Capitolul 37 - Natura umană și natura divină în Hristos și în noi
Copiază link

Capitolul 37 - Natura umană și natura divină în Hristos și în noi

Am ajuns acum la punctul culminant al învățăturilor lui Ellen White cu privire la factorul de putere în relația dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu este Dumnezeu și omul este om, dar între ei stă Isus Hristos, care este atât Dumnezeu, cât și om. Iar semnificația deplină a acestui lucru în gândirea lui Ellen White, va fi prezentată în uimitoarele concluzii puse înaintea noastră în acest capitol.

Unele dintre declarațiile ei îți taie respirația, chiar te cutremură, și astfel poate avem nevoie să ne liniștim, amintindu-ne că până și cele mai îndrăznețe declarații ale ei, sunt doar rezultatul faptului că a luat cuvintele lui Isus în mod literal.  

Descrierea făcută de Hristos, pentru noi, a înțelesului deplin al poziției Sale între Dumnezeu și om, este relatată destul de amplu în Evanghelia lui Ioan. (Te rugăm consulți capitolul patru). Acolo citim despre dependența Sa totală de Tatăl Său ceresc, despre legătura Sa neîntreruptă cu Tatăl și despre privilegiul incredibil pe care El îl pune înaintea noastră prin faptul că ne asigură că putem avea aceeași relație cu Tatăl pe care a avut-o El.

Acest lucru ridică imediat o întrebare în mintea noastră. Cum putem avea noi aceeași relație cu Tatăl pe care a avut-o Isus, când nu suntem, după trup, copiii lui Dumnezeu și concepuți de Duhul Sfânt, așa cum a fost El?

De fapt, Isus nu a explicat niciodată niciuna dintre lucrările Sale puternice de pe pământ făcând referire la circumstanțele nașterii Sale. Atunci de ce ar trebui să facem noi acest lucru? De ce ar trebui să spunem că El a putut face minuni datorită nașterii Sale, când El nu a spus niciodată lucrul acesta? De ce ar trebui să spunem că El a putut birui ispita datorită nașterii Sale, când El nu a spus niciodată aceasta? Nu ar fi mai bine să acceptăm explicația Lui în loc să formulăm propriile noastre explicații?

Isus prezintă în mod unitar și consecvent relația Sa spirituală continuă cu Tatăl ca motiv și explicație a lucrărilor Sale puternice, și apoi lărgește mintea noastră la limita capacității sale, asigurându-ne blând că putem avea aceeași relație cu Tatăl pe care El a avut-o!

Ni se taie respirația. Vrea să spună că putem merge pe apă?

Da, dacă Dumnezeu ne spune să facem acest lucru. (Dar El nu a spus aceasta).

Vrea să spună că putem chema un om mort afară din mormânt?

Da, dacă Dumnezeu ne spune să facem acest lucru. (Dar El nu a spus aceasta). 

Vrea să spună că putem respinge și birui cu succes orice ispită a diavolului?

Da, dacă Dumnezeu ne spune să facem acest lucru. (ȘI EL A SPUS ACEASTA!) 

Aceasta este concluzia cutremurătoare, uluitoare și absolut inevitabilă la care trebuie să ajungă oricine ia cuvintele lui Isus în mod literal.

Ellen White a făcut aceasta. Ea a respins, ca fiind nedemn de luat în considerare, conceptul potrivit căruia unele dintre spusele lui Isus au fost doar mijloace retorice, menite să producă o anumită senzație în minte, dar care să nu fie luate în serios, comparabile, probabil, cu performanțele oratorice ale unor politicieni. Ea nu L-a văzut pe Isus ca pe un politician. Ea L-a văzut ca pe Dumnezeu-om, nu ca având vreun fel de lipsuri sau limitări în oricare din elementele ființei Sale, ci pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. Ea a luat în mod literal cuvinte ca:  

În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi. (Ioan 14:20).

Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și Noi vom veni la el și Ne vom face locaș la el. (Ioan 14:23).

Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. (Ioan 15:10).

(…) ca ei să fie una, asemenea Nouă. (Ioan 17:11).

(…) precum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi (…) (Ioan 17:21).

(…) ca să fie una, precum și Noi [suntem] una. (Ioan 17:22).

Eu în ei, și Tu în Mine (…) (Ioan 17:23).

(…) pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei. (Ioan 17:26).

Acestea sunt cuvintele lui Isus și nu sunt mijloace retorice goale. Sunt prezentări literale ale realității. Ellen White așa le-a considerat și așa le-a învățat. Vom examina acum propriile ei declarații despre concluziile la care ajunge cineva în mod inevitabil, dacă ia în serios aceste cuvinte ale lui Isus – concluzii de la care unii teologi s-au dat înapoi și pe care alții le-au negat. Observă îndrăzneala cu care ea aplică o varietate de cuvinte, mai întâi la Isus, și apoi la noi.

Părtași ai naturii divine

Isus și noi

„Părtași ai naturii divine.” E posibil așa ceva? Noi înșine nu putem face nimic bun. Atunci, cum putem fi părtași naturii divine? – Venind la Hristos așa cum suntem, neputincioși, neajutorați, dependenți. El a murit pentru a face posibil ca noi să fim părtași ai naturii divine. El a luat asupra Sa natura umană, ca să poată înălța omenirea. Cu lanțurile de aur ale iubirii Sale inegalabile, El ne-a legat de tronul lui Dumnezeu. Noi trebuie să avem puterea de a birui așa cum a biruit El. RH 28/04/1910

Putem fi părtași ai naturii divine. Cu toții vom fi ispitiți în diferite feluri. Dar când vom fi ispitiți, trebuie să ne amintim că s-au asigurat mijloace prin care să putem birui. (…) Cel care crede cu adevărat în Hristos, este făcut părtaș al naturii divine și are o putere de care se poate prinde în orice ispită. El nu va cădea în ispită și se va lăsa pradă înfrângerii. În timp de încercare, el va pretinde făgăduințele și prin acestea va fugi de stricăciunea care este în lume prin pofte. RH 14/01/1909

Cât de prețios este gândul că putem, într-adevăr, deveni părtași naturii divine, prin care putem birui așa cum a biruit Hristos. RH 26/08/1890 

Viața și caracterul Său au fost desfășurarea sau reprezentarea desăvârșirii de caracter pe care omul o poate atinge, devenind părtaș de natură divină și biruind lumea prin lupte zilnice. YI 30/03/1893

[Hristos] a oferit oamenilor un model a ceea ce ar putea fi în natura lor umană, devenind părtași ai naturii divine. YI 16/09/1897

Omul are asigurarea că poate deveni părtaș de natură divină, întocmai cum Hristos a devenit părtaș de natură umană. RH 28/08/1900

Dumnezeu a făcut posibil pentru oameni să se supună cerințelor Sale, făcând posibil ca ei să fie părtași ai naturii divine. În acest fel, caracterele noastre pot fi modelate în conformitate cu legea lui Dumnezeu. Și prin ascultare de bunăvoie de această lege, caracterele noastre devin asemenea caracterului lui Dumnezeu. RH 3/05/1898

Principiile legii lui Dumnezeu au fost îndeplinite în caracterul lui Isus Hristos, iar cel care cooperează cu Hristos, devenind părtaș de natură divină, va dezvolta caracterul divin și va deveni o exemplificare a legii divine. Hristos locuind în inimă va aduce întregul om – suflet, trup și spirit – în supunere față de ascultarea neprihănirii. Adevărații urmași ai lui Hristos vor fi în conformitate cu mintea, voința și caracterul lui Dumnezeu, iar principiile larg cuprinzătoare ale legii vor fi demonstrate în natura umană. RH 9/03/1897

Virtuțile unui adevărat caracter creștin, însușirile alese care sunt dezvăluite în caracterul lui Hristos, vor fi văzute în viața născută din Duhul. Omul, cu natura sa umană, va deveni părtaș al divinității. Puterea lui Hristos va lucra pentru a sfinți fiecare parte a ființei, răspândind viață, energie și vigoare în întreaga ființă și dezvoltând eficiența spirituală. YI 11/11/1897

Acela care se împărtășește cu carnea și sângele lui Hristos este părtaș de natură divină (…) Primindu-L pe Hristos suntem făcuți părtași ai naturii Sale. YI 13/07/1899

El oferă tuturor puterea de a-și forma un adevărat caracter nobil. Omul convertit se bucură că are un Mântuitor atât de puternic. El este un părtaș al naturii divine. RH 7/01/1904 

Prin exercitarea spiritului care a caracterizat lucrarea Sa de o viață, noi trebuie să devenim părtași ai naturii Sale. RH 28/09/1911

O religie personală înseamnă o conformare perfectă cu viața lui Hristos. Când vom avea această religie, vom arăta o creștere spirituală sănătoasă, pentru că suntem părtași ai naturii divine, după ce am fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. RH 7/02/1957

Hristos, Fiul fără pată al lui Dumnezeu, a onorat omenirea luând asupra Sa natura umană căzută. Om al suferinței și supus ispitei, asaltat de șiretlicurile lui Satana, având divinitatea Sa înveșmântată în umanitate, El a trăit pe acest pământ în așa fel încât, prin supunere desăvârșită față de voia Tatălui Său, să arate ce ar putea deveni omenirea dacă devine părtașă a naturii divine. RH 29/09/1896

[Hristos] a venit ca restaurator divin, aducând omenirii apăsate și asuprite harul bogat și îmbelșugat al cerului, pentru ca, deși omul era căzut și degradat, prin puterea neprihănirii Sale, să poată fi părtaș al divinității. RH 18/08/1896

El va apuca neprihănirea lui Hristos prin credință și, devenind părtaș de natură divină, va deveni astfel un împlinitor al legii divine. RH 9/10/1894

În Hristos a locuit trupește plinătatea Dumnezeirii. Din acest motiv, deși a fost ispitit în toate privințele ca noi, El a stat înaintea lumii, chiar de când a intrat în lume, neatins de stricăciune, cu toate că era înconjurat de ea. Nu trebuie să devenim și noi părtași ai aceste plinătăți? Nu în acest fel, și numai în acest fel, putem noi birui așa cum a biruit El? SDA Bible Comentary, vol. 7, p. 907

Prin umilința și sărăcia Sa, Hristos S-a identificat cu slăbiciunile rasei umane căzute și, prin ascultare fermă, i-a arătat omului cum să răscumpere eșecul rușinos al lui Adam, astfel încât omul, prin ascultare umilă, să recâștige Edenul pierdut. 

Marea lucrare de răscumpărare putea fi îndeplinită numai dacă Răscumpărătorul lua locul lui Adam cel căzut. Purtând asupra Sa păcatele lumii, El a pășit pe terenul unde Adam se poticnise. El a rezistat probei pe care Adam nu a reușit să o treacă și care a fost aproape infinit mai grea decât cea care venise asupra lui Adam. El a biruit în favoarea omului și l-a învins pe ispititor, astfel încât, prin ascultarea Sa, curăția Sa de caracter și integritatea Sa neclintită, neprihănirea Sa să poată fi atribuită omului, pentru ca prin numele Său, omul să-l poată birui pe vrăjmaș în dreptul său. Ce dragoste! Ce bunăvoință uimitoare! Împăratul slavei S-a oferit să Se umilească pentru omenirea căzută! El a călcat pe urmele pașilor lui Adam. El a luat natura căzută a omului și Și-a luat angajamentul de a-l învinge pe inamicul puternic care a triumfat asupra lui Adam. El urma să îl biruie pe Satana și, făcând acest lucru, urma să deschidă calea pentru răscumpărarea, din eșecul și căderea rușinoasă a lui Adam, a celor care vor crede în El. RH 24/02/1874

Natura umană și natura divină combinate în Isus și în noi

Domnul Hristos a îndurat în natura Sa umană, combinată cu natura divină, tot ce ar fi fost cu putință să ajungă să îndure omul în conflictul cu Satana. El a fost ascultător, fără păcat până la sfârșit și a murit pentru om, ca înlocuitor și garant, suportând tot ce vor suporta oamenii vreodată de la ispititorul înșelător, pentru ca omul să poată birui ca părtaș al naturii divine. 1SA, p. 342

Hristos a biruit orice ispită a vrăjmașului, deoarece, în El, natura divină și cea umană erau combinate (…) Cel mai important lucru este să fim uniți cu Hristos, să credem în Hristos ca Mântuitor personal, să trăim prin credința în Fiul lui Dumnezeu. ST 26/09/1892

Când Isus a venit în lumea noastră, în El erau combinate natura divină și cea umană. În umanitatea Sa, El a prins natura umană. În virtutea divinității Sale, El a putut aduce omenirii putere, sănătate și har. Prin urmare, El a făcut bărbații și femeile părtași ai naturii divine și capabili să fugă de stricăciunea care este în lume prin pofte. (…) Numai pe măsură ce devenim părtași ai naturii divine putem birui tendințele noastre spre rău, moștenite și cultivate. RH 17/02/1910

Omul devine un biruitor prin combinarea puterii divine cu tăria sa umană. YI 28/12/1899

Adevărata credință își însușește neprihănirea lui Hristos, iar cel păcătos este făcut biruitor împreună cu Hristos, pentru că este făcut părtaș al naturii divine și, astfel, natura divină și cea omenească sunt combinate. 1SA, p. 363

[Hristos] a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a prins de tronul lui Dumnezeu și nu există niciun bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să ajungă părtaș al naturii divine. Orice suflet care trăiește poate să cheme ajutorul cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, pentru ca omul să nu se bazeze niciodată pe capacitățile lui omenești neputincioase. (…) 

Oamenii pot să aibă puterea de a se împotrivi răului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu pot să o învingă, o putere care îi va pune în situația de a fi în stare să biruie așa cum a biruit Hristos. Natura divină și cea omenească pot să fie combinate în ei. 1SA, pp. 408, 409

Natura umană și natura divină unite în Isus și în noi

Natura omenească a lui Hristos era unită cu cea dumnezeiască. El era pregătit de luptă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtași ai naturii Lui dumnezeiești. HLL , p.123

În Hristos erau unite umanul și divinul. Misiunea Lui a fost să-L împace pe Dumnezeu cu omul și pe om cu Dumnezeu. Lucrarea Sa a fost de a uni finitul cu Infinitul. Aceasta a fost singura cale prin care oamenii căzuți puteau fi înălțați, prin meritele sângelui lui Hristos, pentru a fi părtași ai naturii divine. RH 31/12/1872

Isus a înconjurat rasa umană cu natura Sa omenească și a unit natura divină cu cea umană, prin urmare, puterea morală îi este adusă omului prin meritele lui Isus. RH 1/03/1892

[Isus] i-a arătat lumii ce poate să ajungă natura omenească atunci când este unită cu natura divină, prin credință. 1SA, p. 349

Hristos a venit pentru a-i da lumii un exemplu cu privire la cât de desăvârșită poate fi natura umană atunci când este unită cu natura divină. RH 22/12/1891

(…) natura umană a lui Hristos era unită cu natura divină și, prin puterea aceasta, El a suportat toate ispitele pe care Satana putea să le aducă împotriva Sa și Și-a păstrat sufletul nepătat de păcat. El dorește să-i dea această putere de a birui, fiecărui fiu și fiecărei fiice a lui Adam care primește, prin credință, atributele neprihănite ale caracterului Său (…) El a arătat că, prin pocăință și prin exercitarea credinței în neprihănirea lui Hristos, cel păcătos poate să fie împăcat cu Dumnezeu și să ajungă părtaș al naturii divine, biruind stricăciunea care este în lume, prin pofte. RH 28/01/1909

Divinitatea s-a unit cu umanitatea cu scopul de a uni natura umană cu natura divină, pentru ca, prin Hristos, omul să poată deveni părtaș de natură divină. RH 7/07/1896

Hristos a luat asupra Sa natura umană, pentru a demonstra lumii căzute, lui Satana și sinagogii lui, cerului și lumilor necăzute, că natura umană, unită cu natura Sa divină, poate deveni pe deplin supusă legii lui Dumnezeu, că urmașii Săi, prin dragostea și unitatea lor, vor dovedi că puterea răscumpărării este îndestulătoare pentru a-l face pe om în stare să biruie. ST 5/11/1896

Hristos a unit, în realitate, natura ofensatoare a omului cu natura Sa fără păcat, deoarece, prin acest act de bunăvoință, El a fost făcut în stare să-Și reverse binecuvântările în folosul rasei căzute. Astfel, El a făcut posibil pentru noi să fim părtași ai naturii Sale. RH 17/07/1900

Educația creștină înseamnă acceptarea învățăturilor Mântuitorului, în păreri și principii. Aceasta include o umblare zilnică conștiincioasă, pe urmele pașilor lui Hristos, care a consimțit să lase la o parte mantia Sa regală și coroana și să vină în lumea noastră în chipul omenirii, pentru a putea da rasei umane o putere pe care nu o putea câștiga prin niciun alt mijloc. Ce era această putere? Era puterea ce rezulta din unirea naturii umane cu cea divină, puterea de a lua învățăturile lui Hristos și a le urma la literă. În împotrivirea Sa față de rău și în eforturile depuse pentru oameni, Hristos le-a dat oamenilor un exemplu al celei mai înalte educații pe care o poate atinge cineva. RH 11/11/1909 

Când este creat din nou în Hristos Isus, omul devine părtaș de natură divină. Dumnezeu îl unește cu divinitatea și îl îmbracă cu haina neprihănirii lui Hristos. Omul este făcut în stare să-L descopere pe Mântuitorul și, privind la El, este schimbat după asemănarea caracterului Său. YI 25/08/1898 

Când este creat din nou în Isus Hristos, omul devine părtaș de natură divină. Prin propria Sa putere, Dumnezeu a unit în om umanul și divinul. El îmbracă natura umană cu haina neprihănirii lui Hristos. Omul este făcut în stare să-L descopere pe Mântuitorul, iar, privind, el este schimbat după asemănarea caracterului Său. El deslușește cuvintele lui Hristos: „Toată puterea mi-a fost dată în cer și pe pământ.” Cel care ajunge să-L cunoască pe Hristos este părtaș al Duhului Său și al neprihănirii Sale. El are asigurarea lăuntrică a faptului că Hristos sălășluiește în templul sufletului. RH 21/06/1898  

Duhul Sfânt, care vine de la singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, unește făptura omenească – trup, suflet și spirit – cu natura divino-umană, desăvârșită a lui Hristos. Unirea aceasta este reprezentată de unirea dintre viță și mlădițe. Omul limitat este unit cu natura umană a lui Hristos. Prin credință, natura umană este unită cu natura lui Hristos. Noi suntem făcuți una cu Dumnezeu, în Hristos. 1SA, p. 251

Natura umană și natura divină contopite în Isus și în noi

Hristos nu ar fi putut face nimic în timpul slujirii Lui pe pământ pentru salvarea omului căzut, dacă divinul nu ar fi fost contopit cu umanul. Capacitatea limitată a omului nu poate explica taina aceasta uimitoare – contopirea celor două naturi, cea divină şi cea umană. Aceasta nu va putea fi explicată niciodată. Omul trebuie să cugete la aceasta şi să tacă. Cu toate acestea, omul are privilegiul de a fi făcut părtaş de natură divină, şi în felul acesta el poate, într-o anumită măsură, să pătrundă taina aceasta. Demonstraţia aceasta minunată a iubirii lui Dumnezeu a fost făcută pe crucea calvarului. Divinitatea a luat natura omenirii. Cu ce scop? Pentru ca prin neprihănirea lui Hristos omenirea să poată deveni părtaşă a naturii divine. Unirea aceasta dintre natura divină şi cea umană, care a fost posibilă în Hristos, nu încape în mintea omenească. Lucrurile uimitoare care se vor produce în lumea noastră – cele mai mari evenimente ale tuturor veacurilor – nu pot fi înţelese de minţile lumeşti. Nu pot fi explicate cu ajutorul ştiinţelor omeneşti. Puterile cerurilor vor fi clătinate. Hristos vine cu putere şi cu slavă mare, însă venirea Lui nu este atât de mult o taină cât sunt cele ce vor avea loc înainte de evenimentul acesta. Omul trebuie să devină părtaş de natură divină, ca să poată rezista în acele vremurile rele, când tainele agenţilor satanici vor fi la lucru. Numai prin unirea puterii divine cu umanul, pot rezista sufletele în acele vremuri de încercare. Hristos spune: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Prin urmare, trebuie să existe tot mai puţin eu şi tot mai mult din Isus. Materialele 1888, vol. 1, p. 332

În Hristos natura divină și natura umană erau unite, iar singura cale prin care omul poate fi biruitor este prin a deveni părtaș al naturii divine (…) Natura divină și natura umană sunt contopite în acela care are spiritul lui Hristos. YI 30/06/1892

Natura umană și natura divină conectate în Isus și în noi

Fiul lui Dumnezeu, având natura umană asupra Lui, a trăit în lumea noastră ca un agent uman. El a pășit pe terenul pe care omul trebuie să meargă. El s-a rugat fierbinte pentru omenirea suferindă până când natura Sa umană a fost încărcată cu un curent ceresc care trebuia să conecteze umanitatea cu divinitatea. ST 21/11/1895

Fiecare om poate păzi legea lui Dumnezeu, fiindcă Hristos a păzit legea în natura Sa umană. El spune fiecărui suflet: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (…) Primul capitol din Coloseni va lumina în mod minunat mintea cu privire la adevăr, așa cum este în Isus. Dacă îl vom studia, vom înțelege modul în care Hristos a făcut posibil ca omul, căzut prin neascultare și călcarea legii, să țină toate poruncile lui Dumnezeu (…) [Hristos] a dorit să arate omului că natura umană conectată cu natura divină, prin credința în Hristos, poate fi părtașă de natură divină. ST 15/11/1899 

Noi trebuie să rămânem credincioși Lui în mod obișnuit și să primim de la El în fiecare zi hrana care ne va da putere spirituală. Acesta este privilegiul nostru și sursa succesului nostru (…) Tot așa și sufletul, mort în greșeli și păcate, primește viață prin conexiunea cu Hristos. Unirea se face prin credința în El ca mântuitor personal. Păcătosul își unește slăbiciunea cu tăria lui Hristos, goliciunea sa, cu plinătatea lui Hristos, fragilitatea sa, cu puterea dăinuitoare a lui Hristos. Atunci el are mintea lui Hristos. Natura umană a lui Hristos a atins natura noastră umană, iar natura noastră umană a atins Divinitatea. ST 7/09/1904 

În providența Sa divină, Dumnezeu a asigurat mijloace ca omul să poată fi un părtaș al naturii divine, după ce a fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. Influențele reformatoare distrug dorința de a face răul. Agenții sfinți ai cerului sfințesc sufletul și aleg agentul uman să lucreze pentru Dumnezeu. Este lucrarea lui Dumnezeu aceea de a alunga răul din suflet conectând umanul cu divinul. RH 5/06/1900

Hristos a venit să suporte lupta în care omul a fost înfrânt. Câmpul de bătălie a fost pământul. Chiar înainte de ispitire, El a îngenunchiat pe malul Iordanului și a înălțat o rugăciune care și-a croit drum spre tronul Tatălui Său (…) Acest lucru are o semnificație extraordinară pentru noi. Ne spune despre puterea rugăciunii – cum vocea umană poate ajunge la urechea lui Dumnezeu, iar cererile omului își găsesc calea de acces la curțile cerului. Deși pământul a fost îndepărtat de pe continentul cerului și înstrăinat de comunitatea sa, Isus l-a conectat din nou cu sfera slavei. ST 24/11/1887

Natura umană și natura divină legate în Isus și în noi

Hristos a luat asupra Sa natura umană, dar El a legat-o zilnic de natura divină. ST 21/11/1895  

Religia lui Hristos îl ridică pe om deasupra oricărui viciu degradant și josnic. Legați de Cel infinit, părtași ai naturii divine, suntem îmbrăcați cu o armură perfectă împotriva săgeților celui rău. RH 11/07/1882

Umanitatea și Divinitatea trebuie să fie legate împreună în experiența fiecărui biruitor. În slăbiciunea noastră, trebuie să acceptăm puterea lui Hristos. ST 14/08/1901

Meritele lui Hristos înălță și înnobilează umanitatea, iar prin numele și harul lui Hristos, este posibil pentru om să biruie degradarea cauzată de cădere și, prin natura divină înălțată a lui Hristos, să fie legat de Cel infinit. RH 5/02/1895

Dumnezeu i-a dat omului legea Sa sfântă ca măsura Sa pentru caracterul omului. Prin legea aceasta, puteți să vedeți și să biruiți fiecare defect din caracterul vostru. Puteți să vă despărțiți de orice idol și să vă legați de tronul lui Dumnezeu prin lanțul de aur al harului și al adevărului. 2SA, p. 318

Legați-vă de Cel care este desăvârșit și care are puterea de a vă sfinți și de a vă pregăti pentru a primi viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. RH 6/07/1905

Există prea puțină încredere în puterea pe care Dumnezeu stă gata să ne-o dea. „Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9). Incomensurabil de inferioară este partea pe care agentul uman o îndură. Dar dacă este legat de divinitatea lui Hristos, el poate face totul prin puterea pe care Acesta i-o împărtășește. PDH, p. 82 

[Isus] ne iartă călcările de lege și, atribuindu-ne neprihănirea Sa, El ne leagă de Cel infinit. ST 5/08/1875

Umanitatea și Divinitatea făcute una în Isus și în noi

Este privilegiul nostru să fim atât de deplin părtași ai naturii divine, încât putem fi una cu Hristos, așa cum El este una cu Tatăl. RH 1/05/1900 

Este posibil ca noi să fim una cu Hristos, tot așa cum El este una cu Tatăl. ST 3/03/1898

Lucrarea de răscumpărare este aceea de a aduce omenirea în Hristos, de a aduce neamul omenesc să fie una cu Divinitatea. Domnul Hristos a luat natura omenească pentru ca oamenii să poată fi una cu El, după cum El este una cu Tatăl, așa încât Dumnezeu să-l poată iubi pe om așa cum Îl iubește pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oamenii să poată fi părtași ai naturii divine și să fie desăvârșiți în El. 1SA, p. 250

Unitatea perfectă a lui Hristos cu copiii Săi ascultători și credincioși este aceeași cu cea care există între Tatăl și Fiul. ST 23/11/1891

Hristos a devenit una cu omenirea, pentru ca oamenii să poată ajunge una cu El în duh și viață. În virtutea acestei unități, în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, viața Sa ajunge să fie viața lor. YI 4/08/1898

Când Hristos ia în stăpânire citadela sufletului, agentul uman devine una cu El. Și cel care este una cu Hristos, păstrând unitatea cu El, așezându-L pe tronul inimii și ascultând de poruncile Sale, este ferit de capcanele celui rău. RH 12/12/1899

Hristos și copilul omenirii devin una, așa încât spiritul și caracterul lui Hristos sunt reprezentate în urmașii Săi zi de zi și oră de oră. Prin credință, Hristos devine pentru credincios neprihănire, sfințire și răscumpărare. ST 11/07/1892

Prin ascultare, [adevărații urmași ai lui Hristos] sunt făcuți părtași ai naturii divine. Împlinirea principiilor vii ale legii lui Dumnezeu îi face una cu Hristos, iar pentru că El trăiește, vor trăi și ei. În ziua de apoi, El îi va învia ca (fiind) o parte din El Însuși. El declară: „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine.” „Aceasta este voia Tatălui Meu: ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Hristos a devenit una cu noi pentru ca noi să putem deveni una cu El în divinitate. RH 18/06/1901

Unirea naturii umane cu natura divină în Hristos și în noi

Prin minunata unire în Hristos a naturii divine cu natura umană, noi suntem siguri că putem fi părtași ai naturii divine chiar și în această lume, biruind stricăciunea care este în lume prin pofte. RH 13/05/1909  

Prin Hristos, și numai prin Hristos, izvoarele vieții pot să însuflețească natura omului, să-i schimbe gusturile și să-i îndrepte simțămintele spre cer. Prin unirea naturii divine cu natura omenească, Hristos a putut să ilumineze înțelegerea și să-i ofere sufletului mort în păcate și nelegiuiri însușirile Sale dătătoare de viață. 1SA, p. 341

Cât de important este ca lucrarea să înainteze în mod armonios, astfel încât, în consecință, desăvârșirea caracterului creștin să poată fi obținută prin unirea umanului cu divinul. YI 13/06/1895

Păcătosul își poate uni neștiința cu înțelepciunea lui Hristos, slăbiciunea sa cu tăria lui Hristos, fragilitatea sa cu puterea dăinuitoare a lui Hristos, iar în această unire există încredere, dragoste și dependență. Când se formează această unire, principiul legii asocierii intră în vigoare, voința este predată voinței lui Hristos, iar păcătosul are mintea lui Hristos. Natura umană a lui Hristos a atins natura noastră umană, iar umanitatea noastră a atins Divinitatea. Astfel, prin lucrarea Duhului Sfânt, omul devine o făptură nouă în Isus Hristos. El rămâne apoi în Hristos, trăind prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Principiile noi și cerești sunt primite prin asocierea mentală, morală și spirituală cu Hristos. ST 21/12/1891

Harul lui Dumnezeu este tema principală a evangheliei. Harul lui Dumnezeu este manifestarea iubirii Sale – o iubire care, prin Hristos, face posibil pentru omul căzut să fie salvat, care face posibilă unirea și cooperarea omenirii cu divinitatea. ST 12/08/1908 

Natura umană care se prinde de natura divină, atât în Isus, cât și în noi

Hristos a fost trimis să-L reprezinte pe Dumnezeu în natură umană. Când a venit în lumea noastră, divinitatea Sa a fost înveșmântată în umanitate, pentru ca natura umană să poată atinge natura umană, iar natura divină să se prindă de tronul divinității. În acest fel a fost adusă omului puterea morală. ST 15/07/1897  

În natura Sa umană, El S-a prins de divinitatea lui Dumnezeu și fiecare membru al familiei umane are privilegiul de a face lucrul acesta. Hristos nu a făcut nimic din ceea ce natura umană nu poate face dacă este părtașă de natură divină. ST 17/06/1897

[Hristos] a rezistat ispitei printr-o putere de care și omul poate să dispună. El S-a prins de tronul lui Dumnezeu și nu există niciun bărbat sau femeie care să nu aibă acces la același ajutor, prin credința în Dumnezeu. Omul poate să ajungă părtaș al naturii divine. Orice suflet care trăiește poate să cheme ajutorul cerului în ispite și încercări. Domnul Hristos a venit să descopere izvorul puterii Sale, pentru ca omul să nu se bazeze niciodată pe capacitățile lui omenești neputincioase. 1SA 408; RH 18/02/1890

Natura umană a lui Hristos a fost unită cu cea divină. El era pregătit de luptă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtași ai naturii Lui divine. Câtă vreme suntem legați de El prin credință, păcatul nu mai are stăpânire asupra noastră. Dumnezeu apucă mâna credinței noastre spre a o îndruma să se prindă cu putere de divinitatea lui Hristos, ca noi să putem ajunge la desăvârșire de caracter. ST 23/08/1905  

Fiecare făgăduință care se află în cartea lui Dumnezeu ne oferă încurajarea că noi putem fi părtași ai naturii divine. Aceasta este posibilitatea – să ne bazăm pe Dumnezeu, să credem cuvântul Său, să înfăptuim lucrările Sale. Și noi putem face acest lucru atunci când ne prindem de divinitatea lui Hristos. Această posibilitate valorează mai mult pentru noi decât toate bogățiile din lume. Nu există nimic pe pământ care să se poată compara cu aceasta. RH 14/01/1909 

Invit pe fiecare dintre voi să se prindă de credința vie a divinității lui Hristos. Acesta este darul pentru care Hristos a venit în lume ca să-l dăruiască. În El, omenirea se poate prinde de divinitate și poate avea parte de bucuria Domnului. RH 21/01/1909

Privind, noi vom fi schimbați în asemănarea cu divinul.

Mântuitorul nostru a lăsat deoparte mantia Sa regală și coroana împărătească și a părăsit slava cerului pentru a veni în această lume. El Și-a înveșmântat divinitatea în umanitate. El a plănuit ca natura umană căzută să poată atinge natura Sa umană și ca oamenii să primească de la El puterea de a fi părtași ai naturii divine și de a birui stricăciunea care este în lume prin pofte. El este modelul nostru și vă implor, frații mei, să vă prindeți de puterea care este a noastră, prin unirea divinului cu umanul în Hristos. El a biruit pentru noi, iar noi putem pretinde meritele Sale. Putem invoca puterea Sa, virtutea Sa. Și, pe măsură ce cooperăm cu El și trăim în armonie cu legea Sa, El va curăța natura noastră de păcat și ne va împărtăși neprihănirea Sa. RH 16/07/1908

Așadar, să ne ațintim zilnic privirile asupra lui Hristos, desăvârșirea caracterului uman, și prinzându-ne de natura Sa divină, vom avea puterea divinității pentru a birui orice tendință și dorință rea. RH 13/01/1910

Glorioasa concluzie

Putem fi ca el

(…) Hristos vine la noi acolo unde suntem. El a luat natura noastră și a biruit, pentru ca și noi, luând natura Lui, să putem birui. Făcut „în asemănarea cărnii păcătoase” (Romani 8:3 – Fidela), El a trăit o viață fără păcat. Acum, prin natura Sa divină, apucă tronul cerului, în timp ce prin natura Sa omenească vine la noi. El ne invită să ajungem, prin credință în El, la slava caracterului lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să fim desăvârșiți, după cum și Tatăl nostru „ceresc este desăvârșit”. HLL, p. 311

Așa cum a fost Isus în natura omenească, la fel dorește Dumnezeu să fie și urmașii Lui. În puterea Sa, noi trebuie să trăim viața de curăție și noblețe pe care a trăit-o Mântuitorul. 8M, p. 289