I. Ce a fost făcut carne? A fost logos, sau dabar?
Copiază link

I. Ce a fost făcut carne? A fost logos, sau dabar?

Noul Testament a fost scris, desigur, în greacă, iar apostolul Ioan a scris Evanghelia sa în aceea limbă. Procedând astfel, el a folosit termenul grecesc logos care a generat multe discuţii.

La început era Cuvântul (logos) […] Cuvântul (logos) era cu Dumnezeu şi Cuvântul (logos) era Dumnezeu. – Ioan 1:1–2

Şi Cuvântul (logos) a fost făcut carne şi a locuit printre noi... vers. 14.

Deci, care este problema? Nu ar fi de aşteptat ca Ioan să folosească un termen grecesc de vreme ce îşi scrie epistola în limba greacă? Într-adevăr. Însă termenul logos în greacă are multe implicaţii culturale.

Logos, ca termen tehnic, pare să fi apărut de la stoici, care îl folo­seau pentru a indica Înţelepciunea Divină ca forţă integratoare a univer­sului. – SDABC, V: 894

Aceasta a făcut pe mulţi teologi să concluzioneze că Ioan a fost puternic influenţat de gândirea şi filosofia greacă, încât el a scris că logos-ul grecesc a venit pe pământ în persoana lui Isus Hristos. (Studentul va găsi o analiză detaliată a gândirii greceşti despre logos în Theological Dictionary, al lui Kittel.)[1]

Însă alţi învăţaţi au subliniat că, deşi cititorii greci ai Evangheliei lui Ioan ar fi apreciat faptul că el a recunoscut valoarea lui logos, ei ar fi fost ofensaţi de decla­ra­ţia lui din versetul 14:

Şi Cuvântul (logos) a fost făcut carne […]

Pentru gândirea grecească, impregnată cu dualismul filosofilor, o astfel de transformare ar fi de neconceput, întrucât logos-ul este spiritual, deci bun, iar carnea este fizică, deci în mod intrinsec infamă, coruptă şi rea. Acesta este contextul dualismului teologiei medievale creştine a „sufletului bun într-un corp rău,” conceptul nemuririi sufletului, etc.

Pentru gândirea grecească, declaraţia: „Logosul a devenit carne” ar fi apro­xi­ma­tiv egală cu a spune: „Binele a devenit rău”.

Există o altă posibilitate. Nu era nevoie ca Ioan să părăsească graniţele culturii ebraice pentru a găsi conceptul care se referă la acel cuvânt incorporal, fără carne, care, devenind carne, ar putea aduce o schimbare semnificativă şi importantă.

Chiar în inima culturii şi a tradiţiei ebraice se afla tronul milei, în cel mai sfânt loc din sanctuar, acoperit de aripile heruvimilor, de unde ieşeau razele lumi­noa­se ale gloriei lui Dumnezeu şi de unde se auzea, în ocazii extrem de importante, dabar-ul (forma originară) — cuvân­tul — care sfătuia şi îndruma poporul Israel.

Termenul dabar, folosit pentru prima dată pentru a descrie cuvântul incorporal, a ajuns să fie folosit cu referire la locul din care se auzea cuvântul – sfânta Şechina. Traducătorii versiunii King James a Bibliei, străduin­du-se să transmită acest concept în limba engleză, au apelat la cuvântul oracol pentru a traduce termenul dabar (forma originară):

Şi sfatul lui Ahitofel, pe care îl dădea în acele zile, era ca şi cum un om ar fi întrebat oracolul lui Dumnezeu. — 2 Samuel 16:23.

Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul său, în oracolul casei, la locul preasfânt, sub aripile heruvimilor. — 1 Împăraţi 8:6.

Ascultă vocea cererilor mele, când strig către tine, când îmi ridic mâinile spre oracolul tău sfânt. — Psalmi 28:2.

(A se vedea şi 1 Împăraţi 6:5, 16, 19, 20–23; şi 2 Cronici 4:20.)

Recitirea tuturor acestor versete, folosind termenul cuvânt de fiecare dată când apare termenul oracol, va oferi o adâncă semnificaţie termenului cuvânt pentru mentalitatea ebraică. Chiar acel cuvânt divin, binefăcător se auzea din locul în care niciun trup, nicio carne nu se vedea, sfânta Şechina, cel mai venerat loc din tot Israelul. Ce plin de semnificaţii profunde era pentru israelitul din aceea vreme — evreul din vremea lui Ioan — să-i audă Evanghelia interpretată astfel:

La început era Cuvântul […]
(Desigur. Ştim aceasta.)
Şi Cuvântul era cu Dumnezeu […]
(Da, da. Ştim.)
Şi Cuvântul era Dumnezeu […]
(Fără îndoială. Înţelegem.)
Şi Cuvântul a fost făcut carne.

(Poftim? Vorbeşti serios? Chiar poate fi adevărat? Acel cuvânt glorios, iubitor şi călăuzitor, prezenţa Şechinei, chiar a devenit carneAceasta este Isus? Slavă lui Dumnezeu!)

Aşadar, putem lăsa deoparte fără probleme filosofia greacă cu cele două dimensiuni ale sale. Domnul nostru Isus Hristos nu este logos; El este dabar. Şi carnea din care este făcută rasa umană şi pe care Isus a preluat-o nu poartă povara decadenţei şi a răutăţii intrinsece, atribuite de filosofia greacă. Noi nu suntem elenişti; noi suntem creştini.

[…] Carnea prin sine însăşi nu poate lupta împotriva voinţei lui Dumnezeu. – Ellen White, Căminul adventist, p. 127

 

[1]Gerhard Kittel, Theological Dictionary of the New Testament, Vol. IV, pp. 69–137.