Mişcarea Holy Flesh (Trupul Sfânt)
Copiază link

Mişcarea Holy Flesh (Trupul Sfânt)

Dacă rămâne vreun dubiu cu privire la atitudinea pionierilor adventişti cu privire la hristologia lor, reacţia faţă de mişcarea Holy Flesh[1], ar trebui să risipească orice îndoială.

Această mişcare s-a născut în bisericile din Conferinţa Indiana între anii 1898 şi 1899. Întemeiată de către pastorul-evanghelist S. S. Davis, această învăţătură a îndepărtat în scurt timp de la conducere pe preşedintele Conferinţei R. S. Donnell şi pe alţi câţiva pastori. În cele din urmă, întreg comitetul Conferinţei Indiana a fost favorabil învăţăturii Holy Flesh, devenind susţinători, nume cu care ei se caracterizau.

Contrar hristologiei adventiste, această doctrină ciudată susţinea că Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere şi că El avea trup sfânt. Bazaţi pe această premiză, se pretindea că se putea procura acelaş trup sfânt urmând pe Isus în experienţa Sa din Grădina Ghețemani. În felul acesta, cei care Îl urmau pe Mântuitorul puteau ajunge la starea fizică corespunzătoare, fără păcat şi puteau obţine o credinţă care avea să-i înalţe precum Enoh şi Ilie.[2]

Confruntaţi cu dezvoltarea acestei credinţe în bisericile din Indiana, conducătorii Conferinţei Generale au socotit ca fiind înţelept să trimită pe fraţii S. N. Haskell şi A. J. Breed ca delegaţi la adunarea de tabără  ţinută la Muncie, Indiana, din 13 până în 23 septembrie, 1900. După întoarcerea la Battle Creek, Haskell s-a simţit îndemnat să-i informeze nu numai pe colegii de la Conferinţa Generală, dar şi pe Ellen White, despre cele petrecute. În acest sens, el a trimis o scrisoare  (25 septembrie 1900).

Haskell o informează pe Ellen White

Haskell[3] cunoştea bine convingerile lui Ellen White cu privire la natura umană a lui Isus. El însuşi era în armonie cu aceste învăţături. Scopul acestei scrisori nu era să afle dacă el sau suporterii doctrinei Holy Flesh erau corecţi. A simțit necesar, pur şi simplu, să o ţină pe Ellen White la curent cu situaţia aceasta.

Iată cum a prezentat Haskell problema: Când noi am declarat că Isus a fost născut într-o natură umană căzută, ei au avut ca replică faptul că noi credem că Isus a păcătuit, indiferent de faptul că noi ne-am declarat poziţia atât de lămurit încât ne aşteptam ca nimeni să nu ne înţeleagă greşit.[4] Ca purtător de cuvânt al bisericii, Haskell n-a ezitat să includă atât pe Ellen White cât şi biserica în declaraţia poziţiei sale.

Mai înainte, Haskell îşi exprimase clar convingerile în diferite articole. În anul 1896 Haskell scrisese în Semnele Timpului cu privire la subiectul acesta: El (Hristos) n-a venit în această lume ca să ia asupra Sa starea lui Adam, ci a coborât mult mai jos ca să-l întâmpine pe Adam acolo unde este el, slăbit de păcat, mânjit în nelegiuirea lui.[5]

Într-un alt articol scrisese: Hristos... a luat asupra Sa nu natura îngerilor, nici chiar natura omului aşa cum fusese el creat, ci natura noastră căzută.[6] Astfel, din veşnicie, Hristos a făcut legătura dintre cer şi neamul omenesc căzut.[7] El a adus natura divină din curţile slavei în natura omenească căzută.[8]

Aceasta era poziţia lui Haskell atunci când a apărut doctrina Holy Flesh. El explica lui Ellen White în scrisoarea lui: Punctul lor teologic cu privire la acest aspect pare să fie acesta: ei cred că Hristos a luat natura lui Adam înainte să cadă;  astfel El a luat natura umană aşa cum era ea în grădina Edenului şi astfel natura umană se păstra sfântă iar acum spun că a venit timpul ca noi să devenim sfinţi în acest sens şi atunci vom avea credinţa care ne înalţă şi nu vom mai muri.[9]

Ellen White răspunde lui Haskell

Când Ellen White a primit scrisoarea lui Haskell, tocmai se stabilise în Elmshaven, California, după întoarcerea din Australia. Răspunsul ei a venit imediat, semn că această problemă era extrem de importantă. Scrisoarea ei cu data de 10 octombrie, 1900,  stabileşte opoziția lămurită şi categorică față de curentul Holy Flesh, pe care îl defineşte ca „o doctrină ciudată”, „teorii şi metode eronate” şi „invenţie mizerabilă de idei omeneşti, pregătite de tatăl minciunilor”.[10]

Conţinutul scrisorii lui Haskell n-a luat-o pe Ellen White prin surprindere. Ea era deja la curent cu ceea ce avusese loc în Indiana. Aşa cum explica ea mai târziu, plecarea ei din Australia a fost determinată şi de învăţătura Holy Flesh. Iată răspunsul ei dat lui Haskell: În ianuarie, Domnul mi-a arătat că „metode şi teorii eronate” vor fi aduse în adunările noastre de tabără şi că istoria trecutului va fi repetată. Am fost foarte supărată. Am fost instruită să spun că la aceste demonstraţii sunt prezenţi demoni în formă de oameni, lucrând cu toată isteţimea pe care o poate folosi Satana pentru a face ca adevărul să fie dezgustător pentru oamenii sensibili; că vrăjmaşul încerca să aşeze lucrurile astfel ca adunările de tabără, care au fost mijloace de aducere a soliei îngerului al treilea înaintea mulţimilor, să-şi piardă forţa şi influenţa.[11]

Ea adaugă cu solemnitate: Solia îngerului al treilea... trebuie să fie liberă de orice invenţii mizerabile şi iefine ale teoriilor omeneşti, pregătite de tatăl minciunilor şi deghizate aşa cum a fost folosit şarpele strălucitor de Satana ca medium pentru amăgirea  primilor noştri părinţi.[12]

Dacă informaţia lui Haskell n-ar fi fost în conformitate cu adevărul soliei şi convingerilor lui Ellen White, ea n-ar fi ezitat să spună lucrul acesta. În cazul acesta, nu numai că ea l-a aprobat pe Haskell, dar l-a şi încurajat să apere adevărul.

Ea a scris din nou, de data aceasta familiei Haskell: Adevărul trebuie să fie prezentat de către ambasadorii credincioşi ai Domnului în linii categorice. Majoritatea a ceea ce astăzi este numit adevăr incontestabil nu este decât pălăvrăgeală care duce la împotrivire faţă de Duhul Sfânt.[13]

Un protest viguros

Fără să aştepte reacţia oficială a Conferinţei Generale, pastorul S. G. Huntington a publicat un puternic protest într-o broşură de 16 pagini, intitulată Durerea Omului. Scopul ei a fost să reafirme poziţia bisericii şi să explice cum a putut Isus să trăiască o viaţă fără păcat în trup păcătos. Prin credinţa Sa în Tatăl a fost întărit astfel încât natura Sa divină să triumfe copleşitor asupra naturii Sale păcătoase şi tendinţelor ereditare. Astfel, din copilărie și până la Calvar, în zilele de încercare, El a trăit o viaţă fără păcat, curată şi sfântă. În felul acesta, El a împlint cerinţele Legii şi a devenit „sfârşitul legii pentru îndreptăţirea fiecăruia care crede”.[14]

Apoi, dorind să explice avantajele pentru cei care cred în Hristos şi care-L primesc ca Mântuitor al lor, Huntington adaugă: Aşa cum Dumnezeu în Hristos, la 4000 de ani de la Creație, a trăit o viaţă desăvârşită, fără pată, în trup păcătos, tot aşa, prin credinţa în El, ne  va curăţi de toate întinăciunile noastre, ne va împărtăşi neprihănirea Sa, îşi va stabili locuinţa în inimile noastre şi va trăi acelaşi fel de viaţă în trupul nostru păcătos, la 6000 de ani de la Creație. Apoi vom putea spune în adevăr „aşa cum este El (în caracter) suntem şi noi în această lume” (1 Ioan 4:17).[15]

Waggoner respinge doctrina Holy Flesh

În faţa răspândirii mişcării Holy Flesh, Conferinţa Generală a socotit necesar să fie mai activă. Problema a fost inclusă în agenda sesiunii din 1901. Ellen White a fost invitată să participe. Aşa cum a arătat în prezentarea ei, dacă n-ar fi fost această mişcare cu învăţătura ei eronată, ea n-ar fi răspuns pozitiv la invitaţie. Avea pe atunci 73 de ani. Tocmai revenise din Australia şi călătorind prin atâtea state spre Battle Creek nu era o problemă simplă pentru cineva de vârsta ei şi cu o sănătate precară.

Waggoner era şi el prezent la sesiune. Ca specialist în problemă, lui şi lui Ellen White li s-a cerut să aducă argumente pentru respingerea a ceea ce numeau „doctrină ciudată” şi să confirme credinţa oficială, aşa cum era recunoscută de biserică, cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos. El a realizat lucrul acesta în studiul său din 16 aprilie 1901, destinat în întregime respingerii afirmaţiei că Hristos a venit într-un trup sfânt.

Waggoner şi-a început prezentarea cu o întrebare pe care o pusese: A fost acel trup sfânt care s-a născut din fecioara Maria un trup păcătos şi acel trup a avut aceleaşi înclinaţii rele ca ale noastre cu care să se lupte?[16]

Înainte de a răspunde la întrebare, Waggoner a dorit să-şi ajute ascultătorii să înţeleagă conceptul foarte bine ascuns în problema: doctrina catolică a Imaculatei Concepţii. În gândirea lui conceptul Holy Flesh nu era nimic altceva decât zeificarea răului.[17] În realitate, lucrarea celui rău era să aşeze o prăpastie largă între Isus, Mântuitorul oamenilor şi oamenii pe care El venise să-i mântuiască astfel ca nimeni să nu poată trece dincolo. Acesta este totul.[18]

Nu vedeți, întreba Waggoner, că ideea că trupul lui Isus n-a fost ca al nostru (deoarece noi ştim că al nostru este păcătos) implică în mod necesar ideea concepției immaculate a fecioarei Maria? Înţelegeţi că în El nu a fost păcat, dar taina lui Dumnezeu descoperită în trup, minunea veacurilor, uimirea îngerilor, lucrul acela pe care chiar şi acum  doresc să-l înţeleagă şi despre care nu-şi pot forma nici o ideee, decât atât cât sunt învăţaţi prin biserică, este manifestarea desăvârşită a vieţii lui Dumnezeu în curăţia ei perfectă, într-un trup păcătos? (Adunarea strigă: Amin!) O, aceasta este o minune, nu-i aşa?[19]

Făcând astfel, El (Hristos) a împlinit voia lui Dumnezeu în trup şi a confirmat faptul că voia lui Dumnezeu poate fi împlinită în orice trup omenesc, păcătos. Dar mai înainte de toate, această minune trebuie să opereze în omul păcătos, nu doar în persoana lui Isus Hristos, ci în Isus Hristos reprodus şi multiplicat în miile de ucenici ai Săi... Isus ne dă experienţa puterii lui Hristos în trupul păcătos... care învinge şi care aduce sub puterea voinţei Sale acest trup păcătos.[20]

În general vorbind, oamenilor le place să ascundă greşelile înaintaşilor, să nu existe vreo pată când se scrie genealogia. Isus Hristos S-a născut din sămânţa lui David, după trup, iar în sămânţa lui David a fost Manase, care a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat de la un capăt la altul. În aceeaşi linie genealogică a fost Iuda desfrânatul, precum şi copilul născut din incest şi de asemenea desfrânata Rahav. Toţi aceştia, care au fost declaraţi ca înaintaşi ai lui Hristos, arată că Isus nu S-a ruşinat să numească pe oamenii păcătoşi fraţii Lui.[21]

Din lecţiile experienţei biruitoare a lui Isus Hristos în trup omenesc, Waggoner a concluzionat: Indiferent care ar fi moştenirea noastră naturală, Duhul lui Dumnezeu are o aşa putere asupra trupului încât poate schimba toate acestea şi ne poate face părtaşi de natură divină, oferindu-ne eliberarea de stricăciunea care este în lume prin poftă. În felul acesta, Dumnezeu Îşi manifestă puterea Sa prin noi.[22]

Ellen White respinge doctrina Holy Flesh

În dimineaţa următoare (17 aprilie 1901), era rândul lui Ellen White să condamne public mişcarea Holy Flesh. Desigur, ea nu avea să repete argumentele teologice deja prezentate de Waggoner. Scopul era, mai degrabă, să expună concluziile false care derivau din conceptul trupului sfânt al lui Hristos.

Iată câteva fragmente din solia pe care o pregătise în scopul acesta sub titlul Ultima mişcare din Indiana: Mi s-a dat îndrumarea cu privire la ultima experienţă a fraţilor din Indiana şi cu privire la învăţătura pe care au dat-o bisericilor. Vrăjmaşul a lucrat prin această experienţă şi învăţătură ca să rătăcească sufletele.[23]

Ellen White n-a vorbit despre presupozițiile cu privire la natura lui Hristos în controversa aceasta. Argumentul ei că învăţătura dată cu privire la ceea ce se numeşte Holy Flesh este o rătăcire[24] se întemeia pe două puncte esenţiale. Primul, ea respingea pretenţia că fiinţele umane păcătoase pot ajunge la sfințirea deplină a trupului. Desigur, scrie ea, toţi pot avea acum inimi sfinţite, dar nu este corect să pretindem că în această viaţă vom avem trup sfânt... Celor care au încercat, cu atâta greutate, să obţină prin credinţă aşa numitul trup sfânt, le spun, nu-l puteţi obţine. Niciunul dintre voi nu are acum trup sfânt. Nicio fiinţă omenească de pe pământ nu are trup sfânt. Este o imposibilitate.[25]

Dacă aceia care vorbesc atât de liber despre desăvârşirea în trup ar vedea lucrurile în adevărata lor lumină, s-ar da înapoi cu oroare de la ideile lor de încumetare. Arătându-le deşertăciunea ideilor lor îndrăzneţe cu privire la trupul sfânt, Domnul caută să prevină pe bărbaţi şi pe femei, să nu pună asupra cuvintelor Sale o înțelegere care duce la întinarea trupului, sufletului şi spiritului... Şi dacă nu putem pretinde desăvârşirea trupului, putem avea totuşi desăvârşirea sufletului. Prin jertfa adusă în favoarea voastră, păcatele pot fi iertate în mod desăvârşit. Dependenţa noastră nu se bazează pe ceea ce face omul, ci în ceea ce Dumnezeu poate să facă pentru om prin Hristos... Prin credinţa în sângele Său, toţi pot fi făcuţi desăvârşiţi în Hristos Isus.[26]

Am fost îndemnată să spun celor din Indiana care susţin doctrine caudate: Voi daţi o formă greşită lucrării preţioase şi importante a lui Dumnezeu. Păstraţi-vă în limitele Bibliei. Când fiinţele omeneşti primesc trup sfânt, nu vor mai rămâne pe pământ, ci vor fi luate la cer. Dacă păcatul este iertat în această viaţă, urmările nu sunt îndepărtate acum pe deplin. La venirea Sa, Hristos va schimba trupul nostru pătat ca să poată fi modelat după trupul Său glorios (Fil. 3:21).[27]

În al doilea rând, Ellen White a constatat greşeala din manifestările îndrăzneţe şi fanatice ale apărătorilor mişcării Holy Flesh. Modul în care au fost conduse adunările din Indiana, cu zgomot şi confuzie, nu le recomandă celor inteligenți și înțelepți. În aceste demonstaţii nu este nimic care să convingă  lumea că noi avem adevărul. Zgomotul mare şi strigătele nu sunt dovada sfinţirii şi a coborârii Duhului Sfânt. Demonstraţiile voastre sălbatice crează numai dezgust în minţile necredincioşilor.[28]

În felul acesta, motivele sorei White de a respinge mişcarea Holy Flesh au fost atât teologice cât şi practice. Ea a respins comportamentul lor bizar şi a respins doctrina lor potrivit căreia fiinţele omeneşti pot avea trupuri sfinte în această viaţă. Cu toate că n-a comentat poziţia lor cu privire la natura lui Hristos, ea a condamnat clar acele practici şi credinţe care izvorau din această premiză.

Arthur White explică în biografia bunicii sale: Unul din motivele pentru care ea a părăsit Australia şi s-a întors în Statele Unite, a fost acela de a trata acest fanatism. Situaţia pe care avea să o întâmpine i-a fost descoperită în Australia în ianuarie 1900, înainte de a părăsi Coorambong.[29]

Doctrina Holy Flesh condamnată

Solia lui Waggoner şi mărturia lui Ellen White nu au rămas fără ecou. Nu mai departe decât a doua zi, doi conducători principali ai mişcării, R. S. Donnell şi S. S. Davis şi-au mărturisit greşeala în faţa a aproximativ 300 de participanţi. Ceilalţi delegate, ca şi membrii comitetului Conferinţei bisericilor din Indiana, au urmat exemplul preşedintelui lor. Oficial, se părea că mişcarea s-a destrămat. Dar în realitate doctrina n-a dispărut din biserici. Donnell şi Davis au continuat să creadă şi să înveţe că Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere. În cele din urmă au fost îndepărtaţi din lucrare.

În prezentările ei, Ellen White a dat câteva sfaturi cu privire la  modul în care ar trebui să se trateze o astfel de situație: Fanatismul, odată declanşat şi lăsat netratat este destul de puternic, ca un foc care a cuprins clădirea. Cei care au intrat în această mişcare fanatică şi au susţinut-o, ar fi mai bine să se angajeze într-o lucrare  pământească; căci prin acţiunea lor inconsistentă, ei dezonorează pe Domnul şi pun în pericol pe oameni.[30]

În 1903,  I. J. Hankins, care a urmat lui R. S. Donnell ca preşedinte al Conferinţei Indiana, scria lui S. S. Davis, promotorul mişcării Holy Flesh, dorind să afle vederile lui teologice. El i-a pus opt întrebări din care patru tratau doctrina Întrupării.[31] Nu trebuie să uităm că argumentul lor teologic de bază consta în declaraţia că „Hristos a luat natura lui Adam  dinainte de cădere”, aşa cum  arătase Haskell în scrisoarea către Ellen White.

Răspunsul lui Davis confirmă că el nu-şi schimbase părerea despre natura umană a lui Hristos. Nu ştim dacă aceleaşi întrebări au fost puse şi lui Donnell. Dar în anul 1905, Donnell a fost reinstaurat în lucrare, în timp ce Davis a fost eliminat definitiv. În cele din urmă a părăsit Biserica Adventistă, ca să se unească cu Baptiştii, unde a fost hirotonit din nou ca pastor.

În afară de Davis, se pare că toţi cei care au fost implicaţi în mişcarea Holy Flesh au acceptat în cele din urmă mărturia lui Ellen White. Însă oricât de favorabilă a fost continuarea, atitudinea de opoziţie faţă de această doctrină luată de Conferinţa Generală în sesiune arată clar învăţătura oficială a bisericii de la acea dată cu privire la natura umană a lui Isus.

Concluzie

Mişcarea Holy Flesh a fost prima încercare de a introduce în Biserica Adventistă o doctrină radical opusă învăţăturilor ei de până la acea vreme. Dacă declaraţiile lui Waggoner, Jones şi Prescott, ca şi ale altora ar fi fost greşite, Ellen White le-ar fi corectat, tot aşa cum a corectat şi doctrina ciudată Holy Flesh.

O mărturie scrisă în anul 1907 nu lasă nici o îndoială cu privire la poziţia ei: În timpul Conferinţei Generale din 1901, mi-au fost date instrucţiuni cu privire la experienţa unora din fraţii noştri din Indiana şi cu privire la doctrinele pe care ei le predicau în Biserici. Mi s-a arătat că prin această experienţă şi prin doctrinele predicate, vrăjmaşul se străduise să ducă sufletele în rătăcire.[32]

 

[1] Vezi Ellen White, Selected Messages,  Vol.2, p.31-39

[2] Vezi Arthur L.White: Ellen White: Primii ani la Elmshaven, vol.5, pp. 100-110

[3] Stephen-Nelson Haskell (1833-1922) a fost misionar, profesor, administrator şi preşedinte al câtorva Conferinţe. Lucrările lui scrise includ  Istoria lui Daniel profetul, Istoria văzătorului de pe Patmos şi Crucea şi umbra ei

[4] Stephen-Nelson Haskell către Ellen White, 25 sept.1900

[5] Stephen-Nelson Haskell în Signs of the Times, 2 aprilie 1896

[6] Ibid., 9 aprilie 1896

[7] Ibid., 28 mai 1896

[8] Ibid., 17 ianuarie  1900

[9] Stephen-Nelson Haskell către Ellen White, 25 sept. 1900

[10] Vezi de asemenea Ellen White, Selected Messages, Vol.2,  p.37

[11] Ellen G.White, Scrisoarea 132, 1900 (Selected Messages vol.2, p. 37). Citat de Arthur L. White p. 103

[12] E.G.White, Selected Messages,  Vol.2,  p.37

[13] Ibid., p.38

[14] S.G. Huntington,  Durerea Omului, p.16, citat de Wlliam H. Grotheer în Interpretive History of the Doctrine of Incarnation, p. 51

[15] Ibid.

[16] Ellet J.Waggoner în Buletinul Conferinţei Generale 1901, p.403

[17] Ibid., p.405

[18] Ibid., p.404

[19] Ibid.

[20] Ibid., p.406

[21] Ibid., p.408

[22] Ibid.

[23] E.G. White în Buletinul Conferinţei Generale, 1901, p. 419-422

[24] E.G. White, Selected Messages  Vol.2, p. 32

[25] Ibid.

[26] Ibid.

[27] Ibid., p. 33

[28] Ibid., p. 35

[29] A.L.White, p. 100

[30] E.G.White, Selected Messages, Vol.2, p. 35

[31] S.S.Davis către I.J.Hankins, 15 martie 1903, Citat de Grotheer, pp . 54, 55

[32] Ellen.G. White, Manuscris 39, 1907