Capitolul 19 - Biruința lui Hristos înseamnă că noi putem trăi o viață de sfințenie
Copiază link

Capitolul 19 - Biruința lui Hristos înseamnă că noi putem trăi o viață de sfințenie

Noi putem deveni curați și sfinți. ST 22/10/1885

Solia prezentă – îndreptățirea prin credință – este o solie de la Dumnezeu. Ea are acreditarea divină, deoarece roadele ei duc la sfințenie. 1SA, p. 359

Credința unui creștin veritabil se va manifesta prin curăție și sfințenie de caracter. YI 9/03/1893

Au fost făcute ample provizii pentru toți aceia care încep serios, sincer și atent să lucreze la desăvârșirea sfințirii în temere de Dumnezeu. Putere și tărie, har și slavă au fost asigurate prin Hristos, pentru a fi aduse de îngerii slujitori moștenitorilor mântuirii. RH 7/09/1886

Ținta Lui a fost să ofere o cunoaștere prin care oamenii pot să crească în putere spirituală și să înainteze pe calea ascultării și a adevăratei sfințenii. RH 22/03/1892

Sfințenia caracterului Său este reflectată de toți aceia care Îl slujesc în duh și în adevăr. RH 22/12/1896

Viața creștinului nu este neroditoare. El are ca rod sfințenia, iar sfârșitul este viața veșnică. RH 26/05/1885

Inima poate fi făcută sfântă numai prin credința în Hristos. YI 26/03/1903

După cum Dumnezeu este sfânt în sfera Sa, tot așa și omul căzut, prin credința în Hristos, trebuie să fie sfânt în sfera lui. FA, p. 559

Viața aceluia în a cărui inimă dăinuiește Hristos va da pe față o evlavie practică. Caracterul va fi curățat, înălțat, înnobilat și glorificat. Învățătura curată se va contopi împreună cu lucrările neprihănirii, preceptele cerești se vor întrețese cu practicile sfinte. FA, p. 560

Pocăința în care nu se vede transformare nu este adevărată. Neprihănirea lui Hristos nu este o haină care să acopere păcatele nemărturisite și nepărăsite. Ea este un principiu de viață care transformă caracterul și stăpânește purtarea. Sfințenia este o predare deplină lui Dumnezeu. Este supunerea deplină a inimii și vieții pentru locuirea lăuntrică a principiilor cerului. HLL, pp. 555-556

Dumnezeu dorește să dea pe față prin tine sfințenia, bunătatea și mila caracterului Său. HLL, p. 677

Dumnezeu cere o sfințenie personală. RH 22/12/1904

Păcatul a înjosit și a degradat facultățile sufletului, dar prin credința în Isus Hristos ca răscumpărător al nostru, putem fi restabiliți la sfințenie și adevăr. ST 25/12/1893

Isus e purtătorul păcatul. El îndepărtează păcatele noastre și ne face părtași ai sfințeniei Sale. YI 31/10/1895

El spune: „Voi scrie legea Mea în inimile lor.” În cei care vin la El cu credință, El va crea un principiu divin al sfințeniei care va domni în suflet, luminând înțelegerea și captivând sentimentele. ST 25/10/1899

Dumnezeu spune: „Vă voi da o inimă nouă.” Fiecare ucenic poate fi reînnoit în cunoaștere și adevărată sfințenie. ST 26/07/1905 

Când păcătosul, atras de dragostea lui Hristos, se apropie de cruce și se pleacă înaintea ei, el devine o făptură nouă. Atunci îi este dată o inimă nouă. El devine o făptură nouă în Isus Hristos. Sfințenia constată că nu mai are nimic de cerut. ST 4/06/1902 

El dorește ca noi să umblăm înaintea Lui în sfințenie, aducând roadă spre slava Sa. ST 5/09/1900

Binevoitor și ascultător, el este unul din mulțimea numită de Inspirație „o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor întocmit”. ST 25/01/1899

Dumnezeu dorește să reabiliteze acel suflet [degradat de păcat] și să-l remodeleze după propriul Său chip, în neprihănire și sfințenie. DV, p. 163

Primind și împărtășind binecuvântările Sale, noi creștem în har, crescând în putere și sfințenie. ST 16/04/1902

Hristos dorește să ne dea o binecuvântare care ne va face sfinți. ST 15/03/1910

Dumnezeu îndeplinește dorința arzătoare a copiilor Săi pentru pace și sfințenie. ST 26/03/1902

Dorința Lui este ca noi Să-L slujim din toată inima, cu tot sufletul și cu toată puterea, nu numai pentru speranța de a fi în cer, ci pentru ca în lipsă de egoism, în curăție și sfințenie, să putem fi o binecuvântare pentru semenii noștri. ST 11/12/1901

„Să ne curățăm – zice apostolul – de orice întinare a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, cu frică de Dumnezeu.” 2M, p. 375

Reînviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine doar asupra acelora care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a poruncit să o facă, și anume să se curețe de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșindu-și sfințirea în temere de Dumnezeu. 1M, p. 619

În lumina Sa, vom vedea lumină, până ce mintea, inima și sufletul sunt transformate după chipul sfințeniei Sale. 8M, p. 322

Prin puterea divină, sufletul întinat de păcat este recreat după chipul lui Dumnezeu în neprihănire și adevărată sfințenie. ST 21/08/1893 

Toți urmașii lui Hristos aduc roadă spre slava Sa. Viața lor confirmă faptul că o bună lucrare a fost făcută în ei prin Duhul lui Dumnezeu, iar roada lor este sfințenia. Viețile lor sunt curate și înnobilate. Faptele bune sunt roadele evidente ale adevăratei evlavii, iar cei ce nu aduc nicio roadă nu au experiență în lucrurile lui Dumnezeu. RH 15/07/1884

Atunci când vom apuca, cu încredere, mâna Sa întinsă și vom merge pe calea pe care El ne conduce, El ne va conduce la lumină. El ne va călăuzi în tot adevărul și ne va înveșmânta viața cu frumusețea sfințeniei. RH 27/05/1884

Isus, împăratul acelei țări, este curat și sfânt. El le-a poruncit urmașilor Săi: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” Dacă urmează să ne asociem cu Hristos și cu îngerii neprihăniți, trebuie să fim potriviți încă de aici pentru o astfel de societate. RH 29/11/1881

Mi-a fost arătat că mulți sunt în cel mai mare pericol de a nu reuși să-și desăvârșească sfințirea în temere de Domnul. Pastorii sunt în pericol de a-și pierde propriile suflete. Unii dintre cei care au predicat altora, vor fi ei înșiși respinși, pentru că nu și-au desăvârșit un caracter creștin. În lucrarea lor, ei nu salvează suflete și nici chiar pe ale lor nu reușesc să le salveze. 2M, p. 511

Vrem o reînnoire zilnică a harului lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să putem urca pas cu pas pe scara desăvârșirii, ridicându-ne tot mai sus pe calea ce duce la cer, la sfințenie și la Dumnezeu. RH 18/05/1905

Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Hristos nu se vor mulțumi cu o experiență ieftină. Ei vor practica cu seriozitate caracteristicile Modelului divin. Inimile lor vor căuta curăția și adevărata sfințenie. Unor astfel de oameni le va descoperi Domnul harul Său și le va da putere să câștige suflete pentru cer. RH 22/07/1909 

Niciun om nu primește sfințenia ca patrimoniu ereditar sau ca dar de la vreo altă ființă umană. Sfințenia este un dar de la Dumnezeu prin Hristos. Cei care Îl primesc pe Mântuitor devin fii ai lui Dumnezeu. Ei sunt copiii Săi spirituali, născuți din nou, reînnoiți în neprihănire și adevărată sfințenie. Mințile lor sunt schimbate. Ei privesc realitățile veșnice cu o viziune mai clară. Ei sunt adoptați în familia lui Dumnezeu și se conformează asemănării Lui, iar prin Duhul Său sunt schimbați din slavă în slavă. ST 17/12/1902 

Isus a făcut un sacrificiu infinit pentru ca noi să ne putem clădi viața pe fapte curate, sfinte, drepte și să putem deveni un templu sfânt pentru Dumnezeu. RH 30/10/1888 

Cunoașterea lui Hristos ca purtător al păcatului, ca jertfă de ispășire pentru nelegiuirile noastre, ne face în stare să trăim o viață de sfințenie. RH 25/06/1895

Cerul privește cu plăcere asupra aceluia care se închină lui Dumnezeu în duh, în adevăr și în frumusețea sfințeniei. RH 19/03/1895

Calea îngustă a sfințeniei, pregătită pentru cei răscumpărați de Domnul pentru a umbla pe ea, este luminată de Acela ce este lumina lumii. RH 5/02/1895

Pentru studiu suplimentar: FA, p. 51; 1SA, pp. 187, 313, 330, 379; 2SA, p. 380; 1M, p. 663; 2M, pp. 445, 689.