/07/1905

Cei care sunt înfrânți în lupta cu păcatul n-au scuză, căci Mântuitorul oferă tuturor puterea care îi va face în stare să biruie răul care îi asaltează. ST 27/05/1903

Nimeni nu trebuie să spună că situația lui este fără speranță, că el nu poate să trăiască viața unui creștin. Prin moartea Domnului Hristos, s-au asigurat mijloace îndestulătoare pentru fiecare suflet. 5M, p. 215

(…) dar [omul] nu este niciodată adus într-o asemenea situație, încât cedarea în fața răului să devină o necesitate. Nu este îngăduit să vină asupra lui nicio ispită sau încercare căreia el să nu îi poată rezista. PP, p. 331

Neștiința nu este o scuză pentru rătăcire sau pentru păcat, atunci când există toate oportunitățile de a cunoaște voia lui Dumnezeu. ST 17/07/1884

Oricare ar fi temperamentul nostru, noi trebuie să ne formăm un caracter după Modelul divin. Nu avem nicio scuză pentru păstrarea chipului și inscripției propriei noastre naturi, fiindcă Hristos a murit pentru ca noi să avem chipul și inscripția Sa. ST 21/11/1892

Mulți dau vina pe împrejurări pentru caracterele lor deficitare. Ei spun: „Aș putea face cu mult mai bine dacă lucrurile ar fi diferite, dar lucrul acesta mă tensionează, celălalt lucru mă ofensează și acesta este motivul pentru care nu sunt un creștin mai bun.” Dar aceasta e o înșelăciune. Există har la Dumnezeu pentru a vă face în stare să-I slujiți exact acolo unde vă aflați, iar scuzele de această natură nu au nicio greutate pentru El. Nu dați vina pe împrejurări pentru eșecul vostru. YI 9/01/1896

Nimeni să nu spună: „Eu nu pot să-mi corectez defectele de caracter”, deoarece, dacă ajungi la această hotărâre, cu siguranță vei da greș în a obține viața veșnică. Imposibilitatea este determinată de propria ta voință. Dacă nu vrei, atunci nu poți birui. Adevărata dificultate izvorăște din stricăciunea unei inimi nesfințite și în refuzul de a se supune controlului lui Dumnezeu. YI 28/01/1897  

Nimeni să nu vă înșele cu sofismul care scuză păcatul. RH 16/12/1890