IV. Principii şi proceduri — categoriile de dovezi
Copiază link

IV. Principii şi proceduri — categoriile de dovezi

Cercetarea a arătat că declaraţiile făcute atât de Ellen White cât şi de ceilalţi scriitori se împart, în mod natural, în cinci categorii:

  1. Cele mai puternice declaraţii, care folosesc cuvintelenatura păcătoasă sau natura căzută pentru a descrie natura umană a lui Isus.

El a luat asupra Sa natura noastră păcătoasă. – Ellen White, RH 15/12/96

El a luat asupra Sa natura umană căzută, suferindă, degradată şi mânjită de păcat. – Ellen White, YI 20/12/1900

El S-a umilit […] luând asupra Sa natura umană căzută. – C.T. Ellingston, RH 29/12/10

În umanitatea Sa, Hristos a fost părtaş la natura noastră păcătoasă, căzută. – Bible Readings for the Home Circle, p. 115

  1. Declaraţii care nu folosesc termeniipăcătoasă sau căzută, ci echivalenţe incontestabile:

[…] Hristos a luat asupra Sa neputinţele umanităţii degenerate. – Ellen White, ST 03/12/02

Hristos a unit în realitate natura ofensatoare a omului cu natura Sa fără păcat. – Ellen White, RH 17/07/1900

Aşa cum a fost Isus în carne omenească, aşa vrea Dumnezeu să fie şi urmaşii Săi. – Ellen White, ST 1/04/97

Da, cititorule, binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu […] a accep­tat să locuiască într-o carne cu aceleaşi dorinţe pe care le ai şi tu în carnea ta. – J.H. Durland, ST 26/09/95

  1. Declaraţii care variază de la a fi greu de înţeles la a fi complet lipsite de sens, dacă Îi sunt aplicate lui Hristos în natura lui Adam cel necăzut:

Hristos a declarat: Nu voi încălca niciun singur principiu al naturii umane. – Ellen White, Ms. 65, 1899

Un înger nu ar fi ştiut cum să simpatizeze cu omul căzut, dar […] Isus poate fi mişcat de toate neputinţele noastre. – Ellen White, RH 1/10/89

El a fost supus slăbiciunilor umanităţii. – Ellen White, ST 22/04/97

Ca orice copil al lui Adam, El Şi-a asumat consecinţele acţiunii legii eredităţii. – HLL, p. 49

Infinit superior faţă de Boaz în toate privinţele, totuşi El S-a aplecat pentru a se căsători cu rasa umană pierdută. – E. Farnsworth, ST 6/05/97

  1. Declaraţii care resping în mod specific ideea că Hristos a luat natura necăzută a lui Adam:

În pustie, Domnul Hristos nu S-a aflat într-o poziţie mai favorabilă pentru a suporta ispitele lui Satana, decât s-a aflat Adam, când a fost ispitit în Eden. Fiul lui Dumnezeu S-a umilit şi a luat natura omului, după ce neamul omenesc rătăcise patru mii de ani de la Eden, iar această natură căzuse din starea iniţială de curăţie şi neprihănire. – Ellen White, RH 28/07/74

Natura Sa umană a fost creată; ea nu avea nici măcar puteri îngereşti. A fost umană, identică cu a noastră. – Ellen White, Ms. 94, 1893

Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinţă aproape fără margini ca să ia natura omului chiar şi atunci când Adam se afla în Eden, nevinovat. Dar Isus a luat corp omenesc atunci când rasa umană fusese slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil al lui Adam, El Şi-a asumat consecinţele acţiunii legii eredităţii. Care erau consecinţele acestea, se poate vedea în istoria strămoşilor Săi pământeşti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca să împartă cu noi grijile şi ispitele şi să ne dea o pildă de o viaţă fără păcat. – Ellen White, HLL, p. 49

Al doilea Adam nu a venit în starea în care se afla primul Adam când a căzut, ci în starea în care se afla omenirea după patru mii de ani de degradare […] – A.T. Jones, RH 18/02/96

El nu a venit în această lume luând asupra Sa condiţia lui Adam, ci S-a coborât mai jos pentru a-l cunoaşte pe om aşa cum este el, slăbit de păcat, mânjit de propriile fărădelegi. – Stephen Haskell, ST 2/04/96

  1. Declaraţii care, conform principiilor hermeneuticii, ar fi putut fi incluse, dar au fost atât de numeroase încât am fost copleşit demulţimea dovezilor, astfel că am disperat compilându-le sau chiar numărându-le. Expresia „Şi-a înveşmântat divinitatea în natura umană” apare atât de frecvent în scrierile lui Ellen White, încât unui cercetător i-ar lua luni întregi să compileze toate apariţiile acestei exprimări. Iar conform principiilor hermeneuticii (regulile dovezilor), că declaraţiile unui scriitor trebuie clarificate prin alte declaraţii ale aceluiaşi scriitor, ar trebui să ne întrebăm de fiecare dată când vedem această expresia: „La care natură umană se referă? Căzută sau necăzută?”

Datorită frecvenţei cu care ea îşi arată clar poziţia faţă de acest subiect, regulile dovezilor ne obligă să răspundem „căzută”, prin urmare:

Hristos a venit în asemănarea cărnii păcătoase, înveş­mân­tân­du-Şi divinitatea în natura umană. – ST 11/04/95

Nu suntem îndreptăţiţi să atribuim nicio altă semnificaţie cuvintelor ei, întrucât ea niciodată nu ne-a oferit vreo altă semnificaţie.

Oricum, sarcina de a compila toate apariţiile acestei expresii — „Şi-a înveşmântat divinitatea în natura umană” — este prea mare pentru mine. Poate altcineva îşi va lua sarcina de a face acest lucru.

Acelaşi principiu se aplică şi celor câteva citate care au fost incluse şi care fac referire la natură în general, cele în care Ellen White declară pur şi simplu că Hristos a luat „natura umană” sau „natura noastră.” Deoarece aceste expresii se găsesc adesea într-un context care descrie în mod clar acea natură ca fiind căzută, şi niciodată într-un context care o descrie ca fiind o natură necăzută, regulile hermeneuticii ne permit să le includem ca dovezi. Oricum, aceasta ar fi crescut foarte mult mărimea acestei lucrări; aşadar, din motive de concizie, am inclus doar o parte reprezentativă din aceste declaraţii cu caracter general. (Comparaţi folosirea termenilor sabat şi zecime în Scriptură. Definiţia dată pentru unele întrebuinţări se aplică la toate celelalte.)

Privitor la prezentarea dovezilor, am ales să le organizez pe ani, mai degrabă decât pe categorii. Mi s-a părut că ar fi mai uşor pentru student să găsească anumite dovezi, în cazul în care va fi interesat. Această organizare serveşte şi la ilustrarea paralelei strânse dintre modul de gândire al lui Ellen White şi al celorlalţi care au editat şi au scris pentru The Review and Herald, The Signs of the Times şi alte reviste adventiste. Această legătură aproape că ar putea fi numită simbiotică. Indiferent ce a scris ea, ei au repetat cu exactitate, atât în ce priveşte subiectul, cât şi argumentele de susţinere. Iar din câte am descoperit eu, ea nu s-a simţit niciodată inconfortabil cu declaraţiile lor puternice despre natura lui Hristos.

Recunosc faptul că utilizarea frecventă a punctelor de suspensie […] este supărătoare, însă nu am avut timp să copiez materiale mai extinse. În consecinţă, atât pasajele biblice folosite pentru a sprijini poziţia scriitorului cât şi bogăţia raţionamentului utilizat au mult de suferit din acest motiv.

Din motive de consecvenţă am scris cu majusculă toate pronumele refe­ri­toare la Dumnezeire, indiferent dacă scriitorii originari au făcut acest lucru sau nu.

Toate sublinierile sunt făcute de mine, dacă nu este specificat altceva.

Oricât de simplă ar putea părea, numărarea declaraţiilor a fost de fapt puţin complicată, întrucât acestea au variat de la simple la complexe şi com­puse, cu unele afirmaţii care uneori apar într-un singur articol sau chiar într-un singur paragraf.

În final, am decis să urmăresc pe cât de mult posibil intenţia aparentă a autorului. Dacă a doua sa declaraţie părea că este doar o extindere sau lămurire a celei dintâi, nu a fost luată în considerare separat. Însă, dacă a doua sau următoarele declaraţii lăsau impresia că sunt destinate să reafirme forţa sau importanţa ideii exprimate anterior, acestea au fost luate în consi­de­rare separat. În acest sens, mi-am propus să mă conformez cât de mult posibil scopului autorului, dar trebuie recunoscut că unele diferenţe de rezultat sunt de aşteptat, întrucât alţi cercetători au efectuat numărătoarea diferit.