Secțiunea I
Copiază link

Secțiunea I

Cel mai slab dintre cei slabi spune povestea lui Isus

Amanda a intrat în casa noastră în luna aprilie, la vârsta de 4 luni şi ne-a părăsit în iulie 2005. Soţia mea, Pam şi cu mine suntem asistenţi maternali. Mama Amandei fusese narcomană. Perioada în care ea a locuit cu noi a coincis aproape perfect cu pregătirea acestei cărţi. Cât timp a stat la noi, am văzut frumuseţea a ceea ce era ea și ceea ce putea să devină. Nu vom putea uita niciodată bucuria şi zâmbetul ei.

Când îi cădea vreun obiect din mână, noi i-l ridicam sau când se ghemuia într-un colț, o scoteam de acolo. Avea nevoie de noi pentru a-i da de mâncare, pentru a-i schimba scutecele. Avea nevoie de dragostea noastră. Am văzut-o începând să se ridice în capul oaselor, să meargă de-a buşilea, şi am ajutat-o să pronunţe primele cuvinte (tata, mama).

O linişteam când plângea, ne jucam cu ea, îi cântam şi o duceam la biserică. Trebuia să o supraveghem cu foarte multă atenţie: un obiect oricât de mic pe care l-ar fi înghiţit i-ar fi fost fatal. Era întru totul dependentă de noi. Avea nevoie de noi pentru a supravieţui.

Patru luni mai târziu a fost încredinţată tatălui său natural. Nu vom putea uita niciodată acea zi. După toate probabilitățile nu o vom mai vedea niciodată pe acest pământ. Este de așteptat ca ea sa nu înţeleagă niciodată de ce eu şi soţia mea am dispărut brusc din viaţa ei. Poate că nu va citi niciodată această carte.

Ce legătură este între această poveste şi curăţirea Sanctuarului (Daniel 8:13, 14) sau încheierea timpului de probă (Apocalipsa 22;11, 12) ? Ce are această poveste de a face cu înţelegerea imaginii biblice referitoare la scopul lui Dumnezeu pentru om în aceste vremuri din urmă?

Vedeţi, mama Amandei se drogase cu metamfetamină. Fetiţa era foarte firavă, fiind născută atârnând de un fir al unei frânghii a degenerării lungă de 6000 de ani. Şi totuşi, Dumnezeu îi foloseşte pe cei ca ea din ultima generaţie pentru a termina de spus povestea lui Isus. În acest război al marii controverse, oameni ca Amanda, ca tine şi ca mine vor arăta acestei lumi aflate în stare de colaps moral cum este caracterul lui Dumnezeu cu adevărat. Cuvântul cu privire la Dumnezeu către ultima generaţie este absolut practic. Este o soluţie reală la problema păcatului. Este  un fel de a trăi ce influenţează oamenii, arătând o parte a dragostei lui Dumnezeu pe care ei n-o văzuseră niciodată atât de clar.

De ce să nu stăm cu mâinile încrucişate până la venirea lui Isus? De ce să nu acceptăm faptul că suntem insignifianţi şi să nu aşteptăm pasivi ca Dumnezeu să facă primul pas? De ce să mai întoarcem chiar și o singură pagină din această carte sau din Biblie? Răspundem acestor întrebări cu altele:

Dacă Isus a făcut totul pe cruce, de ce mai suntem noi încă aici? Dacă reformatorii au înţeles neprihănirea prin credinţă în mod desăvârşit, de ce a ridicat Dumnezeu mişcarea adventistă la mijlocul secolului al XIX-lea? Cum poate şti cineva dacă și când va câştiga Dumnezeu marea controversă? Dacă Isus a dorit să se întoarcă acum o sută de ani, de ce mai suntem noi aici? Dacă El a restabilit totul prin viaţa şi prin moarta Sa, de ce Dumnezeu nu intervine şi permite ororile şi lacrimile din ultimii 2000 de ani? A rămas ceva neterminat după răstignirea lui Isus pe cruce? Şi, în fine, va trebui Dumnezeu să aştepte ca o generaţie care nu s-a născut încă să facă ceea ce am fi putut noi să facem, dar nu vrem?

Ceva este încă neterminat. Dar Dumnezeu avansează. Dar noi? Dacă nu progresăm în fiecare zi în viețuirea creştină, nu vom putea recunoaşte manifestările Sfântului Duh în ploaia târzie. Aceasta poate cădea peste inimi pretutindeni în jurul nostru dar noi nu vom putea să o distingem şi să o primim.

Nouă ne revine sarcina de a înţelege unde au greşit generaţiile anterioare, sfârșind în servicii funerare în locul slavei înălțării. Ce atitudini şi ce probleme teologice imperioase au lăsat ei nerezolvate, arzând încă pentru noi? Va lucra generaţia noastră din greu pentru evanghelia lui Hristos, şi totuşi se va mulţumi doar cu aceeaşi experienţă care a tras înapoi generaţiile anterioare pentru a-şi săpa mormintele în pustiu?

Nu trebuie să fie aşa!

La aceste întrebări există un răspuns real şi în următoarele pagini expunem schema acestuia. „Vremea curăţirii și încheierii” nu oferă un răspuns exhaustiv, ci doar o prezentare în linii generale. În scrierile inspirate, Dumnezeu a oferit poporului său o platformă, o „Teologie a Ultimei Generaţii”. Tu şi cu mine putem fi produsele nu doar a 6000 de ani de declin, ci a puterii intense de „coacere” a Sfântului Duh.

Astăzi se face curățirea Sanctuarului. Este iminentă încetarea lucrării de mijlocire din Ceruri a lui Hristos pentru noi. Lucrurile încep să se destrame pretutindeni în jurul nostru. Generaţia noastră este pasageră pe vasul Titanic. Isus cheamă la el un grup din fiecare neam, seminţie, limbă şi norod ( Apocalipsa 14:6) pentru a trăi aşa cum nu a mai trăit nicio generaţie.

Este vremea curățirii și încheierii. Generaţia voastră se va ridica la nivelul ocaziei sau va fi înfrântă. Vă veţi sufleca mânecile căutând răspunsurile lui Dumnezeu sau veţi lăsa această sarcină copiilor voştri, spunându-le să cosească iarba ce va crește peste piatra mormântului vostru până la venirea lui Isus. Bătălia vremii din urmă a început.

Să pornim!