Capitolul 39 - Din păcat, nu în păcat
Copiază link

Capitolul 39 - Din păcat, nu în păcat

Învățătura prezentată cu privire la ceea ce se numește „trupul sfânt” este o eroare. Toți putem să obținem acum inimi sfinte, dar nu este corect să pretindem, în viața aceasta, că avem o carne sfântă. 2SA, p. 32

Condescendența și agonia Fiului iubit al lui Dumnezeu nu au fost îndurate pentru a-i cumpăra omului libertatea de a călca legea Tatălui și totuși de a sta cu Hristos pe scaunul Său de domnie. Prin meritele Sale, prin exercitarea pocăinței și a credinței, chiar și cel mai vinovat păcătos poate să primească iertarea și să obțină puterea de a trăi o viață de ascultare. Păcătosul nu este mântuit în păcatele lui, ci din păcatele lui. RH 8/03/1881

Isus nu a murit pentru a-l mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. 4M, p. 250

Fiul lui Dumnezeu nu a murit pentru ca omul să rămână mereu un călcător de lege, fiindcă Hristos nu este un slujitor al păcatului. El a murit ca, prin acest act, omul să nu mai rămână un răzvrătit împotriva legii lui Dumnezeu. El a murit pentru a-i îndruma pe oameni spre calea credinței și a ascultării, pentru ca ei să poată înțelege scopul legii care este desființată. ST 14/07/1890

Sfințirea Bibliei constă în ascultarea absolută de cerințele lui Dumnezeu. Hristos nu a murit pentru a salva pe cineva în întinăciunea păcatului. El a venit să-l mântuie „pe poporul Său din păcatele lui”, pentru ca „neprihănirea legii să fie împlinită” în urmașii Săi. ST 10/02/1888

Întregul scop pe care Dumnezeu l-a avut prin sacrificarea Fiului Său pentru păcatele lumii, a fost ca omul să poată fi mântuit, nu în călcarea legii lui Dumnezeu și în lipsă de neprihănire, ci în lepădarea păcatului, spălându-și hainele caracterului și făcându-le albe în sângele Mielului. 5M, pp. 631-632

[Hristos] îi mântuie pe oameni nu în păcat, ci din păcat; și aceia care Îl iubesc își vor dovedi iubirea prin ascultare. RH 14/07/1910

Există cineva care știe ce este dragostea lui Hristos, care crede că poate continua să încalce legea și totuși să fie mântuit în împărăția Sa veșnică? El Și-a dat viața pentru a-Și putea mântui poporul – nu în păcatele lui, ci din păcatele lui. Dacă vrem să fim părtași cu El la slava Sa, trebuie să fim părtași cu El la suferințele Lui. RH 9/10/1888

Acum, deși îl îndreptăm pe păcătos către Isus Hristos, ca fiind Cel care poate să înlăture păcatul, trebuie să-i explicăm ce este păcatul și să-i arătăm necesitatea de a fi mântuit din păcatele sale, nu în ele. El trebuie făcut să simtă că trebuie să înceteze să încalce legea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă să înceteze a păcătui. RH 27/09/1881

Isus nu a îndurat toate acestea pentru ca noi să putem continua în păcat, ci pentru a ne putea mântui din păcatele noastre. El a venit să aducă putere morală oamenilor, să unească natura umană cu natura divină, astfel încât, prin harul Său, omul să poată fi un biruitor. ST 9/02/1891

Isus nu a venit pentru a-i mântui pe oameni în păcatele lor, ci din păcatele lor. RH 28/08/1894

Hristos nu a venit să-l mântuie pe om în păcatele sale, ci din păcatele lui. RH 14/06/1898

Hristos a venit pe pământ pentru a fi purtătorul păcatului, pentru a suferi pentru călcările de lege ale omului. El nu a venit pentru a-i mântui pe oameni în păcatele lor, ci pentru a ridica păcatele lumii ca miel al lui Dumnezeu. YI 18/11/1897 

„Orice lipsă de neprihănire este păcat” și „păcatul este călcarea legii”. De aceea, cei care încalcă legea lui Dumnezeu și îi învață pe alții să o încalce, nu vor fi acoperiți cu haina neprihănirii lui Hristos. El nu a venit pentru a-i mântui pe oameni în păcatele lor, ci din păcatele lor. RH 24/07/1888

El nu a venit pentru a-i mântui pe oameni în păcat, ci din păcat. Și toți cei care simt nevoia lor de un Mântuitor și care vin la El, crezând în puterea Lui, vor obține biruința asupra păcatului. „Tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.” ST 24/02/1898 

Hristos îi invită pe toți să vină la El, dar când vin, ei trebuie să-și lase deoparte păcatele. Toate viciile și nesăbuințele lor, toată mândria și tot spiritul lor lumesc, trebuie să fie așezate la crucea Sa. El cere acest lucru pentru că îi iubește și dorește să-i mântuie, nu în păcatele lor, ci din păcatele lor. ST 4/09/1901 

S-a plătit un preț infinit pentru răscumpărarea omului, nu pentru ca el să poată fi mântuit în păcatele sale, nu pentru a desființa legea lui Dumnezeu. ST 18/06/1894

Dragostea lui Dumnezeu față de om este exprimată în darul neprețuit al Fiului Său. Însă Hristos a fost dat unei lumi pierdute, ca să putem fi mântuiți, nu în păcatele noastre, ci din păcatele noastre. RH 10/02/1891

Isus nu a murit (…) pentru a vă mântui în păcatele voastre, ci din păcatele voastre. YI 15/07/1897

În timp ce îl îndreptăm pe păcătos către Isus, ca fiind Cel care poate să înlăture păcatul, trebuie să-i explicăm ce este păcatul și să-i arătăm că poate fi mântuit din păcatele lui, dar nu în ele. El trebuie făcut să înțeleagă că „păcatul este călcarea legii”. ST 4/09/1884

Domnul Isus a venit pe pământ pentru a putea recrea chipul lui Dumnezeu în om. El îi spune păcătosului pocăit: „Vă voi da o inimă nouă” (…) „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi.” Cel care rămâne în Hristos și în a cărui inimă locuiește Hristos, prin credință, nu poate păstra aceleași trăsături de caracter neplăcute care s-au arătat în viața sa înainte de a avea o legătură cu Hristos. Hristos a venit să-i mântuie pe oameni din păcatele lor, nu în păcatele lor. ST 21/08/1893

Hristos nu a murit pentru a-l încuraja pe om în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu, ci pentru a-i asigura o cale prin care să poată păzi toată legea. ST 31/07/1901

Isus a venit în lume pentru a-i mântui pe păcătoși, nu în păcatele lor, ci din păcatele lor, și pentru a-i sfinți prin adevăr. Și pentru ca El să devină un mântuitor desăvârșit pentru noi, trebuie să intrăm într-o legătură cu El printr-un act personal de credință. ST 23/03/1888

„Dacă Mă iubiți veți păzi poruncile Mele”, spune Isus. El îi mântuie pe oameni, nu în păcat, ci din păcat, iar aceia care Îl iubesc își vor dovedi iubirea prin ascultare. HLL, p. 668

Isus nu a murit pentru a-l mântui pe om în păcatele lui, ci din păcatele sale. Noi trebuie să părăsim greșeala căilor noastre, să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Hristos, lepădându-ne de sine și ascultând de Dumnezeu cu orice preț. ST 2/06/1887

Isus a venit în această lume pentru a-Și mântui poporul din păcatele sale. El nu ne va mântui în păcatele noastre, fiindcă El nu este slujitorul păcatului. ST 15/02/1892