XX. Concluzie: O metodologie greşită a dus 
la interpretări lipsite de validitate
 - O ofertă de recompensă
Copiază link

XX. Concluzie: O metodologie greşită a dus 
la interpretări lipsite de validitate
 - O ofertă de recompensă

Am văzut că au fost aproximativ 1200 de declaraţii potrivit cărora Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut, care au fost găsite în cărţi, articole din reviste și manuscrise nepublicate scrise de Ellen White și de alţi autori adventiști de ziua a șaptea pe parcursul anilor 1852–1952. Am observat, de asemenea, că aceşti autori au constituit prima linie de conducere a adventismului. Printre aceştia se numără preşedinţii Conferinţei Generale White, Daniells, Spicer, Watson, McElhany şi Branson. Se numără şase dintre cei şapte editori de la The Review and Herald, care au servit în cursul acestor ani, şi cinci dintre cei şase editori de la The Signs of the Times.

Printre aceştia se numără toţi editorii de la Biblie Echo din perioada anilor 1886-1904 şi mulţi scriitori care au contribuit la Australasian Signs of the Times. Printre aceștia se numără o pleiadă de vicepreşedinţi ai Conferinţei Generale, președinţi de Diviziune și președinţi de departamente; preşedinţi de Uniune, preşedinţi de Conferinţe, preşedinţi de colegiu, profesori la colegii biblice şi misionari pionieri.

Pe fondul acestor informaţii bine documentate, trebuie să evaluăm afirmaţiile făcute de interpreţi cu privire la istoria adventistă de ziua a şaptea în general, şi la scrierile lui Ellen White, în special, şi publicate în revista Ministry, Questions on Doctrine, Movement of Destiny, etc. că:

Afirmaţia nr. 1. Numai o minoritate slab informată a adventiștilor de ziua a șaptea a crezut vreodată că Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut, iar majoritatea mai bine informată a crezut întotdeauna că Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere.

Observăm:

a. Este surprinzător să auzim că prima linie de conducere a adventismului este descrisă ca o minoritate slab informată. Credem că ei ar fi putut protesta împotriva acestei clasificări.

b. Nu ni se spune cine au fost membri majorităţii mai bine informate şi cum au fost constatate opiniile lor. În zadar cercetăm paginile publicaţiilor adventiste de ziua a şaptea pentru a găsi vreo urmă a numelui sau a părerilor lor. Unde putem merge pentru a afla mai multe despre aceşti oameni şi despre relaţia lor cu biserica? Unde putem găsi informaţii despre viaţa, munca şi opiniile lor hristologice? De ce au dispărut atât de misterios de pe paginile istoriei în care, după cum se pretinde, ei au jucat rolul principal? Încă aşteptăm răspunsurile la aceste întrebări. Nu s-a oferit nici o documentaţie.

Afirmaţia nr. 2. Scrierile lui Ellen White, citite şi înţelese corect, au susţinut clar că Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere.

Observăm:

a. Conform acestei definiţii, nota nu arată că scrierile lui Ellen White au fost citite şi înţelese corect de cineva, fie din cadrul Bisericii Adventiste, fie din afara bisericii în perioada de studiu de 100 de ani. Fără excepţie, în măsura în care am reușit să descoperim, atât prietenii, cât şi criticii ei au înţeles scrierile ei ca însemnând că Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut.[1]

b. De asemenea, arhivele nu spun nimic cu privire la vreo încercare de-a lui Ellen White de a clarifica o neînţelegere atât de gravă, deşi ea a învăţat şi a scris pe acest subiect timp de 57 de ani, din 1858 până la moartea ei în 1915. Dacă toţi cititorii ei ar fi înţeles-o atât de greșit în mod invariabil şi continuu, nu ar fi încercat ea să facă ceva în legătura cu aceasta, mai degrabă decât să continue să publice aceleaşi expresii care au generat neînţelegerea iniţială?

Afirmaţia nr. 3. Referirile pe care Ellen White le-a făcut cu privire la venirea lui Hristos pe pământ în natura umană a omului căzut (a) erau puţine la număr şi (b) au fost „contrabalansate” prin declaraţiile potrivit cărora Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere, care puteau fi găsite „în multe locuri.”[2]

a. Acum suntem familiarizaţi cu cele aproximativ patru sute de declaraţii ale lui Ellen White cu privire la faptul că Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut. Acestea sunt destul de multe.

b. Încă nu am găsit prima noastră declaraţie „care să contrabalanseze” și care să afirme contrariul. Fără excepţie, „declaraţiile care contrabalansează” s-au dovedit a fi interpretări mai degrabă decât declaraţii, în care cuvintele lui Ellen White, care spun altceva, sunt interpretate astfel încât să însemne că Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere. Astfel, produsul nu reuşeşte să fie la înălţimea publicităţii care i se face.

Afirmaţia nr. 4. Aceste puţine la număr şi „contrabalansate” declaraţii ar trebui înţelese ca însemnând că (a) Hristos nu a luat slăbiciunile şi neputinţele omului căzut în mod real, ci înlocuitor şi (b) că El a luat natura umană a omului căzut numai în sensul „fizic,” nu în sensul „teologic.”[3] Prin urmare, Ellen White a vrut să spună că numai natura fizică a omului căzut a fost preluată de Hristos.

Observăm:

a. Ne rămâne să ne întrebăm ce altă natură a lui Hristos a fost astfel scutită de influenţele care i-au afectat natura fizică. Acest lucru nu este niciodată definit sau descris. A fost sufletul Său separat de trupul Său? Un astfel de dualism trup–suflet a fost ferm respins de Ellen White şi de alţi scriitori adventiști în discuţiile lor cu privire la natura omului.

A fost natura Sa spirituală separată de natura Sa fizică? Dacă da, cum a fost ispitit în toate lucrurile chiar așa cum suntem noi? A experimentat ispitele cărnii, dar nu și ale spiritului, cum ar fi invidia, mânia, mândria, etc.?

Sau, a avut de fapt trei naturi: (1) natura lui Dumnezeu, (2) natura lui Adam înainte de cădere și (3) natura omului căzut? Acest lucru nu este niciodată clar explicat.

b. Ne rămâne să ne întrebăm ce a vrut să spună Ellen White atunci când a scris: (Toate sublinierile îmi aparţin.)

Ca orice copil al lui Adam, El Și-a asumat consecinţele acţiunii legii eredităţii. – Hristos Lumina lumii p. 49

[Hristos] a declarat: Nu voi încălca nici un principiu al naturii umane. – Ms 165, 1899

A fost planul lui Dumnezeu ca Hristos să ia asupra Sa chipul și natura omului căzut […] – SG IV, p. 115

Nu numai că a fost făcut carne, ci a fost făcut în asemănarea cărnii păcătoase. – Scrisoarea 106, 1896

El a fost făcut asemenea fraţilor Săi, cu aceleași susceptibilităţi mintale și fizice. – RH 10/02/85

Natura Sa umană a fost […] identică cu a noastră. – Ms. 94, 1893

Suntem determinaţi să reflectăm asupra folosirii frecvente de către Ellen White a cuvântului tot (toate) în descrierea naturii umane pe care Hristos Și-a asumat-o:

Toate neputinţele noastre – RH 1/10/89

Toate dificultăţileRH 28/04/91

Toate experienţele noastre – ST 24/11/87

Toate însușirile ei – ST 3/12/02

Toate ispitele – RH 9/03/05

Toate lucrurile, cu excepţia păcatului – RH 7/01/04

Toate slăbiciunile ei – ST 4/01/77

Tot ceea ce are de-a face cu viaţa oamenilor – RH 24/12/89

În toate lucrurile asemenea fraţilor săi – RH 1/03/92

În toate lucrurile asemenea fraţilor săi – ST 16/05/95

Și una dintre declaraţiile care stimulează cel mai mult gândirea:

El a fost în natura umană exact ceea ce poţi fi tu. – Scrisoarea 106, 1896 (Sublinierea îmi aparţine.)

În ceea ce priveşte utilizarea greșită a cuvântului înlocuitor pentru a descrie ceva care este făcut doar ca pretenţie, dar nu în mod real, a se vedea comentariile din subsecțiuea „Articole din revista Ministry”.

 

În 1983 am desfășurat servicii divine de seară pentru public, iar pe timpul zilei cursuri pentru pastori într-o sală mare din Jakarta, Indonezia. Călătoria cu autobuzul din cartierul unde locuiam până la locul de întâlnire era făcută în fiecare dimineaţă în compania unor studenţi de colegiu din Statele Unite, care învățau limba engleză în aceeaşi clădire.

Într-o dimineaţă, o tânără s-a așezat lângă mine şi m-a întrebat dacă poate să mă întrebe despre ceva ce o tulbura. Mă auzise spunând într-un serviciu divin de seară, că Mântuitorul nostru a venit pe pământ în natura umană a omului căzut, în timp ce profesorul ei de Biblie de la colegiu o învăţase că Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere.

Am sugerat că, probabil, profesorul ei a urmat o parte dintre aceleaşi cursuri de seminar pe care le-am urmat și eu şi i-am explicat că propria mea cercetare, după ce am părăsit seminarul, a stat la baza declaraţiei mele. S-a întâmplat să am cu mine un manuscris parţial terminat, aşa că i-am sugerat să se uite peste el şi să tragă propriile concluzii.

După ceva timp, ea s-a așezat lângă mine din nou şi mi-a cerut să mă uit la o scrisoare pe care a primit de la mama ei. I-a scris mamei ei despre citatele pe care le văzuse în manuscrisul meu, iar mama ei, după ce a examinat Questions on Doctrine, a răspuns:

Trebuie doar să recunoaştem că Ellen White s-a contrazis.

Aceasta este o exemplificare a pierderii tragice a încrederii în mesajul adus poporului advent de Ellen White, care a rezultat din lucrarea interpreţilor ei. Ei au pus-o pe Ellen White împotriva ei însăși, insistând ferm că ea a vrut să spună ceva ce nu a scris niciodată şi aceștia nu ezită să învăluie cuvintele ei în propriile lor cuvinte, pentru a întări această afirmaţie. Prin urmare, scrierile lui Ellen White sunt făcute să pară ceva cu totul diferit de ceea ce au fost de fapt, o mărturie simplă, clară şi uniformă. Ele sunt puse laolaltă în aşa fel încât să formeze o încurcătură de declaraţii confuze şi contradictorii care, aparent, ar putea fi înţelese numai de aceia cu suficientă inteligenţă superioară şi cu percepţie teologică pentru a putea aprecia caracterul lor misterios şi a descifra înţelesurile lor ascunse.

Unii, precum Walter Martin, au concluzionat că ea s-a contrazis pe sine, însă au acceptat expunerea interpreţilor ei că ea chiar credea că Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere. Alţii, precum Norman Douty,[4] au ajuns la concluzia că ea s-a contrazis şi au respins expunerile interpreţilor ei. Se pare că nimănui nu i-a păsat suficient de mult încât să examineze sursele primare pentru a verifica ce a scris ea de fapt.

Alţii au ajuns la concluzia că, făcând alegeri prudente, cineva poate dovedi orice dorește să dovedească despre natura umană a lui Hristos din scrierile lui Ellen White. Acest lucru a fost, evident, punctul de vedere al teologului adventist care a examinat o parte din acest manuscris, apoi mi-a scris că el simte că am fost foarte „selectiv” în ce privește alegerea citatelor. Acest lucru pare să însemne că, fiind la fel de selectiv în alegerea altor citate, cineva ar putea dovedi altceva decât concluziile mele.[5] Așa că încrederea în mesajul ei a fost înlocuită de îndoială şi incertitudine.

Rareori în istoria credinţei creştine a suferit un scriitor religios atât de mult din cauza interpreţilor săi. Prin lucrarea lor, o mărturie care a fost extrem de clară, uniformă şi congruentă pe o perioadă de 57 de ani în care a fost continuu reafirmată și republicată, a fost făcută să pară ca fiind similară cu ideile rătăcite şi întortocheate ale unor teologi moderni, nesiguri în ceea ce priveşte sensul şi deschiși la multe interpretări diferite.

Ne reamintim de o ocazie anterioară când unii conducători adventiști s-au decis să fie interpreţi ai scrierilor ei. Ellen White le-a refuzat serviciile cu mulţumiri.

Unii cred că sunt în stare să măsoare caracterul şi să estimeze importanţa lucrării pe care Domnul mi-a dat-o. Mintea şi judecata lor sunt standardul prin care intenţionează să evalueze mărturiile.

Îndrumătorul meu mi-a zis: „Spune-le acestor oameni că Dumnezeu nu le-a încredinţat lucrarea de a măsura, de a clasifica şi de a defini caracterul mărturiilor. Aceia care încearcă să facă lucrul acesta vor greşi cu siguranţă în concluziile lor. Domnul doreşte ca oamenii să se ocupe de lucrarea care le-a fost rânduită lor. Dacă vor rămâne pe calea Domnului, ei vor fi în stare să înţeleagă clar că lucrarea pe care El mi-a rânduit-o mie nu este o lucrare concepută de oameni. 1SA, p. 49 (Sublinierea îmi aparţine)

Aş dori să menţionez aici, accentuând faptul că, în toate cercetările mele privind acest subiect în scrierile lui Ellen White, nu am găsit:

  1. Nici cea mai mică abatere de la convingerea ei extrem de clară că Hristos a venit pe pământ în natura umană a omului căzut.
  2. Nici cel mai mic grad de auto-contradicţie sau confuzie în mărturia ei faţă de acest adevăr biblic.
  3. Nici cea mai mică aluzie că ea a crezut vreodată că Hristos a venit pe pământ în natura lui Adam înainte de cădere.
  4. Nici cel mai mic indiciu că ea a vrut să spună că Hristos a luat slăbiciunile şi neputinţele noastre înlocuitor, în acelaşi fel în care a purtat păcatele noastre.
  5. Nici cea mai mică sugestie că ea a intenţionat să spună că numai natura fizică a lui Hristos a fost asemănătoare cu cea a omului căzut.

Concluzia mea este că neclarităţile şi contradicţiile sunt în întregime opera interpreţilor ei imprudenţi şi categoric nu opera lui Ellen White. O interpretare incompatibilă a fost impusă scrierilor ei, generând astfel confuzie şi contradicţie.

Însă cum pot extinde beneficiile cercetării mele asupra celorlalţi?

Există o metodă străveche, utilizată de nenumărate ori, şi în mod remarcabil, încă de succes. Încă înainte de a mă naște eu, atunci când evangheliştii adventiști de ziua a şaptea întâlneau căutători după adevăr care pur şi simplu nu puteau crede că a fost făcută o greşeală de către conducătorii bisericii în ceea ce priveşte respectarea duminicii, şi erau convinși că undeva trebuie să existe un text biblic care să ateste o schimbare autorizată a zilei de închinare, ei ofereau o recompensă de 1.000 de dolari pentru acest text. Această metodă a înlăturat întrebări şi îndoieli cu o eficienţă remarcabilă.

Situaţia cu care ne confruntăm este foarte asemănătoare. Un mare număr de adventiști de ziua a șaptea nu pot să creadă că a fost făcută o greșeală de către autorii cărţilor Questions on Doctrine și altele, şi sunt convinși că undeva trebuie să existe o declaraţie făcută de Ellen White potrivit căreia Hristos a venit pe pământ în natura umană a lui Adam înainte de cădere.

Foarte bine.

Prin urmare, ofer o recompensă de 1.000 de dolari primei
persoane care va găsi acel citat şi mi-l va trimite.

Această ofertă este supusă următoarelor condiţii:

  1. Citatul trebuie să fie o declaraţie şi nu o interpretare.
  2. Trebuie să se refere în mod clar la natura umană preluată de Hristos pentru întruparea Sa, şi nu la natura Sa divină.
  3. Trebuie să fie la fel de directă, simplă şi clară ca multele declaraţii ale lui Ellen White că Hristos, pentru întruparea Sa, a luat asupra Sa natura umană a omului căzut.
  4. Trebuie să fie din scrierile ei publicate de biserică şi înregistrate în bibliotecile White Estate, pentru a elimina posibilitatea de falsificare.
  5. Această ofertă va fi păstrată deschisă pentru o perioadă de un an de la data la care apare sub semnătura mea.

Sper ca prin acest lucru să risipesc pentru totdeauna suspiciunea că Ellen White s-a contrazis în această privinţă şi să plasez responsabilitatea pentru problema noastră actuală pe umerii interpreţilor ei imprudenţi, de care aparţine pe bună dreptate.

Ralph Larson
(Semnătura)
1 mai 1986

 

[1] Dacă nu luăm cumva în serios opiniile mișcării „trup sfânt” din Indiana, ceea ce eu nu pot face.

[2] Ministry, septembrie 1956, pagina 12.

[3] Ministry, aprilie 1957, pagina 33.

[4] Douty, Another Look at Seventh-day Adventism, paginile 48-64.

[5] Aceasta este o insinuare pe care o resping cu fermitate. De fapt, nu cred că are niciun fel de fundament.