Epilog
Copiază link

Epilog

Nu este pentru prima oară când Biserica Adventistă a trebuit să se confrunte cu o problemă teologică serioasă. Niciuna dintre doctrinele bisericii n-au fost adoptate fără un studiu stăruitor, atent și uneori după perioade lungi de discuții, cercetări și rugăciune. Comparând convingerile divergente, pionierii au fost în stare să respingă concepțiile teologice eronate moștenite în timp de la diferitele tradiții creștine și să stabilească clar adevărurile biblice așa cum au fost descoperite de Scripturi.

Pentru a realiza această sarcină, principiul aplicat a fost același ca și cel aplicat de către Reformatori - Sola Scriptura. Biblia și numai Biblia trebuie să fie crezul nostru... Omul este supus greșelii dar Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil... Să înălțăm steagul pe care stă scris Biblia, regula noastră de credință și disciplină.[1] Acesta a fost fundamentul pe care au fost întemeiate credințele fundamentale ale Bisericii Aventiste.

Când a fost discutată problema Îndreptățirii prin credință la Minneapolis în anul 1888, Ellen White a considerat necesar să amintească delegaților despre singura metodă pentru rezolvarea problemei doctrinare. Să ne luăm Bibliile și cu rugăciune umilă și un spirit dispus să învețe să venim la marele Învățător... Trebuie să cercetăm Scripturile pentru dovezile adevărului... Toți cei care respectă Cuvântul lui Dumnezeu așa cum stă scris, toți acei care fac voia Lui cât pot mai bine vor cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu... Orice altă cale nu este calea lui Dmnezeu și va crea confuzie.[2]

Din cauză că Biserica nu a ținut totdeauna cu strictețe la această metodă în cercetarea adevărului, ea suferă astăzi într-o regreabilă stare de confuzie cu privire la hristologie. Urmarea inevitabilă este că și acum apare aceeași confuzie în ceea ce privește Îndreptățirea prin credință.[3] A venit timpul să recunoaștem seriozitatea situației și să constituim un grup de studiu cu scopul precis al cercetării profunde, în diferitele aspecte teologice și istorice, a hristologiei.

Acest studiu n-a fost întreprins pentru a escalada o contoversă care, din nefericire, și-a primit deja plata. Scopul nostru este pur și simplu să facem cunoscut învățătura unanimă a pionierilor bisericii, încă de la primele începuturi și până în anii 1950, precum și diferitele interpretări oferite de autorii adventiști. Obiectivitatea în acest demers cere o înțelegere a întregii istorii legate de aceasta. Sfatul lui Ellen White, ale cărei scrieri sunt în centrul contrversei, ar trebui urmat cu grijă dacă vrem ca în cele din urmă să ajungem la unitate: Toți să-și dovedească poziția din Scripturi și să-și susțină fiecare punct pe care-l pretind ca adevăr din Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.[4]

De la momentul redactării acestei lucrări despre hristologia adventistă, limitată la primii 150 de ani ai Bisericii (1844-1994), au mai fost publicate cărți care pot ajuta la elucidarea acestei profunde dileme.[5] Fiecare din aceste cărți aduc o contribuție semnificativă la această discuție,  în ciuda punctelor de vedere opuse care mențin confuzia.

Este important să ne reamintim declarația lui Kenneth Wood: Înainte ca Biserica să poată proclama cu putere în lume ultima solie de avertizare, trebuie să se unească cu privire la adevărul despre natura umană a lui Hristos.[6] Este nevoie să repetăm iar și iar pasajul inspirat: Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanțul de aur care leagă sufletele de Hristos și prin Hristos de Dumnezeu. Acesta ar trebui să fie studiul nostru cotinuu.[7]

 

[1] E. White, Mărturii Selectate, vol. 1, p. 416

[2] Idem., Manuscris 15,1888.

[3] Martin Weber, Cine deține adevărul, 1994

[4] Ellen White, Evangelism, p. 256.

[5] LeRoy A. Moore, Adventism in Conflict: Resolving the Issues That Divide Us, 1995, vezi mai ales pp. 145-157; Woodrow W. Whidden, Ellen White on Salvation: A Chronological Study, 1995, vezi mai ales pp. 57-65; Jack Sequeira, Saviour of the World. The Humanity of Christ in the Light of the Everlasting Gospel, 1996; Woodrow W. Whidden, Ellen White on the Humanity of Christ, 1997.

[6] Kenneth H. Wood, în prefața la prezenta carte

[7] Ellen White, Mărturii Seectate, vol. 1, p. 244.