Introducere
Copiază link

Introducere

Perioada de timp dintre 1957 şi 2007 este denumită perioada „cea mai destabilizatoare ” din istoria Bisericii Adventiste.[1] De ce? Din cauza publicării cărții  Întrebări despre doctrină![2]

George Knight, editorul introducerii istorice şi teologice a Ediţiei Adnotate a cărții Întrebări  despre doctrină[3] din 2003, scria că „Întrebări despre doctrină poate fi uşor definită ca cea mai dezbinătoare carte din istoria adventismului de ziua a şaptea. O carte publicată pentru a ajuta la reconcilierea dintre adventism şi protestantismul conservator, a dat naștere la o îndelungată înstrăinare şi separare între facţiunile adventiste care s-au dezvoltat în jurul ei.”[4]

După 24-27 octombrie 2007, când a avut loc cea de-a 50-a Conferință Aniversară a publicaţiei Întrebări despre doctrină  ținută la Universitatea Andrews, Berrien Springs, Michigan, douăzeci şi patru de savanți reprezentativi, incluzând un baptist şi un prezbiterian, şi-au exprimat gândurile cu privire la această notabilă publicaţie din 1957. Desigur, nimeni nu poate cuprinde toate chestiunile din mintea fiecăruia. În timpul acelor câtorva zile, o remarcabilă unanimitate de respect şi apreciere a unora pentru alţii a predominat conferința.

Totuşi, majoritatea participanţilor la această conferință nici nu era născută sau era încă în liceu în anul 1957. Dar eu am fost acolo. Îi cunoşteam foarte bine pe toţi actorii principali; şi, odată cu trecerea anilor, îi cunoșteam din ce în ce mai bine. Nu am nevoie să citesc părerile altcuiva pentru a înţelege ce s-a întâmplat în timpul acelor ani decisivi.

În timp ce eu eram unul dintre editorii asistenţi în procesul de scriere a Comentariului Biblic Adventist de Ziua a Șaptea din 1955-1957, procesul de editare al Întrebări despre doctrină era desfăşurat în Departamentul de Carte al Asociaţiei Editoriale Review and Herald, sub directiva lui Merwin Thurber, editor de carte. Biroul lui Merwin se afla la doar câteva uşi distanţă de camerele Comentariului. Aproape în fiecare zi ne aducea crescândul manuscris trimis de R. A. Anderson, L. E. Froom şi W. E. Read, coautori ai Întrebări despre doctrină. Merwin îşi putea da seama că manuscrisul se referea la teologia clasică adventistă într-un mod care devia de la claritatea cu care el era obişnuit şi astfel a cerut aportul editorilor Comentariului. Merwin risca mai mult ca oricând propria reputaţie de redactor şef al editurii. Când coautorii au avut declarația  Comitetului Conferinţei Generale că nu mai era nevoie de editare, responsabilitatea lui Merwin a încetat şi Întrebări despre doctrină nu a fost publicată, ci tipărită fără nicio corectură de către Asociaţia Editorială Review and Herald.

Acest mic volum include prezentarea mea de la conferinţa din 2007 şi anumite anexe ce par a fi necesare pentru înţelegerea „chestiunilor controversate deschise de Întrebări despre doctrină.”[5] Deşi aproape toți au întâmpinat cu aplauze cartea din 1957 pentru orice altceva, răspunsul exploziv s-a concentrat pe rescrierea gândirii adventiste asupra umanității lui Isus şi pe prezentarea limitată, inadecvată a doctrinei sanctuarului.

Cu toate că Milian L. Andreasen, teolog adventist de frunte timp de mulți ani, părea a fi cel mai alarmat de ceea ce observa că are loc (chiar dinainte de publicarea cărţii), un întreg ansamblu de adventiști importanți a luat naştere în curând pentru a-i susţine consternarea. Deşi pensionat, Andreasen nu-şi pierduse vigoarea intelectuală. Îngrijorările sale au fost îndreptate în mod personal către trioul Întrebări despre doctrină, ca de altfel și apelurile sale către preşedintele Conferinţei Generale. Când recomandările sale au fost realmente ignorate, Andreasen şi-a împărtăşit temerile cu membrii bisericii. Acele temeri au format esenţa controverselor care, pentru cincizeci de ani, au adus vasta divizare din cadrul Bisericii Adventiste.

Speranţa mea este că, în paginile ce ne stau înainte, poate fi expusă o mai bună înţelegere a chestiunilor reale care au apărut în 1957. Mai mult decât atât, am speranţa că problemele  cheie menţionate anterior pot fi însuşite fără echivoc, ca fiind adventismul clasic, elementar, care dezvăluie cel mai bine chestiunile mai cuprinzătoare ce vor ajuta la soluţionarea luptei cosmice dintre Dumnezeu şi Satana.

 

Herbert Douglass
Lincoln Hills, California
25 ianuarie 2008

„Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18)

 

[1] Malcolm Bull şi Keith Lockhart, Seeking a Sanctuary – Seventh-day Adventism and the American Dream  (Bloomington, Indiana: Indiana University Press, 2007), 106.

[2] Seventh-day Adventists Answers Questions on Doctrine (Washington, D.C.:Review and Herald Publishing Association, 1957).

[3] George R. Knight, Notes with Historical and Theological Introduction, Questions on Doctrine (Berrien Springs, MI: Andrews University Press, 2003), viii

[4] Ibid., xiii

[5] Ibid., xi