†

„Noi avem obligaţia de a proclama cu credincioşie întregul sfat al lui Dumnezeu. Să nu facem mai puţin evidente adevărurile speciale care ne-au separat de lume şi ne-au făcut să fim ce suntem, căci ele sunt pline de însemnătate pentru interesele veşnice. Dumnezeu ne-a dat o lumină cu privire la evenimentele care se desfăşoară acum, în ultima rămăşiţă de timp, iar noi trebuie să vestim adevărul în lume atât în scris, cât şi prin vorbire, nu într-o modalitate timidă şi lipsită de viaţă, ci printr-o demonstrare a Duhului şi a puterii lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru pastori şi slujitorii evangheliei, 470.

†

„Înaintea universului s-a prezentat lămurit jertfa cea mare făcută de Tatăl şi de Fiul în favoarea omului. A venit ceasul când Hristos Îşi ocupă poziţia de drept şi este preamărit mai presus de domnii şi de puteri şi de orice nume ce se poate da. Pentru bucuria care-I era pusă înainte — ca să aducă multe suflete la slavă — a suferit El crucea şi a dispreţuit ruşinea. Şi pe cât de neînţeles de mari au fost durerea şi ruşinea, cu mult mai mari sunt bucuria şi slava. El priveşte asupra celor răscumpăraţi, înnoiţi după chipul Său, toate inimile purtând pecetea desăvârşită a divinului, toate feţele reflectând asemănarea cu Împăratul lor. El vede în ei rezultatul muncii sufletului Său şi este mulţumit. Apoi, cu un glas care mişcă mulţimile celor drepţi şi ale celor nelegiuiţi, El declară: «Iată răsplata pentru sângele Meu. Pentru aceştia am suferit, pentru ei am murit, ca să locuiască înaintea Mea în veacurile veşnice». Iar din gura celor îmbrăcaţi în haine albe din jurul tronului se înalţă cântecul de laudă: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!» (Apocalipsa 5:12).” – Tragedia veacurilor, 671.

†

„Cu toate că Satana a fost constrâns să recunoască dreptatea lui Dumnezeu şi să se plece înaintea supremaţiei lui Hristos, caracterul lui rămâne neschimbat. Spiritul de răzvrătire izbucneşte iarăşi ca un torent puternic. Plin de furie, se hotărăşte să nu abandoneze lupta cea mare. A venit timpul pentru o luptă disperată, finală, împotriva Împăratului cerului. Se aruncă în mijlocul supuşilor lui şi încearcă să-i inspire cu propria furie, ridicându-i pe loc la luptă. Dar dintre toate milioanele pe care le-a amăgit la răscoală nu este niciunul care să-i recunoască supremaţia. Puterea lui este sfârşită. Cei nelegiuiţi sunt plini de aceeaşi ură faţă de Dumnezeu pe care o inspiră Satana; dar ei văd că situaţia lor este deznădăjduită, că nu pot birui în lupta împotriva lui Iehova. Mânia lor se aprinde împotriva lui Satana şi a acelora care au fost agenţii lui în amăgire şi, cu o furie demonică, se întorc împotriva lor.” – Idem.

†

„În viaţa aceasta, abia începem să înţelegem subiectul minunat al mântuirii. Cu înţelegerea noastră mărginită, putem aprecia foarte corect ruşinea şi slava, viaţa şi moartea, dreptatea şi mila, care se întâlnesc la cruce; totuşi, cu cele mai ascuţite puteri mintale, nu putem prinde adevărata lor însemnătate. Lungimea şi lăţimea, adâncimea şi înălţimea iubirii răscumpărătoare sunt înţelese prea slab. Planul de Mântuire nu va fi deplin înţeles nici chiar atunci când cei răscumpăraţi vor vedea aşa cum sunt văzuţi şi vor cunoaşte aşa cum sunt cunoscuţi, însă, de-a lungul veacurilor veşnice, adevărul se va descoperi continuu în faţa minţilor uimite şi încântate. Cu toate că necazurile, durerile şi ispitele pământului sunt terminate, iar cauza îndepărtată, poporul lui Dumnezeu va avea totdeauna o cunoaştere lămurită, inteligentă, a ceea ce a costat mântuirea lor.” – Idem, 651.

†

„Crucea lui Hristos va fi ştiinţa şi cântecul mântuiţilor în toată veşnicia. În Hristos cel slăvit Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Niciodată nu se va uita că El, a cărui putere a creat şi susţinut lumile nenumărate prin vastele domenii ale spaţiului, iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii şi serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută; ca să poarte vinovăţia şi ruşinea păcatului şi ascunderea feţei Tatălui, până când chinurile unei lumi pierdute I-au sfâşiat inima şi I-au zdrobit viaţa pe crucea de pe Calvar. Faptul că Făcătorul tuturor lumilor, Arbitrul tuturor destinelor, a trebuit să părăsească slava şi să Se umilească din dragoste pentru om va provoca totdeauna uimirea şi admiraţia Universului.”- Idem.

†

„Dacă vrei să fii un sfânt în cer, trebuie să fii un sfânt pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care ţi le formezi în viaţa de pe pământ nu vor fi schimbate prin moarte sau prin înviere. Veţi ieşi din mormânt cu aceeaşi fire pe care aţi manifestat-o în căminul şi în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută acum. Trăirea noastră de zi cu zi ne hotărăşte soarta. Defectele de caracter trebuie să fie regretate şi biruite prin harul lui Hristos şi, în această vreme de încercare, trebuie să ne formăm un caracter armonios, ca să putem fi pregătiţi pentru locuinţele de sus.” – Evenimentele ultimelor zile, 295.

†

„Întregul univers va fi martor cu privire la natura şi la urmările păcatului. Şi distrugerea lui totală, care la început ar fi provocat îngerilor frică, iar lui Dumnezeu dezonoare, va îndreptăţi acum iubirea Sa şi-I va restabili onoarea în faţa universului fiinţelor care-şi găseau plăcerea să facă voia Sa şi în a căror inimă este Legea Sa. Niciodată nu va mai fi păcatul. Cuvântul Domnului spune: «Nenorocirea nu vine de două ori» (Naum 1:9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana a declarat-o a fi un jug al robiei, va fi cinstită ca lege a libertăţii. O creaţiune încercată şi trecută prin experienţe nu va mai fi niciodată îndepărtată de la supunerea faţă de Acela al cărui caracter a fost deplin descoperit înaintea lor, ca fiind iubire nepătrunsă şi înţelepciune infinită.” – Tragedia veacurilor, 504.

†

„Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate prin creaţiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin domeniile spaţiului fără sfârşit. De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Idem, 678.

†

„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Nu pentru că ar fi necesar să-I vorbim despre noi, ci pentru a ne face capabili să Îl acceptăm. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El.” – Rugăciunea, 8.

†

„Noi avem privilegiul de a ne deschide inima şi de a lăsa lumina prezenţei lui Hristos să intre în ea. Fratele meu, sora mea, staţi în faţa luminii. Veniţi în prezenţa reală şi personală a lui Hristos, ca să puteţi exercita o influenţă înălţătoare şi înviorătoare. Credinţa voastră să fie puternică, statornică şi curată. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu să umple inima voastră. Când vă treziţi dimineaţa, îngenuncheaţi pe marginea patului şi cereţi-I lui Dumnezeu să vă dea puterea necesară pentru a îndeplini datoriile zilei şi pentru a înfrunta ispitele ei. Cereţi-I să vă ajute să aduceţi frumuseţea caracterului lui Hristos în lucrarea voastră. Cereţi-I să vă ajute să rostiţi cuvinte care le vor inspira speranţă şi curaj celor din jurul vostru şi vă vor aduce mai aproape de Mântuitorul.” – Idem, 9.

†

„Viaţa noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuie să primim continuu putere de la El, să ne împărtăşim din Pâinea vie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătă a vieţii şi să transmitem mai departe fără încetare comorile ei abundente. Dacă Îl păstrăm pe Domnul în atenţia noastră, îngăduind inimii noastre să-şi exprime mulţumirea şi laudele la adresa Lui, viaţa noastră religioasă îşi va păstra o stare de înviorare continuă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversaţii cu Dumnezeu, ca şi când am vorbi cu un prieten. El ne va descoperi tainele Sale în mod personal. Adesea, vom trăi un simţământ fericit al prezenţei Domnului Isus, şi inima ne va arde înăuntrul nostru, pe măsură ce Domnul ne va atrage tot mai aproape de El, stabilind o relaţie de comuniune cu noi, aşa cum a făcut cu Enoh. Când creştinul va trăi cu adevărat această experienţă, în viaţa lui se va vedea o simplitate, o umilinţă, o blândeţe şi o smerire a inimii, care le vor arăta tuturor celor cu care se va asocia, că a fost cu Isus şi că a învăţat de la El.” – Idem, 12.

†

„Rugăciunea este respiraţia sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui pentru a păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune directă cu Izvorul vieţii şi întăreşte vigoarea şi tonusul experienţei religioase. A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Însuşirile spirituale îşi pierd vitalitatea, iar experienţa religioasă va fi lipsită de sănătate şi vigoare” – Idem, 12.

†

„Rugăciunea zilnică este la fel de necesară pentru a creşte în har şi în viaţa spirituală, cum este hrana obişnuită pentru bunăstarea noastră fizică.” – Idem, 17.

†

„Mulţi dintre aceia care se străduiesc să asculte de poruncile lui Dumnezeu au puţină pace şi bucurie. Această lipsă în experienţa lor este urmarea faptului că nu şi-au exercitat credinţa. Ei se comportă ca şi cum ar trăi într-o ţară cu pământul sărat, într-o pustie pârjolită de soare. Ei cer puţin, în timp ce ar putea să ceară mult, pentru că făgăduinţele Iui Dumnezeu nu au nicio limită. Astfel de oameni nu reprezintă sfinţirea ce vine prin ascultarea de adevăr. Dumnezeu ar dori ca toţi fiii şi fiicele Sale să fie fericiţi, în pace şi ascultători. Prin exercitarea credinţei, cel credincios ajunge în posesia acestor binecuvântări. Prin credinţă poate fi împlinită orice lipsă a caracterului, poate fi curăţită orice pată, poate fi corectată orice greşeală şi poate fi dezvoltată orice însuşire aleasă. Rugăciunea este mijlocul rânduit de cer pentru a avea succes în lupta cu păcatul şi în dezvoltarea caracterului creştin. Influenţa divină, care vine ca răspuns la rugăciunea credinţei, va împlini în sufletul celui care se roagă tot ce a cerut el. Noi putem cere iertare pentru păcate, putem cere Duhul Sfânt, o fire asemenea lui Hristos, înţelepciune şi tărie pentru a face lucrarea Sa şi orice dar pe care El l-a promis, iar făgăduinţa este: «Veţi primi».” – Istoria faptelor apostolilor, 563-564.

†

„Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simţit nevoia de a Se ruga, cu atât mai mult noi, ca fiinţe muritoare şi slabe, ar trebui să simţim nevoia de a ne ruga zelos şi consecvent. Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiu nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna Iubirii Nemărginite. Este de mirare că ne rugăm aşa de puţin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reţinere şi lipsă de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea gândi îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei, care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ei gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuşi se roagă aşa de puţin şi au atât de puţină credinţă? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu bucurie şi simt plăcere să stea aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuşi fiii acestui pământ, care au aşa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par a fi mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale. Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. Şoaptele ispititoare ale vrăjmaşului îi amăgesc la păcat; şi toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu sunt aşa reticenţi şi lipsiţi de dispoziţia de a se ruga, ştiind că rugăciunea este cheia cu care mâna credinţei deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă şi fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători şi de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul mântuirii se străduieşte fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem obţine, prin rugăciuni stăruitoare şi credinţă, harul şi puterea de a rezista ispitei.” — Calea către Hristos, 93-94.

†

„Fiţi stăruitori şi sinceri. Rugăciunea fierbinte valorează mult. Luptaţi în rugăciune asemenea lui Iacov. Agonizaţi. Dacă, în grădină, Domnul Isus S-a rugat până când sudoarea I s-a făcut ca stropii mari de sânge, şi voi trebuie să faceţi un efort. Nu părăsiţi cămăruţa tainică până când nu vă simţiţi puternici în Dumnezeu, apoi vegheaţi şi, atâta vreme cât vegheaţi şi vă rugaţi, veţi putea rămâne netulburaţi, iar harul lui Dumnezeu va putea să se arate în voi.” — Mărturii, Vol. 1, 158.

†

„Strigaţi după Dumnezeu cu sinceritate şi cu o foame a sufletului. Luptaţi eu solii cereşti până când veţi avea biruinţa. Puneţi-vă toată făptura în mâinile Domnului: trup, suflet şi spirit şi hotărâţi-vă să fiţi slujitorii Săi iubitori şi consacraţi, conduşi de voinţa şi gândirea Sa şi pătrunşi de Duhul Său.” – Rugăciunea, 75.

†

„Cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre este o înviorare a adevăratei evlavii în rândurile noastre. Trebuie să depunem un efort stăruitor pentru a obţine binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este doritor să reverse binecuvântarea Sa asupra noastră, ci pentru că noi suntem nepregătiţi să o primim. Tată! nostru ceresc este mai doritor să le dea Duhul Său cei Sfânt celor ce Îl cer, decât sunt părinţii pământeşti doritori să le dea daruri bune copiilor lor. Cu toate acestea, lucrarea noastră este aceea de a ne mărturisi păcatul, de a ne umili, de a ne pocăi şi de a ne ruga stăruitor, îndeplinind astfel condiţiile pe care le-a pus Dumnezeu când a făgăduit că ne va da binecuvântarea Sa. Înviorarea spirituală trebuie să fie aşteptată numai ca răspuns la rugăciune.” – Solii alese, Vol. 1, 121.

†

„Asupra ucenicilor care aşteptau şi se rugau, Duhul Sfânt a venit cu o asemenea plenitudine, încât a cuprins fiecare inimă. Cel Infinit S-a manifestat cu putere în biserica Sa. Era ca şi cum această putere fusese zăvorâtă de veacuri, iar acum, Cerul se bucura de faptul că putea să reverse asupra bisericii bogăţiile harului Duhului Sfânt. Sub influenţa Duhului Sfânt, cuvintele de pocăinţă şi mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi profeţii. Cerul întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea fără egal şi de necuprins a iubirii. Cuprinşi de uimire, apostolii au exclamat: «Iată, aceasta este dragostea». Ei au ajuns să fie conştienţi de darul care le-a fost dat. Care a fost urmarea? Sabia Duhului, proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată în fulgerele cerului, şi-a croit drum prin necredinţă. Mii au fost convertiţi într-o zi.” – Istoria faptelor apostolilor, 38.

†

„Duhul Sfânt le este dat numai acelora care caută cu umilinţă pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea şi harul Său. Puterea Iui Dumnezeu aşteaptă să fie cerută şi primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogăţiile harului lui Hristos, iar El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.” – Hristos Lumina lumii, 673.

†

„Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă izvoarele apei vieţii. Fiecare trebuie să primească apa vie pentru el însuşi. Acum, în timpul ploii târzii, să ne rugăm cu inima smerită şi cu toată stăruinţa, pentru ca torentele harului să se poată revărsa peste noi. Să ne rugăm cu ocazia fiecărei adunări, să ne rugăm lui Dumnezeu să dea chiar acum sufletului nostru căldura şi umiditatea necesară germinării seminţei. În timp ce ne rugăm lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, El va realiza în noi blândeţea şi smerenia inimii, o dependenţă conştientă de El pentru a primi ploaia târzie care ne desăvârşeşte. Dacă vom cere cu credinţă binecuvântarea, o vom primi, aşa cum a făgăduit Dumnezeu.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 508.

†

„Rugaţi-vă neîncetat şi vegheaţi, lucrând în armonie cu rugăciunile voastre. Când vă rugaţi, încredeţi-vă în Dumnezeu. Este timpul ploii târzii, când Domnul va da o măsură bogată a Duhului Său. Fiţi plin de zel în rugăciune şi vegheaţi în Duhul Sfânt.” – Idem, 512.

†

„Dacă Mântuitorul oamenilor, cu puterea Lui divină, a simţit nevoia de rugăciune, cu cât mai mult ar trebui să simtă muritorii slabi şi păcătoşi nevoia de rugăciune fierbinte şi constantă! Când a fost atacat de ispita cea mai nemiloasă, Hristos nu a mâncat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu şi, prin rugăciune stăruitoare şi supunere desăvârşită faţă de voinţa Tatălui Său, a ieşit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul în aceste zile de pe urmă, mai presus de oricare altă categorie de creştini, trebuie sa-L imite pe Marele Model în rugăciune.” – Rugăciunea, 274.

†

„Aluatul evlaviei nu şi-a pierdut întru totul puterea. În timpul când pericolul şi descurajarea bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va geme şi va suspina pentru nelegiuirile ce au loc în ţară. Totuşi rugăciunile lor se vor înălţa îndeosebi pentru biserică, deoarece membrii ei se comportă aşa cum se comportă lumea. Rugăciunile stăruitoare ale acestui număr mic de credincioşi nu vor fi în zadar. Când Domnul va veni ca un răzbunător, El va veni, de asemenea, ca un protector al acelora care au păstrat credinţa în toată curăţia ei şi s-au păstrat pe ei înşişi neîntinaţi faţă de lume. Într-un timp ca acesta, Dumnezeu, deşi a avut multă răbdare cu ei a făgăduit sa-i răzbune pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte la El.” – Mărturii pentru comunitate, Vol. 5, 209-210.

†

„I-am văzut pe unii care, cu o credinţă puternică şi strigăte agonizante, se rugau de Dumnezeu. Feţele lor erau palide şi marcate de o profundă suferinţă, reflectând lupta lor interioară. Feţele lor exprimau fermitate şi o mare sinceritate; de pe frunţile lor cădeau stropi mari de transpiraţie. Din timp în timp, feţele li se luminau de semnele ce arătau aprobarea lui Dumnezeu, după care revenea privirea aceea solemnă, sinceră, hotărâtă. Îngeri răi îi înconjurau, aducând întuneric asupra lor, ca să-L ascundă pe Isus de privirile lor, pentru ca ochii să le fie atraşi de întunericul care îi înconjura şi să fie astfel determinaţi să nu aibă încredere în Dumnezeu şi să cârtească împotriva Lui. Unica lor siguranţă era de a-şi ţine privirile aţintite în sus. Îngeri ai lui Dumnezeu îi aveau în grijă pe cei din poporul lui Dumnezeu şi, pe măsură ce atmosfera otrăvită a îngerilor răi era împinsă cu insistenţă în jurul acestor persoane neliniştite, îngerii cereşti îşi agitau neîncetat aripile deasupra lor pentru a risipi negura groasă. În timp ce aceia care se rugau îşi continuau strigătele sincere, din timp în timp, o rază de lumină de la Isus venea asupra lor pentru a le încuraja inimile şi a le lumina feţele.

Am văzut că unii nu luau parte la această lucrare a rugăciunii agonizante. Păreau indiferenţi şi lipsiţi de griji. Ei nu se împotriveau întunericului din jurul lor, şi acesta îi învăluia ca un nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceştia şi au mers în ajutorul celor sinceri, care se rugau. Am văzut îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se să-i sprijine pe toţi aceia care se luptă din toate puterile să ţină piept îngerilor răi şi să se ajute singuri, făcând cu perseverenţă apel la Dumnezeu. Dar îngerii Săi i-au părăsit pe cei care nu făceau nici un efort să se ajute singuri; şi apoi nu i-am mai văzut.

Am întrebat care este înţelesul zguduirii pe care o văzusem şi mi s-a arătat că aceasta va fi provocată de mărturia directă, adusă de sfatul Martorului Credincios către laodiceeni. Aceasta îşi va face efectul asupra inimii celui ce o primeşte şi îl va face să înalţe stindardul şi să vestească fără ocoliş adevărul. Unii nu vor suporta mărturia directă. Ei se vor ridica împotriva ei, şi aceasta este ceea ce va provoca o zguduire în poporul lui Dumnezeu. Am văzut că nu s-a luat aminte nici pe jumătate la mărturia Martorului Credincios. Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii nu a fost apreciată la valoarea ei, dacă nu a fost chiar trecută întru totul cu vederea. Această mărturie trebuie să provoace o pocăinţă profundă; toţi cei ce o primesc cu adevărat se vor supune şi vor fi curăţiţi. Îngerul a spus: «Ascultă!» După puţin timp, am auzit o voce asemenea multor instrumente, toate răsunând în acorduri perfecte, dulci şi armonioase. Întrecea orice muzică auzită vreodată de mine, părând să fie plină de îndurare, compasiune şi de o bucurie înălţătoare, sfântă. Ea mi-a străbătut întreaga fiinţă.

Îngerul a spus: «Priveşte!» Atenţia mi-a fost apoi îndreptată către grupul teribil de zguduit pe care-l văzusem. Mi-au fost arătaţi cei pe care îi văzusem mai înainte plângând şi rugându-se cu un duh zdrobit. Detaşamentul de îngeri păzitori din jurul lor fusese dublat, iar ei erau îmbrăcaţi cu armură din cap până în picioare. Se mişcau într-o ordine desăvârşită, ca o companie de soldaţi. Feţele lor arătau conflictul teribil prin care trecuseră. Cu toate acestea, trăsăturile lor, marcate de o mare suferinţă interioară, străluceau acum de lumina şi slava cerului. Ei obţinuseră biruinţa, şi aceasta îi umpluse de cea mai adâncă recunoştinţă şi bucurie sfântă.

Acest grup scăzuse ca număr. Unii fuseseră zguduiţi, căzuseră în afară şi rămăseseră pe drum. Cei nepăsători, indiferenţi – care nu se alăturaseră celor care puneau preţ pe biruinţă şi mântuire într-atât, încât să se roage cu perseverenţă şi durere pentru a o primi – nu au obţinut victoria şi au fost lăsaţi în urmă, în întuneric, iar locurile lor au fost imediat ocupate de alţii, care s-au prins de adevăr şi au completat rândurile. Îngerii răi făceau încă presiuni asupra lor, dar nu puteau avea nici o putere asupra lor.

I-am auzit pe cei îmbrăcaţi în armură rostind răspicat adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulţi fuseseră legaţi; unele soţii de soţii lor şi unii copii de părinţii lor. Cei sinceri, care au fost opriţi să asculte adevărul, s-au prins acum cu nerăbdare de el. Toată teama pe care o aveau faţă de rudele lor dispăruse şi numai adevărul era înălţat înaintea lor. Flămânziseră şi însetaseră după adevăr, care le era mai drag şi mai preţios decât viaţa. Am întrebat ce anume provocase această mare schimbare. Un înger a răspuns: «Este ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului, marea strigare a celui de-al treilea înger».

O mare putere îi însoţea pe aceşti aleşi. Îngerul a spus: «Priveşte!» Atenţia mi-a fost îndreptată către cei răi sau necredincioşi. Erau cu toţii agitaţi. Erau turbaţi de mânie pentru că zelul şi puterea poporului lui Dumnezeu crescuseră. Tulburarea, încurcătura era la tot pasul. Am văzut cum se luau măsuri împotriva grupului care avea lumina şi puterea lui Dumnezeu. Întunericul s-a îndesit în jurul lor; cu toate acestea, ei stăteau neclintiţi, aprobaţi de Dumnezeu şi încrezători în El. I-am văzut încurcaţi; apoi, i-am auzit strigând cu sinceritate către Dumnezeu. Strigătul lor nu înceta nici ziua, nici noaptea: «Voia Ta, o, Doamne, să se facă! Dacă aceasta poate slăvi Numele Tău, deschide o cale de scăpare pentru poporul Tău! Izbăveşte-ne de păgânii care ne împresoară. Au hotărât să ne omoare; dar braţul Tău poate aduce mântuirea.» Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aminti. Toţi păreau să aibă un simţământ profund al nevredniciei lor şi manifestau o supunere totală faţă de voinţa lui Dumnezeu; totuşi, asemenea lui Iacov, fiecare, fără excepţie, se ruga cu seriozitate şi se lupta pentru izbăvire.

Curând după ce aceştia îşi înălţaseră strigătul puternic, îngerii, plini de milă, au dorit să meargă să-i salveze. Însă un înger comandant, înalt, nu i-a lăsat. A spus: «Voia lui Dumnezeu nu s-a împlinit încă. Ei trebuie să bea din această cupă. Trebuie să fie botezaţi cu acest botez.»}

La scurt timp, am auzit glasul lui Dumnezeu, care a făcut să se cutremure cerurile şi pământul. S-a produs un mare cutremur de pământ. Peste tot se prăbuşeau clădiri. Am auzit apoi un strigăt de biruinţă, puternic, melodios şi clar. M-am uitat la grupul care, nu cu mult timp în urmă, se afla în necaz şi robie. Captivitatea lor luase sfârşit. O lumină deosebită strălucea asupra lor. Cât de frumoşi arătau atunci! Toate semnele grijilor şi oboselii dispăruseră şi pe toate feţele se puteau vedea sănătatea şi frumuseţea. Vrăjmaşii lor, păgânii care îi înconjurau, au căzut ca morţi; nu au putut îndura lumina care strălucea asupra celor izbăviţi, sfinţi. Această lumină şi slavă au rămas asupra lor până când Isus a fost văzut pe norii cerului, şi grupul celor credincioşi, încercaţi, a fost preschimbat într-o clipă, într-o clipire din ochi, dintr-o slavă în alta. Şi mormintele s-au deschis, iar sfinţii au ieşit îmbrăcaţi în nemurire, strigând: «Biruinţă asupra morţii şi a mormântului»; şi, împreună cu sfinţii aflaţi în viaţă, au fost luaţi pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce strigăte pline de armonie, de slavă şi biruinţă ieşeau de pe buzele nemuritoare ale tuturor.” – Scrieri timpurii, 269-272.

†

„Dar în preajma încheierii secerişului pământului, este făgăduită o revărsare deosebită a Duhului Sfânt care va pregăti biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Duhului este asemenea revărsării ploii târzii; şi, în vederea acestei înnoite puteri, creştinii trebuie să înalţe cererile lor la Domnul secerişului «în timpul ploii târzii». Drept răspuns, «Domnul urneşte norii plini de fulgere şi vă trimite o ploaie îmbelşugată». «El vă va da ploaie, … vă va trimite ploaie timpurie şi târzie» (Zaharia 10:1, Ioel 2:23).” – Faptele apostolilor, 55.

†

„Dar, atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creşteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerişului. Dacă ei nu menţin lămpile lor pregătite şi arzând, nu vor putea primi o înnoită măsură a harului în vreme de deosebită nevoie. Numai aceia care primesc mereu noi şi proaspete măsuri de har vor avea putere potrivită cu nevoile lor zilnice şi capacitatea de a folosi această putere. În loc să privească spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebită cu putere spirituală, să primească o destoinicie miraculoasă pentru câştigarea de suflete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca să-i facă vase potrivite pentru a fi folosite de El. Ei trebuie să desăvârşească zilnic ocaziile de slujire ce stau la îndemâna lor. Zilnic, ei trebuie să dea mărturie pentru Domnul oriunde ar fi, fie în preocupările mărunte ale vieţii de cămin, fie într-un domeniu de folosinţă publică.” – Idem.

†

„Aceste evenimente trebuie să se repete chiar cu şi o mai mare putere. Revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a fost Ploaia Timpurie, dar Ploaia Târzie va fi mult mai abundentă. Duhul Sfânt aşteaptă să fie cerut şi primit. Domnul Hristos trebuie să fie din nou descoperit în toată plinătatea Sa prin puterea Duhului Sfânt. Atunci, oamenii vor înţelege mai bine valoarea Mărgăritarului de preţ şi vor spune împreună cu apostolul Pavel: «Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos, Isus, Domnul meu.» (Filipeni 3:7-8).” – Parabolele Domnului Hristos, 121.

†

„În timp ce ne rugăm lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, El va realiza în noi blândeţea şi smerenia inimii, o dependenţă conştientă de El pentru a primi ploaia târzie care ne desăvârşeşte. – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 507.

†

„Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum «ploaia timpurie» a fost dată, prin revărsarea Duhului Sfânt, la începutul predicării Evangheliei pentru a face posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa «ploaia târzie» va fi dată la încheierea ei pentru coacerea recoltei.” – Tragedia veacurilor, 611.

†

„Ploaia târzie care maturizează recolta reprezintă harul spiritual care pregăteşte biserica pentru venirea Fiului omului. Totuşi, dacă ploaia timpurie nu a avut loc, nu va fi viaţă, firul verde nu va răsări. Prin urmare, dacă stropii ploii timpurii nu şi-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă nicio sămânţă la desăvârşire.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 506.

†

„Numai aceia care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exemplificarea virtuţilor creştine, nu vom recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne şi nici nu o vom primi.” – Idem.

†

„Solia îngerului al treilea se intensifică într-o mare strigare, iar voi nu trebuie să simţiţi că aveţi libertatea de a neglija datoria prezentă şi să continuaţi a cultiva ideea că veţi primi o mare binecuvântare cândva, pentru a fi pregătiţi pentru rouă cerească şi pentru căderea ploii târzii, deoarece ploaia târzie va veni, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet curăţat de orice întinare. Lucrarea noastră pentru astăzi este să-I supunem sufletul Domnului Hristos, ca să fim pregătiţi pentru timpul înviorării care vine de la faţa Domnului nostru — pregătiţi pentru botezul cu Duhul Sfânt” – Evanghelizare, 702.

†

„Nu trebuie să ne facem griji cu privire la ploaia târzie. Tot ce avem de făcut este să ne păstrăm vasul curat şi gata să fie umplut, pregătit pentru primirea ploii cereşti, rugându-ne fără încetare:„Fă să cadă ploaia târzie în vasul meu! Fă ca lumina slăvitului înger care se alătură îngerului al treilea sa strălucească asupra mea, dă-mi şi mie o parte în lucrare, fă-mă să vestesc solia, ajută-mă să fiu împreună lucrător cu Isus!”. Căutându-L în felul acesta pe Dumnezeu, daţi-mi voie să vă spun că, prin harul Său, El vă va ajuta să fiţi gata în orice timp.” – Evenimentele ultimelor zile, 194.

†

„Să nu credeți că veți fi găsiți ca vase pentru slavă în timpul ploii târzii, ca să primiți slava lui Dumnezeu, dacă vă înălțați sufletele în deșertăciune, vorbind lucruri stricate, nutrind în taină rădăcinile de amărăciune aduse de la Conferința de la Minneapolis. Fața încruntată a lui Dumnezeu se va întoarce spre oricine nutrește și alimentează aceste rădăcini de disensiune și posedă un spirit atât de neasemănător cu Spiritul lui Isus” – Materialele 1888, 442.

†

„Putem fi siguri că atunci când Duhul Sfânt va fi revărsat, aceia  care nu au primit și nu au apreciat ploaia timpurie nu vor vedea sau înțelege valoarea ploii târzii.” – Materialele 1888, 1501.

†

„Ploaia târzie va veni asupra acelora care sunt curați […].” – Mărturii nepublicate, 3.

†

„Poporul ales al lui Dumnezeu și-a pierdut dragostea dintâi. Fără aceasta, întreaga lor mărturisire de credință nu va salva un suflet de la moarte. […] Când poporul lui Dumnezeu își va smeri sufletul înaintea Lui, în mod individual căutând cu toată inima Duhul Său, se va auzi de pe buze umane o așa mărturie cum este cea prezentată în Scripturi – «După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.»” – Extras din Mărturia dată pe 30 august, 1892 la sesiunea Conferinței Generale, publicat în General Conference Daily Bulletin, 31 ianuarie, 1893.

†

„Inima obișnuită nu trebuie să aducă în lucrarea lui Dumnezeu principiile ei pătate și corupte. Nu trebuie să existe nicio ascundere a principiilor credinței noastre. Solia îngerului al treilea trebuie vestită de poporul lui Dumnezeu. Ea va crește și va deveni o mare strigare.” – Manuscript Releases, Vol. 9, 212.

†

„Fericiți sunt ochii care au văzut lucrurile care au fost privite în 1843 și 1844. Mesajul a fost dat. Și nu trebuie să existe nicio întârziere în repetarea mesajului, pentru că semnele timpului se împlinesc; lucrarea de încheiere trebuie făcută. O mare lucrare se va face într-un timp scurt. În curând, prin planul lui Dumnezeu va fi dată o solie care se va dezvolta într-o mare strigare. Atunci Daniel va sta în locul său de moștenire pentru a-și da mărturia.” – Manuscript Releases, Vol. 2, 20.

†

„Trebuie să depunem eforturi pentru a le prezenta celor din poporul nostru nevoile lucrării lui Dumnezeu şi pentru a le explica necesitatea de a folosi bunurile pe care li le-a încredinţat Dumnezeu în scopul înaintării lucrării Stăpânului, atât acasă, cât şi în străinătate. Dacă aceia care pot să ajute lucrarea din _____ nu sunt sensibilizaţi şi făcuţi să-şi înţeleagă datoria, ei nu vor recunoaşte strigătul cu glas tare al îngerului al treilea. Când lumina se va răspândi şi va lumina pământul, în loc de a veni în ajutorul Domnului, ei vor dori să restrângă lucrarea Sa în aşa fel încât să corespundă cu ideile lor înguste. Îngăduiţi-mi să vă spun că, în această lucrare finală, Domnul va lucra într-o modalitate foarte diferită de cursul firesc al lucrurilor şi pe o cale întru totul contrară vreunui plan omenesc. întotdeauna vor exista în mijlocul nostru unii care vor dori să aibă controlul asupra lucrării lui Dumnezeu şi să dicteze fiecare pas ce trebuie să fie făcut, în timp ce lucrarea înaintează sub conducerea acelui înger care se alătură îngerului al treilea în vestirea soliei ce trebuie să fie adresată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace prin care se va vedea că El este Cel ce preia conducerea în mâinile Sale. Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El pentru a aduce la îndeplinire lucrarea neprihănirii Sale. Cei care sunt consideraţi nişte lucrători buni vor trebui să se apropie de Dumnezeu şi vor avea nevoie de atingerea divină. Ei vor trebui să bea mai mult şi fără încetare din izvorul de apă vie, ca să poată înţelege lucrarea lui Dumnezeu în toate amănuntele. Lucrătorii pot să facă greşeli, dar trebuie să le acordaţi o şansă de a le repara şi să le daţi ocazia de a învăţa să fie prevăzători, lăsându-i să-şi coordoneze singuri lucrarea.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, 299.

†

„Aici este răbdarea sfinților: aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. Aceasta e solia dată de Dumnezeu pentru a fi vestită în marea strigare a îngerului al treilea.” – Pamphlets 086, 5-6.

†

„Dar timpul pentru a primi semnul fiarei, așa cum era prezis în profeție, nu a venit încă. Timpul de probă nu a venit încă. În fiecare biserică există creștini adevărați, și nici comunitatea Romano-Catolică nu face excepție. Nimeni nu este condamnat până când nu primește lumina și nu a văzut cerința poruncii a patra. Dar atunci când se va emite decretul impunând sabatul fals și când marea strigare a îngerului al treilea îi va avertiza pe oameni despre închinarea la fiară și la chipul ei, o linie va fi clar trasată între  fals și adevăr. Atunci, cei care continuă în călcarea de lege vor primi semnul fiarei pe frunțile și mâinile lor.”– Bible Trening School, 1 februarie 1913.

†

„Mi s-a arătat că reforma sănătății constituie o parte a soliei îngerului al treilea şi este tot atât de legată de aceasta precum este braţul de corpul omenesc. Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să avansăm în această mare lucrare. Pastorii şi membrii trebuie să lucreze în armonie. Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru marea strigare a celui de-al treilea înger. Credincioşii au de făcut o lucrare pentru ei înşişi, pe care nu ar trebui s-o lase pe seama lui Dumnezeu, ca El s-o facă pentru ei. El le-a lăsat lor această lucrare. Este o lucrare personală; unul nu o poate face pentru celălalt. «Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.» (2 Corinteni 7:1). Patima îmbuibării cu mâncare constituie păcatul predominant al acestui veac. Pofta pătimaşă îi face sclavi pe oameni, le întunecă minţile şi le abrutizează simţurile morale într-o asemenea măsură, încât adevărurile sfinte, înălţătoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinaţiile fireşti sunt cele care îi stăpânesc pe oameni.” – Mărturii, Vol. 1, 486.

†

„Rămăşiţa poporului lui Dumnezeu trebuie să fie un popor convertit. Prezentarea acestei solii trebuie să aibă drept urmare convertirea şi sfinţirea de suflete. Noi trebuie să simţim puterea Duhului lui Dumnezeu în această mişcare. Aceasta este o solie minunată, precisă; ea înseamnă totul pentru primitor şi trebuie să fie proclamată cu o strigare puternică. Trebuie să avem o credinţă sinceră, dăinuitoare, că solia aceasta va merge cu o importanţă sporită până la sfârşitul timpului.” – Mărturii, Vol. 9, 154.

†

„Când solia îngerului al treilea se dezvoltă şi ajunge o mare strigare, proclamarea ei va fi însoţită de o mare putere şi slavă. Feţele copiilor lui Dumnezeu vor străluci de lumină cerească.” – Mărturii, Vol. 7, 17.

†

„Atunci când se vor înteţi necazurile în jurul nostru, în rândurile noastre se va da pe faţă atât despărţire, cât şi unire. Unii dintre cei care astăzi sunt gata să ia armele de luptă, în vremuri de adevărată primejdie, vor da pe faţă faptul că ei nu au clădit pe stânca cea tare; ei vor ceda în faţa ispitei. Aceia care au avut multă lumină şi privilegii preţioase, dar pe care nu le-au folosit, sub un pretext sau altul, se vor depărta de noi. Pentru că nu au primit iubirea adevărului, ei vor fi prinşi în înşelăciunile vrăjmaşului; ei vor asculta de duhurile înşelătoare şi de învăţăturile demonilor şi se vor despărţi de credinţă. Dar, pe de altă parte, atunci când în adevăr se abate asupra noastră furtuna persecuţiei, oile adevărate vor auzi glasul adevăratului Păstor. Se vor depune eforturi pline de lepădare de sine pentru a scăpa pe cei pierduţi şi mulţi dintre cei care s-au despărţit de turmă se vor întoarce la Marele Păstor. Poporul lui Dumnezeu îşi va strânge rândurile şi vor prezenta lumii un front unit. În vederea primejdiei comune, lupta pentru supremaţie va înceta; nu va mai fi ceartă cu privire la cine să fie cel mai mare. Nici unul din adevăraţii credincioşi nu va spune: «Eu sunt al lui Pavel, sau al lui Apolo, sau al lui Chifa». Mărturia fiecăruia şi a tuturor va fi: «Mă agăţ de Hristos, mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal». În felul acesta, adevărul va fi adus în viaţa practică şi astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos, rostită chiar înainte de umilirea şi omorârea Lui: «Ca toţi să fie una, cum Tu Tată eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis» (Ioan 17:21). Iubirea lui Hristos, iubirea fraţilor noştri, va da mărturie lumii că noi am fost cu Isus şi că am învăţat de la El. Atunci solia îngerului al treilea va creşte până va ajunge o mare strigare şi tot pământul va fi luminat de slava Domnului.” – Mărturii, Vol. 6, 400-401.

†

„Poate fi şi există primejdia de a pierde din vedere marile principii ale adevărului atunci când se face lucrarea care se cuvine să se facă pentru săraci, dar noi trebuie să ne gândim totdeauna că, în săvârşirea lucrării acesteia, nevoile spirituale ale sufletului trebuie ţinute la loc de frunte. În eforturile noastre de a alina nevoile vremelnice, noi suntem în primejdie de a separa de ultima solie a Evangheliei părţile ei cele mai de seamă şi cele mai urgente. Aşa cum a fost săvârşită în unele locuri, lucrarea misionară medicală a absorbit talente şi mijloace care aparţin altor ramuri ale lucrării şi au fost neglijate eforturile în ramuri ce sunt mai direct spirituale. Datorită ocaziilor mereu sporind pentru a veni în întâmpinarea nevoilor temporale ale tuturor claselor sociale, există primejdia ca lucrarea aceasta să eclipseze solia pe care Dumnezeu ne-a dat-o să o ducem în toate oraşele — proclamarea apropiatei veniri a lui Hristos, nevoia de a asculta de poruncile lui Dumnezeu şi de mărturia lui Isus. Solia aceasta constituie povara lucrării noastre. Ea trebuie să fie vestită cu o mare strigare şi trebuie să fie dusă în toată lumea. Atât în patrie, cât şi în ţările străine, prezentarea principiilor sănătăţii trebuie să fie unită cu ea, dar să nu fie independentă de ea şi nici să nu-i ia locul în vreun fel oarecare; şi nici nu ar trebui ca lucrarea aceasta să absoarbă atât de multă atenţie, încât să desconsidere alte ramuri. Domnul ne-a îndrumat să luăm în consideraţie lucrarea în toate ramurile ei, pentru ca să poată avea o creştere proporţională, simetrică şi bine cumpănită.” – Mărturii, Vol. 6, 290.

†

„Mi-a fost arătat că, dacă poporul lui Dumnezeu nu depune eforturi, ci aşteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor pentru a le fi îndepărtate şi corectate păcatele; dacă ei depind de aceasta pentru a se curăţi de întinăciunea cărnii şi a duhului, şi aceasta va fi cea care îi va pregăti să se angajeze în marea strigare a celui de-al treilea înger, ei vor fi găsiţi ca fiind necorespunzători. Reînviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine doar asupra acelora care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a poruncit să o facă, şi anume să se curăţească de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-şi sfinţirea în temere de Dumnezeu.” – Mărturii, Vol. 1, 619.

†

„Mulţi conducători sunt stăpâniţi de Satana; însă am văzut că Dumnezeu are agenţii Săi chiar printre conducători. Şi unii dintre aceştia vor fi cândva convertiţi la adevăr. Ei îndeplinesc acum partea pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o îndeplinească. Când Satana lucrează prin agenţii săi, se fac propuneri care, dacă ar fi aduse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu şi ar produce mult rău. Îngerii buni intervin pe lângă aceşti agenţi ai lui Dumnezeu, care se opun acestor propuneri prin argumente puternice, cărora agenţii lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câţiva dintre agenţii lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel lucrarea merge înainte până când a treia solie îşi face lucrarea, iar la marea strigare a celui de-al treilea înger, aceşti agenţi vor avea ocazia să primească adevărul, şi unii dintre ei vor fi convertiţi şi vor trece prin suferinţe în timpul strâmtorării împreună cu cei sfinţi.” – Mărturii, Vol. 1, 203-204.

†

„Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-şi face lucrarea. Inima trebuie să fie curăţită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricoşătoare îşi va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost mişcat. Aproape toţi credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, mulţi au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-şi împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuţi şi de a-i conduce la o pocăinţă profundă, pentru a se putea bucura de prezenţa lui Isus şi a fi potriviţi pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilinţă profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimişi în toate direcţiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu poziţia desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atenţie sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totuşi, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu şi multe suflete au fost aduse din întuneric şi rătăcire spre a se bucura de adevăr. Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei şi nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: «Dumnezeu Îşi cântăreşte poporul». Dacă solia ar fi fost de scurtă durată, aşa cum ne-am aşteptat mulţi dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-şi formeze caracterul. Mulţi acţionau mânaţi de sentimente, şi nu din principiu şi credinţă, şi această solie solemnă, înfricoşătoare, i-a mişcat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citeşte inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înşelaţi cu privire la ei înşişi, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simţurilor să poată trece, şi apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios. Dumnezeu Îşi conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situaţii rânduite astfel, pentru a se da pe faţă ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată şi pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsaţi din gura Domnului. Îngerul a spus: «Dumnezeu Îşi face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare şi a proba pe fiecare din poporul Său». Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt puşi la probă, ei se dau înapoi şi se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor şi care Îl îndepărtează pe Isus. Ei preţuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă şi încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îşi va sacrifica idolii şi va da atenţie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curăţit prin ascultarea de adevăr şi nu-şi va birui egoismul, mândria şi patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: «Sunt ataşaţi de idolii lor, lăsaţi-i în pace»; şi ei trec mai departe să-şi facă lucrarea, lăsându-i pe aceştia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi. Aceia care cresc continuu şi fac faţă cu succes fiecărui test, oricare ar fi preţul, au dat atenţie sfatului Martorului Credincios şi vor primi ploaia târzie, şi astfel vor fi corespunzători pentru a fi luaţi la cer.” – Mărturii, Vol. 1, 186-187.

†

„Am văzut că Dumnezeu are copii sinceri printre adventiștii nominali și printre bisericile căzute, iar pastorii și oamenii vor fi chemați afară din aceste biserici înainte ca plăgile să fie vărsate, iar ei vor îmbrățișa adevărul cu bucurie. Satana știe acest lucru și înainte de marea strigare a îngerului al treilea, ridică o stare de exaltare în aceste grupări religioase, pentru ca cei care au respins adevărul să creadă că Dumnezeu este cu ei.” – Spiritual Gifts, Vol. 1, 172.

†

„În toate generaţiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi să mustre păcatul atât în lume, cât şi în biserică. Dar oamenii doresc să le fie spuse lucruri plăcute, iar adevărul simplu şi curat nu este primit. Mulţi reformatori, când şi-au început lucrarea, s-au hotărât să aibă o mare prudenţă când au atacat păcatele bisericii şi ale naţiunii. Ei nădăjduiau ca, prin exemplul unei vieţi curate de creştin, să-i aducă pe oameni înapoi la învăţăturile Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lor aşa cum a venit peste Ilie, inspirându-l să mustre păcatele unui împărat nelegiuit şi ale unui popor apostaziat; ei nu s-au putut opri să predice declaraţiile lămurite ale Bibliei — învăţături pe care nu fuseseră dispuşi să le prezinte. Ei au fost constrânşi să declare cu ardoare adevărul şi primejdiile care ameninţau sufletele. Cuvintele pe care Dumnezeu le dădea ei le rosteau, fără teamă de urmări, iar oamenii erau constrânşi să asculte avertizarea. Tot astfel va fi vestită şi solia îngerului al treilea. Când vine timpul ca ea să fie proclamată cu cea mai mare putere, Dumnezeu va lucra prin unelte umile, conducând minţile acelora care se consacră slujirii Sale. Lucrătorii vor fi calificaţi mai mult prin ungerea Duhului Său decât prin educaţia dată de instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi constrânşi să meargă cu zel sfânt, făcând cunoscute cuvintele pe care Dumnezeu li le dă. Păcatele Babilonului vor fi descoperite. Urmările dezastruoase ale impunerii rânduielilor bisericii de către autoritatea civilă, amăgirile spiritismului, înaintarea neobservată, dar rapidă a puterii papale, toate vor fi demascate. Pin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziţi. Mii şi mii vor auzi cuvinte pe care nu le-au mai auzit niciodată. Cu uimire vor asculta mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza rătăcirilor şi păcatelor ei, din cauza lepădării adevărului trimis pentru ea din cer. – Tragedia veacurilor, 606.

†

„«După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;’» «Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‚Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’» (Apocalipsa 18: 1, 2, 4). Acest pasaj din Scriptură arată înainte, către o vreme când vestirea căderii Babilonului, adusă de cel de al doilea înger din Apocalipsa capitolul 14 (Vir. 8), trebuie repetată cu adăugarea menţiunii referitoare la stricăciunile care au intrat în diferite organizaţii care constituie Babilonul, de când a fost dată pentru prima oară solia, în vara anului 1844. Este descrisă aici o stare grozavă în lumea religioasă. Cu fiecare respingere a adevărului, minţile oamenilor se vor întuneca mai mult, inimile lor se vor împietri şi mai tare, până când vor fi zăvorâte într-o împietrire necredincioasă. Sfidând avertismentele pe care Dumnezeu le-a dat, ei vor continua să calce în picioare unul dintre preceptele Decalogului, până când vor ajunge să-i prigonească pe aceia care-l socotesc sfânt. Hristos este batjocorit prin dispreţul pus asupra Cuvântului şi poporului Său. Când învăţăturile spiritismului sunt primite de biserici, opreliştea impusă inimii fireşti este îndepărtată, iar mărturisirea religiei va deveni o mantie care ascunde cele mai josnice nelegiuiri. Credinţa în manifestările spiritiste deschide uşa pentru duhurile amăgitoare şi pentru învăţăturile demonilor şi în felul acesta influenţa îngerilor răi va fi simţită în biserici. Despre cetatea Babilon, la vremea când s-a scos în evidenţă în această profeţie, s-a spus: «Păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirea ei» (Apocalipsa 18:5). Ea a umplut măsura nelegiuirii ei şi distrugerea este gata să cadă peste ea. Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon şi, înainte de căderea judecăţilor Sale, aceşti credincioşi trebuie să fie chemaţi afară din ea, ca să nu ia parte la păcatele ei şi să nu «primească urgiile ei». De aici mişcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui şi strigând cu un glas puternic, făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: «Ieşiţi dintr-însa, poporul Meu». Aceste înştiinţări, unite cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală, care va fi dată locuitorilor pământului.” – Tragedia veacurilor, 603-604.

†

„La schimbarea la faţă, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: „Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El.” Astfel, înainte de trădare şi crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferinţe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, «timpul strâmtorării lui Iacov», ei vor creşte în Hristos şi vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce solia îngerului al treilea se măreşte, până când devine o mare strigare, şi o slavă şi o mare putere însoţesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însufleţeşte şi le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Feţele lor vor străluci de acea lumină care îl însoţeşte pe cel de-al treilea înger.” – Mărturii, Vol. 1, 353.

†

„Ultimul mare conflict se află în fața noastră, dar ajutorul va veni pentru toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și respectă legea Sa, iar întregul pământ urmează a fi luminat de slava lui Dumnezeu. «Un alt înger» urmează să coboare din cer. Îngerul acesta reprezintă vestirea marii strigări, care trebuie să vină din partea celor ce se pregătesc să strige cu putere, cu glas tare: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.» (Apocalipsa 18:1-2).

Noi avem de vestit o solie care este un test, iar eu sunt îndrumată să le spun celor din poporul nostru: «uniți-vă, uniți-vă!» Dar noi nu trebuie să ne unim cu aceia care «se leapădă de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor». Noi trebuie să înaintăm proclamând solia cu inima plină de bunătate și de credincioșie, fără să le dăm atenție acelora care îi duc pe oameni departe de adevăr.” – Solii alese, Vol. 3, 412.

†

„El (Satana) provoacă oamenii să atribuie interpretări false pasajelor Scripturii, să vestească o falsă solie a marii strigării, pentru ca solia cea adevărată să nu mai aibă niciun efect atunci când va fi dată. Aceasta este una dintre dovezile cele mai mari care arată că marea strigare va fi auzită curând și că pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu. ” – Solii alese, Vol. 3, 410.

†

„Va veni chiar timpul despre care a scris profetul, iar marea strigare a îngerului al treilea se va auzi pe pământ, slava lui va lumina lumea, iar solia va triumfa, dar cei care nu trăiesc în conformitate cu lumina nu vor triumfa împreună cu ea […]

A sosit timpul solemn când pastorii ar trebui să plângă între tindă și altar, strigând: «Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta» (Ioel 2:17). Aceasta este ziua când, în loc de a-și înălța sufletul în mulțumire de sine, pastorii și oamenii ar trebui să-și mărturisească păcatele înaintea lui Dumnezeu și unii față de alții.” – Solii alese, Vol. 3, 390.

†

„Mi-a fost arătat că, dacă poporul lui Dumnezeu nu depune eforturi, ci aşteaptă ca reînviorarea să vină asupra lor pentru a le fi îndepărtate şi corectate păcatele; dacă ei depind de aceasta pentru a se curăţi de întinăciunea cărnii şi a duhului, şi aceasta va fi cea care îi va pregăti să se angajeze în marea strigare a celui de-al treilea înger, ei vor fi găsiţi ca fiind necorespunzători. Reînviorarea sau puterea lui Dumnezeu vine doar asupra acelora care s-au pregătit pentru aceasta, făcând lucrarea pe care Dumnezeu le-a poruncit să o facă, şi anume să se curăţească de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-şi sfinţirea în temere de Dumnezeu.” – Mărturii, Vol. 1, 619.

†

„În timpul marii strigării, biserica va fi ajutată de intervenţiile providenţiale ale Domnului ei Cel înălţat şi va răspândi cunoştinţa mântuirii într-o măsură atât de mare, încât lumina va fi vestită în fiecare sat şi oraş. Pământul va fi plin de cunoştinţa mântuirii. Înnoirea Duhului lui Dumnezeu îi va încununa cu un succes atât de mare pe slujitorii omeneşti aflaţi în plină activitate, încât lumina adevărului prezent va fi văzută fulgerând pretutindeni. – Evanghelizare, 694.

†

„Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în cer, coborând către pământ şi urcând apoi iarăşi la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-şi unească glasul cu al celui de-al treilea înger şi să dea putere şi energie soliei sale. Slavă şi o mare putere au fost date îngerului şi, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoţea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce puternică: «A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.» Solia căderii Babilonului, aşa cum a fost dată de cel de-al doilea înger, este repetată, cu menţionarea în plus a stricăciunilor care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a soliei celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiţi să rămână în picioare în ceasul ispitei, pe care urmează să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică solia îngerului al treilea. – Scrieri timpurii, 277.

†

„Noi trebuie să lucrăm pentru a proclama solia îngerului al treilea, a poruncilor lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. Solia trebuie proclamată cu un glas tare şi ea trebuie dusă întregii lumi. Trebuie să unim prezentarea principiilor reformei sănătăţii cu această solie, nu să le prezentăm separat şi în nici un caz prima să nu ia locul celei de-a doua.” – Sfaturi pentru editori, 139.

†

„Solia îngerului al treilea are o mai mare importanţă decât lăsăm noi acum să se înţeleagă. Noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a descoperi tot ce este posibil din semnificaţiile acestei solii foarte importante. Pământul trebuie să se umple de slava sa. Chiar acum îngerii din ceruri vor zbura peste faţa pământului pentru a trezi interesul în mintea multora dacă noi vom lucra împreună cu ei. Dar este trist faptul că noi nu conlucrăm cu providenţa lui Dumnezeu şi lăsăm nefăcută lucrarea de a duce razele adevărului acelora care sunt în întuneric.” – Idem, 140.

†

„Cred că va avea loc un progres hotărât în poporul nostru, o străduință mult mai serioasă de a ține pasul cu solia îngerului al treilea (Manuscrisul 10, 1889). Fiecare dintre cei ce declară a crede că Domnul vine în curând să cerceteze Scripturile ca niciodată mai înainte, deoarece Satana este hotărât să încerce orice mijloc posibil pentru a ține sufletele în întuneric și pentru a orbi mintea în fața pericolelor din vremurile în care trăim. Fiecare credincios să-și ia Biblia cu rugăciune stăruitoare, cerând să fie iluminat de Duhul Sfânt pentru a înțelege adevărul, ca să-L poată cunoaște mai bine pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. […] Timpul încercării se află chiar în fața noastră, deoarece solia îngerului al treilea, care a fost rostită cu glas puternic, a început să fie vestită deja prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul […].” – Solii alese, Vol. 1, 362-363,

†

 „Credința lui Isus nu este înțeleasă. Noi trebuie să vorbim despre ea, trebuie să o trăim, să ne rugăm pentru ea și să educăm poporul cum să aducă în  viața lor zilnică această parte a soliei.” – Materialele 1888, 430.

†

„Pentru ca marea lucrare de sfințire care trebuie purtată înainte în bisericile din California de Sud să poată fi îndeplinită, mințile și voințele pastorilor, doctorilor și profesorilor noștri trebuie să fie unite, inimile lor amestecându-se într-un singur spirit pentru a da trompetei un sunet clar. Faceți ca fiecare voce să vestească în mod distinct solia îngerului al treilea. În cuvânt și faptă faceți ca cei care vestesc solia să arate că sunt numărați printre cei care «păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.»” – The Paulson Collection of Ellen G. White Letters, 276.

†

„Solia îngerului al treilea este vestirea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus. Poruncile lui Dumnezeu sunt vestite, dar credința lui Isus Hristos nu este vestită de către adventiștii de ziua a șaptea ca fiind de egală importanță, așa încât legea și evanghelia să meargă mână în mână. Nu găsesc cuvinte să pot exprima acest subiect în toată complexitatea lui. «Credința lui Isus». Se vorbește despre ea, dar nu este înțeleasă. Ce înseamnă credința lui Isus care este o parte din solia îngerului al treilea? Isus a devenit purtătorul păcatelor noastre, ca să poată fi Mântuitorul care ne iartă păcatele. El a fost tratat așa cum meritam să fim tratați noi. A venit în lumea noastră și a luat păcatele noastre, ca noi să primim neprihănirea Lui. Credința în capacitatea lui Hristos de a ne salva pe larg, pe deplin și complet, este credința lui Isus. – Materialele 1888, 217.

†

„Mântuitorul nostru a intrat în relațiile adevărate ale oamenilor în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Ca să știm cum trebuie să ne purtăm cu precauție, trebuie să mergem în direcția în care ne conduce Hristos. Timp de treizeci de ani, El a trăit viața unui om desăvârșit, corespunzând celui mai înalt standard al desăvârșirii. Lucrarea noastră este de a ne strădui să atingem în sfera noastră de acțiune perfecțiunea pe care Hristos în viața Sa de pe pământ a atins-o în fiecare fază a caracterului.” – Sons and Daughters of God, 154.

†

„Avem dreptul să spunem, în puterea lui Isus Hristos voi fi biruitor, nu voi fi biruit de ispitele lui Satana.” – Manuscript Releases, Vol. 2, 345.

†

Mergeți înainte fraților spunând, nu voi eșua și nici nu voi fi descurajat.” – Colecția Spalding și Magan (Mărturii nepublicate), 198.

†

„Cel care se încrede în neprihănirea lui Hristos nu este nevoit să aştepte nici o clipă pentru a-şi şterge singur propriile păcate. Nu este nevoit să aştepte până când va realiza o pocăinţă corespunzătoare, înainte de a putea să se încreadă în neprihănirea lui Hristos. Noi nu înţelegem subiectul mântuirii. Este simplu ca ABC. Dar noi nu-l înţelegem. Prin urmare, cum se va pocăi un om? Este ceva care vine de la el însuşi? Nu, pentru că inima firească este în vrăjmăşie cu Dumnezeu. Aşadar, cum poate inima firească să dea naştere din ea însăşi pocăinţei, dacă nu are nici o putere pentru a face acest lucru? Cum ajunge omul la pocăinţă? Prin Isus Hristos. Cum îl aduce El pe om la pocăinţă? Există o mie de căi prin care poate să facă acest lucru. Dumnezeul cerurilor lucrează asupra minţii omului în permanenţă. Cuvântul lui Dumnezeu îi adresează o invitaţie, dar nu doar Cuvântul, ci şi toţi cei care cred în Isus Hristos şi îl descoperă pe Hristos prin caracterul lor. Poate că nu ţin o predică, poate că nu vin direct la o persoană pentru a-i vorbi despre starea ei de nepocăinţă, totuşi, când este adusă în legătură cu vreunul dintre ucenicii lui Isus Hristos, o astfel de persoană înţelege că el are ceva ce ea nu are. Fariseii au înţeles că în viaţa ucenicilor se întâmpla ceva ce ei nu puteau să explice. Ei au văzut ceva minunat si au fost convinşi că ucenicii Îl ascultaseră pe Domnul Isus şi că învăţaseră de la El. Omul transmite fără încetare anumite impresii. Există o atmosferă care învăluie sufletul omenesc şi ea este fie cerească, fie demonică. Sunt doar două tabere distincte. Fie ne aflăm de partea lui Hristos, fie de partea vrăjmaşului. Dacă primim continuu razele de lumină divină din slava Sa, îngerii lui Dumnezeu ne înconjoară şi sufletul omenesc este învăluit de atmosfera creată de ei. Chiar atitudinea noastră, cuvintele noastre le dau tuturor celor care ajung în sfera noastră de influenţă o dovadă că suntem cu adevărat convertiţi. «Duhul şi Mireasa zic: ‘Vino!’ Şi cine aude, să zică: ‚Vino!’ Şi celui ce îi este sete să vină!» Aşadar, dacă suntem mlădiţe ale Adevăratei Viţe, vom fi hrăniţi de seva care vine de la Viţă. Ea se revarsă fără încetare în fiecare mlădiţă şi fiecare mlădiţă va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. «Este plăcerea Tatălui vostru» «să aduceţi multă roadă». Prin urmare, care este poziţia noastră? Trebuie să fie poziţia unei credinţe vii.” – Credință și fapte, 64-65.

†

„Prin harul transformator al Domnului Hristos, fiecare copil al lui Adam cel căzut trebuie să ajungă ascultător de toate cerinţele lui Dumnezeu. Mulţi îşi închid ochii faţă de cele mai clare învăţături ale Cuvântului Său, deoarece în calea lor se află crucea. Dacă ar ridica-o, ar trebui să apară ca nişte oameni ciudaţi în ochii lumii şi de aceea ei ezită, pun întrebări şi caută scuze ca să poată evita crucea. Satana este gata întotdeauna şi prezintă motive acceptabile pentru a arăta de ce nu este cel mai bine să asculţi de Cuvântul Iui Dumnezeu exact aşa cum spune. In felul acesta, sufletele sunt înşelate mortal.” – Idem, 41.

†

„Să luăm Cuvântul lui Isus ca asigurare. […] Vorbește și acționează ca și cum credința ta ar fi invincibilă.” – Parabolele Domnului Hristos, 147.

†

„Acela care nu are suficientă credință în Hristos ca să creadă că El îl poate feri să nu mai păcătuiască, nu are credința care să-i asigure intrarea în împărăția lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, Vol. 9, 103.

†

„Noi trebuie să căutăm în Scripturi dovezile adevărului. Sunt doar puțini aceia care înțeleg solia îngerului al treilea, chiar și dintre aceia care declară că ei cred în el și totuși acesta este mesajul pentru acest timp. Este adevărul prezent.” – Idem

†

„Din cauza ideilor tale false nu poți avea o înțelegere corectă a ceea ce este adevăr și ceea ce alcătuiește solia îngerului al treilea.” – Idem, 1657. (o scrisoare adresată lui A. R. Henry)

†

„Tot poporul lui Dumnezeu trebuie să stea acum pe platforma adevărului așa cum a fost prezentată în solia îngerului al treilea.” – The Paulson Collection of Ellen White Letters, 67.

†

„Timpul este scurt. Prima, a doua și a treia solie îngerească sunt soliile care trebuie să fie date lumii. Noi nu auzim literalmente vocea celor trei îngeri, dar acești îngeri din Apocalipsa reprezintă un popor care va fi pe pământ și care va vesti aceste solii.” – Materialele 1888, Vol. 3, 926.

†

„Toți ar trebui să vadă necesitatea înțelegerii adevărului în mod individual. Trebuie să înțelegem doctrinele care au fost studiate cu atenție și rugăciune. Mi-a fost descoperit că în mijlocul poporului nostru există o mare lipsă de cunoaștere în ceea ce privește apariția și progresul soliei îngerului al treilea.” – Notebook Leaflets from Elmshaven Library, Vol. 1, 57.

†

„Când Hristos a intrat în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, pentru a săvârşi încheierea lucrării de ispăşire, le-a încredinţat slujitorilor Lui ultima solie de har ce trebuia dată lumii. Aceasta este avertizarea îngerului al treilea din Apocalipsa 14. Imediat după proclamarea ei, profetul Îl vede pe Fiul omului venind în slavă ca să recolteze secerişul pământului.” – Istoria mântuirii, 379.

†

„Lucrarea pentru acest timp este reprezentată de primul, al doilea și al treilea înger care zboară prin mijlocul cerului. Primul înger are solia sa, cel de-al doilea urmează pe primul și își poartă solia. Dar prima solie nu este dată la o parte, ea nu pierde nimic din forță pe măsură ce a doua este proclamată. La fel este și cu îngerul al treilea. Acești îngeri reprezintă poporul lui Dumnezeu proclamând către lume Cuvântul lui Dumnezeu, prin care se produc impresii atât de puternice încât adevărul este separat de gunoiul erorii și stă relevant în frumusețea lui pură, impecabilă.” – Materialele 1888, 939-940.

†

„Solia care conduce la mântuirea sufletelor, solia îngerului al treilea, este solia ce trebuie să fie vestită lumii. Atât poruncile lui Dumnezeu, cât și credința lui Isus sunt importante, de o importanță imensă, și trebuie vestite cu egală energie și putere .” – Materialele 1888, 430.

†

„Adevărul pentru acest timp, mesajul îngerului al treilea, trebuie vestit cu voce puternică, adică cu putere din ce în ce mai mare în timp ce ne apropiem de marele test final. […] Solia îngerului al treilea, în termenii ei hotărâți și limpezi trebuie să devină avertizarea proeminentă; tot ceea ce ea cuprinde trebuie să fie făcut inteligibil pentru mintea rațională de astăzi. […] Trebuie să ținem seama de cele mai bune planuri pentru a aduce la îndeplinire această lucrare.”  – Materialele 1888, 1710, 1711.

†

„Solia îngerului al treilea va fi însoțită de victorie.” – Materialele 1888, 1647.

†

„Vreau să spun că solia îngerului al treilea este Evanghelia […]” – Idem, 1487.

†

„Scriptura prezintă caracterul poporului lui Dumnezeu pentru aceste ultime zile. Evanghelia cea veșnică trebuie să fie predicată și trebuie să fie practicată în lucrare misionară adevărată, realizată nu după înțelepciunea pe care oamenii o pot născoci, ci după înțelepciunea lui Dumnezeu. Toți cei care merg pe căi sigure trebuie să înțeleagă că solia îngerului al treilea este importantă pentru întreaga lume și trebuie dusă lumii în linii clare și drepte și în caracteristicile ei distinctive, așa cum le-a descoperit Isus lui Ioan. [E citită Apocalipsa 14:6-12]. Aceasta este solia pe care trebuie să o ducem; aceasta este lucrarea pe care trebuie să o facem. Aceasta este solia pe care Dumnezeu a ținut-o în fața poporului Adventist de Ziua a Șaptea. Adevărul acestei solii nu se va diminua, ci va crește în forță și importanță în timp ce ne apropiem de încheierea lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Nu avem timp de pierdut.”  – Manuscript Releases, vol. 18, 28.

†

„Viziunea dată lui Ioan de Domnul Hristos, care înfăţişează poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, trebuie să fie proclamată în mod hotărât oricărui popor, oricărui neam şi oricărei limbi. Bisericile simbolizate de Babilon sunt reprezentate ca fiind decăzute din starea lor spirituală pentru a ajunge o putere persecutoare împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos. Această putere persecutoare i-a fost descoperită lui Ioan ca fiind simbolizată de o fiară ce avea coarne ca de miel, dar vorbea ca un balaur. […] În timp ce ne apropiem de încheierea timpului, va fi o mare și chiar mai mare paradă a puterilor păgâne; zeitățile păgâne își vor manifesta puterea lor remarcabilă și se vor arăta înaintea orașelor lumii, iar această conturare a și început să fie împlinită.” – Manuscript Releases, Vol. 18, 29.

†

 „Solia îngerului al treilea cere prezentarea Sabatului poruncii a patra. Adevărul acesta trebuie să-i fie vestit lumii, dar marele centru de atracție, Isus Hristos, nu ar trebui să fie lăsat în afara soliei îngerului al treilea. Mulți care au fost angajați în lucrarea pentru timpul acesta îl pun pe Hristos pe un loc secundar, iar teoriile și argumentele lor sunt puse pe primul loc. Slava lui Dumnezeu, care i-a fost descoperită lui Moise cu privire la caracterul divin, nu a fost scoasă în evidență. […] Ochii multora dintre cei care au fost angajați în lucrare au părut a fi acoperiți de un văl, așa încât, atunci când au prezentat Legea, nu L-au avut în vedere pe Isus și nu au predicat faptul că, acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult. Crucea de pe Golgota este locul unde bunătatea și credincioșia s-au întâlnit  și dreptatea și pacea se sărută. Cel păcătos trebuie să privească fără încetare la Golgota și, cu credința simplă a unui copilaș, trebuie să își găsească liniștea în meritele lui Hristos, primind neprihănirea Sa și crezând în harul Său.”  – Solii alese, 383-384 sau Materialele 1888, 1225.

†

„Mi-au scris mulți, întrebându-mă dacă mesajul îndreptățirii prin credință este mesajul celui de-al treilea înger, iar eu am răspuns: «Cu adevărat, este mesajul celui de-al treilea înger».” – Review and Herald, 1 aprilie 1890.

†

„Frați și surori, fac apel la voi ca Adventiști de Ziua a Șaptea să fiți tot ceea ce acest nume semnifică.” – Materialele 1888, 900.

†

„Dar în acest timp va fi nevoie de oameni care au fost conducători în lucrarea de a ține pasul cu călăuzirea lui Isus. Dar dacă ei nu umblă în lumină după cum Isus arată drumul și dacă nu avansează odată cu lumina crescândă a soliei îngerului al treilea, cu siguranță vor deveni conducători orbi ai celor orbi.” – Materialele 1888, 478.

†

„Ghidul meu mi-a spus: «trebuie să strălucească încă multă lumină de la Legea lui Dumnezeu și de la Evanghelia neprihănirii. Această solie, înțeleasă în adevăratul ei caracter, și vestită prin Duhul, va lumina pământul cu slava sa. Marea întrebare decisivă trebuie adusă înaintea oricărui popor, limbă sau neam. Lucrarea de încheiere a mesajului celui de-al treilea înger va fi însoțită de o putere care va trimite razele Soarelui neprihănirii spre drumurile vieții și se vor lua decizii pentru Dumnezeu ca și Conducător suprem».” – Materialele 1888, 166.

†

„Solia de avertizare a Domnului, solemnă, sacră, nu trebuie vestită doar în bisericile noastre, ci în cele mai dificile câmpuri și în cele mai păcătoase orașe – în orice loc unde lumina soliei îngerului al treilea nu a răsărit. Toți trebuie să audă ultima chemare la cina de la nunta Mielului.” – Battle Creek Letters, 51.

†

„Se cuvine să ne dorim din toată inima o reconvertire profundă, pentru ca adevărul să poată fi întronat în inimă și minte și pentru ca să putem cu ajutorul Duhului Sfânt să fim pregătiți pentru a vesti solia îngerului al treilea înaintea altora care au atâta nevoie de ea. Acum este ocazia noastră; acum este șansa noastră. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze pentru ca să putem fi convertiți.” – Sermons and Talks, vol. 1, 377.

†

„Îndreaptă gândurile spre solia îngerului al treilea. Când prezinți această solie înaintea minților oamenilor ei vor vedea în ea înțelepciune.”  – Sermons and Talks, vol. 1, 51.

†

„Am expus problema așa după cum mi-a fost prezentată mie. Solia îngerului al treilea, în loc de a fi devenit o mare strigare, este sufocată. Au apărut descurajări. Dar lucrarea nu trebuie să se oprească astfel. Ea trebuie să crească în puterea Spiritului lui Dumnezeu. A sosit timpul când întregul pământ va fi luminat cu slava îngerului care coboară din ceruri. O lucrare decisivă de prezentare a adevărului pentru acest timp, adevărul care va sfinți sufletul, trebuie îndeplinită, pentru că ne găsim la acel moment de timp din istoria lumii despre care Hristos a declarat că va fi ca în zilele lui Noe.” – Manuscript Releases 311, 47.

†

„Dumnezeu va ridica o grupă care va rosti marea strigare a îngerului al treilea. «[…] se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.» (Fapte 20:30). Este obiectivul actual al lui Satana de a ridica teorii noi cu scopul de a distrage mintea de la solia adevărată și autentică pentru timpul prezent. El agită mințile pentru ca acestea să dea interpretări false ale Scripturii, o mare strigare contrafăcută, pentru ca adevărata solie să nu aibă efect atunci când va veni. Aceasta este una din dovezile mărețe că marea strigare va fi auzită în curând și pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, vol. 20, 357.

†

„Lucrarea medicală misionară efectuată în legătură cu vestirea soliei îngerului al treilea are ca urmare rezultate minunate. Aceasta trebuie să fie o lucrare sfinţitoare, o lucrare de unificare, una care să corespundă lucrării pe care Căpetenia bisericii i-a trimis pe ucenicii Săi să o facă.” – Manuscript Releases, vol. 20, 265.

†

„Lucrarea misionară medicală constituie mâna şi braţul drept al soliei îngerului al treilea, care trebuie să fie proclamată unei lumi decăzute; iar medicii, directorii şi lucrătorii din toate departamentele, făcându-şi cu credincioşie partea care le revine, aduc la îndeplinire lucrarea acestei solii. De la ei adevărul va răsuna la orice neam, naţiune, limbă şi popor. În această lucrare, au o parte de îndeplinit şi îngerii. Ei trezesc bucurie şi armonie spirituală în inimile acelora care au fost eliberaţi de suferinţă, şi mulţumire şi recunoştinţă se înalţă către Dumnezeu din multe inimi care au primit adevărul cel preţios.” – Manuscript Releases, Vol. 20, 252.

†

„Profeția a fost împlinită linie după linie. Cu cât stăm mai ferm sub steagul soliei îngerului al treilea, cu atât mai clar vom înțelege profeția din Daniel; pentru că Apocalipsa este completarea lui Daniel.” – Solii alese, vol. 2, 114.

†

„Solia îngerului al treilea trebuie să-şi facă lucrarea de a separa din biserici un popor care va lua poziţie pe temelia adevărului veşnic. Solia noastră este o solie de viaţă sau moarte, şi noi trebuie să o lăsăm să se prezinte aşa cum este — puterea cea mare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să o prezentăm în toată puterea ei de exprimare. Atunci Domnul o va face să aibă efect. E privilegiul nostru de a aştepta lucruri mari, şi anume chiar manifestarea Spiritului lui Dumnezeu. Aceasta e puterea care va convinge şi va converti sufletul.” – Mărturii, Vol. 6, 61.

†

„Solia îngerului al treilea este povara noastră pentru oameni. Ea este evanghelia păcii, a neprihănirii și a adevărului. Aici este lucrarea noastră; să stăm fermi în vestirea acesteia. Trebuie să avem acum pe noi orice piesă a armurii.” – Manuscript Releases, vol. 17, 5.

†

„Povara avertizării care trebuie să ajungă la poporul lui Dumnezeu este solia îngerului al treilea.” – Solii alese, Vol. 2, 103.

†

„Poporul are acum un mesaj special pe care să îl dea lumii, solia îngerului al treilea.” – Manuscript Releases, vol. 17, 1-2.

†

„Fiecare aspect a soliei îngerului al treilea trebuie vestit în toate părțile lumii. […] Acesta este un mesaj de test. Primit în inimi oneste se va dovedi un antidot pentru toate păcatele și necazurile lumii.” – Manuscript Releases, vol. 9, 292.

†

„Solia îngerului al treilea descoperă marele adevăr salvator pentru acest timp. Adevărurile ei se dezvăluie în mod constant și este planul lui Dumnezeu ca și copiii și tinerii înțeleagă în mod inteligent ceea ce cere Dumnezeu, pentru ca să poată face diferența între neprihănire și păcat, între ascultare și neascultare.” – Manuscript Releases, vol. 9, 292.

†

„Știm că acum totul este în joc. Solia îngerului al treilea trebuie să fie în acest ceas privită ca fiind de mare importanță. Este o chestiune de viață și de moarte. Capitolul 18 din Apocalipsa prezintă importanța vestirii adevărului fără temeni de măsură, cu putere și îndrăzneală. Nu trebuie să existe nicio decolorare a adevărului, nicio amortizare a soliei pentru acest timp. Satana a plănuit o stare de lucruri prin care vestirea soliei îngerului al treilea să fie restrânsă. Trebuie să avem cunoștință de planurile și metodele lui.” – Manuscript Releases, vol. 9, 290.

†

„Solia îngerului al treilea este foarte solemnă, grozavă și importantă. Dumnezeu ne-a încredințat-o nouă și suntem răspunzători pentru modul în care tratăm acest adevăr sfânt care testează.” – Manuscript Releases, vol. 5, 313.

†

 „Tema soliei îngerului ai treilea este cea mai importantă, deoarece ea cuprinde atât solia primului, cât şi solia celui de-al doilea înger. Toţi trebuie să înţeleagă adevărurile conţinute în aceste solii şi să le aplice în viaţa de zi cu zi, deoarece acest lucru este esenţial pentru mântuire. Va trebui să studiem cu seriozitate şi rugăciune, ca să înţelegem adevărurile acestea măreţe, iar capacitatea noastră de a învăţa şi de a înţelege va fi exercitată la maximum.” – Evanghelizare, 196.

†

„Solia evangheliei pentru acest timp este cuprinsă în solia îngerului al treilea, care cuprinde soliile primului și celui de-al doilea înger și care trebuie vestită peste tot, pentru că este adevăr prezent. Solia aceasta trebuie să meargă înainte cu putere și deosebire. Nu trebuie înveșmântată de teorii și sofisme omenești.” – Manuscript Releases, vol. 1, 57.

†

„Orice datorie care cere reformă implică pocăință, credință și ascultare. Înseamnă înălțarea sufletului spre o viață nouă și nobilă. Astfel, fiecare reformă adevărată își are locul în solia îngerului al treilea.”  – Pamphlets 093, The Temperance Work, 7.

†

„Nimeni nu poate estima influența pe care chiar și o pagină ruptă, care conține adevărurile soliei îngerului al treilea, o poate avea asupra inimii unor căutători după adevăr.” – Pamphlets 092, Suggestions to Those Holding Missionary Conventions, 7.

†

„[…] solia îngerului al treilea trebuie să lumineze pământul cu slava sa.” – Pamphlets 089, Spiritual Advancement the Object of Camp-Meetings, 7.

†

„Solia îngerului al treilea cuprinde mai mult decât poate înțelege mintea finită a omului. Pământul urmează să fie luminat de slava ei. Adevărul trebuie publicat mult mai mult decât a fost făcut. […] și trebuie făcute planuri ca la orice întâlnire în care adevărul a fost prezentat înaintea oamenilor, ea să poată fi urmată de distribuția de broșuri.” – The Home Missionary, 1 Februarie 1890.

†

„În școlile noastre solia îngerului al treilea trebuie să primească atenție.” – Advocate, 1 octombrie 1899.

†

„Credinţa noastră în timpul de faţă nu trebuie să se mărginească numai la a fi de acord, a consimţi să crezi sau la o credinţă în teoria soliei îngerului al treilea. Noi trebuie să avem uleiul harului lui Hristos, care va alimenta candela şi va face ca lumina vieţii să strălucească, arătând calea celor care sunt în întuneric.

Dacă vrem să evităm a avea o experienţă bolnăvicioasă, trebuie să începem cu râvnă şi fără întârziere să ne lucrăm propria noastră mântuire cu frică şi cutremur. Sunt mulţi aceia care nu dau dovadă hotărâtă că sunt sinceri faţă de legământul lor, făcut la botez. Zelul lor e răcit de formalism, de ambiţie lumească, mândrie şi iubire de sine. Câteodată, sentimentele lor sunt mişcate, dar ei nu cad pe Stânca, Isus Hristos. Ei nu vin la Dumnezeu cu inimi zdrobite, în pocăinţă şi mărturisire. Aceia care trăiesc lucrarea adevăratei pocăinţe în inimile lor vor da pe faţă roadele Duhului în viaţa lor. O, dacă cei care au atât de puţină viaţă spirituală şi-ar da seama că viaţa veşnică poate fi acordată numai celor care ajung părtaşi de natură dumnezeiască, şi scapă de stricăciunea care este în lume prin poftă!

Numai puterea lui Hristos poate lucra transformarea în inimă şi minte, experienţă prin care trebuie să treacă toţi aceia care urmează să fie părtaşi cu El în viaţa cea nouă din Împărăţia cerului. «Dacă un om nu se naşte din nou», a spus Mântuitorul, «nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3:3). Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care poate duce la Dumnezeu. Ca să-I servim aşa cum se cuvine, trebuie să fim născuţi din Duhul Sfânt. Aceasta va duce la veghere. Va curăţi inima şi va reînnoi mintea, şi ne va da o nouă capacitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a-L iubi. Aceasta ne va da o ascultare de bună voie de toate cerinţele Lui. Aceasta este adevărata închinare.

Dumnezeu cere de la poporul Său o continuă înaintare. Avem nevoie să învăţăm că satisfacerea apetitului este cea mai mare piedică pentru creşterea mintală şi sfinţirea sufletească. Cu toată mărturisirea noastră de reformă sanitară, mulţi dintre noi mănâncă cum nu trebuie. Satisfacerea apetitului este cea mai mare cauză a debilităţii fizice şi mintale şi stă la baza slăbiciunii şi a morţii premature. Acela care caută să aibă curăţia spiritului trebuie să ţină minte că în Hristos există putere pentru a stăpâni apetitul.” – Mărturii, vol. 9, 155-156.

†

„Aşa după cum e profetizat în capitolul optsprezece din Apocalipsa, solia îngerului al treilea trebuie să fie proclamată cu mare putere de aceia care dau avertizarea finală cu privire la fiară şi la chipul ei: «Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.’ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!’» Aceasta e solia dată de Dumnezeu pentru a fi vestită în strigarea cea tare a îngerului al treilea.”  – Mărturii, vol. 8, 118.

†

„Mi s-a arătat timpul încheierii soliei îngerului al treilea. Puterea lui Dumnezeu fusese asupra poporului Lui, care îşi îndeplinise lucrarea şi se pregătise pentru ceasul încercării ce-i stătea în faţă. El primise ploaia târzie sau reînviorarea de la faţa Domnului, iar mărturia vie reînviase. Pretutindeni răsunase ultima mare avertizare, tulburându-i şi înfuriindu-i pe locuitorii pământului care nu voiau să primească solia.” – Istoria mântuirii, 402.

†

„Profețiile din capitolul 18 al cărții Apocalipsa vor fi împlinite în curând. În timpul vestirii soliei îngerului al treilea, «un alt înger» cu «mare putere» se coboară din ceruri și «pământul s-a luminat de slava lui».”   – SDA Bible Commentary, vol. 7, 984.

†

            „Solia care conduce la mântuirea sufletelor, solia îngerului al treilea, este solia ce trebuie să fie vestită lumii. Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” – Materialele 1888, 429.

†

                „Solia îngerului al treilea nu va fi înțeleasă, lumina care va lumina pământul cu slava sa va fi numită lumină falsă, de către cei ce refuză să umble în slava ei crescândă.” – Materialele 1888, 673.

†

„Să stai în apărarea adevărului şi a neprihănirii când majoritatea ne uită, să porţi bătăliile Domnului atunci când luptătorii sunt puţini — aceasta va fi proba, încercarea noastră. În acest timp, noi trebuie să strângem căldură din răceala altora, curaj din laşitatea lor, credincioşie din trădarea lor. Naţiunile vor fi de partea marelui conducător rebel.” – Mărturii, vol. 5, 136.

†

„Vrăjmașul sufletelor a căutat să introducă ipoteza că printre Adventiștii de Ziua Șaptea trebuie să aibă loc o mare reformă și că această reformă ar consta în renunțarea la doctrinele care sunt stâlpii de bază ai credinței noastre și angajarea într-un proces de reorganizare. Dacă o asemenea reformă ar avea loc, care ar fi rezultatul? Principiile adevărului, pe care Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, le-a dat bisericii rămășiței ar fi înlăturate. Religia noastră ar fi schimbată. Principiile fundamentale care au susținut lucrarea în ultimii cincizeci de ani ar fi socotite o eroare. Ar fi stabilită o nouă organizație. Ar fi scrise cărți ale noii ordini. Ar fi introdus un sistem de filozofie intelectuală. […] Nimic nu ar fi îngăduit să stea în calea noii mișcări.” – Special Testimonies, Series B, No. 7, 39-40.

†

„Marele amăgitor are mulţi agenţi, gata să prezinte tot felul de rătăciri pentru a prinde sufletele în cursă — rătăciri pregătite pentru a se potrivi diferitelor gusturi şi capacităţi ale acelora pe care vrea să-i ducă la ruină. Planul lui este de a aduce în biserică elemente nesincere, nerenăscute, care vor încuraja îndoiala şi necredinţa, şi să-i împiedice pe toţi aceia care doresc să vadă lucrarea lui Dumnezeu înaintând, ca să avanseze o dată cu ea. Mulţi dintre aceia care nu au o credinţă adevărată în Dumnezeu sau în Cuvântul Său susţin unele principii ale adevărului şi sunt consideraţi creştini şi în felul acesta li se dă posibilitatea să-şi strecoare propriile rătăciri ca fiind învăţături ale Scripturii.” – Tragedia veacurilor, 520.

†

„Modul de procedare al lui Satana în această luptă finală cu poporul lui Dumnezeu este acelaşi pe care l-a folosit la începutul marii controverse din ceruri. El pretindea că vrea să promoveze stabilitatea cârmuirii divine, în timp ce în ascuns depunea toate eforturile pentru a asigura lepădarea ei. Şi astfel, chiar lucrarea pe care se străduia să o îndeplinească o punea în contul îngerilor credincioşi.” – Idem, 591.

†

„După manifestarea minunată a Duhului Sfânt, în Ziua Cincizecimii, Petru i-a îndemnat pe oameni la pocăinţă şi la botez în numele lui Hristos, pentru iertarea păcatelor; şi el a spus: «Veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.» (Faptele Apostolilor 2:38-39). În legătură imediată cu scenele marii zile a lui Dumnezeu, Domnul, prin proorocul Ioel, a făgăduit o manifestare deosebită a Duhului Său (Ioel 2:28). Această profeţie s-a împlinit parţial în revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii; dar va ajunge la o împlinire deplină în manifestarea harului divin care va

însoţi încheierea lucrării Evangheliei.” – Tragedia veacurilor, 9.

†

„Ploaia târzie cade aproape de încheierea sezonului agricol, maturizând bobul de grâu şi pregătindu-l pentru seceriş. Domnul Hristos foloseşte aceste fenomene ale naturii pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. Aşa cum roua şi ploaia sunt dăruite mai întâi pentru a face sămânţa să germineze şi apoi pentru maturizarea recoltei, tot aşa Duhul Sfânt este dat pentru a duce mai departe procesul creşterii spirituale, de la un stadiu la altul. Coacerea grâului reprezintă încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus desăvârşit în caracter. Noi trebuie să fim schimbaţi, ajungând întru totul asemenea lui Hristos.” – Mărturii pentru pastorii și slujitorii Evangheliei, 506.

†

„A susţine că nu are nici o importanţă ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai ascunse ale lui Satana. El ştie că adevărul primit în iubire sfinţeşte sufletul primitorului, de aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui teorii false, fabule sau o altă evanghelie. Încă de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învăţătorilor rătăciţi, nu numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci şi pentru că strecurau rătăciri fatale pentru suflet. Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre şi fără teamă acelora care îi abăteau pe oameni de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc o credinţă religioasă corectă ca fiind neimportantă, nu se bucură de nici o atenţie din partea acestor apărători sfinţi ai adevărului. Interpretarea superficială şi fantezistă a Scripturii, precum şi nenumăratele teorii contradictorii cu privire la credinţa religioasă, care se găsesc în lumea creştină, sunt lucrarea vrăjmaşului nostru care caută să încurce minţile, astfel ca ele să nu mai deosebească adevărul. Iar neînţelegerea şi despărţirea care există între bisericile creştinătăţii se datorează în mare măsură obiceiului predominant de a denatura Scripturile, pentru a susţine o teorie favorită. În loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie, cu inima umilită pentru a obţine o cunoaştere a voinţei Sale, mulţi caută numai să descopere ceva ciudat sau original.” – Idem, 520

†

„Să nu vă amăgiți, unii se vor lepăda de credință ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile demonilor. Avem acum înaintea noastră Alfa[1] acestui pericol. Omega va avea un caracter și mai înfiorător.” – Special Testimonies, Series B, No. 2, 16

†

„Omega va veni peste puțin timp. Tremur pentru poporul nostru.” – Sermons and Talks, vol. 1, 341.

†

„Mi-a fost arătat că iubirea pentru Hristos și pentru Dumnezeu aproape a murit în bisericile noastre. Și pentru că nu iubim pe Dumnezeu, ne lipsește iubirea față de ceilalți. Un spirit rece, de fier, separă credincioșii de Dumnezeu și pe unii față de alții. Unii arată o atenție specială față de câțiva favoriți, care îi aprobă și îi susțin. Oamenii sunt legați în confederații nesfinte. Unirea lor displace lui Dumnezeu.” – Materialele 1888, 580-581.

†

„Omega […] va fi primită de către aceia care nu sunt dispuși să ia aminte la avertizările date de Dumnezeu.” – Solii alese, vol. 1, 200.

†

„Mai este o categorie de literatură, mai stricătoare ca lepra, mai omorâtoare ca plăgile Egiptului, faţă de care editurile noastre trebuie să se ferească fără încetare. Acceptând activitatea comercială, să se ferească de a fi cumva admise în instituţiile noastre materiale care prezintă însăşi ştiinţa lui Satana. Lucrări care prezintă teoriile distrugătoare de suflet ale hipnotismului, spiritismului şi ale romanismului (catolicismului) sau ale altor taine ale nelegiuirii să nu găsească loc în casele noastre de editură. Personalul să nu umble cu nimic ce ar putea semăna chiar şi numai o sămânţă de îndoială cu privire la autoritatea sau puritatea Scripturilor. Sub nici un motiv să nu fie prezentate tineretului, a cărui minte este ageră în a prinde tot ce e nou, sentimente de necredinţă. Chiar dacă s-ar plăti preţurile cele mai mari, astfel de lucrări ar fi publicate numai cu pierderi.  A îngădui ca materiale de soiul acesta să treacă prin instituţiile noastre înseamnă a pune în mâna angajaţilor şi a prezenta lumii roadele pomului oprit. Înseamnă a-l invita pe Satana să intre, cu ştiinţa lui vrăjitorească, să-şi infiltreze principiile chiar în instituţiile care sunt rânduite pentru înaintarea sfintei lucrări a lui Dumnezeu. A publica materiale de un astfel de caracter ar însemna să încărcăm armele vrăjmaşului, să i le punem în mână, ca să fie folosite împotriva adevărului. Credeţi voi că Isus ar sta în editură pentru a lucra prin minţi omeneşti cu ajutorul îngerilor Săi slujitori; credeţi voi că El va face adevărul care vine de la maşinile de tipărit o putere pentru a avertiza lumea, dacă i se îngăduie lui Satana să pervertească mintea lucrătorilor chiar din cadrul instituţiei? Poate însoţi binecuvântarea lui Dumnezeu publicaţiile care ies de la maşinile de tipărit, când de la aceleaşi maşini porneşte erezia şi înşelăciunea satanică? «Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?» Iacov 3:11. Administratorii instituţiilor noastre trebuie să-şi dea seama că, acceptând locul pe care-l ocupă, ei devin răspunzători de hrana mintală dată lucrătorilor în timp ce sunt în instituţie. Ei sunt răspunzători de caracterul materialului care pleacă din tiparniţele noastre. Ei vor avea să dea socoteală de influenţa exercitată de introducerea unor materiale care întinează instituţia, îmbolnăveşte pe lucrători sau duc lumea în rătăcire. Dacă unor astfel de materiale li se îngăduie un loc în instituţiile noastre, se va vedea că puterea subtilă a ideilor satanice nu e îndepărtată uşor. Dacă i se îngăduie ispititorului să-şi semene seminţele sale rele, acestea vor încolţi şi vor rodi. Va fi o recoltă pe care el o va strânge chiar în instituţiile înfiinţate cu fondurile poporului lui Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Lui. Şi în loc să trimită în lume lucrători creştini, se va trimite o grupă de necredincioşi îndoctrinaţi. În privinţa aceasta, nu numai administratorii sunt răspunzători, ci şi personalul. Am un cuvânt de spus lucrătorilor din oricare editură înfiinţată în mijlocul nostru: Dacă Îl iubiţi pe Dumnezeu şi vă temeţi de El, refuzaţi să aveţi de-a face cu acea ştiinţă împotriva căreia Dumnezeu l-a avertizat pe Adam. Zeţarii să refuze să culeagă chiar şi numai un rând de felul acesta. Corectorii să refuze să citească, maşiniştii să tipărească şi legătorii să le lege. Dacă sunteţi invitaţi să manipulaţi astfel de materiale, convocaţi o adunare a lucrătorilor din instituţie, pentru a se clarifica ce înseamnă astfel de lucruri. Cei de la conducerea instituţiei poate vor spune că voi nu purtaţi răspunderea, că administratorii trebuie să se ocupe de lucrurile acestea. Dar şi voi purtaţi răspunderea — răspundere pentru folosirea ochilor voştri, a mâinilor voastre, a minţii voastre. Acestea v-au fost încredinţate de Dumnezeu spre a fi folosite pentru El, nu pentru a fi puse în slujba lui Satana. Când în casele noastre de editură se tipăresc materiale care conţin erori împotriva lucrării lui Dumnezeu, Dumnezeu îi consideră răspunzători nu numai pe aceia care îngăduie ca Satana să întindă o cursă pentru suflete, dar şi pe aceia care dau ajutor în lucrarea de ispitire. Fraţii mei din locuri de răspundere, feriţi-vă de a înhăma pe lucrătorii voştri la carul superstiţiei şi al ereziei. Instituţiile rânduite de Dumnezeu pentru a răspândi adevărul dătător de viaţă să nu fie făcute o agenţie pentru difuzarea erorilor distrugătoare de suflet. Casele noastre de editură, de la cea mai mică până la cea mai mare, să refuze să tipărească chiar şi un rând din acest material extrem de dăunător. Să fie înţeles de toţi aceia cu care avem de a face că este exclusă din toate instituţiile noastre literatura care conţine ştiinţa lui Satana. Noi nu suntem aduşi în legătură cu lumea ca să fim influenţaţi de falsităţile lumii, ci pentru ca, în calitate de instrumente ale lui Dumnezeu, să influenţăm lumea cu adevărurile Lui.” – Mărturii, vol. 7, 166-168

†

„Mi-a fost arătată necesitatea ca aceia care cred că avem ultima solie de har să se despartă de cei care sorb zilnic rătăciri noi. Am văzut că nici tinerii, nici cei în vârstă nu ar trebui să participe la adunările lor; căci este un lucru greşit să-i încurajăm în felul acesta, în timp ce ei propovăduiesc rătăcirea care este o otravă mortală pentru suflet şi dau ca învăţătură poruncile oamenilor. Influenţa unor astfel de adunări nu este bună. Dacă Dumnezeu ne-a izbăvit de un asemenea întuneric şi o asemenea rătăcire, ar trebui să stăm neclintiţi în libertatea pe care ne-a dat-o El şi să ne bucurăm în adevăr. Dumnezeu este nemulţumit de noi când mergem să ascultăm rătăcirile fără a fi nevoiţi s-o facem; căci dacă nu ne trimite El la acele întâlniri în care rătăcirea este introdusă forţat în mintea oamenilor prin puterea voinţei, El nu ne va păzi. Îngerii îşi încetează vegherea asupra noastră, iar noi suntem lăsaţi la voia vrăjmaşului, pentru a fi orbiţi şi slăbiţi de el şi de puterea îngerilor săi răi; iar lumina din jurul nostru devine contaminată de întuneric.” – Scrieri timpurii, 24-25.

†

„Noi nu trebuie să primim cuvintele acelora care vin cu o solie care contrazice punctele speciale ale credinței noastre. Ei adună laolaltă o mulțime de versete din Sfânta Scriptură și le îngrămădesc, ca pe o dovadă, în jurul teoriilor susținute de ei […] dacă o asemenea interpretare mută unul din stâlpii de temelie pe care Dumnezeu i-a susținut în timpul acestor cincizeci de ani, ea este o mare greșeală.” – Solii alese, vol. 1, 161

†

„Unii care nu sunt dispuși să primească lumina, ci preferă să meargă pe căile alese de ei, vor cerceta Mărturiile pentru a găsi în ele ceva care să încurajeze spiritul lor de necredință și neascultare. În felul acesta, în biserică va fi adus un spirit de dezbinare, deoarece spiritul care îi conduce să critice Mărturiile îi va conduce, de asemenea, să-i urmărească pe frații lor pentru a găsi la ei ceva de condamnat.” – Solii alese, vol. 1, 48

†

„Satana insistă continuu […] asupra învățăturilor false, pentru a-i duce pe oameni departe de adevăr. Chiar ultima amăgire a lui Satana va fi aceea de a anula influența mărturiei Duhului lui Dumnezeu. […] Satana va lucra cu ingeniozitate, pe căi și prin mijloace diferite, pentru a tulbura încrederea rămășiței poporului lui Dumnezeu în mărturia cea adevărată. Va fi stârnită o ură satanică împotriva Mărturiilor. Lucrările lui Satana vor avea scopul de a tulbura credința bisericilor în Mărturii, pentru că el nu mai poate avea cale liberă pentru a-și prezenta amăgirile și a lega sufletele prin înșelăciunea lui, dacă avertizările, mustrările și sfaturile Duhului lui Dumnezeu sunt ascultate.” – Idem.

†

„În curând, poporul lui Dumnezeu va fi testat prin încercări teribile; mulţi dintre aceia care acum par a fi sinceri şi autentici se vor dovedi a fi metale obişnuite, fără valoare.” – Mărturii, vol. 5, 136.

†

„Înainte de revărsarea finală a judecăţilor lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o aşa reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul şi puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate peste copiii Săi. În vremea aceea, mulţi se vor despărţi de bisericile acelea în care dragostea pentru lume a luat locul iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său. Mulţi, atât slujitori, cât şi laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie vestite în vremea aceea, pentru a pregăti un popor pentru a doua venire a Domnului. Vrăjmaşul sufletelor doreşte să împiedice această lucrare: şi înainte ca să vină timpul pentru o astfel de lucrare, el va încerca să o împiedice, introducând o contrafacere. În bisericile pe care va reuşi să le aducă sub puterea lui amăgitoare, va face să pară că s-a revărsat o binecuvântare deosebită a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce se crede a fi un mare interes religios. Mulţimile se vor bucura că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ei, când de fapt aceasta este lucrarea altui spirit. Sub o aparenţă religioasă, Satana va căuta să-şi întindă influenţa peste lumea creştină.” – Tragedia veacurilor, 464.

†

„În acea vreme, în care se încheie lucrarea de mântuire, necazul va veni pe pământ şi toate neamurile vor fi mânioase, dar ţinute totuşi în frâu pentru a nu împiedica lucrarea celui de-al treilea înger. În timpul acela va veni „ploaia târzie“ sau înviorarea de la faţa Domnului, pentru a da putere marii strigări a celui de-al treilea înger şi a-i pregăti pe sfinţi să rămână în picioare în intervalul de timp în care vor fi turnate cele şapte plăgi.” – Scrieri timpurii, 85-86.

†

„Mi-au fost arătaţi locuitorii pământului aflaţi în cea mai mare confuzie. Război, vărsare de sânge, lipsuri, nevoi, foamete şi molime erau pretutindeni în ţară. Pe măsură ce aceste lucruri înconjurau poporul lui Dumnezeu, ei au început să strângă rândurile şi să lase deoparte micile lor greutăţi. Preocuparea pentru sine nu îi mai stăpânea; adânca umilinţă i-a luat locul. Suferinţa, necazul şi lipsurile au determinat raţiunea să-şi reocupe locul pe tron, iar omul care înainte fusese pătimaş şi fără judecată a devenit sănătos, întreg în ce priveşte facultăţile mintale şi acţiona cu discreţie şi umilinţă. Atenţia mi-a fost îndreptată apoi spre altceva. Se părea că are să mai fie doar puţin timp de pace. Încă o dată mi-au fost prezentaţi locuitorii pământului; şi din nou totul se afla în cea mai mare confuzie. Luptă, război, vărsare de sânge, foamete şi molime, bântuiau pretutindeni. Şi alte naţiuni au fost implicate în acest război şi în această încurcătură. Războiul a dus la foamete. Lipsurile şi vărsarea de sânge au generat molime. Şi apoi, oamenii îşi dădeau sufletul de groază «în aşteptarea lucrurilor care aveau să se întâmple pe pământ» (Luca 21:26).” – Mărturii, vol. 1, 268.

†

„La începutul Sabatului sfânt din 5 ianuarie 1849, ne-am unit în rugăciune cu familia fratelui Belden, în Rocky Hill, Connecticut, iar Duhul Sfânt a venit asupra noastră. Am fost luată în viziune în Sfânta Sfintelor, unde L-am văzut pe Isus mijlocind încă pentru Israel. În partea de jos a veşmântului Său era un clopoţel şi o rodie. Apoi am văzut că Isus nu avea să părăsească Locul Preasfânt până când nu avea să fie hotărât fiecare caz, fie pentru mântuire, fie pentru nimicire, şi că mânia lui Dumnezeu nu putea veni până când Isus nu-Şi termina lucrarea în Sfânta Sfintelor, până nu-Şi scotea veşmintele de preot şi nu Îşi punea hainele răzbunării. Atunci Isus nu va mai sta între Tatăl şi om, iar Dumnezeu nu va mai păstra tăcerea, ci Îşi va revărsa mânia asupra celor care au respins adevărul Său. Am văzut că furia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de judecare a celor morţi erau separate şi distincte, una urmând celeilalte, şi, de asemenea, că Mihail nu Se ridicase în picioare şi că timpul de strâmtorare, aşa cum nu a mai fost vreodată, nu venise încă. Neamurile acum devin mânioase, dar când Marele nostru Preot Îşi va fi sfârşit lucrarea din Sanctuar, Se va ridica, Îşi va pune hainele răzbunării şi apoi vor fi revărsate ultimele şapte plăgi. Am văzut că cei patru îngeri vor ţine în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui Isus se va isprăvi în Sanctuar şi atunci vor veni cele şapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat pe cei răi împotriva celor neprihăniţi; ei credeau că noi am adus judecăţile lui Dumnezeu asupra lor şi că, dacă ne-ar şterge de pe faţa pământului, atunci plăgile ar înceta. S-a dat un decret pentru a-i ucide pe sfinţi, decret care i-a făcut pe aceştia să strige zi şi noapte după izbăvire. Acesta era timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toţi sfinţii au strigat cu sufletul sfâşiat de durere şi au fost izbăviţi de glasul lui Dumnezeu. Cei 144 000 au triumfat. Feţele le erau luminate de slava lui Dumnezeu.” – Scrieri timpurii, 36-37.

†

„În marea lucrare finală, ne vom confrunta cu dificultăţi pe care nu vom şti cum să le tratăm, dar să nu uităm că acele trei mari Puteri ale cerului lucrează, că mâna divină este la cârmă şi că Dumnezeu îşi va aduce la îndeplinire planurile.” – Evanghelizare, 65.

†

„Fiecare concepţie cu privire la adevăr, pe care o adoptă poporul nostru, va fi criticată de oamenii cei mai inteligenţi. Oamenii din cele mai înalte poziţii ale lumii vor fi aduşi în contact cu adevărul şi, de aceea, fiecare concepţie pe care o adoptăm va fi examinată critic şi verificată cu Scriptura. În prezent, noi părem a fi neobservaţi, dar nu va fi întotdeauna aşa. Au loc evenimente care ne vor scoate în faţă şi, dacă teoriile adevărului pe care le susţinem noi pot fi desfiinţate de istorici sau de mai-marii lumii, lucrul acesta se va face. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască personal adevărul şi să fie pregătit să dovedească nădejdea noastră cu blândeţe şi cu temere, nu într-o modalitate mândră, arogantă şi plină de mulţumire de sine, ci în spiritul lui Hristos. Ne apropiem de timpul când fiecare dintre noi va trebui să stea singur în apărarea credinţei noastre. Ideile religioase greşite se înmulţesc şi se împletesc cu adevărul, având o influenţă satanică asupra oamenilor. Abia dacă a mai rămas vreo învăţătură a Bibliei care să nu fi fost combătută.” – Evanghelizare, 69.

†

„Atenţia mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea înger. Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei îşi împliniseră lucrarea şi erau pregătiţi pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau înviorarea de la faţa Domnului — şi mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni şi îi aţâţase şi turbase de mânie pe locuitorii pământului care nu au vrut să primească solia. Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în ceruri. Un înger care purta o călimară la brâu s-a întors de pe pământ şi I-a raportat lui Isus că lucrarea lui a fost înfăptuită şi că sfinţii erau număraţi şi sigilaţi. Apoi L-am văzut pe Isus, care slujise înaintea chivotului care conţinea Cele Zece Porunci, aruncând jos cădelniţa. Şi-a ridicat mâinile şi a strigat cu putere: «S-a sfârşit!» Şi toată oştirea îngerească şi-a pus deoparte cununile în timp ce Isus a făcut declaraţia solemnă: «Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe.» Fiecare caz fusese hotărât pentru viaţă sau moarte. În timp ce Isus slujise în Sanctuar, judecata continuase pentru neprihăniţii care erau morţi şi apoi pentru neprihăniţii aflaţi în viaţă. Hristos Îşi primise Împărăţia după ce făcuse ispăşire pentru poporul Său şi le ştersese păcatele. Era hotărât cine aveau să fie supuşii Împărăţiei. Nunta Mielului luase sfârşit. Şi Împărăţia şi măreţia ei în întregime au fost date lui Isus şi moştenitorilor mântuirii, iar Isus urma să domnească ca Împărat al împăraţilor şi Domn al Domnilor. Când Isus a ieşit din Sfânta Sfintelor, am auzit clopoţeii veşmântului Său; şi, în acel moment al ieşirii Sale, un nor de întuneric i-a acoperit pe locuitorii pământului. Atunci nu a mai fost niciun mijlocitor între omul vinovat şi un Dumnezeu jignit. Câtă vreme Isus stătuse între Dumnezeu şi omul vinovat, oamenii avuseseră o protecţie asupra lor; dar când El a încetat să mai stea între om şi Tatăl, aceasta a fost îndepărtată şi Satana a avut controlul deplin asupra celor nepocăiţi de la sfârşitul timpului. Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în Sanctuar; dar când lucrarea Sa de acolo ia sfârşit şi mijlocirea Sa se încheie, nu mai există nimic care să stăvilească mânia lui Dumnezeu, şi aceasta se dezlănţuie cu furie asupra capului neprotejat al păcătosului vinovat, care a dispreţuit mântuirea şi a urât mustrarea. În acel timp înfricoşător, la încheierea mijlocirii lui Isus, sfinţii trăiau fără Mijlocitor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Fiecare caz în parte era hotărât, fiecare mărgăritar numărat. Isus a zăbovit o clipă în prima încăpere a Sanctuarului ceresc şi păcatele care fuseseră mărturisite în timp ce El Se aflase în Sfânta Sfintelor au fost puse asupra lui Satana, autorul păcatului, care trebuie să suporte pedeapsa hotărâtă pentru ele. Apoi, L-am văzut pe Isus scoţându-Şi veşmintele de preot şi îmbrăcându-Se în hainele de Împărat. Pe capul Său erau multe coroane aşezat una într-alta. Înconjurat de oştirea îngerească, El a părăsit cerul. Plăgile cădeau asupra locuitorilor pământului. Unii Îl acuzau pe Dumnezeu şi Îl blestemau. Alţii se grăbeau la cei din poporul lui Dumnezeu şi îi implorau să-i înveţe cum să scape de judecăţile Lui. Dar sfinţii nu aveau nimic pentru ei. Fusese vărsată ultima lacrimă pentru păcătoşi, fusese înălţată ultima rugăciune agonizantă, fusese purtată ultima povară, fusese dată ultima avertizare. Dulcele glas al îndurării nu avea să-i mai îmbie vreodată. Când sfinţii şi tot cerul au fost interesaţi de mântuirea lor, ei nu au avut niciun interes faţă de propriile lor persoane. Le-a fost pusă înainte viaţa şi moartea. Mulţi au dorit viaţa, dar nu au făcut niciun efort pentru a o obţine. Ei nu au ales viaţa, şi acum nu mai exista niciun strop de sânge ispăşitor pentru a-i curăţi pe cei vinovaţi, niciun Mântuitor plin de compasiune, care să pledeze în favoarea lor şi să strige: «Cruţă-l, cruţă-l pe păcătos încă puţină vreme». Tot cerul se unise cu Isus în timp ce auziseră cuvintele înfricoşătoare: «S-a împlinit! S-a sfârşit!». Planul de mântuire fusese împlinit, dar puţini aleseseră să-l accepte. Şi, în timp ce glasul cel dulce al îndurării se stingea, frica şi groaza îi cuprindea pe cei răi. Cu o îngrozitoare claritate, ei au auzit cuvintele: «Prea târziu! Prea târziu!» Cei care nu preţuiseră Cuvântul lui Dumnezeu se grăbeau încoace şi încolo, rătăcind de pe o mare pe alta şi de la miază-noapte la răsărit pentru a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu a spus: «Nu-l vor găsi. Este foamete în ţară; nu o foamete de pâine, nici sete de apă, ci de a auzi cuvintele Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu, ei trebuie să flămânzească şi să înseteze mai departe. Zi după zi au dispreţuit mântuirea, preţuind comorile şi plăcerea pământească mai mult decât orice comoară şi perspectivă cerească. Ei L-au respins pe Isus şi I-au dispreţuit sfinţii. Cei necuraţi trebuie să rămână necuraţi pentru totdeauna.» Mulţi dintre cei răi au fost teribil de mânioşi când au suferit efectele plăgilor. Era o scenă a unei îngrozitoare agonii. Părinţii le reproşau amarnic copiilor lor şi copiii părinţilor, fraţii surorilor şi surorile fraţilor. Din toate părţile veneau strigăte puternice, tânguitoare: «Tu m-ai oprit să primesc adevărul care m-ar fi salvat de acest ceas teribil». Poporul s-a întors împotriva pastorilor lor cu o ură amarnică şi reproşându-le astfel: «Nu ne-aţi avertizat. Ne-aţi spus că toată lumea urma să fie convertită şi aţi strigat ‚pace, pace’, pentru a aduce la tăcere orice temere care se ridica. Nu ne-aţi spus despre acest ceas; şi despre cei care ne-au avertizat aţi spus că sunt fanatici şi oameni răi, care ne vor provoca ruina.» Dar am văzut că pastorii nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu. Suferinţa lor era de zece ori mai mare decât cea a poporului lor.” – Scrieri timpurii, 279-282.

†

„Indiferent prin cine trimite Domnul lumina, noi să ne deschidem inimile pentru a o primi, în blândețea lui Hristos.” – Materialele 1888, 548.

†

„Să nu creadă nimeni că avem tot adevărul de care avem nevoie; că avem cei mai importanți stâlpi ai credinței și că dacă stăm lângă ei nu trebuie să ne mai deranjăm să înțelegem adevărul pentru noi înșine. […] După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, mulți dintre noi vom fi separați și împrăștiați. Va trebui să stați singuri în diferite locuri. Nu veți avea nicio legătură cu alte minți conducătoare ca să primiți putere de la acestea. Va trebui să stați cu Dumnezeul vostru alături și să știți că El este lângă voi.” – Materialele 1888, 563, 565.

†

„Vor fi mesaje contrafăcute venind de la persoane din toate direcțiile. Unul după altul se vor ridica, părând că sunt inspirați, dar neavând inspirația cerului, cu sunt sub înșelăciunea dușmanului.” – Solii alese, Vol. 3, 404.

†

„Faptul că nu este nici o controversă sau agitaţie în poporul lui Dumnezeu n-ar trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se ţin strâns de învăţătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară între adevăr şi rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare nouă, când nu există nicio deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulţi, ca şi în vremurile din vechime, care se vor ţine de tradiţie şi se vor închina la ceea ce nu cunosc. Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaştere a adevărului prezent nu ştiu ce cred. Ei nu înţeleg dovezile credinţei lor. Nu apreciază corect lucrarea din timpul prezent. […] Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu şi o întoarcere spre oameni, punând înţelepciunea omenească în locul celei divine. Domnul Îşi va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greş, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor şi-i vor cerne, separând pleava de grâu.” – Mărturii, Vol. 5, 707.

†

„Duhul lui Dumnezeu a iluminat fiecare pagină a Scrierii Sfinte, dar sunt unii asupra cărora Scriptura lasă doar o mică impresie, deoarece nu o înţeleg pe deplin. Când vine încercarea, prin prezentarea unor teorii false, aceşti cititori superficiali, lipsiţi de orice ancoră, sunt asemenea nisipurilor mişcătoare. Ei alunecă într-o parte şi în alta, potrivit cu starea lor sufletească şi cu amărăciunea lor.” – Mărturii pentru pastori și slujitorii evangheliei, 112.

†

„Mulţi vor sta la amvoanele noastre, purtând în mâini făclia unei profeţii false, a cărei lumină este aprinsă din focul demonic al lui Satana.” – Idem, 409.

†

„Mi-a fost arătat că noi trebuie să fim apăsaţi din toate părţile şi să rezistăm cu toată puterea tuturor linguşirilor şi invenţiilor lui Satana. […]Unele ştiinţe, ca: frenologia, psihologia şi hipnoza, sunt canalele prin care el vine mai direct la această generaţie de oameni şi lucrează cu acea putere care trebuie să caracterizeze eforturile sale în perioada dinaintea încheierii timpului de încercare.” – Mărturii, Vol. 1, 290.

†

„Zguduirea trebuie să aibă loc în curând pentru a curăța biserica.” – Spiritual Gifts, Vol. 2, 284.

†

„Dar zilele purificării bisericii se grăbesc tare. Dumnezeu va avea un popor curat şi credincios. […] Semnele descoperă faptul că timpul este aproape. […] Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie şi nedumerire. […] Vor fi mulţi zei şi mulţi domni. Va bate fiecare vânt de învăţătură. Acelora care au dat un omagiu suprem ştiinţei, «pe nedrept numită astfel», nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ţine pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioşi nu li se va încredinţa turma. În ultima şi solemna lucrare, puţini oameni mari vor fi angajaţi în ea.” – Mărturii, Vol. 5, 79-80.

[1] Criza Kellogg. Recomandăm citirea cărții Omega de Lewis Walton pentru detalii despre criza alfa.

Dacă oamenii ar fi fost supuşi Legii Celor Zece Porunci, împlinind în vieţile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat. Bărbaţii şi femeile nu pot încălca legea care guvernează organismul uman, îngăduindu-şi un apetit stricat şi patimi depravate, fără a încălca şi Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătăţii să strălucească asupra noastră ca să ne putem vedea păcatul când violăm legile pe care El le-a stabilit în fiinţa noastră.” – Mărturii, vol. 3, 161.

†

„Pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăşi că reforma sănătăţii este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia îngerului al treilea cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vesteşte această solie. Dacă oamenii ar fi fost supuşi Legii Celor Zece Porunci, împlinind în vieţile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat.” – Mărturii, vol. 3, 161.

†

„Reforma sănătății este o parte importantă din solia îngerului al treilea …” – Review and Herald, 29 iulie 1884.

†

„Cel care pune în practică lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu prin reforma sănătăţii are un ajutor important în lucrarea de sfinţire prin adevăr şi va putea primi nemurirea. Însă, dacă nesocoteşte această lumină şi calcă legile naturale, el trebuie să suporte consecinţele; puterile spirituale sunt amorţite şi cum îşi poate el desăvârşi sfinţirea în temere de Domnul?” – Sfaturi pentru sănătate, 22.

†

„Este imposibil pentru un om să-şi aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu în timp ce îşi îngăduie obiceiuri care îl lipsesc de puterea fizică, mintală şi morală.”- Idem.

†

„Fratele P. ar putea fi acum un bărbat puternic, cu influenţă printre poporul lui Dumnezeu din Maine şi stimat mult din iubire pentru lucrarea lui. Dar el înclină spre ideea că rămânerea lui în urmă este, mai degrabă, o virtute specială, decât un păcat de care trebuie să se pocăiască. El a întârziat în învăţarea lecţiei pe care Dumnezeu a intenţionat să i-o predea. El n-a fost un elev destoinic şi n-a avut o creştere şi o experienţă în adevărul prezent, care l-ar fi calificat să poarte greutatea răspunderii pe care acum o putea purta, dacă ar fi folosit toată lumina care i-a fost dată. Mi-a fost arătat un timp în care fratele P. a început să facă un efort spre a se înfrâna şi spre a-şi stăpâni pofta de mâncare; atunci a putut să aibă răbdare mai uşor. El se lăsa uşor provocat, era furios, iritabil şi cu spirit deprimat. Mâncarea şi băutura lui aveau mult de-a face cu rămânerea lui în această stare. Pasiunile inferioare au câştigat stăpânire, predominând asupra puterilor superioare ale minţii.

Cumpătarea ar face mult pentru fratele P. şi pentru sănătatea lui este necesară mai multă muncă şi exerciţiu fizic. Când a făcut eforturi să se stăpânească, a început să crească, dar în eforturile lui de a se îndrepta, el n-a primit acea binecuvântare pe care ar fi primit-o, dacă ele ar fi început într-o perioadă mai timpurie.” – Mărturii, vol. 2, 697.

†

„Trupul este singurul mijloc prin care mintea şi sufletul se dezvoltă în direcţia zidirii caracterului. Din acest motiv îşi dirijează vrăjmaşul sufletelor ispitele pentru slăbirea şi degradarea puterilor fizice. Succesul său în acest punct înseamnă capitularea întregii fiinţe înaintea răului. Tendinţele naturii noastre fizice — dacă nu se vor afla sub controlul unei puteri mai înalte — vor aduce cu siguranţă ruina şi moartea.”  – Divina vindecare, 130.

†

„Corpul trebuie adus în ascultare. Puterile mai înalte ale făpturii trebuie să conducă. Pasiunile trebuie să fie controlate de către voinţă, care trebuie ea însăşi să se afle sub controlul lui Dumnezeu. Puterea împărătească a raţiunii, sfinţită prin harul divin, trebuie să fie stăpână în vieţile noastre. Cerinţele lui Dumnezeu trebuie aduse înaintea conştiinţei. Bărbaţi şi femei deopotrivă trebuie conştientizaţi de datoria de a fi stăpâni pe ei înşişi, de nevoia purităţii, de eliberarea de orice poftă stricată şi obicei murdar. Ei trebuie să fie pătrunşi de înţelegerea faptului că toate puterile minţii şi trupului sunt darul lui Dumnezeu şi că este imperativ să fie păstrate în cea mai bună formă posibilă, pentru slujirea Sa.” – Idem.

†

„Nu există decât puţină tărie morală în lumea care-şi zice creştină. Obiceiurile greşite au fost îngăduite şi legile fizice şi morale au fost desconsiderate, până când standardul general al virtuţii şi evlaviei a ajuns extrem de scăzut. Obiceiurile care coboară standardul sănătăţii fizice slăbesc puterea intelectului şi pe cea morală. Îngăduirea poftelor împotriva firii şi a pasiunilor are o influenţă stăpânitoare asupra celulelor creierului. Instinctele animalice sunt întărite, în timp ce simţul moral este slăbit. Unui om necumpătat îi este imposibil să fie creştin, pentru că puterile sale înalte sunt aduse în robia pasiunilor. Cei care au avut lumină în privinţa simplităţii în alimentaţie şi îmbrăcăminte, în ascultare de legile fizice şi morale, şi care se întorc de la lumina care le arată care este datoria lor, nu vor lua seama nici la datoria privitoare la alte lucruri. Dacă îşi adorm conştiinţele spre a evita crucea, pe care vor fi nevoiţi s-o ridice pentru a fi în armonie cu legea trupului lor, ca să nu audă mustrarea, vor încălca Decalogul. Unii nu sunt deloc dispuşi să suporte crucea şi să dispreţuiască ruşinea. Unii îşi vor lepăda principiile când se va râde de ei. Asemănarea cu lumea câştigă teren în rândul copiilor lui Dumnezeu, care mărturisesc că sunt peregrini, străini, care veghează şi aşteaptă venirea Domnului. Există mulţi printre cei ce mărturisesc că sunt păzitori ai Sabatului în New York, care sunt mult mai strâns legaţi de modele lumeşti şi pofte decât de dorinţa de a avea trupuri şi minţi sănătoase sau inimi sfinţite.” – Mărturii, vol. 3, 50-51.

†

„Hristos a venit în lumea aceasta şi a trăit Legea lui Dumnezeu pentru ca omul să poată avea control deplin asupra înclinaţiilor naturale care corup sufletul. Medicul sufletului şi trupului, El dă biruinţă asupra poftelor răzvrătite. El a pus la îndemâna noastră toate mijloacele pentru ca omul să poată avea desăvârşire de caracter.” – Divina vindecare, 130.

†

„«Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu.» Iată un principiu care stă la temelia fiecărei fapte, fiecărui gând şi motivaţii: consacrarea întregii fiinţe, atât din punct de vedere fizic, cât şi intelectual, punerea ei sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Voinţa şi pasiunile nesfinţite trebuie răstignite. Acest lucru poate fi privit ca o lucrare grea şi istovitoare. Totuşi, ea trebuie îndeplinită sau veţi auzi sentinţa îngrozitoare din gura lui Isus: «Depărtaţi-vă». Puteţi face totul prin Hristos, care vă întăreşte. Aveţi acea vârstă la care voinţa, pofta şi pasiunile cer cu putere să fie satisfăcute. Dumnezeu le-a sădit în fiinţa voastră în scopuri înalte şi sfinte. Nu trebuie ca acestea să devină pentru voi un blestem prin pervertirea lor. Vor ajunge astfel numai când refuzaţi să vă supuneţi controlului raţiunii şi conştiinţei. Înfrânare, tăgăduire — acestea sunt cuvinte şi fapte pe care voi nu le cunoaşteţi din experienţă. Ispitele v-au stăpânit. Minţile nesfinţite nu reuşesc să primească acea tărie şi mângâiere pe care le-a prevăzut Dumnezeu pentru ele. Acestea sunt agitate şi sunt stăpânite de o dorinţă arzătoare după ceva nou — ceva care să desfete, să mulţumească şi să aţâţe mintea, iar aceasta este numită plăcere. Satana are farmece ademenitoare, prin care stârneşte interesul şi stimulează imaginaţia tineretului, îndeosebi pentru a-i putea prinde în capcana sa. Voi zidiţi pe nisip. Aveţi nevoie să strigaţi cu sinceritate: «O, Doamne, schimbă Tu lăuntrul sufletului meu!» Puteţi avea o influenţă bună asupra tinerilor, sau o influenţă spre rău. Fie ca Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe de-a-ntregul, suflet, trup şi spirit.” – Mărturii, vol. 3, 84.

†

„Solia trebuie însoţită de cumpătarea în toate lucrurile, pentru a întoarce poporul lui Dumnezeu de la idolatria lui, de la lăcomie, de la extravaganţele manifestate în îmbrăcăminte şi în alte lucruri. […]

Dumnezeu a arătat că reforma sănătăţii este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna legată de corp. Nicăieri nu poate fi găsită o cauză mai mare a degradării fizice şi morale ca aceea a neglijării acestui subiect important. Cei ce-şi îngăduie apetitul şi pasiunea şi îşi închid ochii faţă de lumină de frică să nu vadă îngăduinţele păcătoase pe care nu sunt dispuşi să le părăsească, sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Oricine se întoarce de la lumină într-un domeniu anume îşi împietreşte inima pentru a nesocoti lumina în alte privinţe. Oricine încalcă obligaţiile morale în ce priveşte alimentaţia şi îmbrăcămintea pregăteşte calea pentru încălcarea cerinţelor lui Dumnezeu privitoare la interese veşnice. Trupurile noastre nu ne aparţin.” – Idem, 62.

†

„Adesea, stomacul este supraîncărcat cu hrană ce rareori este modestă, simplă, ca aceea mâncată acasă, unde numărul exerciţiilor făcute este dublu sau triplu. Aceasta face ca mintea să fie într-o letargie ce face dificil de apreciat lucrurile veşnice; şi adunarea se termină, şi ei sunt dezamăgiţi pentru că nu s-au bucurat mai mult de Duhul lui Dumnezeu.” – Mărturii, vol. 5, 163.

†

„Ţineţi lucrarea reformei sanitare la loc de frunte — este solia ce sunt instruită să v-o aduc. Arătaţi atât de clar valoarea ei, încât să se simtă o largă nevoie de ea. Abţinerea de la orice aliment şi orice băutură dăunătoare este roada adevăratei religii. Cel care este pe deplin convertit va abandona orice obicei şi apetit dăunător. Prin abstinenţă totală, el va birui dorinţa sa după satisfacerea unor plăceri distrugătoare de sănătate.” – Mărturii, vol. 9, 113.

†

„Mi-a fost arătat că lucrarea reformei sanitare de-abia a fost începută. În timp ce unii o simt în mod profund şi îşi pun credinţa la lucru, alţii rămân indiferenţi şi abia dacă fac primul pas în vederea reformei. Ei par să aibă o inimă necredincioasă şi, deoarece această reformă restrânge pofta păcătoasă, mulţi se dau înapoi. Ei au alţi dumnezei în afară de Domnul. Gustul şi pofta sunt dumnezeii lor; iar când securea este înfiptă la rădăcina pomului şi aceia care şi-au îngăduit pofte destrăbălate pe seama sănătăţii sunt afectaţi şi păcatul şi idolii sunt scoşi la iveală, ei nu vor să fie convinşi şi, deşi vocea lui Dumnezeu le vorbeşte direct să se debaraseze de aceste îngăduinţe care le distrug sănătatea, unii tot nu se desprind de lucrurile vătămătoare pe care le iubesc. Ei par legaţi de idolii lor şi Dumnezeu va spune curând îngerilor Săi: «Lăsaţi-i în pace.» Mi s-a arătat că reforma sănătății constituie o parte a soliei îngerului al treilea şi este tot atât de legată de acesta precum este braţul de corpul omenesc.

Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să avansăm în această mare lucrare. Pastorii şi membrii trebuie să lucreze în armonie.

Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru marea strigare a celui de-al treilea înger. Credincioşii au de făcut o lucrare pentru ei înşişi, pe care nu ar trebui s-o lase pe seama lui Dumnezeu, ca El s-o facă pentru ei. El le-a lăsat lor această lucrare. Este o lucrare personală; unul nu o poate face pentru celălalt.

«Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.» (2 Corinteni 7, 1). Patima îmbuibării cu mâncare constituie păcatul predominant al acestui veac. Pofta pătimaşă îi face sclavi pe oameni, le întunecă minţile şi le abrutizează simţurile morale într-o asemenea măsură, încât adevărurile sfinte, înălţătoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinaţiile fireşti sunt cele care îi stăpânesc pe oameni.” – Mărturii, vol. 1, 486.

†

„Lucrarea reformei sanitare este mijlocul lui Dumnezeu pentru a reduce suferinţa în lumea noastră şi pentru curăţirea bisericii Sale.”  – Mărturii, vol. 9, 113.

†

„Lucrarea care însoţeşte solia celui de-al treilea înger pentru a pregăti venirea Domnului este aceea de a face clare ca lumina zilei legile care guvernează organismul omenesc şi de a îndemna cu putere păzirea acestora.” – Mărturii, vol. 3, 161.

†

„Tot ceea ce slăbeşte puterea fizică face să scadă şi capacitatea intelectuală, făcând-o mai puţin în stare să facă deosebire între bine şi rău. Devenim astfel mai puţin capabili a alege ceea ce ştim că este bine.” – Parabolele Domnului Hristos, 346.

†

„Influenţa lui Satana se exercită necontenit asupra oamenilor, ca să tulbure simţurile, să stăpânească mintea pentru rău şi să aţâţe la violenţe şi crime. El slăbeşte corpul, întunecă inteligenţa şi înjoseşte sufletul. Ori de câte ori leapădă invitaţia Mântuitorului, oamenii se supun lui Satana. În toate domeniile vieţii, în familie, în afaceri şi chiar în biserică, mulţi oameni fac astăzi acelaşi lucru. Din cauza aceasta s-au răspândit pe pământ violenţa şi crima, iar întunericul moral, ca o mantie a morţii, învăluie casele oamenilor. Prin ispitele lui iscusite, Satana îi face pe oameni să se dedea la rele tot mai mari, până când ajung la decădere morală şi la ruină. Unica siguranţă împotriva puterii lui se află în prezenţa lui Isus. Înaintea oamenilor şi a îngerilor, Satana a fost descoperit ca vrăjmaş şi distrugător al omului; Hristos, ca prietenul şi eliberatorul omului. Spiritul Său va dezvolta în om ceea ce înnobilează caracterul şi umple de demnitate fiinţa sa. Va înălţa pe om pentru gloria lui Dumnezeu în corp, suflet şi spirit.” – Hristos lumina lumii, 341.

†

„Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost vreodată încredinţată făpturilor omeneşti; nu a fost niciodată mai importantă studierea lui cu sârguinţă, ca acum. Nicio generaţie din trecut nu a mai fost chemată să facă faţă unor chestiuni atât de însemnate; niciodată nu au fost confruntaţi tinerii şi tinerele cu primejdii atât de mari cum sunt cele care îi ameninţă în aceste zile.” – Educație, 22.

†

„Dar în prea multe şcoli teologice din zilele noastre, Cuvântul lui Dumnezeu este dat la o parte din sistemul educaţional. Alte subiecte ocupă mintea. Studiul autorilor necredincioşi ocupă un loc de frunte în educaţia teologică. Scepticismul este întreţesut în materiile cărţilor din aceste şcoli. Greşit interpretate şi pervertite, unele descoperiri, rezultate ale cercetărilor ştiinţifice, pot duce la rătăcire. Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu aşa zisele învăţături ale ştiinţei şi făcut să apară nesigur şi nedemn de încredere. În acest fel, seminţele îndoielii sunt semănate în mintea tinerilor şi în momentul ispitirii ele răsar. Când se pierde credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul rămâne fără călăuzitor, fără ocrotitor. Atunci, tinerii sunt atraşi pe calea îndepărtării de Dumnezeu şi de viaţa veşnică.” – Parabolele Domnului Hristos, 41.

†

„Nervii creierului, care se află în legătură cu tot organismul, sunt mijlocul prin care cerul ia legătura cu omul şi afectează viaţa interioară. Tot ceea ce împiedică circulaţia curentului electric în sistemul nervos, diminuând astfel puterile vitale şi scăzând puterea de percepţie a intelectului, face ca natura morală să fie mai greu de activat.” – Educație, 209.

†

„Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, având o asemenea caracterizare, ar trebui să li se dea locul cel mai înalt în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să dobândim o cunoaştere a lui Dumnezeu, Creatorul, şi a lui Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt Ei descoperiţi în Cuvântul sacru.” – Educație, 17.

†

„Fiecare făptură omenească, creată după chipul lui Dumnezeu, este înzestrată cu o putere asemănătoare cu cea a Creatorului — individualitate, putere de a gândi şi a face. Oamenii în care se dezvoltă această putere sunt oameni care poartă responsabilităţi, care sunt conducători cu iniţiativă şi care au influenţă asupra caracterelor. Lucrarea adevăratei educaţii este aceea de a dezvolta această putere, de a-i antrena pe tineri să gândească ei înşişi, nu doar să reflecte gândirea altor oameni. În loc să-şi limiteze studiul la ceea ce au spus sau scris alţii, studenţii să fie îndrumaţi către izvoarele adevărului, către vastele câmpuri din natură şi revelaţie, deschise cercetării. Să contemple marile subiecte ale datoriei şi destinului — şi mintea lor se va lărgi şi întări. În locul unor făpturi educate, dar plăpânde, instituţiile de învăţământ vor putea trimite în lume bărbaţi îndeajuns de puternici pentru a gândi şi acţiona, bărbaţi care să fie stăpâni ai împrejurărilor, nu robi ai acestora, bărbaţi care au o minte largă, un cuget clar şi curajul convingerilor proprii.” – Educație, 17-18

†

„Copiii şi tinerii acumulează cunoştinţe de la profesori şi din manuale, dar lăsaţi-i să tragă ei înşişi învăţăminte şi să discearnă adevărul. În lucrul lor în grădină, întrebaţi-i ce învaţă din îngrijitul plantelor. Când privesc peisajul, întrebaţi-i de ce Dumnezeu a îmbrăcat câmpiile şi pădurile cu nuanţe atât de frumoase şi de variate. De ce nu au fost toate colorate cu un maro sumbru? Când adună flori, stimulaţi-i să se întrebe de ce El ne-a rezervat frumuseţea acestor crâmpeie din Eden. Învăţaţi-i să ia seama la dovezile grijii lui Dumnezeu pentru noi, manifestate peste tot în natură şi la adaptarea minunată a tuturor lucrurilor la nevoile şi fericirea noastră.” – Îndrumarea copilului, 35.

†

„Oamenii care au puterile fizice în stare bună ar trebui să se educe ca să gândească în aceeaşi măsură în care lucrează şi să nu depindă de alţii care să fie creier pentru ei.” – Principii fundamentale ale educației creștine, 43.

†

„Tinerii şi copilaşii să fie învăţaţi să aleagă pentru ei înşişi acea haină regală făurită în războiul de ţesut al cerului, acel «in subţire, strălucitor şi curat» (Apocalipsa 19:8) pe care îl vor purta toţi cei sfinţi de pe pământ. Această haină, caracterul nepătat al lui Hristos, este oferită fără plată oricărei făpturi omeneşti. Dar toţi aceia care vor s-o primească, o vor primi şi purta aici.” – Educație, 249.

†

„Mulţi tineri sunt doritori de cărţi. Ei citesc orice pot să obţină. Istorisirile dragostei captivante şi descrierile murdare au o influenţă corupătoare. Romanele sunt citite cu nesaţ de mulţi şi, drept rezultat, imaginaţia lor devine mânjită. În trenuri, adesea sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste tablouri dezgustătoare se găsesc şi în cârciumi şi sunt atârnate pe pereţii celor ce se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care corupţia abundă peste tot. Pofta ochilor şi pasiuni stricate sunt trezite prin privire şi lectură. Inima este coruptă prin imaginaţie. Mintea găseşte plăcere în contemplarea scenelor care trezesc cele mai josnice pasiuni. Aceste imagini ruşinoase, văzute printr-o imaginaţie mânjită, corup purtarea şi pregătesc fiinţele înşelate şi orbite să dea frâu liber patimilor păcătoase. Apoi, urmează păcate şi abateri care trag fiinţele făcute după chipul lui Dumnezeu în jos, la un nivel cu animalele, afundându-le în cele din urmă în pierzare. Evitaţi să citiţi sau să priviţi la lucruri care vă vor sugera cugete murdare. Cultivaţi puterile morale şi intelectuale. Nu lăsaţi ca aceste puteri nobile să ajungă slăbite prin multa citire chiar şi a cărţilor de poveşti. Eu cunosc minţi puternice, care au fost dezechilibrate şi amorţite sau paralizate prin necumpătare la citire. Fac apel la părinţi să controleze lectura copiilor lor. Cititul mult le aduce numai vătămare. În mod deosebit, să nu permiteţi pe mesele voastre reviste şi ziare în care se află poveşti de dragoste. Este imposibil pentru tineri să posede un nivel sănătos al minţii şi principii religioase corecte, dacă nu le place citirea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cartea aceasta conţine cele mai interesante istorisiri, arată calea mântuirii prin Hristos şi este călăuza lor pentru o viaţă mai înaltă şi mai bună. Ei ar declara-o cea mai interesantă carte pe care au citit-o vreodată, dacă imaginaţia lor n-ar fi ajuns pervertită din cauza povestirilor captivante despre personaje fictive. Voi, care aşteptaţi ca Domnul să vină a doua oară, să schimbe trupurile voastre murdare şi să vă facă asemenea trupului Său slăvit, trebuie să urcaţi pe un plan de acţiune mai înalt. Voi trebuie să lucraţi dintr-un punct de vedere mai înalt decât aţi făcut până acum, altfel nu veţi face parte din acel număr care va primi legătura finală cu nemurirea.” – Mărturii, vol. 2, 410.

†

„Sunt citite povestiri închipuite, în timp ce Biblia nu este luată în seamă. Vine o zi, o zi de negură şi întuneric mare, când toţi vor dori să fie alimentaţi cu adevărurile simple, lămurite, ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca să poată avea, în umilinţă şi totuşi cu hotărâre, un motiv pentru speranţa lor. Cu acest fundament al speranţei lor, am văzut că trebuie să-şi fortifice sufletele pentru marele conflict. Fără acest lucru, ei sunt necorespunzători şi nu pot fi hotărâţi şi neclintiţi. Părinţii ar face mai bine să ardă poveştile şi romanele care le intră în casă. Ar face un bine copiilor. Încurajaţi citirea acestor cărţi de poveşti şi va fi ca şi cum i-aţi încătuşa. Acestea tulbură şi otrăvesc mintea. Părinţilor, am văzut că, dacă nu vă veţi trezi având în vedere binele veşnic al copiilor voştri, ei vor fi cu siguranţă pierduţi prin neglijenţa voastră.” – Mărturii, vol. 1, 135.

†

„Am cunoscut mai multe femei care au socotit căsătoria lor ca fiind o nenorocire. Ele au citit romane până ce imaginaţia lor li s-a îmbolnăvit şi trăiesc într-o lume creată de ele. Ele se cred femei cu minte sensibilă, cu gândire superioară, rafinată, şi îşi închipuie că soţii lor nu sunt aşa de rafinaţi; că ei nu posedă aceste calităţi superioare, şi de aceea, nu pot aprecia presupusa lor virtute şi gândire rafinată. În consecinţă, femeile acestea se socotesc a fi mari suferinde, martire. Ele au discutat şi au cugetat asupra acestor aspecte până ce au devenit aproape maniace faţă de acest subiect. Ele îşi închipuie că valoarea lor este superioară faţă de a celorlalţi muritori, şi că nu este plăcut pentru sensibilitatea lor rafinată să se asocieze cu oameni obişnuiţi. Femeile acestea se înnebunesc singure; şi soţii lor sunt în pericol de a crede că ele posedă o minte superioară. Din cele ce mi-a arătat Domnul, această grupă de femei şi-au pervertit imaginaţia prin citirea de romane, visare cu ochii deschişi şi clădire de castele în Spania, trăind într-o lume imaginară. Ele nu coboară cu gândurile la îndatoririle obişnuite şi folositoare ale vieţii. Ele nu iau asupra lor poverile vieţii, care se află pe calea lor, şi nu caută să facă un cămin fericit şi plăcut pentru soţii lor. Ele lasă toată greutatea asupra soţilor, neducându-şi propria lor povară. Aşteaptă ca alţii să le preîntâmpine lipsurile şi să facă în locul lor, în timp ce ele sunt libere să găsească greşeli şi să pună întrebări după cum le place. Femeile acestea au un sentimentalism care tânjeşte după dragoste, gândindu-se continuu că nu sunt apreciate, că soţii lor nu le dau toată atenţia pe care o merită. Ele îşi închipuie că sunt martire.” – Mărturii, vol. 2, 462-463.

†

„Printre cele mai periculoase surse de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o şcoală pentru moralitate şi virtute, aşa cum se pretinde adesea, el constituie însuşi focarul pentru imoralitate. Prin aceste spectacole, se încurajează şi se preiau obiceiuri vicioase şi înclinaţii păcătoase. Cântece, gesturi, expresii, atitudini josnice şi obscene, toate acestea pervertesc imaginaţia şi înjosesc moralul. Orice tânăr care frecventează astfel de spectacole va ajunge să aibă principiile alterate. Nu există în ţara noastră influenţă mai puternică pentru a otrăvi imaginaţia, a distruge impresiile religioase şi a toci gustul pentru plăcerile liniştite şi realităţile echilibrate ale vieţii, ca reprezentaţiile teatrale. Plăcerea pentru astfel de scene creşte o dată cu fiecare îngăduinţă, la fel cum dorinţa după băuturi alcoolice creşte o dată cu folosirea lor. Singura cale sigură este aceea de a evita teatrul, circul şi orice alt loc de distracţie discutabil.” – Căminul advent, 516.

†

„Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi invocată asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciun creştin nu ar dori să întâmpine moartea într-un asemenea loc sau să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos.” – Evenimentele ultimelor zile, 87.

†

„Goana după plăceri şi distracţii este concentrată în oraşe. Mulţi părinţi care aleg un cămin în oraş pentru copiii lor, gândind că le oferă avantaje mai mari, sunt dezamăgiţi şi se căiesc prea târziu de teribila lor greşeală. Oraşele de astăzi devin cu repeziciune tot mai asemănătoare Sodomei şi Gomorei. Numeroasele sărbători încurajează inactivitatea. Sporturile captivante, spectacolele, cursele de cai, jocurile de noroc, băuturile alcoolice şi petrecerile stimulează la maximum fiecare pasiune. Tineretul este absorbit de curentul popular.” – Idem, 110.

†

„Multe dintre distracţiile populare în lumea de astăzi, chiar în rândul acelora care pretind a fi creştini, tind să aibă acelaşi sfârşit ca şi cele ale păgânilor. Există într-adevăr puţini printre ei pe care Satana să nu-i dea peste cap şi să-i folosească pentru nimicirea sufletelor. Prin dramă, el a lucrat timp de secole pentru a trezi pasiunea şi a ridica în slăvi viciul. Opera — cu etalarea fascinantă şi muzica tulburătoare, mascaradă, dans, joc de cărţi — este folosită de Satana pentru a dărâma barierele principiului şi a deschide uşa îngăduinţei senzuale. În orice întâlnire de dragul plăcerii, în care este încurajată mândria sau îngăduită pofta, în care omul este făcut să-L uite pe Dumnezeu şi să piardă din vedere interesele veşnice, acolo Satana împresoară sufletele cu lanţurile sale.” – Căminul advent, 515.

†

„Creştinul adevărat nu va dori să meargă în niciun loc de distracţie sau să se angajeze în vreo distracţie asupra căreia nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El nu va fi găsit la teatru, în sala de biliard sau de popice. El nu va participa la valsuri şi nu-şi va îngădui vreo altă plăcere ademenitoare, care Îl va izgoni pe Domnul Hristos din minte. Acelora care pledează pentru acest fel de distracţii le răspundem: nu ni le putem îngădui în Numele lui Isus din Nazaret. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi cerută asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Niciun creştin nu va dori să cunoască moartea în astfel de locuri. Niciunul nu va dori să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos.” – Idem, 515-516.

†

„Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege liber; ne-o putem exercita, căci este a noastră. Noi nu ne putem schimba inimile, nu ne putem controla gândurile, pornirile, afecţiunile. Nu ne putem face pe noi înşine curaţi, potriviţi pentru serviciul lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim lui Dumnezeu, Îi putem da voinţa noastră; atunci va lucra în noi voinţa şi înfăptuirea după bunul Său plac. Astfel, întreaga noastră fire va fi adusă sub controlul lui Hristos.” – Divina vindecare, 176.

†

„Viaţa creştinului este o viaţă de continuă lepădare şi stăpânire de sine. Acestea sunt lecţiile ce trebuie predate copiilor din pruncie. Învăţaţi-i că trebuie să practice cumpătare, curăţie în inimă, în gânduri şi-n fapte, că ei aparţin lui Dumnezeu fiindcă au fost cumpăraţi cu un preţ, chiar cu sângele preţios al Fiului Său iubit. Dacă în anii lor fragezi mintea le este umplută cu imagini plăcute despre adevăr, curăţie şi bunătate, va fi format un gust pentru ceea ce este pur şi înălţător, iar imaginaţia lor nu va fi coruptă sau contaminată cu uşurinţă. Dacă se urmăreşte calea opusă, dacă mintea părinţilor se ocupă în continuu cu scene josnice, dacă discuţiile lor persistă asupra trăsăturilor de caracter neplăcute, dacă îşi formează un obicei din a vorbi de rău despre acţiunile altora, cei mici vor primi lecţii din cuvintele şi expresiile de dispreţ şi vor urma exemplul vătămător. Efectele rele, ca şi petele de lepră, vor săpa în ei în anii de mai târziu. Seminţele semănate în copilărie de mama atentă şi temătoare de Dumnezeu, vor deveni copaci ai neprihănirii, iar lecţiile date prin învăţătură şi exemplu de un tată temător de Dumnezeu, vor produce, ca şi în cazul lui Iosif, o recoltă îmbelşugată în viitor.” – Îndrumarea copilului, 116.

†

„Neprihănire înseamnă a face ceea ce este drept, căci toţi vor fi judecaţi după faptele lor. Caracterele noastre se dau pe faţă prin ceea ce facem. Faptele arată dacă credinţa este sau nu adevărată. […] Pentru noi, nu este de ajuns să credem că Domnul Hristos nu este un înşelător, că religia Bibliei nu este o fabulă în mod iscusit ticluită. Noi putem crede că numele lui Isus este unicul nume sub soare prin care putem fi mântuiţi şi totuşi, s-ar putea să nu facem din El, prin credinţă, Mântuitorul nostru personal. Nu este suficient a crede teoria adevărului. Nu este de ajuns a ne mărturisi credinţa în Hristos şi a avea numele înscrise în registrele comunităţii. […] Oricare ar fi mărturisirea noastră de credinţă, ea nu valorează nimic, dacă Domnul Hristos nu este descoperit în noi prin fapte ale neprihănirii. Adevărul trebuie să fie sădit în inimă. El trebuie să aibă controlul asupra minţii şi să pună ordine în simţămintele noastre, întregul caracter trebuie să fie imaginea Cuvântului divin. Fiecare iotă şi fiecare frântură de literă din Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie aduse în practica vieţii de fiecare zi.” – Parabolele Domnului Hristos, 312-314.

†

„Cel care devine părtaş al naturii divine, va fi în armonie cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, Legea Sa cea sfântă. Aceasta este regula prin care Dumnezeu măsoară faptele, acţiunile oamenilor. Prin Lege va fi probat caracterul la judecată.” – Idem, 314.

†

„Obiceiurile noastre ar trebui să fie aduse sub controlul minţii, care la rândul ei, trebuie să fie sub conducerea lui Dumnezeu.” – Idem, 348.

†

„Dacă Satana ar conduce un atac deschis, direct, împotriva creştinătăţii, creştinii ar veni în umilinţă şi agonie la picioarele Răscumpărătorului. Puternicul şi măreţul Mântuitor l-ar speria pe îndrăzneţul duşman şi l-ar da înapoi. Dar Satana, transformat într-un înger de lumină, lucrează asupra minţii, dând impresia că se află chiar pe cărarea cea sigură şi dreaptă. Prin ştiinţe ca frenologia, psihologia şi hipnotismul, Satana a acţionat mai direct asupra acestei generaţii, lucrând cu acea putere care va caracteriza lucrarea sa la sfârşitul perioadei de probă.  Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului, mintea umană este mult mai uşor afectată de înşelăciunile lui Satana. El îi conduce pe muritorii înşelaţi să explice lucrările şi minunile făcute de Hristos pe baza unor principii generale, dar în esenţă umane. Satana a avut dintotdeauna ambiţia de a contraface lucrarea lui Hristos şi de a-şi stabili propria putere şi propriile pretenţii. De obicei, el nu face această lucrare deschis, direct şi cu îndrăzneală. El este dibaci şi ştie că cea mai eficientă cale pentru a-şi îndeplini lucrarea este să se arate oamenilor căzuţi în păcat în forma unui înger de lumină.” – Solii către tineret, 57.

†

„Timp de sute de ani, Satana a făcut experimente asupra proprietăţilor minţii umane şi a ajuns la o bună cunoaştere a acestui domeniu. În zilele din urmă, prin acţiunile sale subtile, el creează o legătură între propria sa minte şi mintea umană, căreia îi inoculează gândurile lui personale. Această lucrare este realizată într-o manieră atât de înşelătoare, încât aceia care acceptă călăuzirea lui Satana nu sunt conştienţi că se află sub conducerea şi voinţa celui rău. Marele înşelător speră să dezorienteze mintea oamenilor până acolo, încât aceasta să nu mai poată recepţiona nimic altceva în afară de vocea lui.” – Minte caracter personalitate, vol. 1, 17.

†

„Prin metodele sale subtile, Satana se străduieşte fără încetare să influenţeze mintea oamenilor. Fiind o creaţie strălucită a lui Dumnezeu, Satana este un maestru al psihologiei, dar însuşirile lui nobile au fost angajate în scopul de a se opune şi de a anihila efectele îndrumărilor Celui Prea Înalt.” – Idem.

†

„Când inima şi mintea sunt supuse lui Dumnezeu, când omul este dispus să primească învăţătură asemenea unui copil, ştiinţa va fi descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu.” – Idem, 194.

†

„În afară de Acela care l-a creat pe om, nimeni nu poate face o schimbare în inima umană. […]. Mintea și judecata trebuie supuse Duhului Sfânt.” – Manuscript Releases, vol. 12, 127.

†

„Ei se vor lupta cu forţe supranaturale, dar sunt asiguraţi de ajutor supranatural. Toate fiinţele inteligente cereşti se află în oştirea aceasta. Şi în rândurile ei nu sunt numai îngeri. Duhul Sfânt, reprezentantul Conducătorului oştirii Domnului, Se coboară pentru a îndruma lupta. Slăbiciunile noastre pot să fie multe, păcatele şi greşelile noastre pot să fie urâte; dar harul lui Dumnezeu este pentru toţi cei ce-l caută cu pocăinţă. Tăria Atotputerniciei e rânduită să dea ajutor celor ce se încred în Dumnezeu.” – Hristos lumina lumii, 352.

†

„Sunt îndemnată să spun poporului nostru: Să-L urmăm pe Hristos. Nu uitaţi că El trebuie să fie modelul nostru în toate lucrurile. Să dăm la o parte, fără teamă, ideile care nu se găsesc în învăţătura Sa. Mă adresez predicatorilor noştri să se asigure că picioarele lor stau pe platforma adevărului veşnic. Feriţi-vă să vă lăsaţi conduşi de impuls, denumindu-l Duhul Sfânt.” – Mărturii, vol. 8, 296.

†

„Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle ucenicilor aceeaşi bucurie şi aceeaşi nădejde care se aflau în inima Sa. El Se bucura pentru că putea să dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelşugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălţarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic.” – Hristos lumina lumii, 671.

†

„Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină, pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări caracterul Său în biserică.” – Idem.

†

„Duhul Sfânt cel făgăduit, pe care El avea să-l trimită după înălțarea la Tatăl Său, lucrează continuu pentru a atrage atenția la marea jertfă ispășitoare de pe crucea aflată pe Golgota, pentru a-i descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu față de om, pentru a-i explica sufletului convins lucrurile prețioase ale Scripturii și a le arăta celor cu mintea întunecată razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, adevărurile care le fac inima să ardă în ei, datorită înțelegerii lucrurilor veșnice.” – Solii alese, vol. 3, 137.

†

„Demnitarii cereşti cei veşnici — Tatăl, Hristos şi Duhul Sfânt — urmau să-i înzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decât cea a oamenilor muritori […] şi să înainteze alături de ei în lucrarea de a convinge lumea cu privire la păcat.” – Evanghelizare, 616.

†

„Noi trebuie să cooperăm cu cele trei puteri preaînalte ale cerului — Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar aceste puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim nişte conlucrători cu Dumnezeu.” – Idem, 617.

†

„Duhul Sfânt a fost făgăduit să fie cu aceia care luptă pentru biruință, ca o demonstrare a întregii măreții, înzestrându-i pe oameni cu putere supranaturală și învățându-i pe cei neștiutori tainele Împărăției lui Dumnezeu. Faptul că Duhul Sfânt urmează a fi marele nostru ajutor este o făgăduință minunată. La ce ne-ar fi folosit faptul că singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a umilit, a suportat ispitele unui vrăjmaș viclean, a luptat cu el pe parcursul întregii Sale vieți pe pământ, apoi a murit, El, Cel Neprihănit, pentru cei păcătoși, așa încât omenirea să nu piară, dacă Duhul Sfânt nu ar fi fost dat cu puterea lui continuă, lucrătoare, înnoitoare, pentru a face să fie eficientă pentru fiecare dintre noi lucrarea adusă la îndeplinire de Răscumpărătorul lumii? ” – Solii alese, vol. 3, 137.

†

„Duhul Sfânt a fost cel mai mare dintre darurile pe care El (Isus) le-ar fi putut solicita de la Tatăl Său pentru înălțarea poporului Său. Duhul urma să fie dat ca un agent regenerator, iar fără acesta sacrificiul lui Hristos ar fi fost fără folos. Puterea răului se întărise de secole și supunerea oamenilor în aceasta captivitate satanică era uimitoare. Păcatului i se poate rezista și el poate fi biruit numai prin măreața lucrarea a celei de a treia persoane a Dumnezeirii, care nu va veni cu o tărie modificată, ci în plinătatea puterii divine.” – The Faith I Live By, 52.

†

„Cineva poate avea cunoştinţa Scripturilor care nu-l va face înţelept în vederea mântuirii, deşi el s-ar putea să fie în stare să-şi domine adversarii în controversă publică. Dacă sufletul lui nu tânjeşte după Dumnezeu; dacă nu îşi cercetează inima cu o candelă aprinsă, ca să vadă dacă nu există pe undeva ascuns vreun rău; dacă nu este stăpânit de dorinţa de a răspunde rugăciunii Domnului Hristos ca toţi ucenicii Săi să fie una, după cum El şi Tatăl sunt una, atunci el se măguleşte în zadar cu gândul că este creştin. Cunoştinţa lui, începută cu ambiţie, este continuată cu mândrie; însă sufletul lui este lipsit de dragostea divină, de blândeţea şi bunătatea lui Hristos. El nu este un om înţelept în ochii lui Dumnezeu. El s-ar putea să aibă iscusinţa de a învinge un adversar; însă înţelept în ce priveşte mântuirea, nu poate fi fără Duhul Sfânt. Şi «roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor» (Galateni 5:22). Talentul, elocvenţa sau studiul egoist al Scripturii nu vor produce dragoste pentru Dumnezeu sau conformare după chipul lui Hristos. Nimic în afară de puterea divină nu poate regenera inima şi caracterul omului şi să imprime în suflet dragostea lui Hristos, care se va manifesta întotdeauna prin dragoste faţă de aceia pentru care El a murit.” – Principii fundamentale ale educației creștine, 240-241.

†

„Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc şi deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Hristos nu putea să fie prezent peste tot, în acelaşi timp, de aceea, era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl şi să trimită Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legătură cu toţi. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar fi înălţat.” – Hristos lumina lumii, 669.

†

„Predicarea Cuvântului nu va fi de niciun folos fără prezenţa continuă a Duhului Sfânt şi fără ajutorul Său neîncetat. Acesta este singurul Învăţător capabil al adevărului dumnezeiesc.” – Hristos lumina lumii, 671.

†

„Înainte ca puterea Duhului Sfânt să vină asupra ucenicilor ei au petrecut zece zile în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, postind și mărturisindu-și păcatele. După ce au ajuns la unitate, cerurile au fost deschise, slava lui Dumnezeu a fost descoperită și Duhul Sfânt a venit peste ei. Apoi ei au mers să vestească Evanghelia cu putere și sub influența Duhului Sfânt, într-o singură zi, au fost convertite 5.000 de suflete.” – Peter’s Counsels to Parents, 34.

†

„Hristos a făgăduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, şi făgăduinţa ne aparţine în aceeaşi măsură ca şi celor dintâi ucenici. Dar, ca oricare altă făgăduinţă, şi aceasta este dată în mod condiţionat. Sunt mulţi care cred şi mărturisesc că au încredere în făgăduinţa Domnului; ei vorbesc despre Hristos şi despre Duhul Sfânt şi, cu toate acestea, n-au niciun folos. Ei nu-şi supun sufletul pentru a fi îndrumat şi călăuzit de puterile cereşti. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Dumnezeu lucrează prin Duhul în poporul Său «şi voinţa şi înfăptuirea după buna Lui plăcere» (Filipeni 2:13). Dar mulţi nu vor să se supună acestei acţiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor care caută cu umilinţă pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea şi harul Său. Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să fie cerută şi primită. Această binecuvântare făgăduită, dacă este cerută prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea se dă potrivit cu bogăţiile harului lui Hristos, şi El este gata să dea fiecărui suflet atât cât poate să primească.” – Hristos lumina lumii, 672.

†

„Împărtășirea cu Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe apostoli să stea neclintiți împotriva oricărui fel de idolatrie și să-L înalțe pe Domnul și numai pe El. Cine, dacă nu Isus Hristos, prin Duhul și puterea Sa divină, a călăuzit pana istoricilor sfinți, ca să-i poată fi prezentat lumii raportul prețios al cuvintelor și lucrărilor lui Isus Hristos?” – Solii alese, vol. 3, 137.

†

„Duhul lui Dumnezeu ține răul sub controlul conștiinței.” – SDA Bible Commentary, Vol. 6, 1112.

†

„Cine, dacă nu Duhul Sfânt, poate să lucreze cu mintea omului pentru a schimba caracterul, îndepărtând atracția față de lucrurile trecătoare, pieritoare. El umple sufletul de o dorință arzătoare, prin prezentarea moștenirii nemuritoare a lucrurilor veșnice care îi reface pe oameni, îi înnobilează și îi sfințește ca să poată ajunge membrii ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc.” – Solii alese, vol. 3, 138.

†

„Oricât de mare ar fi pretenţia unui om de a avea înţelepciune şi cunoaştere, dacă nu este învăţat de Duhul Sfânt, el este foarte neştiutor în ce priveşte lucrurile spirituale. El trebuie să-şi dea seama de lipsa lui de eficienţă şi de pericolul în care se află şi să depindă întru totul de Acela care este singurul capabil să păzească sufletele ce i-au fost încredinţate, să le inspire Duhul Său şi să le umple cu o iubire neegoistă unul faţă de altul, făcându-le astfel în stare să mărturisească faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi.” – Slujitorii Evangheliei, 485.

†

„Duhul Sfânt este reprezentantul Său în lumea noastră, pentru a îndeplini scopul divin, și anume acela de a aduce omului căzut putere de sus, pentru ca el să poată fi un biruitor.” – SDA Bible Commentary, vol. 7, 922.

†

„Fiecare dintre noi va fi ajutat de Domnul, atunci când vom avea cea mai mare nevoie, în lupta pentru înfrângerea eului. Faceţi ca legea bunătăţii să fie pe buzele voastre şi uleiul harului, în inima voastră. Acestea vor produce rezultate minunate. Veţi fi amabili, înţelegători şi curtenitori. Aveţi nevoie de toate aceste calităţi. Mai întâi, trebuie să primiţi Duhul Sfânt şi să-i îngăduiţi să lucreze în caracterul vostru, iar apoi, El va fi asemenea unui foc sfânt care va face ca fumul de tămâie să se înalţe spre Dumnezeu, nu de pe altarul unor buze care condamnă, ci al unor buze care vindecă sufletele oamenilor. Înfăţişarea voastră va exprima chipul divin.” – Minte caracter personalitate, vol. 2 578.

†

„Când sunt foarte mici, copiii pot fi utili în lucrarea lui Dumnezeu. […] El le va da harul Său şi Duhul Său cel Sfânt, astfel ca ei să poată birui nerăbdarea, agitaţia şi orice păcat. Domnul Isus iubeşte copiii. El are binecuvântări pentru ei şi Îi place să-i vadă că sunt ascultători de părinţii lor.” – Căminul advent, 486.

†

„[…] prin credinţă, ei (ucenicii) aveau să privească la Sanctuarul de sus, unde Isus slujea pentru ei; aveau să-şi deschidă inimile pentru Duhul Sfânt, reprezentantul Său, şi să se bucure în lumina prezenţei Sale.” – Hristos lumina lumii, 277.

†

„Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru salvarea omenirii pierdute, Duhul Sfânt i-a fost dat fără măsură. Tot așa,  El va fi dat fiecărui urmaș al lui Hristos atunci când întreaga inimă este predată pentru ca El să locuiască în ea. Însuși Domnul nostru a dat porunca «fiți plini de Duh», iar această poruncă este, de asemenea, o promisiune a împliniri ei.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 21.