Ellen White a scris cu privire la cuvintele folosite de scriitorii Bibliei:

Biblia trebuia să fie dată în limbajul oamenilor […] Diferite înțelesuri sunt exprimate prin același cuvânt. – 1 SA 20.

(Din moment ce propriile ei scrieri sunt date de asemenea în limbaj omenesc, putem aplica şi în cazul lor principiul enunţat mai sus.)

PASIUNI — CONTROL

În unele pasaje, Ellen White foloseşte cuvântul pasiuni pentru a descrie ceva care trebuie supus controlului:

Poftele şi pasiunile sale [ale lui Adam] se aflau sub controlul raţiunii. – PP 45 (Observaţi că Adam cel necăzut nu era lipsit de pasiuni.)

Cuvintele [lui Pavel], practicile sale, pasiunile sale, toate erau aduse sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu. – FA 315

Bărbat cu aceleaşi pasiuni ca ale noastre, [Daniel] este descris de pana inspiraţiei ca fiind fără greşeală. – PR 546

Omul care se teme de Dumnezeu nu trebuie să fie dominat de circumstanţe, de pofte şi de pasiuni […] – MP 421

Pofta şi pasiunile ar trebui înfrânate şi aduse sub controlul unei conştiinţe luminate. – 3M 491

Fiecare creştin adevărat îşi va stăpâni apetitul şi pasiunile. – 3M 569–570

Tinerilor noştri le lipsesc mamele care să-i înveţe chiar din leagăn să-şi stăpânească pasiunea […] – 3M 564–565

TENDINŢE — CONTROL 

De asemenea, Ellen White foloseşte în unele pasaje cuvântul tendinţe (engl. propensities) pentru a descrie ceva ce trebuie stăpânit. Observaţi în primele dintre aceste pasaje faptul că pasiunile şi tendinţele sunt amintite în acelaşi context, precum şi dovada că Hristos a biruit, controlându-le pe amândouă:

Pentru ca pasiunile şi apetitul vostru să poată fi supuse contro­lu­lui raţiunii […] Tendinţele noastre fireşti trebuie stăpânite; altfel, niciodată nu putem birui cum a biruit Hristos. – 4M 235

[…] Făcându-i pe oameni în stare să-şi pună toate înclinaţiile sub controlul puterilor superioare […] – 3M 491

El şi-a adus familia la regulile lui rigide, dar n-a reuşit să-şi stăpânească tendinţele animalice. – 2M 378 (Notă: Ellen White foloseşte animalic în sensul de biologic.)

Toate tendinţele animalice trebuie să fie supuse puterilor superioare ale sufletului. – CA 128

Satana ştie foarte bine că, dacă fiinţa umană este condusă de un intelect iluminat şi dacă tendinţele ei instinctuale sunt subordonate puterilor morale, posibilitatea lui de a învinge prin ispite va fi foarte mică. – ScT 237

Prin urmare, când a scris despre Hristos, Ellen White a avut în vedere acest tip de pasiuni şi/sau tendinţe:

Deşi a avut întreaga putere a pasiunilor omeneşti, El nu a consimţit niciodată să făptuiască vreun act care să nu fie curat, înălţător şi nobil. – IHP 155

El a fost făcut asemenea fraţilor Săi, cu aceleaşi susceptibilităţi mintale şi fizice. – RH 10/02/85 (Dicţionarul Roget’s Thesaurus listează susceptibilităţi şi tendinţe ca fiind sinonime.)

Deci El a avut aceste pasiuni şi tendinţe, dar le-a ţinut sub control, trăind astfel o viaţă fără păcat. O astfel de experienţă ne este recomandată şi nouă.

În cele ce urmează, vom observa o întrebuinţare foarte diferită a cuvintelor pasiuni şi tendinţe.

PASIUNI — ELIMINATE

În unele pasaje, Ellen White foloseşte cuvântul pasiuni pentru a descrie ceva ce trebuie eliminat:

Când [harul lui Hristos] este sădit în inimă, el va îndepărta pasiunile rele care provoacă cearta şi dezbinarea. HLL 305

Pasiunile nesfinte trebuie răstignite. – SE 128

Voinţa şi pasiunile nesfinţite trebuie răstignite. – 3M 84

Pasiunile noastre rele […] toate trebuie biruite. – 3M 115

Oricare ar fi obiceiul rău şi pasiunea predominantă, care din cauza îndelungatei practicări a robit sufletul şi trupul, Hristos e în stare şi doreşte să te elibereze. HLL 203

Iritarea, înălţarea de sine, mândria, pasiunea […] trebuie să fie biruite. – 4M 527

După cum în lista precedentă am găsit o echivalare a cuvântului pasiune cu tendinţă, aceeaşi echivalare o găsim aici:

[Soţia] este considerată o unealtă pusă în slujba satisfacerii tendinţelor josnice, desfrânate şi foarte multe femei se supun să devină roabe ale pasiunilor desfrânate... 2M 474

Cu toate că folosirea expresiilor următoare este mai degrabă descriptivă, este evident că doar controlul nu ar fi o soluţie adecvată la problema tendinţelor:

Pasiuni depravate; pasiuni josnice, pasiuni vulgare, josnice; pasiuni diabolice. – 2M 474

Pasiuni stricate. – 2M 410

Pasiuni amare sau nenorocite. – 2 CB 1017

Pasiuni josnice. – 3M 475

Pasiuni criminale. – PP 658

Pasiuni pervertite. – DH 238

Pasiuni vicioase. – 2M 468

Creştinii ar realiza puţin prin simpla limitare a indulgenţei pentru astfel de pasiuni, aşa cum cuvântul control din lista anterioară ar fi putut indica. Acest tip de pasiune însă trebuie să fie eliminată.

TENDINŢE — ELIMINATE

De asemenea, în unele pasaje, Ellen White foloseşte cuvântul tendinţe pentru a descrie ceva ce trebuie eliminat:

Chiar dacă tendinţele lor rele li se par la fel de preţioase ca mâna dreaptă sau ochiul drept, ele trebuie să fie îndepărtate din caracterul lucrătorului, deoarece, altfel, el nu poate fi bine primit înaintea lui Dumnezeu. – MP 171–172

Lucrurile lipsite de sens şi tendinţele către amuzament şi plăcere ar trebui înlăturate. – ScT 42

Cu toate că este o folosire mai degrabă descriptivă, se pare că în cazurile următoare a controla nu ar constitui o soluţie adecvată la problema tendinţelor:

Tendinţele iubirii de bani. – 3M 545

Tendinţe iubitoare de scandal. – 5M 57

Tendinţe egoiste. – 7M 204

Tendinţa de a face planuri. – 4M 351

Tendinţe senzuale. – DH 389

Între acestea, este încurajator să citim:

Noi nu trebuie să mai păstrăm nicio tendinţă păcătoasă. – RH 24/04/1900.

Prin urmare, trebuie că pe acest tip de pasiuni şi/sau tendinţe l-a avut în vedere Ellen White atunci când a scris despre Hristos:

El a fost un mare petiţionar, neavând pasiunile firii noastre căzute, dar înconjurat de neputinţe asemănătoare, ispitit în toate privinţele, cum suntem şi noi. – 2M 509

El ne este frate în slăbiciunile noastre, dar nu în a le avea ca pasiuni. – 2M 202

În El nu a existat nici măcar pentru o clipă vreo tendinţă rea. – 5 SDABC 1128

CONCLUZII

1. Ellen White a fost conştientă de faptul că aceleaşi cuvinte sunt uneori folosite pentru a exprima idei diferite.
2. Găsim un astfel de exemplu în folosirea cuvintelor pasiunişi tendinţe.Ea foloseşte ambele cuvinte în două moduri diferite.
3. Ea echivalează pasiunile cutendinţeleîn fiecare din cele două utilizări diferite.
4. În una dintre utilizări, atât cuvântul pasiunicât şi tendinţe, sunt folosite pentru a descrie ceva ce creştinii trebuie să controleze, dar că, prin însăşi natura lucrurilor, acestea trebuie să rămână şi nu pot fi eliminate din experienţa lor. În această utilizare ea tinde să lege cuvântul tendinţăcu termeni descriptivi precum animalic, omenesc, firesc, etc.
5. În cealaltă utilizare ambele cuvinte – pasiunişi tendinţe – sunt folosite pentru a descrie ceva ce creştinii nu trebuie să păstreze, ci trebuie să elimine.Pentru problema unor astfel de pasiuni şi înclinaţii controlul nu constituie o soluţie adecvată. În această utilizare ea tinde să lege cuvântul tendinţă cu termeni descriptivi cum ar fi rea, păcătoasă, senzuală, etc.
6. Cu referire la Hristos, ea indică faptul că El a avut o categorie de pasiuni şi înclinaţii, dar nu şi cealaltă. Astfel, declaraţiile sale cu privire la acest subiect ar trebui să fie văzute ca fiind complementare şi nu contra­dic­to­rii. Pentru comparaţie, să punem împreună câteva declaraţii:

PASIUNI

Deşi a avut întreaga putere a pasiu­nilor omeneşti, El nu a consimţit niciodată să făptuiască vreun act care să nu fie curat, înălţător şi nobil. – IHP 155.

El a fost un mare petiţionar, neavând pasiunile firii noastre căzute, dar în­con­jurat de infirmităţi asemănătoare, ispi­tit în toate privinţele, cum suntem şi noi.” – 2M 509[1]

TENDINŢE

El a fost asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile, cu aceleaşi suscep­ti­bi­lităţi mintale şi fizice. – RH 10/02/85 (Dicţionarul Roget’s Thesaurus lis­tează susceptibilities şi propensities ca fiind sinonime.)

Tendinţele noastre naturale tre­bu­ie stăpânite; altfel, niciodată nu putem birui cum a biruit Hristos. – 4M 235.

În El nu a existat nici măcar pentru o clipă vreo tendinţă rea. – 5 SDABC 1128

(Observaţi diferenţa dintre tendinţele naturale şi tendinţele rele. Pentru ea, acestea sunt două categorii distincte.)

Nu ar trebui s-o forţăm pe Ellen White să se contrazică prin a ignora faptul că, în mod evident, ea a utilizat ambele cuvinte în două sensuri diferite. Nu ar trebui nici să ne concentrăm atenţia către un anumit fel de utilizare, ignorându-l pe celălalt. Ar trebui să recunoaştem dovada incontesta­bilă a faptului că ea a înţeles că Hristos a avut anumite pasiuni şi tendinţe natu­rale şi că El a evitat păcatul, ţinându-le sub control. Celălalt tip de pasiuni şi tendinţe rele, care înseamnă a păcătui sau sunt rezultatul păcătuirii, şi pe care creştinii trebuie să le elimine din experienţa lor, Hristos nu l-a avut deloc.

Este nejustificat să luăm declaraţia:

„În El nu a existat nici măcar pentru o clipă vreo tendinţă rea” şi să o citim ca şi cum Ellen White ar fi scris tendinţă naturală, tragând din aceasta concluzia că ea a crezut că Hristos a luat natura necăzută a lui Adam. Ar trebui mai degrabă să fie înţeleasă ca o declaraţie categorică a faptului că El nu a păcătuit, ceea ce este de asemenea indicat de construcţia frazei, prin folosirea conjuncţiei dar. Acest cuvânt este utilizat după o propoziţie pentru a arăta că opusul acelei declaraţii este adevărat.

De exemplu:

Aş fi putut pleca, dar nu am plecat.

Ea ar fi putut câştiga, dar nu a câştigat.

Această idee de opoziţie nu se pierde atunci când se folosesc alte cuvinte în a doua propoziţie.

Aş fi putut pleca, dar am fost ocupat.

Citind această frază, nimeni nu ar concluziona că am plecat.

Ea ar fi putut câştiga, dar a fost obosită.

Citind această frază, nimeni nu ar concluziona că ea a câştigat. Opoziţia indicată de conjuncţia dar exclude o astfel de concluzie. Aşadar, când Ellen White a scris:

El ar fi putut păcătui, El ar fi putut cădea, dar în El nu a existat nici măcar pentru o clipă vreo tendinţă rea,

noi am putea înţelege că aceasta înseamnă clar că:

El ar fi putut păcătui, dar nu a păcătuit.

În acest caz, noi nu folosim declaraţia ei cu privire la tendinţe în opoziţie cu multele ei declaraţii în care afirmă că Hristos a luat natura căzută a omului.

Ar trebui să păstrăm în minte implicaţiile conjuncţiei adversative dar atunci când studentul studiază acest pasaj:

Adam a fost ispitit de către vrăjmaş şi a căzut. Nu păcatul din el l-a constrâns să cedeze, fiindcă Dumnezeu l-a făcut după chipul Său – curat şi drept. El a fost tot la fel de perfect precum îngerii dinaintea tronului. Nu exista în el niciun principiu corupt, nicio tendinţă spre rău, dar când Hristos a venit să întâmpine ispitele lui Satana, El avea „asemănarea cărnii păcătoase.” – ST 17/10/1900

Vezi următorul capitol şi Anexa B de la finalul acestui volum (Ellen White corectează două erori hristologice) pentru o discuţie despre scrisoarea Baker în care se găseşte propoziţia „în El nu a existat nici măcar pentru o clipă vreo tendinţă rea.” Pentru textul propriu-zis al scrisorii, vezi Anexa A.

 

[1]Pentru a vedea, de exemplu, cum a fost înţeles acest lucru de contemporanii ei, vezi A.T. Jones GCB 1895, p. 327, col. 1  şi J.H. Durland, ST 10/10/95, p. 5, col. 2.