II. Conjunctura cercetării
Copiază link

II. Conjunctura cercetării

În primăvara anului 1983, absolvenţii Seminarului Teologic Adventist din Orientul Îndepărtat mi-au cerut să ţin un serviciu divin special pentru ei. Studiile Şcolii de Sabat, care au avut ca subiect natura umană a lui Hristos, au ridicat întrebări şi au cauzat discuţii în ţările lor de origine, iar ei se aşteptau să fie întâmpinaţi cu aceste întrebări atunci când fiecare se va întoarce în câmpul său de lucru. M-au rugat să împărtăşesc cu ei rezultatele cercetării mele pe acest subiect.

Le-am prezentat rezultatele propriului meu studiu de până atunci, la care am adăugat informaţiile care mi-au fost împărtăşite de alţii. Însă, am rea­li­zat că toate eforturile noastre până la acel moment erau incomplete, tra­tând doar mici părţi din totalitatea dovezilor. Astfel, am decis să dedic cât de mult timp posibil unei examinări mai minuţioase a declaraţiilor despre natura lui Hristos care se găsesc nu numai în cărţile şi articolele publicate de Ellen White, ci şi în scrierile altor lideri adventişti care au editat şi au contribuit la revis­tele şi buletinele importante ale bisericii de-a lungul timpului.

Aceasta s-a dovedit a fi o experienţă foarte folositoare. Cercetarea a scos la lumină mult mai multe informaţii despre acest subiect decât am crezut că există. Din câte se pare, natura lui Isus a fost văzută de către pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea ca fiind o doctrină fundamentală, extrem de importantă, iar ei au dat mărturie despre aceasta destul de frecvent şi cu o claritate neîndoielnică.

De asemenea, a fost o surpriză plăcută să descopăr că majoritatea, dacă nu chiar toate problemele teologice care se află acum în atenţia bisericii, au fost atent şi profund examinate de către strămoşii noştri spirituali, care, deşi poate nu aveau diplome universitare, erau indiscutabil buni cunoscători ai Scripturilor.

Al treilea aspect interesant, pe care-l dezvălui oarecum cu nostalgie, este că până la jumătatea anilor 1950 majoritatea lucrărilor teologice din cadrul bisericii noastre au fost scrise de administratorii bisericii, care au acceptat responsabilitatea de a avea cunoştinţe temeinice în teologie ca fiind parte a datoriei lor administrative.

S-ar părea că ei au considerat teologia o chestiune prea importantă pentru a fi lăsată în seama teologilor.

Posibil să fi avut dreptate.

Aş dori, însă, să subliniez că, deşi rezultatele cercetării mele m-au constrâns să nu fiu de acord cu unii teologi adventişti, intenţia mea nu este de a contesta sinceritatea sau integritatea acelor persoane cu care nu sunt de acord.