TUG (Teologia Ultimei Generații) poate fi studiată în mai multe moduri. O parte dintre acestea sunt enumerate mai jos:
Omul a fost creat ca să trăiască şi nu ca să moară; a fost sortit reuşitei şi nu eşecului. Dar în momentul căderii în păcat, firea sa a fost degenerată în mod dramatic, aşa că el se naşte cu slăbiciuni şi înclinaţii către păcat. În firea decăzută a omului există prea puţină înclinație de a-L căuta pe Dumnezeu şi adevărul Său.
Bărbaţii şi femeile vor fi pierduţi datorită deciziilor personale, nu din cauza faptului că s-au născut cu firi degenerate.
Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu, pe care El a luat inițiativa de a-l aduce la îndemâna omului. Harul Lui este trimis în căutarea noastră încă înainte să ne dăm seama de nevoia noastră.
Nimic din ceea ce facem în umblarea creştină nu ne aduce vreun merit în ceea ce priveşte mântuirea noastră.
Îndreptățirea este calea lui Dumnezeu de a-i socoti pe oameni neprihăniți şi de a-i face astfel, în mod simultan. Prin faptul că îl declară neprihănit pe om, Dumnezeu nu scrie vreo ficțiune. Umblarea ucenicului este continuă şi, prin procesul de sfinţire, caracterul lui Hristos este reprodus în noi în mod desăvârșit. Atât îndreptățirea cât şi sfinţirea sunt lucrarea lui Dumnezeu, ambele fiind necesare şi determinante pentru mântuire.
Ascultarea este o condiţie şi o cerinţa permanentă pentru mântuire.
În timpul şederii Sale pe pământ, Isus, care a fost și rămâne Dumnezeu din veșnicii a renunţat la o parte din puterile Sale dumnezeieşti şi a trăit ca un om în trup păcătos printre oamenii cu trupuri păcătoase. El nu a venit printre noi pentru a da ascultarea unui Dumnezeu mai mic unui Dumnezeu mai mare, ci a venit ca un om care ascultă Legea cea Sfântă a lui Dumnezeu. El ar fi putut să-şi recapete acele puteri în orice moment, dar de dragul nostru a ales să trăiască aşa cum trăim noi.
Isus nu a vindecat nimic din ce nu şi-a asumat. El a preluat umanitatea noastră degenerată şi a fost ispitit atât din exterior cât şi din interiorul fiinţei Sale. Chiar dacă a putut alege să păcătuiască, El nu a făcut-o. Astfel, întreaga viaţă pe care Isus a dus-o pe pământ este cea pe care o vom trăi şi noi de îndată ce vom fi pecetluiţi. Chiar după ce timpul de probă s-a terminat, puterea şi prezenţa Sa continuă să-i influenţeze pe cei care Îl urmează. Astăzi, El le oferă experienţa victoriei prezente şi complete asupra păcatului.
Ispăşirea făcută de Isus a fost promisă în Eden. Lucrarea Sa de ispășire a început odată cu întruparea şi mai apoi moartea Sa ca Înlocuitor al nostru pe cruce. El a înviat din morţi şi a mers la ceruri în anul 31 e.n. pentru a ne reprezenta în faţa Tatălui care a primit sacrificiul Său pentru noi. Prin acel sacrificiu noi putem fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu de îndată ce acceptăm darul iertării şi al curăţirii sufletului de la El. În anul 1844 e.n. El a intrat în a doua cameră a sanctuarului ceresc începând ultima fază a ispăşirii. Astăzi Isus face ispăşirea finală.
Nici Luther şi nici adventiştii mileriţi care trăiau în 1844 nu au finalizat Reforma şi nici nu au înţeles mesajele îngerului din capitolele 14 şi 18 din Apocalipsa. Curăţirea sanctuarului ceresc este legată de curăţirea şi purificarea vieții oamenilor de pe pământ. Sanctuarul va fi curăţit atunci când Dumnezeu va avea un popor atât de întemeiat în adevăr încât aceștia nu vor mai fi niciodată clintiți înspre a se îndoi de El sau a neglija vreo datorie cunoscută. Torentul de păcate ce aveau nevoie de iertare este uscat. Hristos rămâne cu cei ce L-au ales. Sfântul Duh ne dă putere să fim ascultători chiar şi după ce slujba iertării s-a încheiat.
A doua venire a lui Isus ar fi putut avea loc în timpul generaţiei care a proclamat mesajele de la 1844, dar aceleaşi păcate care au ţinut Israelul antic departe de țara făgăduinţei au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. Necredinţa, spiritul lumesc, neconsacrarea şi dezbinarea din interiorul poporului declarat al lui Dumnezeu ne-au făcut să rămânem în această lume plină de păcate şi jale atât de mult timp.
Cerul ne-a împuternicit să grăbim venirea lui Isus trăind vieți consacrate, care-L reflectă pe Hristos. Dumnezeu va aştepta maturizarea caracterului creştin într-un număr semnificativ de oameni, fiind o condiție principală care va determina evenimente ca: ploaia târzie, marea strigare, sigilarea şi legea duminicală, care la rândul lor vor influența momentul când timpul de probă pentru lume se va încheia şi astfel se va influența timpul celei de a doua veniri.
Fiind mai mult decât o culegere de declaraţii judiciare, Evanghelia este în primul rând preocupată să spună adevărul despre Dumnezeu ca fiind Cel mai bun Prieten al nostru. El este preocupat mai mult de vindecarea noastră decât de hotărârile legale. În marea controversă, martorii lui Dumnezeu spun povestea eliberării lor.
În pofida insubordonării din trecut, noi credem ca Dumnezeu este gata sa lucreze printr-un popor de oameni pocăiţi. El îi foloseşte pe Adventiştii de Ziua a Şaptea pentru a pregăti înălțarea la ceruri pe cei care doresc acest lucru. Nu este necesar nici un articol nou de credință în doctrinele fundamentale pentru a propovădui Teologia Ultimei Generații. Când Adventiştii vor îmbrățișa adevărul pe care ei îl au acum, vor fi asemenea celor cinci fecioare înţelepte. Adevărurile Adventiste, înflăcărate de puterea transformatoare a Duhului Sfânt va da naştere luminii ce va spune lumii: “Iată-L pe Dumnezeul vostru!” Caracterul lui Dumnezeu va fi descoperit mai clar și mai cuceritor decât oricând înainte pe planeta Pământ de către cei care Îl urmează pe Hristos. Va fi momentul deciziei pentru toţi, de oriunde ar fi ei.