V. O hristologie bazată pe Biblie
Copiază link

V. O hristologie bazată pe Biblie

Textele din Scriptură folosite cel mai frecvent de Ellen White şi alţi scriitori adventişti pentru a-şi susţine punctul de vedere cu privire la faptul că Domnul Isus Hristos, când S-a întrupat, a luat asupra Sa natura umană a omului căzut, au fost următoarele:

în primul şi în primul rând, Romani 8:3:

Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.

Ei au înţeles cuvintele în asemănarea cărnii păcătoase ca fiind o des­criere literală a cărnii omeneşti a Mântuitorului. Ei au înţeles cuvântul asemănarea din acest pasaj ca având acelaşi sens cu cel folosit în Filipeni 2:7, a fost făcut în asemănarea oamenilor, sens ce nu indică o similitudine aparentă sau parţială, ci o asemănare adevărată şi completă, diferind de a noastră doar prin faptul că carnea (natura) lui Hristos nu a fost implicată niciodată în păcătuire.

Ei au înţeles a condamnat păcatul în carne ca însemnând că Hristos a trăit o viaţă fără păcat într-o carne păcătoasă pentru a demonstra că omul, folosindu-se de aceaşi credinţă, încredere şi dependenţă de Dumnezeu, pe care El le-a folosit, se poate bucura de acelaşi succes ca Hristos. Aşadar, la origine, hristologia lor (natura lui Hristos) a fost indisolubil legată de soteriologia lor (lucrarea mântuitoare a lui Hristos). Acest pasaj din Romani 8:3 a fost cel mai frecvent text hristologic citat de o mare parte din ei.

Alte texte utilizate în mod frecvent au fost: (sublinierea îmi aparţine)

Despre Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost născut conform cărnii din sămânţa lui David. – Romani 1:3

Fiindcă deopotrivă cel ce sfinţeşte şi cei sfinţiţi, sunt toţi dintr-unul; din care cauză, nu se ruşinează să îi numească fraţi. – Evrei 2:11

Fiindcă, după cum copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui, în acelaşi fel şi El s-a împărtăşit din aceleaşi […] – Evrei 2:14

Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra Lui natura îngerilor, ci a luat asupra Lui sămânţa lui Avraam. – Evrei 2:16

De aceea în toate I se cuvenea a fi făcut asemenea fraţilor Săi […] – Evrei 2:17

Aceste versete au fost văzute ca fiind cheile interpretative ale înţelegerii corecte a cuvintelor lui Ioan:

La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvân­tul era Dumnezeu. Acelaşi era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El şi fără El nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut […] Şi Cuvântul a fost făcut carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a singurului-născut din Tatăl). Ioan 1:1–3, 14

Ei au văzut scara lui Petru (2 Petru 1:4–8) şi scara lui Iacov (Gen. 28:12–15) ca fiind simboluri ale naturii căzute pe care a preluat-o Hristos (vezi Ellen White în Bible Echo – Australian Signs of the Times, 14/12/1903, et.al.). Ca şi în acest citat, s-a afirmat adesea că dacă Hristos nu ar fi venit în natura căzută – carnea păcătoasă a omului – partea de jos a scării lui Iacov nu ar fi atins pământul, iar mântuirea nu ar fi fost posibilă pentru om.

Ellen White foloseşte simbolistica şarpelui de aramă ridicat de Moise în pustie ca o reprezentare a cărnii păcătoase pe care a preluat-o Hristos, întrupându-Se (Numeri 21:9, Hristos, Lumina Lumii, pp. 174–175 şi Scrisoarea 55, 1895). Ea scoate în evidenţă faptul că, aşa cum mâna lui Isus nu s-a contaminat atunci când a atins carnea unui lepros, tot aşa Isus nu s-a întinat când a venit să locuiască în trup omenesc, o declaraţie care nu ar avea niciun sens dacă s-ar aplica la natura necăzută a lui Adam. (Vezi Divina vindecare, p. 70)

Aşadar, pionierii adventişti au aderat puternic la mărturia pură a Scripturilor, crezând şi învăţând că Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut.

De asemenea, ei au aderat puternic la învăţăturile lui Ellen White, pe care au considerat-o a fi un mesager inspirat trimis de Dumnezeu bisericii rămăşiţei din Apocalipsa 12:17, care ţine poruncile lui Dumnezeu. După cum vom vedea, Ellen White avea covingeri profunde şi ferme despre natura umană a lui Hristos, pe care le-a exprimat liber şi în întregime în multe din cărţile şi articolele ei.