Capitolul 4 - Hristosul Scripturilor
Copiază link

Capitolul 4 - Hristosul Scripturilor

Vom lua la cunoștință despre ceea ce ar putea fi numit viziunea Noului Testament despre Hristos, prezentată în propriile Sale cuvinte, așa cum a fost relatat de apostolul Ioan. Ni se prezintă o imagine întreită: prima, o imagine a dependenței totale a lui Hristos de Tatăl Său ceresc; a doua, o imagine a intimității neîntrerupte dintre Hristos și Tatăl; și a treia, o imagine a privilegiului extraordinar care se extinde la noi prin faptul că ne putem raporta la Tatăl la fel cum a făcut-o El.

Prima, imaginea dependenței totale. Este prezentată cu claritate și putere în următoarele versete din Evanghelia lui Ioan:

Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. (Ioan 4:34).

Observați că este voia Tatălui și lucrarea Tatălui. De asemenea, rețineți că găsim cuvintele „M-a trimis” în 23 de versete diferite din Evanghelia lui Ioan.

Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine, în afară de ceea ce Îl vede pe Tatăl făcând; tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai. (Ioan 5:19).

Căci, după cum Tatăl are viața în Sine Însuși, tot așa I-a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. (Ioan 5:26).

Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia [Tatălui], care M-a trimis. (Ioan 5:30).

Această cea mai puternică dintre toate declarațiile de dependență ale lui Hristos – „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi” – merită o atenție deosebită. O vom vedea de trei ori. 

Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan 6:38).

Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.” (Ioan 7:16).

(…) Eu n-am venit de la Mine Însumi, însă Cel ce M-a trimis este adevărat, numai că voi nu-L cunoaşteţi. (Ioan 7:28).

(…) Cel ce M-a trimis este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii. (Ioan 8:26).

(…) nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. (Ioan 8:28).

(…) fac totdeauna ce-I este plăcut Lui. (Ioan 8:29).

(…) Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. (Ioan 8:42).

(…) trebuie să lucrez faptele Celui ce M-a trimis. (Ioan 9:4 – Fidela).

De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci o dau Eu de la Mine. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau iarăși; porunca aceasta am primit-o de la Tatăl Meu. (Ioan 10:17-18).

Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. (Ioan 10:37).

Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, cuvintele pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl. (Ioan 12:49-50).

(…) Cuvintele pe care vi le spun nu de la Mine le spun, ci Tatăl, care rămâne în Mine, El face lucrările Sale. (Ioan 14:10).

(…) Şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. (Ioan 14:24).

(…) fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. (Ioan 14:31).

Punând totul cap la cap, ce vedem? De la început până la sfârșit totul este al Tatălui: voința, lucrarea, cuvintele, misiunea, învățătura, doctrina, deciziile, toate sunt ale Lui. Fiul nu face nimic de la El Însuși. El depinde în totalitate de Tatăl. 

În al doilea rând, imaginea intimității neîntrerupte. Observă:

Cel ce M-a trimis este cu Mine; [Tatăl] nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut Lui. (Ioan 8:29).

Aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; și Îmi dau viaţa pentru oi. (Ioan 10:15).

De aceea Mă iubește Tatăl (…). (Ioan 10:17).

Eu şi Tatăl una suntem. (Ioan 10:30).

(…) Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl. (Ioan 10:38).

Ştiam că totdeauna Mă asculţi (…). (Ioan 11:42).

Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine (…). (Ioan 14:11).

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu (…). (Ioan 14:20).

(…) precum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu, în Tine (…). (Ioan 17:21).

Limbajul uman este întins până la limitele sale maxime pentru a descrie intimitatea neîntreruptă dintre Tatăl și Fiul. Tatăl este cu Mine, El nu Mă lasă singur, El Mă cunoaște, El Mă iubește, El Mă ascultă mereu, El este în Mine, iar Eu sunt în El. Suntem una.

Citim și ne minunăm. Privim la imagine cu dorința nostalgică a unui băiat care se holbează la jucării prin vitrina magazinului. Cum ar fi să trăiești așa! Ce convingere fermă, siguranță, încredere – ce eliberare de frică, de stres! Ce privilegiu incredibil!

În timp ce privim cu jind, Îl auzim spunând: „Ați vrea să treceți prin viață așa cum am trecut Eu?”

Noi răspundem: „De ce îți bați joc de noi, Doamne? Știi că nu putem face asta. Noi ne-am născut din părinți pământești, iar Tatăl Tău a fost Dumnezeu. Nu putem trăi așa cum ai trăit Tu. De ce îți bați joc de noi?” 

El răspunde: „Nu îmi bat joc de voi. Vă spun adevărul. Puteți trăi pe acest pământ în același mod în care am trăit și Eu. Tatăl ceresc este dispus să fie cu voi, să vă asculte, să vă cunoască, să vă iubească și să fie una cu voi, la fel cum a fost una cu Mine.”

Protestăm din nou: „Doamne, cum se poate așa ceva? Noi am avut părinți pământești, iar Tu…” 

Dar El spune: „Vă înșelați foarte mult. Puneți întrebările greșite și căutați unde nu trebuie. Nu vă mai gândiți la nașterea Mea. Nu aceasta trebuie să vă preocupe.” Apoi, El ne provoacă cu câteva întrebări: 

„Ați citit povestea vieții mele de pe pământ?”

„Da, Doamne.”

„Ați găsit un loc, măcar un singur loc în acea poveste de viață în care am explicat vreuna din lucrările mele făcând referire la nașterea Mea?” 

„Nu, Doamne, nu am găsit.” 

„Atunci, cum le explic?” 

„Ei bine, întotdeauna le-ai explicat din perspectiva relației Tale continue cu Tatăl.”

„Exact. Atunci de ce continuați să căutați în locul greșit și să puneți întrebări greșite? Viața mea de biruință de pe pământ nu a fost posibilă prin circumstanțele nașterii mele. A fost posibilă prin relația mea continuă cu Tatăl, iar voi puteți avea exact aceeași relație dacă vreți. Mergeți la Scripturi și citiți!” 

Și astfel citim despre privilegiul extraordinar care ne este oferit în cuvintele lui Hristos relatate în Evanghelia după Ioan:

După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. (Ioan 6:57).

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi. (Ioan 14:20).

(…) Sfinte Tată, ține-i în numele tău pe aceia pe care mi i-ai dat, ca să fie una precum noi. (Ioan 17:11 – Fidela).

Precum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Pentru ei Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. (Ioan 17:18-19).

Ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:21).

Și slava pe care Mi-ai dat-o Mie le-am dat-o lor, ca să fie una, precum și Noi [suntem] una – Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. (Ioan 17:22-23).

(…) pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei. (Ioan 17:26).

Acestea sunt cuvintele lui Isus – într-o claritate inconfundabilă. Le credem? 

Apostolul Pavel le-a crezut. Semnificația lor deplină nu s-a pierdut la el. Cuvintele „în Hristos” sau „în Domnul” apar în epistolele sale de 90 de ori.

Potrivit scrierilor lui Pavel, noi suntem botezați în Hristos, suntem niște făpturi noi în Hristos, nu suntem condamnați în Hristos, suntem întemeiați în Hristos, ne bucurăm în Hristos, vorbim în Hristos, spunem adevărul în Hristos, avem libertate în Hristos, avem înțelepciune, neprihănire, sfințire, răscumpărare și mângâiere în Hristos, suntem înrădăcinați și zidiți în Hristos, suntem persecutați în Hristos și când murim, suntem cei morți în Hristos!

El rezumă aceasta în două declarații frumoase:

Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine. (Galateni 2:20).

Pentru mine a trăi este Hristos. (Filipeni 1:21).

Și pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea au crezut cuvintele lui Isus. Ei nu le-au privit ca pe niște mijloace oratorice, așa cum le-ar folosi un politician, rostite ca să impresioneze, nu cu scopul de a fi luate în serios. Ei le-au acceptat ca o realitate, care provoacă și lărgesc mintea, așa cum, de fapt, erau. Și plenitudinea provocării cuvintelor lui Isus a fost acceptată de Ellen White. După cum vom citi într-un capitol viitor propriile ei aplicații ale principiului pe care El l-a prezentat cu privire la privilegiul incredibil oferit nouă, este posibil să le găsim atât de îndrăznețe încât va trebui să ne uităm înapoi la cuvintele lui Isus. Acest lucru ne va arăta că ea nu adaugă nimic nou, ci, pur și simplu, atribuie o realitate literală celor spuse de Isus.