Marea Luptă ia sfârșit, păcatul și păcătoșii nu mai există
Copiază link

Marea Luptă ia sfârșit, păcatul și păcătoșii nu mai există

„Într-un sens special, adventiştii de ziua a şaptea au fost puşi în lume ca străjeri şi purtători de lumină. Lor le-a fost încredinţată ultima avertizare pentru o lume ce piere. Asupra lor luminează lumina minunată aflată în Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost dată o lucrare de cea mai mare însemnătate — proclamarea primei, a celei de a doua şi a celei de a treia solii îngereşti. Nicio altă lucrare nu este de o importanţă atât de mare. Ei nu trebuie să îngăduie ca altceva să le absoarbă atenţia.  Nouă ne-au fost date, pentru a le vesti lumii, adevărurile cele mai solemne care le-au fost încredinţate vreodată muritorilor. Proclamarea acestor adevăruri trebuie să fie lucrarea noastră. Lumea trebuie să fie avertizată, şi poporul lui Dumnezeu să fie sincer faţă de sarcina încredinţată lui. Să aşteptăm noi oare până când judecăţile lui Dumnezeu vor cădea asupra celor nelegiuiţi, pentru ca abia atunci să le spunem cum Să le evite? Unde este credinţa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu? Oare trebuie să vedem cum se împlinesc cele prezise, pentru ca abia atunci să credem ce a spus El? Lumina a venit la noi în raze clare şi distincte, arătându-ne că ziua cea mare a Domnului este aproape, «este chiar la uşi». Nu greşiţi ţinta. În această lucrare mare nu trebuie să fie niciun timp folosit inutil. Să nu greşim ţinta. Timpul este prea scurt pentru a descoperi tot ce ni s-ar putea explica. Ca să cunoaştem toată lungimea, lărgimea, înălţimea şi adâncimea Scripturilor va fi nevoie de o veşnicie. Pe insula Patmos, apostolului Ioan i-au fost descoperite acele lucruri pe care Dumnezeu a dorit ca el să le vestească oamenilor. Cercetaţi descoperirile acestea. Aici sunt subiecte vrednice de meditaţia noastră, învăţături vaste şi cuprinzătoare, pe care oştirile îngereşti căută acum să le transmită. Contemplaţi viaţa şi caracterul lui Hristos şi studiaţi despre lucrarea Sa de mijlocire. Aici sunt înţelepciunea infinită, dragostea infinită, dreptatea infinită şi mila infinită. Aici sunt adâncimea, înălţimea, lungimea şi înălţimea asupra cărora trebuie să se îndrepte atenţia noastră. Pentru a prezenta universul vieţii, al caracterului şi al lucrării de mijlocire a Domnului Hristos au fost folosite nenumărate pene, şi totuşi fiecare minte prin care Duhul Sfânt a lucrat, a înfăţişat subiectele acestea într-o lumină nouă, în conformitate cu gândirea şi cu spiritul slujitorului omenesc. Noi vrem adevărul aşa cum este el în Isus, pentru că dorim să-i facem pe oameni să înţeleagă ce înseamnă Hristos pentru ei şi care sunt responsabilităţile pe care sunt chemaţi să le accepte pentru El. În calitate de reprezentanţi şi martori ai Săi, trebuie să ajungem la o cunoaştere deplină a adevărurilor mântuitoare pe care le-am descoperit prin experienţă.” – Evanghelizare, 119-121.

„Noi avem obligaţia de a proclama cu credincioşie întregul sfat al lui Dumnezeu. Să nu facem mai puţin evidente adevărurile speciale care ne-au separat de lume şi ne-au făcut să fim ce suntem, căci ele sunt pline de însemnătate pentru interesele veşnice. Dumnezeu ne-a dat o lumină cu privire la evenimentele care se desfăşoară acum, în ultima rămăşiţă de timp, iar noi trebuie să vestim adevărul în lume atât în scris, cât şi prin vorbire, nu într-o modalitate timidă şi lipsită de viaţă, ci printr-o demonstrare a Duhului şi a puterii lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru pastori şi slujitorii evangheliei, 470.

Înaintea universului s-a prezentat lămurit jertfa cea mare făcută de Tatăl şi de Fiul în favoarea omului. A venit ceasul când Hristos Îşi ocupă poziţia de drept şi este preamărit mai presus de domnii şi de puteri şi de orice nume ce se poate da. Pentru bucuria care-I era pusă înainte — ca să aducă multe suflete la slavă — a suferit El crucea şi a dispreţuit ruşinea. Şi pe cât de neînţeles de mari au fost durerea şi ruşinea, cu mult mai mari sunt bucuria şi slava. El priveşte asupra celor răscumpăraţi, înnoiţi după chipul Său, toate inimile purtând pecetea desăvârşită a divinului, toate feţele reflectând asemănarea cu Împăratul lor. El vede în ei rezultatul muncii sufletului Său şi este mulţumit. Apoi, cu un glas care mişcă mulţimile celor drepţi şi ale celor nelegiuiţi, El declară: «Iată răsplata pentru sângele Meu. Pentru aceştia am suferit, pentru ei am murit, ca să locuiască înaintea Mea în veacurile veşnice». Iar din gura celor îmbrăcaţi în haine albe din jurul tronului se înalţă cântecul de laudă: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!» (Apocalipsa 5:12).” – Tragedia veacurilor, 671.

„Cu toate că Satana a fost constrâns să recunoască dreptatea lui Dumnezeu şi să se plece înaintea supremaţiei lui Hristos, caracterul lui rămâne neschimbat. Spiritul de răzvrătire izbucneşte iarăşi ca un torent puternic. Plin de furie, se hotărăşte să nu abandoneze lupta cea mare. A venit timpul pentru o luptă disperată, finală, împotriva Împăratului cerului. Se aruncă în mijlocul supuşilor lui şi încearcă să-i inspire cu propria furie, ridicându-i pe loc la luptă. Dar dintre toate milioanele pe care le-a amăgit la răscoală nu este niciunul care să-i recunoască supremaţia. Puterea lui este sfârşită. Cei nelegiuiţi sunt plini de aceeaşi ură faţă de Dumnezeu pe care o inspiră Satana; dar ei văd că situaţia lor este deznădăjduită, că nu pot birui în lupta împotriva lui Iehova. Mânia lor se aprinde împotriva lui Satana şi a acelora care au fost agenţii lui în amăgire şi, cu o furie demonică, se întorc împotriva lor.” – Idem.

„În viaţa aceasta, abia începem să înţelegem subiectul minunat al mântuirii. Cu înţelegerea noastră mărginită, putem aprecia foarte corect ruşinea şi slava, viaţa şi moartea, dreptatea şi mila, care se întâlnesc la cruce; totuşi, cu cele mai ascuţite puteri mintale, nu putem prinde adevărata lor însemnătate. Lungimea şi lăţimea, adâncimea şi înălţimea iubirii răscumpărătoare sunt înţelese prea slab. Planul de Mântuire nu va fi deplin înţeles nici chiar atunci când cei răscumpăraţi vor vedea aşa cum sunt văzuţi şi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi, însă, de-a lungul veacurilor veşnice, adevărul se va descoperi continuu în faţa minţilor uimite şi încântate. Cu toate că necazurile, durerile şi ispitele pământului sunt terminate, iar cauza îndepărtată, poporul lui Dumnezeu va avea totdeauna o cunoaştere lămurită, inteligentă, a ceea ce a costat mântuirea lor.” – Idem, 651.

Crucea lui Hristos va fi ştiinţa şi cântecul mântuiţilor în toată veşnicia. În Hristos cel slăvit Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Niciodată nu se va uita că El, a cărui putere a creat şi susţinut lumile nenumărate prin vastele domenii ale spaţiului, iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii şi serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută; ca să poarte vinovăţia şi ruşinea păcatului şi ascunderea feţei Tatălui, până când chinurile unei lumi pierdute I-au sfâşiat inima şi I-au zdrobit viaţa pe crucea de pe Calvar. Faptul că Făcătorul tuturor lumilor, Arbitrul tuturor destinelor, a trebuit să părăsească slava şi să Se umilească din dragoste pentru om va provoca totdeauna uimirea şi admiraţia Universului.”- Idem.

Dacă vrei să fii un sfânt în cer, trebuie să fii un sfânt pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care ţi le formezi în viaţa de pe pământ nu vor fi schimbate prin moarte sau prin înviere. Veţi ieşi din mormânt cu aceeaşi fire pe care aţi manifestat-o în căminul şi în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută acum. Trăirea noastră de zi cu zi ne hotărăşte soarta. Defectele de caracter trebuie să fie regretate şi biruite prin harul lui Hristos şi, în această vreme de încercare, trebuie să ne formăm un caracter armonios, ca să putem fi pregătiţi pentru locuinţele de sus.” – Evenimentele ultimelor zile, 295.

Întregul univers va fi martor cu privire la natura şi la urmările păcatului. Şi distrugerea lui totală, care la început ar fi provocat îngerilor frică, iar lui Dumnezeu dezonoare, va îndreptăţi acum iubirea Sa şi-I va restabili onoarea în faţa universului fiinţelor care-şi găseau plăcerea să facă voia Sa şi în a căror inimă este Legea Sa. Niciodată nu va mai fi păcatul. Cuvântul Domnului spune: «Nenorocirea nu vine de două ori» (Naum 1:9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana a declarat-o a fi un jug al robiei, va fi cinstită ca lege a libertăţii. O creaţiune încercată şi trecută prin experienţe nu va mai fi niciodată îndepărtată de la supunerea faţă de Acela al cărui caracter a fost deplin descoperit înaintea lor, ca fiind iubire nepătrunsă şi înţelepciune infinită.” – Tragedia veacurilor, 504.

Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate prin creaţiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin domeniile spaţiului fără sfârşit. De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Idem, 678.