Pentru a realiza această sarcină, principiul aplicat a fost același ca și cel aplicat de către Reformatori – Sola Scriptura. Biblia și numai Biblia trebuie să fie crezul nostru… Omul este supus greșelii dar Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil… Să înălțăm steagul pe care stă scris Biblia, regula noastră de credință și disciplină.[1] Acesta a fost fundamentul pe care au fost întemeiate credințele fundamentale ale Bisericii Aventiste.

Când a fost discutată problema Îndreptățirii prin credință la Minneapolis în anul 1888, Ellen White a considerat necesar să amintească delegaților despre singura metodă pentru rezolvarea problemei doctrinare. Să ne luăm Bibliile și cu rugăciune umilă și un spirit dispus să învețe să venim la marele Învățător… Trebuie să cercetăm Scripturile pentru dovezile adevărului… Toți cei care respectă Cuvântul lui Dumnezeu așa cum stă scris, toți acei care fac voia Lui cât pot mai bine vor cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu… Orice altă cale nu este calea lui Dmnezeu și va crea confuzie.[2]

Din cauză că Biserica nu a ținut totdeauna cu strictețe la această metodă în cercetarea adevărului, ea suferă astăzi într-o regreabilă stare de confuzie cu privire la hristologie. Urmarea inevitabilă este că și acum apare aceeași confuzie în ceea ce privește Îndreptățirea prin credință.[3] A venit timpul să recunoaștem seriozitatea situației și să constituim un grup de studiu cu scopul precis al cercetării profunde, în diferitele aspecte teologice și istorice, a hristologiei.

Acest studiu n-a fost întreprins pentru a escalada o contoversă care, din nefericire, și-a primit deja plata. Scopul nostru este pur și simplu să facem cunoscut învățătura unanimă a pionierilor bisericii, încă de la primele începuturi și până în anii 1950, precum și diferitele interpretări oferite de autorii adventiști. Obiectivitatea în acest demers cere o înțelegere a întregii istorii legate de aceasta. Sfatul lui Ellen White, ale cărei scrieri sunt în centrul contrversei, ar trebui urmat cu grijă dacă vrem ca în cele din urmă să ajungem la unitate: Toți să-și dovedească poziția din Scripturi și să-și susțină fiecare punct pe care-l pretind ca adevăr din Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.[4]

De la momentul redactării acestei lucrări despre hristologia adventistă, limitată la primii 150 de ani ai Bisericii (1844-1994), au mai fost publicate cărți care pot ajuta la elucidarea acestei profunde dileme.[5] Fiecare din aceste cărți aduc o contribuție semnificativă la această discuție,  în ciuda punctelor de vedere opuse care mențin confuzia.

Este important să ne reamintim declarația lui Kenneth Wood: Înainte ca Biserica să poată proclama cu putere în lume ultima solie de avertizare, trebuie să se unească cu privire la adevărul despre natura umană a lui Hristos.[6] Este nevoie să repetăm iar și iar pasajul inspirat: Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanțul de aur care leagă sufletele de Hristos și prin Hristos de Dumnezeu. Acesta ar trebui să fie studiul nostru cotinuu.[7]

[1] E. White, Mărturii Selectate, vol. 1, p. 416

[2] Idem., Manuscris 15,1888.

[3] Martin Weber, Cine deține adevărul, 1994

[4] Ellen White, Evangelism, p. 256.

[5] LeRoy A. Moore, Adventism in Conflict: Resolving the Issues That Divide Us, 1995, vezi mai ales pp. 145-157; Woodrow W. Whidden, Ellen White on Salvation: A Chronological Study, 1995, vezi mai ales pp. 57-65; Jack Sequeira, Saviour of the World. The Humanity of Christ in the Light of the Everlasting Gospel, 1996; Woodrow W. Whidden, Ellen White on the Humanity of Christ, 1997.

[6] Kenneth H. Wood, în prefața la prezenta carte

[7] Ellen White, Mărturii Seectate, vol. 1, p. 244.

Problema naturii și destinul omenirii este un prim exemplu.[1] Acceptând ideea platonică a nemuririi sufletului, părinții bisericii au perpetuat erori serioase cu privire la moarte, la înviere și la viața veșnică. În același timp, neținând seama de datele Noului Testament cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos, au formulat teorii arbitrare, având ca rezultat doctrine false.

Dovezi din Noul Testament

Pentru rezolvarea unei probleme o analiză foarte atentă a datelor este extrem de importantă. O problemă bine înțeleasă este pe jumătate rezolvată. Datele scripturistice definite clar pe care se bazează hristologia pot fi rezumate așa:  Hristos S-a împărtășit de trupul păcătos, fără să se împărtășească de nici unul din păcatele omenirii.

Această afirmație este susținută chiar în centrul prologului Evangheliei lui Ioan. Pe de o parte apostolul declară, Cuvântul S-a făcut trup și pe de altă parte declară că  Cuvântul a locuit printre noi…plin de har și de adevăr (Ioan 1:14). Paradoxul apare din faptul că în timp ce a devenit om în stare de cădere, Hristos, a trăit între noi fără păcat, în desăvârșită ascultare de Legea lui Dumnezeu.

Ioan face din acest adevăr esența hristologiei lui: Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu, dar orice duh care nu mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antichrist (1Ioan 4:2-3).

Termenul trup, în Evanghelia după Ioan, în general are o conotație peiorativă. Ființele omnenști se nasc din voia firii (Ioan 1:13) și judecă după înfățișare (Ioan 8:15). Și Ioan concluzionează: căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții nu este de la Tatăl, ci din lume (1 Ioan 2:16). Însuși Isus a pus sistematic în contrast carnea față de Duh (Ioan 3:6). Duhul dă viață, carnea nu folosește la nimic (Ioan 6:63).

Pavel de asemenea a subliniat în epistolele sale opoziția între carne și duh în persoana lui Hristos. În introducerea la Epistola către Romani el definește dubla natură a lui Hristos în acești termeni: Născut din sămânța lui David, după trup, iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu (Rom.1:3-4). Apoi, făcând apel la măreția tainei evlaviei, Pavel declară din nou temeliile hristologiei: Dumnezeu S‑a descoperit în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul (1 Tim. 3:16).

Nemulțumit doar să afirme că Hristos este în același timp trup și Duh, adică om adevărat și Dumnezeu adevărat, Pavel spune: Dumnezeu a trimes pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, în felul acesta condamnând păcatul în trup (Rom. 8:3). Oricare ar fi sensul dat cuvântului asemănare el nu poate da de înțeles că trupul lui Hristos ar putea fi diferit de acela al oamenilor obișnuiți. De aceea Isus n-a fost ca Adam înainte de cădere, căci Dumnezeu nu-l crease pe Adam într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

În Epistola sa către Filipeni, Pavel subliniază paradoxul dintre realitatea stării umane și desăvârșirea ascultării lui Isus. Pe de o parte apostolul accentuează deplina împărtășire a lui Hristos de natura umană: El a luat chiar natura unui rob (sclav); El a fost făcut asemenea oamenilor; la înfățișare a fost găsit ca un om și a fost ascultător până la moarte, chiar moarte de cruce (Fil. 2:7-8). Cu alte cuvinte, cu toate că a fost născut dintr‑o femeie, născut sub lege asemenea tuturor ființelor omenești, prin ascultarea Sa desăvârșită de legea lui Dumnezeu, Hristos nu numai a condamnat păcatul în trup (Rom. 8:3), dar a devenit Răscumpărătorul celor de sub lege (Gal. 4:5). În adevăr scrie Pavel, Legea duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții (Rom. 8:2).

Epistola către Evrei accentuează același aspect dublu al Persoanei și lucrării lui Hristos. Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să se asemene fraților săi în toate lucrurile (Evrei 2:16-17). Deoarece frații sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a fost părtaș la ele (v.14). De aceea El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4:15). Aceasta era condiția necesară pentru a-Și împlini misiunea de a sluji ca Mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți (Evrei 2:17-18).

Acestea sunt pasajele biblice fundamentale ale hristologiei. Nimeni nu are dreptul să slăbească sau să altereze aceste date cu argumente care nu au o temelie biblică sănătoasă.

Concepția biblică despre păcat

Una din principalele probleme în hristologie este concepția greșită cu privire la natura păcatului. Pentru a rezolva problema naturii umane a lui Hristos trebuie să determinăm mai întâi conceptul biblic despre păcat. De-a lungul veacurilor acesta a fost înțeles în multe feluri dar rareori în armonie cu învățătura Scripturilor.

Catolicii și mulți protestanți învață doctrina păcatului originar. Există diferite căi de înțelegere a acestei doctrine, dar conceptul de bază este că noi suntem păcătoși prin naștere, vinovați pur și simplu deoarece aparținem familiei omenești ca descendenți din Adam. Din acest punct de vedere, dacă Isus S-ar fi născut cu aceeași natură păcătoasă ca a celorlalți oameni, ar fi un păcătos, vinovat prin naștere. Ca urmare, n-ar fi putut fi Mântuitorul nostru.

Adoptând această premiză ce exista între teologii evanghelici, promotorii noii hristologii adventiste, nu puteau ajunge decât la concluzia că Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere. Ca să fie Mântuitorul lumii, Hristos ar fi trebuit să aibă o natură fără păcat, lucru imposibil  dacă S-ar fi născut cu natura lui Adam după cădere.

Deoarece nu există nici o temelie biblică pentru doctrina păcatului originar, adventismul tradițional a condamnat-o sau pur și simplu a ignorat-o. Ellen White n-a menționat-o niciodată în toate scrierile ei. Doar odată a folosit expresia păcatul originar în legătură cu păcătuirea lui Adam la început. Orice păcat săvârșit, scria ea, trezește ecoul păcatului originar.[2] Astăzi, unii teologi ai altor confesiuni consideră doctrina păcatului originar ca fiind străină învățăturilor Bibliei.[3]

Pentru a înțelege învățătura corectă cu privire la păcat, nu este suficient să știm  doar că păcatul este fărădelege (1 Ioan 3:4) și că toți oamenii sunt păcătoși deoarece toți au păcătuit (Romani 5:12). Scriitorii Scripturii și în special Pavel stabilesc unele caracteristici fără de care natura umană a lui Hristos rămâne de neînțeles. Mai întâi, este important să nu confundăm păcatul ca principiu de acțiune și păcatele în acțiune.

1. Păcatul ca putere și păcatele ca acțiuni

Biblia stabilește o deosebire importantă între păcat (la singular) ca putere a ispitei și păcatele (la plural) ca acte de călcare a Legii. În special Pavel face o deosebire între ceea ce el numește legea păcatului care-l ținea rob (Romani 7:23) și faptele firii pământești pe care le enumeră (Gal. 5:19-21; Tit 3:3).

În analiza lui cu privire la principiul om vândut păcatului, Pavel arată că principiul păcatului trăiește în el, adică în trupul lui. Acest principiu acționează în mădularele lui și se luptă împotriva legii din mintea lui. Când vreau să fac binele, spune el, răul este lipit de mine… Vreau să fac binele dar nu pot. Ca urmare, dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel care fac, ci păcatul care locuiește în mine (Rom. 7:14-23).

Pavel definește principiul care-l face pe om rob al legii păcatului, folosind diferite expresii. Mai întâi o numește umblarea după lucrurile firii pământești (phronema tes sarkos) ca fiind opusă umblării după lucrurile Duhului (phronema tes pneumatos) (Romani 8:6). Acest cuvânt phronema, cuprinde atât afecțiunile, voința cât și rațiunea unuia care trăiește după îndemnurile firii pământești sau după îndemnurile Duhului (Rom. 8:4,7). Pavel mai folosește și expresia poftele firii pământești (epithumian sarkos) (Gal. 5:16-17)  tradus cel mai adesea prin cuvântul poftă (Rom. 1:24; 6:12; 7:7). În cele din urmă, expresia puterea păcatului (dunamis tes hamartias) (1 Cor. 15:56) se potrivește foarte bine cu aspectul dinamic al principiul care lucrează în om și îl face rob al păcatului.

Prin aceste expresii Pavel nu se referă la fapele păcatului, ci pur și simplu la tendințele cărnii care ne îndeamnă să păcătuim. Acestea sunt numai înclinații, încă nedevenind păcate. Dar aceste înclinații naturale spre neascultare moștenite de la Adam devin inevitabil păcate reale atunci când ne supunem provocărilor lor.

În analiza procesului ispitei, Iacov stabilește cu precizie deosebirea care există între poftă (epithumia) și actul păcătos. Potrivit textului, fiecare este ispitit când este atras de pofta (epithumia) lui însuși și momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului și păcatul, odată făptuit, aduce moartea (Iacov 1:14-15). Cu alte cuvinte, pofta cărnii, pofta ochilor și lăudăroșia vieții (1 Ioan 2:16), care sunt la originea tuturor ispitelor, chiar și a acelora a lui Hristos în pustie, devin păcate numai cu consimțământul celui ispitit.

Ellen White confirmă acest lucru când scrie: Sunt gânduri și sentimente sugerate și trezite de Satana care-i hărțuiesc chiar și pe oamenii cei mai buni; dar dacă ele nu sunt cultivate, dacă ele sunt respinse cu ură, sufletul nu este contaminat de vinovăție și nimeni nu este mânjit de influența lor.[4]  Oricât de mare ar fi intensitatea ispitei, ea însăși nu este păcat. Nici un om nu poate fi obligat să păcătuiască. Mai întâi trebuie câștigat consimțământul; sufletul trebuie să accepte actul păcătos înainte ca pasiunea să domine rațiunea sau nelegiuirea să triumfe asupra conștiinței. Oricât de puternică ar fi ispita, niciodată nu va fi o scuză pentru păcătuire.[5]

Ea continuă: Fiul lui Dumnezeu, în natura Sa omenească, S-a luptat cu aceleași ispite, în aparență copleșitoare, care-i asaltează pe oameni: ispita să-și îngăduie apetitul, să se arunce cu îndrăzneală acolo unde Dumnezeu nu-i conduce, să se închine Dumnezeului acestei lumi, să jertfească o veșnicie de fericire pentru plăcerile fascinante ale acestei vieți.[6] El știe din experiență care sunt slăbiciunile omului, care sunt lipsurile noastre și unde rezidă puterea ispitelor noastre, deoarece „El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat.”[7]

Deosebirea dintre Isus și ființele omenești nu stă la nivelul trupului sau la nivelul ispitei din moment ce El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. Deosebirea se găsește în faptul că Isus nu S-a supus niciodată provocărilor trupului, în timp ce noi toți am căzut în fața lor fără excepție, iar acum suntem sub puterea păcatului (Rom. 3:9) Chiar dacă o persoană are dorința să facă binele, nu are puterea prin el însuși să se împotrivească puterii păcatului care locuiește în el (Rom. 7:18). Numai Hristos, prin puterea Duhului lui Dumnezeu pe care Îl avea în El, a fost în stare să se împotrivească până la sânge păcatului (Evrei 12:4). Ellen White confirmă: Cu toate că El avea toată puterea patimilor omenirii, niciodată nu S-a supus ispitei să facă o singură faptă care să nu fi fost curată, înălțătoare și înnobilatoare.[8]

Ca să înțelegem cum a putut Isus să trăiască fără păcat trebuie făcută o altă deosebire importantă: deosebirea dintre urmările păcatului lui Adam, transmise tuturor descendenților lui după marea lege a eredității[9] și vinovăția, care nu se transmite din tată în fiu.

2. Numai cei care păcătuiesc sunt vinovați

Potrivit doctrinei păcatului originar, nu numai că dorințele omenești sunt păcătoase, dar toți oamenii sunt considerați vinovați din cauza păcatului adamic. Astfel se explică soluția botezului copiilor. Însă această practică este străină de Biblie. Nici măcar textul din Romani 5:12, vârful de lance al acestei doctrine, nu afirmă că toți oamenii sunt născuți păcătoși. În versetul 14 se menționează oameni care nu păcătuiseră printr-o călcare asemănătoare cu a lui Adam.

Biblia ne spune că vinovăția nu este transmisibilă genetic. În consecință, chiar dacă unele pasaje spun că în păcat m-a zămislit mama mea, aceasta nu înseamnă că sunt vinovat de păcatul părinţilor mei. Pavel mai spune că, înainte de naştere, copiii lui Isaac şi ai Rebecăi nu făcuseră nici bine, nici rău (Romani 9:11). În mod cert ei purtau, în ei înșiși, consecințele păcatului lui Adam, ceea ce avea să-i facă, inevitabil, păcătoși și responsabili pentru această călcare de lege. Însă, înainte de aceasta, ei nu erau vinovați prin natura lor. Același lucru este valabil pentru oricine este născut sub lege (Gal. 4:4), chiar și pentru Mântuitorul.

Cu privire la acest lucru Ellen White scria: Este inevitabil faptul că urmașii vor suferi de pe urma păcatelor părinților, însă ei nu sunt pedepsiți pentru vina părinților, doar dacă ei participă la aceste păcate. Adesea copiii vor călca pe urmele părinților. Prin moștenire și exemplu aceștia devin părtași la păcatele părinților lor. Tendințe greșite, un apetit pervertit, o moralitate decăzută precum și degenerare și boală sunt transmise ca o moștenire nefastă de la tată la fiu, până la a treia și a patra generație.[10]

Ceea ce a moștenit posteritatea primei familii a fost tendința spre păcat și consecințele acesteia – moartea. Prin căderea lor, veninul Șarpelui a fost injectat în natura umană – o otravă fatală. Dar prin Hristos, Dumnezeu a venit cu un vaccin salvator.

Într-o fire asemănătoare cu a păcatului

În contextul celor studiate cu privire la natura păcatului, trebuie înțeles că a fost posibil ca Isus să trăiască o viață fără păcat, eliberat de gânduri deșarte. Au fost nenumărate dezbateri cu privire la cuvântul asemănător/asemănare (homoiomati). Evident, acesta arată asemănare, similitudine, identitate, nicidecum deosebire / diferență. În cele trei expresii în care este folosit, indică întotdeauna o identitate de natură care are legătură cu trupul / carnea (Rom. 8:3), cu omul (Fil. 2:7) și cu ispita (Evrei 2:17). Pentru a fi în stare să-i ajute pe descendenții lui Avraam, El trebuia să se asemene lor în toate lucrurile (Evrei 2:16-17).

Cu toate acestea, este important să înțelegem că Pavel nu a vrut să spună că Isus se aseamănă cu omul firesc, carnal, nici că trupul său era asemenea celui pângărit de păcat, sclav propriilor dorințe păcătoase. Apostolul limitează această asemănare la trupul în care domnea legea păcatului, pofta cărnii, pofta ochilor și lăudăroșia vieții (1 Ioan 2:16).

Potrivit pasajului din Iacov 1:15, pofta este cea care pornește păcatul, nu este păcatul însuși, așa cum păcatul generează moartea, dar nu este moartea înseși. Aceaste pofte sunt ispite la care este supus orice om și pe care a trebuit să le înfrunte Hristos, de vreme ce a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi (Evrei 4:15). Dar, spre deosebire de oricare din noi, Hristos nu a permis acestor tendințe potențial păcătoase să devină păcate. El a știut întotdeauna să lepede răul și să aleagă binele (Isaia 7:15), din copilărie și până pe cruce.

Ellen White susține hristologia tradițională, făcând o diferență între tendințele ereditare și cele cultivate.[11] Dacă Isus a moștenit tendințe păcătoase, El niciodată nu le-a cultivat. Acesta este motivul pentru care ea a putut scrie că Hristos cunoștea din experiență… puterea ispitelor noastre,[12] precum și puterea patimii omenești,[13] dar fără să se predea vreodată puterilor lor de atracție.

Cea mai bună explicație cu privire la deosebirea dintre termenii înclinațiile moștenite și cultivate se găsește în scrisoarea către Baker. În adevăr, Ellen White contrastează natura lui Hristos cu natura lui Adam înainte de cădere.

Nu-L prezentați (pe Hristos) înaintea poporului ca un om cu înclinații spre păcat. El este al doilea Adam. Primul Adam a fost creat ca o ființă curată, fără păcat, fără nici o urmă de păcat asupra lui; el a fost chipul lui Dumnezeu. El putea să cadă și a căzut prin păcătuire. Din cauza păcatului lui, urmașii săi s-au născut cu înclinații lăuntrice de neascultare. Dar Isus Hristos a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura umană și a fost isptit în toate lucrurile. El ar fi putut să păcătuiască; ar fi putut să cadă, dar nici pentru o clipă n-a fost în El o înclinație păcătoasă.[14]

Punând în sinonimie înclinațiile lăuntrice spre neascultare moștenite de toți urmașii lui Adam cu înclinații păcătoase pe care Isus nu le-a avut, teologii noii hristologii ca și aceia din hristologia alternativă au interpretat greșit scrisoarea lui Ellen White către Baker, în contradicție cu afirmațiile ei din celelalte cărți.

Apropiindu-te de subiectul naturii umane a lui Hristos, scria ea lui Baker, trebuie să te păzești cu multă grijă în orice afirmație ca nu cumva cuvintele tale să fie folosite ca să spună mai mult decât ai intenționat și astfel să pierzi sau să întuneci percepțiile clare cu privire la natura Sa omenească combinată cu divinitatea.[15] Simt, adaugă ea, că există un pericol în abordarea subiectelor care se ocupă cu natura umană a Fiului Dumnezeului infinit.[16]

Sunt justificate avertizările: Fii atent, extrem de atent cum te ocupi de natura umană a lui Hristos. Nu-L prezenta înaintea poporului ca un om cu înclinații spre păcat.[17] Niciodată, pe nici o cale, să nu lași nici cea mai slabă impresie asupra minților omenești că o urmă sau o înclinație spre corupție ar fi fost asupra lui Hristos sau că El, în vreun fel, s-ar fi supus corupției… Toate ființele omenești să fie avertizate de grașeala de a-L face pe Hristos om obișnuit, unul ca noi, căci aceasta nu este așa.[18]

Totuși, Ellen White insistă pe de o parte asupra lipsei de păcat a lui Hristos, iar pe de cealaltă, ea declară că natura Sa fără păcat a fost câștigată în împrejurările cele mai grele,[19]  ca să înțeleagă puterea tuturor ispitelor cu care este atacat omul.[20]  Însă  în nici o împrejurare n-a răspuns la nenumăratele ispite ale Satanei. Nici măcar odată n-a pășit Isus pe terenul Satanei ca să-i dea vreun câștig. Satana n-a găsit în El nimic care să‑i încurajeze avansurile. „Stă scris” a fost arma Lui de apărare și sabia Duhului, aceea pe care  toate ființele omenești o pot folosi.[21]

Cu siguranță că nu vom înțelege niciodată în mod desăvârșit cum a putut Hristos să fie ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. Ellen White afirmă: Întruparea lui Hristos a fost mereu și va rămâne mereu o taină.[22]  Pavel chiar a declarat: Mare este taina evlaviei; Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă (1 Tim. 3:16).

Deoarece noua hristologie pretinde susținere din partea unor declarații de-ale profetului, mai ales din scrisoarea ei către Baker, este cazul să arătăm că această scrisoare este în perfectă armonie cu învățătura pionierilor și în armonie cu învățătura apostolilor.

Motivele întrupării

Fără îndoială că întruparea Fiului lui Dumnezu va conține o taină pentru înțelegerea omenească. Însă taina are de a face mai mult cu modul în care a fost întruparea, decât cu de ce-ul acesteia. Niciun pasaj biblic nu explică cum S-a făcut trup Cuvântul sau cum s-au combinat în persoana lui Hristos natura divină cu cea umană. Pe de altă parte, Isus și apostolii s-au exprimat lămurit cu privire la de ce-ul venirii Sale. Altfel spus, problema întrupării trebuie căutată mai întâi în lumina a ceea ce a descoperit Dumnezeu.

De-a lungul veacurilor teologii s-au rătăcit în răspunsurile date la întrebarea DE CE. Cel mai adesea ei au explicat jertfa lui Hristos mai degrabă în legătură cu Dumnezeu decât cu omul. Teoriile substituirii penale au făcut să pară că Dumnezeu avea nevoie de suferința lui Hristos sau de sângele unei victime nevinovate ca să ierte păcatele. Însă Dumnezeu se definește pe Sine ca fiind, prin natura Sa, un Dumnezeu milos și plin de har… care iartă nelegiuirea, răzvrătirea și păcatul (Exod. 34: 6-7).

Pasajul din Isaia 53 arată cât de eronată poate fi înțelegerea omenească a darului lui Dumnezeu: noi am crezut că este pedepsit de Dumnezeu și smerit, dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre… (Isa. 53: 4-5). Fără îndoială că Isus nu S-a oferit ca jertfă pentru a micșora mânia unui Dumnezeu ofesat. Dumnezeu nu S-a răzbunat pe Isus pentru a-Și satisface dreptatea. Toate textele care explică motivul pentru care a venit Isus afirmă, din contră, că Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu pentru noi. Dumnezeu este prezentat totdeauna ca fiind inițiatorul planului de mântuire, iar Isus ca mijlocitor între Dumnezeu și oameni. El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți (Rom. 8:32). Isus a confirmat acest lucru prin simbolurile cinei Domnului: Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi toți (hyper)… Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu care s-a vărsat pentru toți (hyper) (Luca 22:19-20).

Pavel a făcut tot ce a putut mai bine pentru a ne ajuta să înțelegem motivele venirii lui Hristos. Dar trebuie să fim de acord cu Petru care spune că în Epistolele lui sunt unele lucruri greu de înțeles pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lor (2 Petru 3:16). Hristologia lui Pavel constituie una din cele mai mari dificultăți. Totuși, niciun pasaj nu este mai revelator ca acela în care arată, pe de o parte, situația nenorocită a omului vândut păcatului (Rom. 7:14; 24), iar pe de alta motivele pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Rom. 8:2, 4).

La întrebarea pe care chiar Pavel o pune: Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?, el răspunde: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru (Rom. 7:24-25). Apoi apostolul rezumă patru motive specifice ca să explice acel DE CE al acțiunii mântuitoare a lui Dumnezeu.

1. Ca să fie o jertfă pentru păcat

Acest motiv este fundamental și le justifică pe toate celelalte. Evident, dacă păcatul n-ar fi existat, întruparea lui Hristos n-ar fi fost necesară. Dar din cauza păcatului și datorită dragostei Sale pentru omenire Dumnezeu… a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3:16). Biblia întreagă este răspunsul lui Dumnezeu la problema păcatului.

Din momentul în care păcatul a intrat în lume, ca urmare a neascultării lui Adam și a Evei de legile Creatorului, Dumnezeu Și-a descoperit planul Său de mântuire. Înainte de a descoperi primilor noștri părinți consecințele păcatului, El le-a făgăduit un Mântuitor născut din sămânța femeii. Șarpele avea să-i împungă călcâiul, însă El avea să‑i zdrobească capul (Gen. 3:15).

Astfel, de-a lungul veacurilor, făgăduința unui Mântuitor a fost mereu înnoită. Prin îngerul Gabriel Dumnezeu a făcut cunoscut lui Daniel, profetul, că avea să vină Mesia la o dată precisă ca să-Și aducă la îndeplinire lucrarea de răscumpărare, să înceteze fărădelegea, să ispășească păcatele, să ispășească nelegiuirea, să aducă neprihănirea veșnică (Dan. 9:24). În cele din urmă, când Isus S-a prezentat la Ioan Botezătorul pe malurile râului Iordan, Ioan L-a identificat ca fiind Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29).

Odată împlinită misiunea lui Hristos, Pavel explică în termeni asemănători motivul pentru care Dumnezeu a trimis pe propriul Său Fiu într-o fire asemănătoare cu a păcatului ca să condamne păcatul în trup (Rom. 8:3).

2. Să condamne păcatul în trup

Este evident că această condamnare a păcatului n-a fost făcută ca înlocuitor sau pe temeiul unei simple tranzacții legale din partea lui Dumnezeu. Din cauza păcatului a fost necesar ca Acest Cuvânt să se facă trup (Ioan 1:14), ca Hristos să se facă asemenea fraților Lui și să fie ispitit ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).

Pentru ca păcatul să fie condamnat în trup, Pavel arată că Hristos a biruit păcatul în trupul Lui de carne (Col. 1:22), luptându-Se împotriva păcatului până la sânge (Evrei 12:4). Prin trupul Său, Hristos a deschis o cale nouă și vie (Evrei 10:20), care a dus la împăcarea noastră cu Dumnezeu. Petru declara că Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce, ca noi să murim față de păcat și să trăim pentru neprihănire (1Petru 2:24).

Mai mult, pentru a desființa moartea (2 Tim. 1:10) precum și toate lucrările Diavolului (1 Ioan 3:8), Hristos a trebuit să se împărtășească de trupul și sângele omului, pentru ca prin mortea Sa să distrugă pe acela care are puterea  morții, adică pe Diavolul (Evrei 2:14). Aceasta a fost condiția ce trebuie întâmpinată de Hristos pentru a deveni un mare preot… sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși (Evrei 7:26) și să fie în stare să-i izbăvească pe aceia care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor (Evrei 2:15).

3. Să elibereze ființa umană de sub legea păcatului și a morții

După ce a condamnat păcatul în trup, Hristos putea să acționeze pentru izbăvirea omului de sub robia păcatului. Pentru că El Însuși a suferit atunci când a fost ispitit (totuși fără păcat) poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți (Evrei 2:18; 4:15). Eliberarea omului din păcat constituie deci scopul principal al Întrupării lui Hristos.

Pentru a ne ajuta să înțelegem aceasta, scriitorii inspirați au folosit limbajul  unei societăți care practica sclavia și unde era necesar să se plătească o răscumpărare pentru a elibera un rob. Însuși Isus a folosit aceste cuvinte pentru a ilustra scopul misiunii Sale. Oricine păcătuiește, a zis El, este robul păcatului. Dar adaugă: Dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi (Ioan 8:34, 36). Căci Fiul Omului a venit… să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți (Marcu 10:45; Mat. 20:28).

Și Pavel folosește aceste expresii. El scrie Galatenilor: Dar atunci când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere (literal, să cumpere) pe cei care erau sub lege, ca să căpătăm drepturi depline de fii (Gal. 4:4-5). În scrisoarea către Timotei, el reamintește că Isus Hristos S-a dat pe Sine Însuși ca răscumpărare pentru toți oamenii (1 Tim. 2:6). Apoi în Tit scrie că Isus S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne răscumpere (literal, să ne elibereze) de orice nelegiuire și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2:14). Pe scurt, Isus nu numai că S-a arătat ca să ia păcatele noaste (1 Ioan 3:5), ci și să ne izbăvească de ele (Apoc. 1:5; 1Ioan 1:7,9).

4. Pentru ca să poată fi împlinite în noi cerințele îndreptățite ale legii

Acesta este obietivul final pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. Conjuncția pentru ca (ina), care introduce această declarație a lui Pavel, subliniază scopul acțiunii lui Hristos în favoarea noastră. Observați că aici nu se tratează Îndreptățirea (dikaiosune) ci cerințele drepte, îndreptățite, (dikaioma) ale legii.

În situația noastră de ființe omenești, roabe ale legii păcatului, nu suntem în stare să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Chiar și atunci când dorim, ne lipsește puterea. Mai mult, prin ea însăși, legea nu are putere să ne elibereze de sub puterea păcatului; dacă neprihănirea ar fi putut fi câștigată prin lege, degeaba a murit Hristos (Gal. 2:21). Totuși, aceasta nu înseamnă că legea este desființată și că noi nu mai trebuie să o păzim. Din contră, Pavel afirmă că păzirea poruncilor lui Dumnezeu este totul (1 Cor. 7:19). Isus a fost trimis să ne facă în stare să trăim după voia lui Dumnezeu, exprimată în Legea Sa, pentru care El ne-a fost dat exemplu.

Prin împărtășirea cu trupul și cu sângele omenirii și în virtutea biruinței Sale asupra păcatului în trup, Isus a devenit pentru noi un principiu vital, o înzestrare pentru schimbare, în stare să întărească pe orice păcătos pentru ascultarea care vine prin credință (Rom. 1:5;16, 26). Căci, dacă prin solidaritatea umană, prin neascultarea unui om cei mulți au fost făcuți păcătoși, Pavel ne dă asigurarea că la fel, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți (Rom. 5:19).

În armonie cu noul legământ făgăduit pentru care Hristos este Mijlocitor, Legea nu mai este scrisă doar pe table de piatră. După acele zile, zice Domnul, voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor (Evrei 10:16).  În felul acesta, îndreptățirea legii poate fi împlinită în noi, iar după aceea nu mai umblăm după firea pământească, ci după Duhul, urmând exemplul lui Hristos.

Biruință prin Duhul Vieții în Hristos Isus

În același pasaj din Epistola către Romani, Pavel nu doar explică acel DE CE al misiunii lui Hristos. El ne arată și secretul biruinței Sale asupra păcatului și cum imposibilul devine posibil pentru acei care sunt în Hristos. Apostolul face referire de două ori la Duhul: mai întâi spune că Hristos era Duhul vieții; apoi arată CUM, prin Duhul lui Hristos, suntem făcuți în stare să umblăm cum a umblat Isus (1 Ioan 2:6).

1. Hristos, îndreptățit în Duhul

Una dintre revelațiile esențiale ale hristologiei se găsește în faptul că Hristos Însuși, în timpul trăirii Sale în trup, a trebuit să fie îndreptățit în Duhul (2 Tim. 3:16). În virtutea biruinței Sale asupra păcatului și a morții, Isus, prin Duhul sfințeniei a fost declarat cu putere Fiul lui Dumnezeu (Rom. 1:4). Cu toate că Isus a fost făcut din sămânța lui David după trup (Rom. 1:3), Matei arată că a fost conceput de Duhul Sfânt (Matei 1:18, 20). Potrivit psalmistului, El a fost așezat sub grija lui Dumnezeu de la naștere (Ps. 22:10).

Apoi, la botez, Isus a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și luminându-L (Mat. 3:16). Duhul L-a condus în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul (Mat. 4:1). Deoarece Dumnezeu a dat lui Isus Duhul fără măsură (Ioan 3:34), Pavel scria că în Hristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2:9). Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine (2 Cor. 5:19).

Întreaga viață a lui Isus în lumea aceasta, precum și lucrarea Sa în favoarea mântuirii omului poartă pecetea Duhului Vieții care a fost în El. Uns… cu Duhul Sfânt și cu putere… El a mers încoace și încolo, făcând binele și vindecând pe toți cei care erau sub puterea Diavolului, căci Dumezeu era cu El (Fapte 10:38). Fără Duhul, Isus n-ar fi putut niciodată să facă lucrările pe care le-a făcut. Fiul nu poate face nimic de la Sine (Ioan 5:19, 30). Mai mult, fără Duhul lui Dumnezeu n-ar fi putut învinge puterea păcatului în trupul Său. Dar prin Duhul El S-a sfințit (Ioan 17:19) ca să devină un Mare Preot… care este sfânt, fără prihană, curat, despărțit de păcătoși, înălțat mai presus de ceruri (Evrei 7:26).

Pentru a ne ajuta să înțelegem cum dorește Dumnezeu să beneficiem de biruința lui Hristos, Pavel face aplicația tipologiei celor doi Adami. El Îl prezintă pe Isus ca pe noul Adam, destinat să înlocuiască pe Adam păcătosul. Deoarece primul Adam a devenit o ființă vie, al doilea Adam (Hristos) a devenit un duh dătător de viață (1 Cor. 15:45). Cu alte cuvinte, un duh care crează viața. Prin urmare, după principiul solidarității umane, prin neascultarea primului Adam a intrat păcatul în lume… și prin păcat, moartea și în felul acesta moartea a venit la toți oamenii (Rom. 5:12), însă prin ascultarea Sa, Cel de al doilea Adam a adus viața pentru toți oamenii (Rom. 5:18). Și după cum noi am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc (1 Cor. 15:49), concluzionează apostolul. Însă există o condiție: Duhul vieții care a fost în Hristos trebuie să locuiască și în noi. Căci dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui (Rom. 8:9).

2. Transformați prin Duhul lui Hristos

Același Duh care L-a ajutat pe Hristos să câștige biruința asupra păcatului va acționa și în noi, cu putere, ca să ne facă copiii lui Dumnezeu. Isus a explicat pentru prima dată lucrul acesta lui Nicodim: Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu… Trebuie să te naști din nou. Asemenea acțiunii vântului, la fel este cu oricine este născut din Duh (Ioan 3:5-8).

Isus vorbea ucenicilor Lui despre Duhul pe care urmau să-L primească aceia care au crezut în El. Însă Ioan explică: Până la vremea aceea Duhul nu fusese dat deoarece Isus nu fusese încă proslăvit (Ioan 7:39). Iată de ce, după ce Și-a anunțat plecarea, Isus i-a asigurat pe ucenicii Lui: Dar vă spun adevărul: este pentru binele vostru ca să Mă duc; Dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Când va veni El, va convinge lumea în ceea ce privește păcatul, neprihănirea și judecata (Ioan 16:7-8). Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul (Ioan 16:13).

Imediat după înălțare, Isus a reînnoit făgăduința: Peste câteva zile veți fi botezați cu Duhul Sfânt (Fapte 1:5). Apoi le-a repetat: Veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi și Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului (Fapte 1:8). Ceea ce Isus a promis celor doisprezece și s‑a împlinit la Cincizecime, El a făgăduit tuturor acelor care răspund apelurilor Duhului. Căci toată puterea în cer și pe pământ I-a fost dată Lui (Mat. 28:18). Hristos lucrează să atragă toate ființele omenești la Sine (Ioan 12:32) atât pentru a le face cunoscut adevărul cât și să-i facă în stare să trăiască prin Duhul, cum a trăit El.

De la Cincizecime înainte, Dumnezeu revarsă Duhul Său asupra oricărui care-L cere (Luca 11:13). Duhul locuiește în cei care-L primesc iar Hristos locuiește prin Duhul Său în ei. Așa cum Isus a biruit păcatul în trup prin Duhul, El face în stare pe copiii Săi să biruiască prin puterea Duhului. Într-adevăr, 2 Petru 1:4 declară că ei pot fi părtași de natură divină și fug de stricăciunea care este în lume prin pofte.

Prin lucrarea Sa, Isus a deschis calea pentru Duhul și a dat naștere la o nouă generație de ființe omenești renăscute prin Duhul.  Și tuturor acelora care sunt născuți din Duhul Dumnezeu le dă nu numai puterea să spună Nu nelegiuirii și poftelor lumești, dar și să trăiască cu cumpătare, dreptate și evlavie în veacul de acum,așteptând fericita nădejde, arătarea glorioasă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos (Tit 2:12-13).

Ellen White rezuma perfect ce cred adventiștii cu privire la rolul Duhului în viața credinciosului: Duhul este Acela care face cu efect tot ce a fost realizat de Mântuitorul lumii. Prin Duhul este curățită inima. Prin Duhul credinciosul devine părtaș de natură divină. Hristos a dat Duhul Său ca o putere divină ca să învingem toate înclinațiile rele moștenite și cultivate și să imprime caracterul Său asupra bisericii Sale.[23] Hristos a murit pe Calvar pentru ca omul să poată avea putere să biruiască tendințele naturale spre păcat.[24]

Viața creștinilor credincioși nu este deci limitată la iertarea păcatelor sau a unei religii ușoare care nu cere nicio luptă, nici vreo lepădare de sine, nici o despărțire de nebuniile lumii.[25] Din contră, Duhul vieții care e în Hristos l-a eliberat cu adevărat pe creștin din robia păcatului astfel încât să trăiască biruitor, după exemplul Mântuitorului. Viața pe care a trăit-o Hristos în lumea aceasta o poate trăi orice bărbat sau femeie, prin puterea Sa și sub îndrumarea Sa. În lupta lor cu Satana, ei pot avea ajutorul pe care l-a avut și El. Ei pot fi mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit și S-a dat pe Sine pentru ei.[26]

Concluzie

În încheierea acestui capitol vom cita un ultim pasaj luat dintr-un manuscris al lui Ellen White cu privire la subiectul umilirii lui Hristos. În el, Ellen White explică natura umană a lui Hristos într-un mod cât se poate de clar. Mai întâi ea repetă datele fundamentale ale hristologiei biblice: El (Hristos) n-a luat asupra Sa natura îngerilor, ci natura umană perfect identică cu natura noastră, cu excepția că n-a avut nicio urmă de păcat. Apoi, recunoscând dificultățile unora de a înțelege un adevăr total opus crezurilor tuturor bisericilor importante, Ellen White continuă: Dar aici nu trebuie să ne agățăm de ideile noastre obișnuite și pământești. N-ar trebui să gândim că disponibilitatea lui Isus de a se expune ispitelor lui Satana, i-a degradat natura umană și El a avut aceleași înclinații păcătoase și corupte ca om.

Natura divină, combinată cu cea umană L-a făcut în stare să se expună ispitelor Satanei. Încercarea lui Hristos a fost cu mult mai grea decât aceea a lui Adam și a Evei, deoarece Hristos a luat natura nastră, căzută, dar nu coruptă și n-ar fi putut fi coruptă decât dacă ar fi primit cuvintele Satanei în locul cuvintelor lui Dumnezeu. A presupune că El nu se putea expune ispitei, aceasta Îl așează acolo unde nu mai poate fi un exemplu desăvârșit pentru om.[27]

Pasajul care urmează arată clar că dacă Isus ar fi trăit o viață fără păcat într-o natură umană deosebită de a noastră și dacă n-ar fi fost făcut asemenea  fraților Săi în toate lucrurile (Evrei 2:17), n-ar fi putut să ajute pe cei care sunt ispitiți (Evrei 2:18). Același adevăr îl subliniază Ioan în prologul Evangheliei: Cuvântul, care a fost la început cu Dumnezeu… S-a făcut trup și a locuit între noi, plin de har și de adevăr… Și noi toți am primit din plinătatea Lui har după har. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:2, 14, 16, 12).

[1] Jean R. Zurcher, Natura și destinul omului, 1969

[2] Ellen White, în Review and Herald, 16 apr. 1901.

[3] Vezi capitolul 7.

[4] Ellen White în Review and Herald, 27 mar. 1888.

[5] Idem., Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 177.

[6] Idem., Mărturii Selectate, vol. 1, p. 95.

[7] Idem., Ministry of Healing, p. 71.

[8] Idem., In Heavenly Places, p. 155.

[9] Idem., Hristos Lumina Lumii, p. 49.

[10] Idem.,  Patriarhi și Profeți, p. 306.

[11] Idem., Sfaturi către părinți, Profesori și Studenți, p. 20.

[12] Idem., The Ministry of Healing, p. 71.

[13] Idem., In Heavenly Places, p. 55.

[14] Idem., Scrisoarea 8, 1895.

[15] Ibid.

[16] Ibid.

[17] Ibid.

[18] Ibid.

[19] Ibid.

[20] Ibid.

[21] Ibid.

[22] Ibid.

[23] Idem., Hristos Lumina Lumii, p. 671.

[24] Idem., Review and Herald, 2 feb. 1992.

[25] Idem., Marea Luptă, p. 472.

[26] Idem., Mărturii pentru Comunitate, vol. 9, p. 22.

[27] Idem., Manuscris 111, 1890.

Biserica pe care o frecventez este împărţită în două cu privire la natura lui Hristos. În clasele Şcolii de Sabat, după serviciile divine, la masa de  prânz, la adunările de rugăciune, la telefon, pretutindeni explodează neînţelegeri. Oamenii îşi pierd în realitate prietenia în urma unor astfel de dezbateri. Este oare necesar să se ia o decizie în această chestiune pentru a fi un adventist bun? Această situaţie mă pune pe gânduri, dar ce pot face?[1]

Pentru a răspunde la aceste îngrijorări nu este suficient să se spună, aşa cum s-a făcut în acest caz, că este o problemă de mare taină, că trebuie să studiem Biblia şi Spiritul Profeţiei cu înţelepciune, presupunând că înclinarea întregii biserici cu privire la acest subiect merită încrederea şi să evităm toate discuţiile violente.[2] Şi biserica trebuie să primească un răspuns corespunzător care să aducă mângâiere conştiinţelor tulburate şi să răspundă minţilor gata să înţeleagă acest adevăr vital cu privire la declaraţia lui Ellen White: Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanţul de aur care ne leagă pe noi de Hristos şi prin Hristos de Dumnezeu. Acesta ar trebui să fie studiul nostru.[3]

După ce au înţeles importanţa naturii umane a lui Hristos în planul de mântuire, pionierii adventişti au făcut din aceasta piatra de încercare a hristologiei lor, în armonie cu sfatul dat de apostolul Ioan: Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antichrist (1Ioan 4:2-3).

Înseamnă cumva că avem de a face aici cu o doctrină de care depinde mântuirea? Sau pentru a relua întrebarea cititorului nostru, este oare necesar să hotărâm acest lucru pentru a fi un bun adventist?

 Prezintă o importanță reală acest subiect?

Deoarece controversa cu privire la natura umană a lui Hristos a crescut într‑o proporţie serioasă, mulţi adventişti şi-au pus serios întrebarea: Este oare esenţial să te decizi în această privință?

Încă de prin anul 1978, președintele Conferrinţei Generale, Robert Pierson, dorea să se pună capăt acestei disensiuni care, după părerea lui, nu era esenţială pentru mântuire.[4] Pentru acelaşi motiv, articolul 4 din Doctrinele Fundamentale privitor la Fiul păstrează tăcere în această problemă.

Este adevărat că nimeni n-ar trebui să considere ca fiind esenţial pentru mântuire înţelegerea intelectuală corectă a vreunei doctrine specifice. Aşa cum a spus George Knight, nu teologia este aceea care ne va mântui, ci Domnul teologiei noastre.[5] Primirea lui Hristos ca Mântuitor personal şi părtăşia la viaţa Sa divină face din noi ucenici autentici ai Lui. De-a lungul veacurilor, puţini dintre urmaşii lui Isus au fost preocupaţi de amănuntele teologiei pe care le discutăm astăzi.  Dar asemenea tâlharului de pe cruce, ei aveau asigurarea mântuirii prin credinţa în Isus. Nu trebuie să preamărim Evanghelia, ci pe Hristos. Nu trebuie să ne închinăm Evangheliei, ci Domnului Evangheliei,[6] spunea Ellen White.

Totuşi, aceasta nu înseamnă că conţinutul Evangheliei sau doctrinele nu sunt importante. Nici vorbă! Viaţa creştină şi creşterea spirituală sunt posibile numai prin cunoaşterea adevărului care este în Isus (Efes. 4:21). Iată de ce Pavel se roagă ca Domnul să dăruiască credincioşilor duhul înţelepciunii şi al descoperirii, astfel ca să-L putem cunoaşte mai bine (Efes. 1:17). Fiecare creştin este chemat să crească în cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut (Col. 3:10). Nimeni nu trebuie să se sprijinească doar pe adevărurile elementare ale Cuvântului lui Dumneeu (Evrei 5:12). Toţi ar trebui să se străduiască să înţeleagă mai bine și lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu (1 Cor. 4:1) şi în special taina evlaviei adică să cunoaştem pe Hristos descoperit în trup… dovedit neprihănit în Duhul (1 Tim. 3:16).

Experienţa creştină a arătat o legătură directă între înţelegerea naturii umane a lui Hristos şi lucrarea Sa de mântuire – cu alte cuvinte între hristologie şi soteriologie. A înţelege greşit sensul întrupării şi realitatea umilinţei lui Hristos duce la consecinţa  inevitabilă  a înţelegerii greşite a realităţii lucrării Sale de îndreptăţire.

Istoria hristologiei adventiste arată că au fost făcute erori de interpretare, în special prin faptul că avem azi cel puţin trei explicaţii cu privire la natura umană a lui Hristos. Desigur că ele nu pot fi toate în armonie cu Scriptura și cu învăţăturile lui Ellen White.

În cercetarea noastră după adevăr este necesar să analizăm şi să evaluăm tezele contradictorii. Argumentele de bază pentru fiecare poziţie hristologică vor fi rezumate pe scurt mai jos.

Rezumatul celor trei curente de interpretare

Pentru ca unii să nu tragă concluzia că Biserica Adventistă nu este clară în credinţa ei cu privire la Persoana Mântuitorului, să revizuim trăsăturile comune înainte de a examina deosebirile. Articolul 4 din Doctrinele Fundamentale declară:

Dumnezeu, Fiul veşnic, S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile; caracterul lui Dumnezeu este descoperit, mântuirea omenirii este realizată şi lumea este judecată. Veşnic Dumnezeu advărat, El a devenit şi om adevărat, Isus Hristosul. El a fost conceput din Duhul Sfânt şi S-a născut din fecioara Maria. A trăit şi a experimentat ispita ca fiinţă omenească, dar a exemplificat în mod desăvârşit dreptatea şi dragostea lui Dmnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu şi a fost atestat ca Mesia cel făgăduit de Dumnezeu. El a suferit şi a murit de bună voie pe cruce pentru păcatele noastre şi în locul nostru, a fost înviat din morţi şi S-a înălţat să slujească în favoarea noastră în Sanctuarul ceresc. El va veni iarăşi în slavă pentru eliberarea finală a poporului Său şi pentru restatornicirea tuturor lucrurilor.[7]

Fără îndoială că această declaraţie nu se exprimă în mod special cu privire la natura umană a lui Hristos. Totuşi, Declaraţia de credinţă din anul 1872 care a rămas neschimbată până în anul 1931, a specificat că Hristos a luat asupra Lui natura seminţei lui Avraam pentru răscumpărarea neamului nostru căzut.[8] Din cauza deosebirilor care s-au ridicat în acest punct, începând cu anul 1950, delegaţii la sesiunea Conferinţei Generale din anul 1980 au socotit mai înţelept să abandoneze acest vocabular şi să pună în loc o formulă care exprima credinţa comună.

Aceasta nu a potolit controversa, ci doar a intensificat-o până când diferitele puncte de vedere au fost definite mai clar şi s-a ridicat o interpretare  alternativă. Noi alegem să o numim alternativă deoarece ea împrumută un argument de bază din fiecare din cele două hristologii, cunoscute teologilor ca poziţii prelapsariene şi postlapsariene. Urmează un rezumat al celor trei hristologii.

1. Hristologia tradiţională sau istorică

Această poziţie are o vechime istorică în Biserica Adventistă. Ea se numeşte postlapsariană deoarece ea învaţă că Isus a venit în natura umană căzută, natura lui Adam după cădere. Ca urmare, trupul lui Hristos este considerat ca acela al tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate că a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi (Evrei 4:15), El n-a săvârşit nici un păcat.  Aceasta înseamnă că El nu numai că „a condamnat păcatul în trup” ci a făcut cu putinţă ca dreptatea legii să poată fi împlinită în noi, care umblăm nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului (Rom. 8:3-4).

Această învățătură fundamentată în teologia Noului Testament era contrară doctrinei creștinătății tradiționale. Acesta a fost unul din motivele pentru care adventiștii au fost considerați eretici, anatemizați pentru că învățau că Hristos ar fi fost păcătos prin naștere.

Mulţi adventişti de azi nu ştiu că biserica lor a învăţat timp de un secol (de la originea mişcării până în anul 1950) poziţia postlapsariană. Cu toate acestea, unii teologi adventişti, neînţelegând cum s-a putut ca Isus să trăiască fără păcat în natura umană căzută, au socotit necesar să formuleze o hristologie nouă.

2. Noua hristologie sau poziţia prelapsariană

Argumentul de bază al noii hristologii este bine cunoscut: Isus a luat natura umană fără păcat a lui Adam, adică natura lui Adam înainte de cădere.  În realitate, în El n-a fost păcat, nici moştenit şi nici cultivat, aşa cum se vede la toţi descendenţii naturali ai lui Adam.[9] Chiar dacă Hristos a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, aceasta n-a fost din interior, deoarece El n-a moştenit de la Adam nici una din înclinaţiile către păcat.

Pe scurt, tot ce a luat Isus n-a luat înăuntrul Lui prin naştere… Tot ce a purtat El, fie povara sau pedeapsa pentru nelegiuirile noastre sau bolile şi slăbiciunile naturii noastre omeneşti – toate au fost purtate ca înlocuitor.[10]  Ca Înlocuitor El a luat natura noastră păcătoasă căzută… El a purtat slăbiciunile noastre, ispitele noastre; în acelaşi fel a purtat şi nelegiuirile noastre.[11]

Este greu de înţeles de ce învăţătura tradiţională a fost abandonată subit. Se pare că n-a fost atât de mult o lipsă de atenţie faţă de poziţia istorică cât a fost dorinţa din partea unora de a fi recunoscuţi drept creştini autentici.

Ce este mai surprinzător este că promotrii noii teologii își aduc argumente din scrierile lui Ellen White. În felul acesta disputa intră în domeniul interpretării scrierilor lui Ellen White.

3. Hristologia alternativă

Hristologia alternativă este destul de recentă şi probabil cea mai răspândită astăzi, fiind promovată în cartea Adventiştii de Ziua a Şaptea cred,[12] pregătită de peste 200 de conducători reprezentativi ai bisericii şi savanţi proveniţi din cele mai înalte nivele ale Bisericii.

În armonie cu hristologia tradiţională a pionieirlor, poziţia alternativă învaţă că Isus a luat natura umană a lui Adam după cădere. Desigur, Hristos n-a venit în putere şi splendoare sau cu natura fără păcat a lui Adam. Dimpotrivă, a luat chipul unui rob cu o natură slăbită de 4000 de ani de păcat.

Aceasta nu înseamnă că Isus a moştenit înclinaţii păcătoase de la Adam. Cu toate că trupul lui Hristos a fost supus degradării fizice şi a moştenit slăbiciunile  constituţiei fizice a omului, El n-a moştenit nici una din înclinaţiile spre păcat legate de natura umană căzută.

Întemeiată pe un citat din Ellen White în care ea folosește expresiile lui Henry Melvill, această variantă susţine că Isus a moştenit de la Adam numai slăbiciunile inocente şi unele caracteristici ca foamea, durerea, slăbiciunea, amărăciunea şi moartea. Cu toate că acestea sunt urmările păcatului, ele nu sunt păcătoase.[13] Astfel, Hristos n-a fost exact ca Adam  înainte de cădere, nici exact ca Adam după cădere. Deosebit de toate celelalte fiinţe umane căzute, El S-a născut fără înclinaţii spre păcat.  În punctul acesta ei sunt de acord cu noua hristologie.

Fiecare din aceste hristologii se defineşte pe baza eredităţii umane. Desigur că deosebirile de interpretare sugerează că au fost făcute greşeli. Ellen White evidențiază cauza: Facem multe greşeli din cauza concepţiilor noastre greşite cu privire la natura umană a Domnului nostru. Atunci când dăm naturii Sale o putere pe care omul nu o poate avea în lupta cu Satana, distrugem integritatea naturii Sale umane.[14]

Această declaraţie sugerează cu claritate criteriul pe temeiul căruia trebuie evaluată o interpretare. Trebuie să reconsiderăm orice interpretare care slăbeşte sau întunecă participarea lui Isus la natura umană păcătoasă, dacă dorim o întoarcere la hristologia biblică.

Erori de evaluare

La diferitele consultaţii anuale ale White Estate am avut ocazia nu numai să studiem hristologia pionierilor dar şi să criticăm unele aspecte ale noii hristologii. În mod sistematic, unele intre ele au avut nevoie de corecturi sau opoziție consistentă.

O primă eroare a fost trecerea cu vederea a învăţăturii tradiţionale a Bisericii. Este greu de înţeles de ce declaraţii unanime făcute de conducătorii adventişti timp de peste un secol au fost condamnate fără o verificare serioasă. Dacă promotorii noii hristologii ar fi examinat literatura oficială, cât de puţin în lumina istoriei, probabil că nu ar fi declarat că numai o minoritate dintre adventişti au scris că Hristos a luat natura căzută a lui Adam – aceea a lui Adam de după cădere. Mai mult, ei n-ar fi îndrăznit să spună că poziţia acestei minorităţi greşite a fost aceea a câtorva lunatici iresponsabili.[15]

O eroare de apreciere mult mai serioasă a fost făcută în interpretarea învăţăturii lui Ellen White. Nu se găseşte nicăieri în scrierile ei vreo declarație pentru noua viziune hristologică, ci de sute de ori este afirmat contrariul. Cum poate cineva să scrie că în numai trei sau patru locuri din toate aceste sfaturi inspirate ale lui Ellen White se găsesc aluzii cu privire la natura umană căzută asumată de Hristos?[16]

Cercetătorii Evanghelici cu care a fost discutată problema Întrupării în anul 1950 nu erau greşiţi când îşi întemeiau critica lor pe cartea Lecturi biblice pentru cercul familiei. Această carte declara că Isus a venit în trup păcătos. De ce au fost făcuţi să creadă că această expresie s-a strecurat în carte dintr-o greșeală?[17] În realitate, această carte a fost cea mai reprezentativă pentru doctrinele adventiste.

În cele din urmă, modul în care a fost prezentată noua hristologie constituie o altă eroare. Publicată fără numele autorilor şi sub titlul Adventiştii de Ziua a Şaptea răspund la Întrebările de Doctrină, cartea a stârnit o reacţie îndreptăţită. De ce noua hristologie a Întrebărilor despre Doctrină să fie considerată în armonie cu adevărul biblic în defavoarea celui cuprins în Lecturi biblice? Numai o examinare critică a diferitelor puncte de vedere poate oferi un răspuns rezonabil.

O doctrină condamnată de biserică

Noua hristologie a fost prezentată de către promotorii ei ca noua piatră de hotar a adventismului. Desigur, pentru credincioşii adventişti, această învăţătură era nouă, însă nu pentru toți. În realitate era mai degrabă o întoarcere regretabilă la învăţătura de odinioară a majorităţii bisericilor creştine.

Pentru a-L putea privi pe Hristos ca având o natură umană fără păcat, ca Adam înainte de cădere, Sinoadele Bisericii Romano-Catolice au socotit necesar să inventeze Dogma despre Imaculata Concepţie a Mariei. Bisericile Protestante, dimpotrivă, şi-au  întemeiat hristologia lor pe doctrina Augustiniană cu privire la păcatul originar care spune că toţi oamenii sunt păcătoşi şi vinovaţi prin naştere. De aceea Hristos nu se putea asemăna cu ei, din moment ce El nu era nici păcătos, nici vinovat. De aici a izvorât credinţa generală că Isus, la întruparea Sa, a luat natura umană a lui Adam înainte de cădere.

Pionierii adventişti s-au împotrivit doctrinelor despre Imaculata Concepţie şi despre păcatul originar. Unii noi convertiţi la adventism au avut dificultăţi la înţelegerea modului în care Isus a putut trăi fără păcat, având o natură ca a noastră. Au fost scrise scrisori lui Ellen White afirmând că Hristos nu putea să fi avut aceeaşi natură cu a omului, căci dacă ar fi avut-o şi El ar fi căzut în ispite asemănătoare. Iată răspunsul ei: Dacă El n-a avut natura omului, n-ar fi putut fi exemplul nostru. Dacă El n-a fost părtaş la natura noastră, n-ar fi putut fi ispitit aşa cum a fost omul. Dacă n‑ar fi fost posibil să cadă în ispită, n-ar fi putut fi ajutorul nostru.[18]

Noua hristologie nu este doar o întoarcere la acele foarte vechi credinţe creştine, ci este şi o întoarcere la o credinţă respinsă pe faţă de către Biserica Adventistă. Să ne amintim de expereinţa nefericită a mişcării Holy Flesh. Şi această mişcare învăţa că Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere, aşa cum era în Eden.[19]

Această învăţătură a fost discutată şi condamnată la sesiunea Conferinţei Generale din 1901. Când Ellen White a fost informată, ea s-a întors din Australia şi s‑a opus personal doctrinei Holy Flesh. Ea n-a ezitat nici o clipă să o descrie ca fiind teorii şi metode eronate şi invenţii ieftine şi mizerabile ale teoriilor omeneşti pregătite de tatăl minciunilor.[20]

Susţinătorii noii teologii nu menţionează niciodată acest incient în istoria lor despre doctrinele adventiste. Chiar dacă autorul Mişcării Destinului redă în cele mai mici detalii cum au depăşit pionierii deosebirile lor cu privire la natura divină a lui Hristos, El nu spune nici un singur cuvânt despre ceea ce au crezut cu privire la natura Sa umană. De asemenea, el consacră câteva capitole Mesajului de la 1888 şi rolului jucat de Jones şi Waggoner, dar păstrează o tăcere semnificativă în ce priveşte hristologia lor. Totuşi aceasta a constituit temelia pentru solia lor despre îndreptăţirea prin credinţă.

Metode tendenţioase

Declaraţia inițială a acestui curent în hristologie, așa cum apărea în Ministry, septembrie 1956, secțiunea 111, depinde de nouă citate ale lui Ellen White, fără comentarii sau referinţe biblice. Titlul general anunţă conceptul de bază al noii teologii: A luat natura fără păcat a lui Adam înainte de cădere. Apoi, pentru a introduce fiecare din acele citate, există câte un subtitlu, cum ar fi: Hristos a luat natura noastră umană  aşa cum a creat-o Dumnezeu;  A luat chip de om, dar nu natura păcătoasă şi coruptă;  A luat natura umană fără păcat a lui Adam, etc.[21]

Nu trebuie să fii expert pentru a constata că nici unul din pasajele citate în acest document nu se potriveşte cu subtitlurile. Niciodată n-a scris Ellen White ceea ce insinuiază subtitlurile. Din contră, ea afirmă exact opusul. Dar nici una din acele  declaraţii nu sunt menţionate. După ce au acceptat poziţia celei mai mari părţi din creştinătate cu privire la natura umană a lui Hristos, au fost convinşi că acasta a fost şi poziţia profetului. Editorii au publicat o seleţie de citate tendenţioase ca să justifice punctul lor de vedere fără o temelie textuală obiectivă.

Declaraţia prescurtată din Mişcarea Destinului constituie un alt exemplu tipic. Fiecare declaraţie citată fără referinţă merită să fie examinată cu atenţie, aşezată în contextul ei imediat şi explicată în lumina învăţăturii generale a lui Ellen White.[22]  Un exemplu este și fraza următoare: Hristos a fost asemenea lui Adam înainte de cădere – o fiinţă curată, fără păcat, fără nici o urmă de păcat asupra Lui.[23]

Dar acesta violează textul original. Prima parte, Hristos a fost asemenea lui Adam înainte de cădere este prezentată ca şi când ar fi scrisă de Ellen White, pe când, în realitate, este o inserție de-a autorului. A doua parte: o fiinţă curată, fără păcat, fără nicio urmă de păcat asupra Lui este descrierea reală făcută de Ellen White lui Adam, nu lui Hristos. Iată declaraţia făcută în contextul ei original: Primul Adam a fost creat ca o fiinţă curate, fără păcat, fără urmă de păcat asupra lui; El era după chipul lui Dumnezeu… Dar Isus Hristos era singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura umană şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitită natura umană.[24]

Dacă această declaraţie din scrisoarea profetului către Baker n-ar fi suficient de explicită, următoarea din Hristos Lumina Lumii nu lasă nici o îndoială cu privire la ce a învăţat ea cu privire la acest subiect: În natura noastră omenenască, Hristos trebuia să răscumpere greşeala lui Adam. Dar atunci când Adam a fost asaltat de ispititor, nici unul din efectele păcatului nu erau asupra lui. El stătea în puterea unei bărbăţii desăvârşite, având deplină vigoare mintală şi trupească. Era înconjurat de gloriile Edenului… Nu acelaşi lucru a fost cu Isus atunci când a intrat în pustie să lupte cu Satana. Timp de patru mii de ani neamul omenesc scăzute în putere fizică, în forţă mintală şi în valoare morală; iar Hristos a luat aspra Sa slăbiciunile unei omeniri degenerate. Numai în felul acesta putea fi omul răscumpărat din adâncimile cele mai profunde ale degradării.[25]

Un alt exemplu de metode eronate este ignorarea declaraţiilor clare din Hristos Lumina Lumii  în favoarea celor din scrisoarea către Baker. Numai cineva care şi-a pierdut orice simţ al proporţiei ar putea scrie că declaraţiile cuprinse în scrisoarea către Baker contrabalansează puternic cele trei sau patru locuri în care Ellen White foloseşte termenii natură căzută şi natură păcătoasă pentru a descrie natura umană asumată de Hristos.

În faţa acestor metode şi teorii eronate, numai o exegeză sănătoasă, care să ia în considerare toate sursele disponibile şi sensul termenilor folosiţi, va face posibilă o restabilire a unităţii de interpretare cu privire la subiect. Este adevărat că foarte puţini dintre susţinătorii actuali ai noii hristolgii urmează metodele eronate ale întemeietorilor lor. Astăzi un singur argument – de fapt un singur cuvânt – este folosit de către mulţi dintre ei pentru a justifica punctul lor de vedere. Dar oare va sta acest argument în picioare la o cercetare atentă?

Un argument fictiv, o expresie eronată

Metoda şi sistemul de interpretare folosite în Întrebări despre Doctrină diferă cumva de cele folosite în documentul de bază al noii hristologii. Aici cei care fac propunerile nu mai afirmă explicit că Hristos a luat natura fără păcat a lui Adam înainte de cădere, deşi ei susţin cu fermitate că în natura Sa umană, Hristos a fost desăvârşit şi fără păcat.[26] Ei nu mai neagă că El a fost al doilea Adam, venind într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Rom. 8:3).[27]  Ei chiar recunosc că Ellen White uneori  a folosit expresii cum ar fi natură păcătoasă sau natura căzută a lui Hristos.[28]

Cu toate acestea, sunt gata să specifice că tot ce a luat Hristos n-a fost interior sau intrinsec… fie că a fost povara sau pedeapsa pentru nelegiuirile noastre sau suferinţele şi slăbiciunile naturii noastre umane – toate au fost luate şi purtate ca înlocuitor.[29] După părerea autorilor Întrebări despre Doctrină, în acest sens ar trebui să înţelegem scrierile lui Ellen White atunci când se referă uneori la natura umană păcătoasă, căzută şi degenerată.[30]

Dacă Ellen White ar fi scris că Hristos a luat natura umană căzută doar ca înlocuitor, aşa cum a luat ca înlocuitor păcatele lumii întregi, acesta ar fi fost un argument puternic. În realitate, ea n-a folosit niciodată cuvântul înlocuitor[31] nici n-a scris vreodată că Hristos a luat natura umană fără păcat.[32]

Pe de altă parte, Ellen White a folosit o singură dată cuvântul înlocuitor cu privire la jertfa răscumpărătoare a lui Hristos.[33]  Cu siguranţă că Hristos nu putea ierta păcatele şi nu putea atribui neprihănirea Sa păcătosului pocăit altfel decât prin înlocuire. Dar să declari că El a luat natura umană căzută în mod înlocuitor înseamnă că El a luat-o doar în aparenţă şi nu în mod real. Ar mai însemna că moartea lui Hristos trebuie înţeleasă ca înlocuitor, din moment ce plata păcatului este moartea şi că natura umană a lui Isus a fost fără păcat. Pe scurt, acest mod de a raţiona duce în cele din urmă la docetism, o interpretare potrivit căreia Isus este o fiinţă umană numai în aparenţă.

Pentru noi este de neconceput ca Ellen White să fi insistat asupra realităţii participării lui Hristos în trup şi sânge, cu sensul că această participare a fost până la urmă doar ca înlocuitor. Această expresie nu se găseşte niciunde în scrierile ei, astfel că nu este nici o susţinere în favoarea acestei interpretări. Din contră, ea n-a încetat să accentueze realitatea naturii umane căzute asumată de Hristos.

Cum ar fi putut spune ea aceasta mai clar? Hristos nu doar a pretins că ia natura umană; El a luat-o în realitate. El a avut în realitate natura umană. Şi ca să nu lase nici o îndoială cu privre la felul de natură umană, ea adaugă:  Aşa cum copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui, tot aşa şi El a avut parte de ele (Ev. 2:14). El a fost fiul Mariei; a fost din sămânţa lui David după descendenţă umană. El este declarat a fi om, chiar omul Hristos Isus.[34] El n-a avut doar o aparenţă a unui trup, ci a luat natură umană, participând la viaţa umanităţii.[35] Nu numai că S-a făcut trup, ci a fost făcut în asemănarea cărnii păcătoase.[36]

Ellen White nu foloseşte, de regulă, un limbaj simbolic sau metaforic cu dublu înţeles. Principiul pe care ea l-a exprimat cu privire la interpretarea limbajului biblic i se aplică şi ei: Limbajul Bibliei trebuie interpretat potrivit înțelesului obișnuit, literal, dacă nu este folosit un simbol sau o figură de stil.[37] Ea a scris într-un limbaj clar care înseamnă exact ceea ce a dorit să spună. Toate acestea erau la fel de necesare şi cu privire la subiectul delicat şi greu al naturii umane a lui Isus.

Punctele tari şi slabe ale hristologiei alternative

Evaluarea noastră ar fi incompletă dacă conceptele de bază ale hristologiei alternative n-ar fi şi ele supuse unei cercetări critice. Pe de o parte, poziţia ei mediatoare are meritul reîntăririi poziţiei postlapsariene; însă pe de alta, ea perpetuează eroarea principală  a poziţiei prelapsariene declarând natura umană a lui Hristos fără păcat.

Desigur că susţinătorii hristologiei alternative afirmă, aşa cum şi pionierii au făcut-o, că natura umană a lui Hristos, nu este natura inocentă a lui Adam înainte de cădere. Pentru a împlini lucrarea de mântuire pentru care Tatăl L-a trimis pe Isus în trup, trebuia ca El să vină în chipul umil al unui rob prin care să întruchipeze robia, supunerea. El a luat o natură umană slăbită şi nu natura desăvârşită pe care a avut-o Adam înainte de păcătuire.[38]

Această poziţie face un mare pas în direcţia reîntoarcerii la adevărul central al Evangheliei. Dar încă se agaţă de ideea eronată a doctrinei păcatului originar. Deoarece lui Isus nu I Se putea îngădui să moştenească păcatul, El a trebuit să se nască cu o natură impecabilă. Astfel, ei spun că Hristos a moştenit numai slăbiciunile constuţiei fizice omeneşti, slăbiciunile inocente: foamea, durerea şi moartea, însă nu şi înclinaţia către păcat sau înclinaţiile păcătoase.[39]

Aceste concluzii ascund câteva înţelegeri greşite. Prima implică misiunea lui Isus. Scopul întrupării Lui n-a fost să elibereze omenirea din toate slăbiciunile inocente, ci să-i elibereze de păcatul lăuntric care mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele (Rom. 7:23).  Isus a fost trimis într-o fire asemănătoare cu a păcatului ca să ne elibereze de robia păcatului şi a trebuit să se facă asemenea fraţilor Săi (Ev. 2:17).

Mai există şi înţelegerea greşită a unor termeni ca înclinaţii moştenite şi înclinaţii păcătoase. Aceste expresii nu sunt interschimbabile la Ellen White. O înclinaţie este o tendinţă, o aplecare, o provocare înspre ispită. Dacă i se rezistă, nu este păcat. Înclinaţiile interioare devin înclinaţii păcătoase numai după cedarea în faţa ispitei. Ellen White spune: Nu-L puneţi pe Hristos înaintea poporului ca un om cu înclinaţii spre păcat. El este al doilea Adam. Primul Adam a fost creat o fiinţă curată fără păcat, fără urmă de păcat asupra Sa… Datorită păcatului, urmașii lui s-au născut cu înclinații de neascultare. Dar Isus Hristos a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura umană… Nici pentru o clipă n-a fost în El o înclinație spre rău.[40] Cu siguranță, El știe din experiență care sunt slăbiciunile naturii omenești, care sunt lipsurile noastre și unde stă puterea ispitelor noastre; căci El a fost în toate lucrurile ispitiți ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).[41]

De asemenea, mai există o înțelegere greșită a acestor expresii. Ellen White face o deosebire clară între cele două. În timp ce ea declară solem că Isus n-a avut niciodată înclinații păcătoase,[42] ea afirmă că a trebuit să întâmpine și să fie supus tuturor tendințelor rele pe care omul le moștenește și care lucrează pe toate căile să‑I distrugă credința.[43]

Așa cum nota și Hyde, deși împovărat de slăbiciunile unei omeniri căzute, Isus n-a îngăduit niciodată ca tendințele și înclinațiile neamului omenesc să devină înclinații păcătoase. El n-a îngăduit niciodată ca slăbiciunea omenească să devină un păcat personal. Cu toate că a fost ispitit spre păcat, niciodată n-a participat la păcătuire, niciodată n-a cultivat răul sau înclinațiile păcătoase.[44]

Pentru a justifica faptul că Hristos a avut o natură umană fără păcat, Heppenstall afirma că păcatul n-a fost transmis prin propagare naturală. Fiind un lucru spiritual, păcatul nu putea fi transmis genetic.[45] Dacă acest lucru era adevărat, aceasta ar fi fost valabil pentru toată omenirea, ceeace este evident eronat. Declarând că Isus a fost născut din femeie, născut sub lege (Gal. 4:4), Pavel confirmă că Isus a moștenit, ca toți oamenii urmările lucrării marii legi a eredității. Aceste urmări se văd în istoria strămoșilor Lui pământești. El a venit cu o astfel de ereditate pentru a se împărtăși de durerile și de ispitele noastre și să ne dea exemplu de viață fără păcat.[46] Deosebirea dintre Isus și restul omenirii nu vine din faptul că toți oamenii sunt păcătoși prin ereditate. Ei sunt păcătoși din cauză că toți au păcătuit (Rom. 5:12). Numai Isus n-a păcătuit niciodată, deși a venit într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

Cu siguranță că strămoșii lui Hristos au avut mai mult decât slăbiciuni inocente. Ellen White a afirmat că Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile unei omeniri degenerate. Numai în felul acesta, putea să răscumpere pe om din adâncimea cea mai mare a degradării.[47] Luând asupra Sa natura omului în starea lui căzută, Hristos n-a participat în nici un fel la păcatul lui.[48]

Pentru a explica acest paradox este necesar să ne eliberăm de erorile doctrinei imaculatei concepții și de păcatul originar. Acest lucru vom încerca să-l realizăm în ultimul capitol, pe temeiul Scripturii.

[1] Adventist Review, 31 mar. 1994.

[2] Ibid.

[3] Ellen White, Mărturii selectate, vol.1, p. 244.

[4] Robert H. Pierson în Review and Herald, 7 dec. 1978; 1 nov. 1990.

[5] George R. Knight, From 1888 to Apostasy, p. 135.

[6] Comentariul Biblic AZȘ, Comentariile Ellen White, vol.7, p. 107.

[7] Adventiștii de Ziua a Șaptea cred, p. 36.

[8] Vezi capitolul 2.

[9] Roy Allan Anderson, în Ministry, sept. 1956.

[10] Întrebări despre Doctrină, p. 61-62.

[11] W. E. Read, în Ministry, apr. 1957.

[12] Adventiștii de Ziua a Șaptea cred, p. 45, 52.

[13] Ibid., p. 68.

[14] Ellen White, Manuscris 1, 1892, în Comentariul Biblic AZȘ, Comentarii Ellen White, vol. 7, p. 929.

[15] LeRoy Froom, Mișcarea Destinului, p. 428. Vezi cap. 10

[16] Anderson.

[17] Ibid.

[18] Ellen White, Mărturii Selectate, vol. L, p. 408.

[19] S. N. Haskell către Ellen White, 25 sept. 1900.

[20] Ellen White, Scrisoarea 132, 1900.

[21] Anderson, vezi capitolul 10.

[22] Ralph Larsen face o analiză critică a acestei declarații în cartea lui Cuvântul S-a făcut trup.

[23] Froom, p. 497.

[24] Ellen White, Scrisoarea 8, 1895.

[25] Ellen White, Hristos Lumina Lumii, p. 117.

[26] Anderson, Vezi capitolul 10.

[27] Întrebări despre Doctrină, p. 55.

[28] Ibid., p. 52.

[29] Ibid., p. 60.

[30] Ibid., p. 61-62.

[31] Vezi E. G. White, CD/ROM. Este adevărat că cuvântul vicariously apare în subtitlul Mărturii Selectate vol. 3, p. 133. Fără îndoială că acest subtitlu nu trebuie atribuit lui Ellen White, ci autorilor și compilatorilor cărții.

[32] Întrebări despre Doctrină, p. 650.

[33] Ellen White în Review and Herald, 1 nov.1892.

[34] Idem.,  în Review and Herald, 5 apr. 1906.

[35] Idem.,  Scrisoarea 97, 1898.

[36] Idem.,  Scrisoarea 106, 26 iun. 1896.

[37] Ellen White, Tragedia Veacurilor, p. 599.

[38] Edward Heppenstall, The Man who is God , p. 74. Vezi cap. 12

[39] Roy Adams în Review and Herald, 26 apr. 1990.

[40] Comentariul Biblic AZȘ, Comentariile Ellen White, vol. 5, p. 1128.

[41] Ellen White, The Ministry of Healing,  p. 71.

[42] Comentariul Biblic AZȘ, Comentarii Ellen White, vol. 5, p. 1128.

[43] Ellen White, Manuscris 303, 1903.

[44] William T. Hyde, în Ministry, feb. 1972.

[45] Heppenstall, p. 126.

[46] Ellen White,  Hristos Lumina Lumii, p. 49.

[47] Ibid., p. 117.

[48] Ellen White, Selected Messages, vol. 1, p. 256.

Indiferent de intenție, se pare că încercările de reconciliere deseori au slabe şanse de succes. Reacţiile puternice ale membrilor bisericii şi criticile tot mai ascuţite ale unor teologi arată că lupta este departe de a fi terminată. Totuşi, perioada dintre 1986 şi 1994 pare să marcheze o anumită reînviere a hristologiei tradiţionale.

Dacă este adevărat că un mare număr dintre Adventiştii de astăzi nu cunosc poziţia istorică a bisericii în această problemă, mai este adevărat și că studiile recente făcute de cercetători contemporani sunt la dispoziţie ca să le reamintească.

Un secol de hristologie adventistă

Primul studiu, publicat în anul 1986 a fost acela al lui Ralph Larson: Cuvântul S-a făcut trup: O sută de ani de hristologie Adventistă, 1852-1952.[1] Această carte este clar lucrarea cea mai completă despre acest subiect din punct de vedere istoric.

Ralph Larson a studiat teologia la Universitatea Andrews apoi şi-a obţinut doctoratul la Seminarul Andover-Newton din Boston. Timp de 40 de ani a servit Biserica Adventistă ca pastor, evanghelist, secretar departamental, misionar şi profesor de teologie. Ultima lui slujbă înainte de pensionare a fost aceea de preşedinte al seminarului teologic din Filipine.

Timp de mulţi ani Larson a analizat literatura oficială a bisericii între 1852-1952, colecţionând cu grijă declaraţiile referitoare la hristologie. În felul acesta a putut indexa aproximativ 1200 de citate din care peste 400 au provenit de la Ellen White. Făcând lucrul acesta, Larson spera să ofere o verificare a ceea ce prezentase adventismul despre natura umană a lui Hristos între 1852 şi 1952.

Scopul lui Larson nu a fost să facă un studiu scripturistic sau teologic, ci pur şi simplu să stabilească ce au crezut adventiștii şi nu de ce.[2] Mai important, el dorea ca toţi să fie conştienţi de principala problemă a controversei: A venit Hristos cel întrupat pe acest pământ în natura umană a lui Adam cel necăzut, sau în natura umană a omului căzut?[3]

Mai întâi, Larson a încercat să definească cu claritate expresiile cheie folosite de pionieri şi mai ales cele folosite de Ellen White, cum ar fi natură păcătoasă, natură căzută, natură păcătoasă moştenită, etc.[4] şi să clarifice cuvintele patimă și înclinaţie, ca să vadă dacă au fost atribuite lui Hristos sau au fost păstrate separat de natura Sa.[5] În cele din urmă a încercat să aşeze unele declaraţii cuprinse în scrisoarea lui Ellen White către W. H. L. Baker în contextul lor literar şi istoric.[6]

Fundamentat pe colecţia lui de citate, Larson  vede  o epocă de claritate în timpul căreia biserica vorbeşte într-un singur glas (1852-1952), după care vine „epoca confuziei” (secţiunea 4), din 1852 încoace. Ultimele trei secţiuni sunt dedicate sublinierii unei legături strânse dintre hristologie şi soteriologie.[7]

Nu este reținut în a aprecia negativ noua teologie.[8] El considera că promovarea cărților Întrebări despre Doctrină și Mişcarea Destinului în Ministry a avut un grad de influenţă incalculabil, aducând confuzie printre adventiştii din toată lumea. Ea a făcut să pară că Ellen White a vorbit în termeni contradictorii şi că adventismul istoric a fost greşit în ce priveşte doctrina mântuirii. Larson şi-a proclamat credinţa că hristologia, natura lui Hristos şi soteriologia, lucrarea mântuitoare a lui Hristos sunt inseparabile şi strâns legate. Când vorbim despre una în mod inevitabil vorbim şi despre cealaltă. Când schimbăm una, inevitabil o schimbăm şi pe cealaltă.[9]

Lucrarea lui Larson este o sursă de informaţii fără precedent. Analiza lui istorică şi critică este iluminatoare pentru oricine doreşte să fie informat cu privire la  învăţătura unanimă a bisericii din 1852 până la 1952 şi la schimbarea care a avut loc în anii 1950.

În concluzie, Larson şi-a invitat cititorii să verifice rezultatele cercetării lui şi să nu o  accepte sau să o respingă fără studiu personal. Dacă au fost făcute erori de interpretare, el simţea că biserica ar trebui să aibă curajul să recunoască şi să le corecteze.[10]

Ellen G. White Estate este provocat să ia atitudine

Ca membru al Comitetului de administraţie al E. G. White Estate[11] nu puteam rămâne indiferent la desfăşurarea controversei, mai ales că originile ei se găseau în multe declaraţii ale lui Ellen White cu privire la natura umană a lui Hristos. Am crezut că Ellen G. White Estate, care este însărcinat cu grija scrierilor ar trebui să vorbească clar, aşa cum făcuse în multe alte ocazii.[12]

În septembrie 1985 am acceptat invitaţia să predau un curs de Hristologie la Facultatea de Teologie Adventistă din Franţa. Mi s-a părut obligatoriu să informez pe studenţii mei cu privire la controversa din partea de limbă engleză a lumii adventiste. Pentru binele lor am pregătit un manual care a fost primul proiect de istorie al hristologiei adventiste în limba franceză.[13]

Aceasta a fost o ocazie unică pentru mine să evaluez magnitudinea problemei şi să hrănesc speranţa pentru o soluţie. Am socotit că Ellen G. White Estate ar trebui să trateze problema şi să se pronunţe cu privire la hristologia lui Ellen White. Am sugerat preşedintelui, Kenneth H. Wood că problema ar trebui adăugată pe agenda consultaţiei anuale.[14]

Scrisoarea mea din 9 iulie 1986 n-a fost o sugestie ca să se încerce o nouă exegeză a declaraţiilor profetului sau să se formuleze o critică a uneia sau alteia din tezele la modă. Am propus mai degrabă să privim mai atent la poziţia mesagerului Domnului, la evaluarea învăţăturii ei şi la evaluarea făcută de ea învăţăturii contemporanilor ei cu privire la subiect: Waggoner, Jones, Prescott şi Haskell a căror poziţie ea a aprobat-o.

Ca răspuns, Kenneth Wood mi-a spus că era de acord cu recomandarea mea şi că subiectul va fi pe agenda Consultaţiei IV. În acelaşi timp însă, Robert W. Olson, secretar la White Estate, m-a informat că aceasta nu era o chestiune pe care White Estate ar trebui să o rezolve.

White Estate n-a emis niciodată un document cu privire la hristologie. Cred că un motiv este că nici între noi nu suntem de acord asupra concluziei finale… Considerând faptul că între noi sunt două şcoli de gândire diferite, am socotit că  n-ar fi înţelept pentru White Estate să decidă care este corect şi care este greşit. Odată ce facem acest lucru ne aşezăm într-o poziţie de confruntare cu toţi cei care nu sunt de acord cu noi.[15]

Însă cu toate că era favorabil ideii unei discuţii la Consultaţia IV, Robert Olson dorea ca cele două puncte de vedere să fie reprezentate la şedinţă. El propunea prezentarea unui doument în care el să-şi exprime punctul de vedere. Fără să aştepte un răspuns mi-a trimis un rezumat al conţinutului în două scrisori pe care le-am primit în aprilie şi septembrie 1986.

Punctul de vedere al lui Robert Olson

În scrisoarea lui din 21 aprilie, 1986, Robert Olson a rezumat pentru mine felul cum înţelegea el problema: Părerea mea personală cu privire la aspectul cheie al întregii probleme este că Hristos n-a avut tendinţe moştenite spre păcat, ci ca înlocuitor al meu, El a putut experimenta toate sentimentele mele astfel încât să înţeleagă pe deplin natura ispitelor mele.[16]

Personal, socotesc că Hristos a fost deosebit la naştere de toţi ceilalţi. Luca 1:35 clarifică pentru mine acest lucru. El era sfânt atunci când S-a născut; pe de altă parte, eu am fost nesfânt atunci când m-am născut. Hristos n-a avut nevoie de pocăinţă dar noi toţi avem nevoie. Ştiu că subiectul este plin de multe taine care în realitate sunt de neînţeles pentru noi. Eu cred însă că dacă El a putut să ia păcatele mele asupra Lui şi să experimenteze senzaţia sufletului pierdut pe cruce, aceasta L-a făcut în stare să simtă tendinţa mea naturală spre rău, fără  ca să ia această tendinţă asupra Lui.[17]

În a doua scrisoare din 3 septembrie 1986, Olson a ajuns în centrul problemei: Mă gândesc în mod special la întrebarea dacă Isus a moştenit tendinţe păcătoase de la mama Lui. Fratele Wood crede că El a avut aceste tendinţe păcătoase; părerea mea este că n-a avut, dar că în anumite ocazii din viaţa Lui a experimentat, ca înlocuitor, ceea ce a trebuit să aibă şi anume tendinţele păcătoase. Cu alte cuvinte, cred că El a acceptat tendinţele mele ca înlocuitor în acelaşi mod cum a acceptat vinovăţia mea ca înlocuitor. Dacă aş putea explica pe una, aş putea explica şi pe cealaltă. S-ar putea să vorbim aici despre ceva ce este inexplicabil.[18]

Olson şi-a explicat înțelegerea într-un seminar ţinut la Universitatea Andrews din 14-24 iulie 1986. După două articole contradictorii publicate în Ministry (iunie 1985) şi critica diseminată, subiectul naturii umane a lui Hristos a devenit o întrebare arzătoare. În răspunsul lui, Olson a pregătit un plan pe trei pagini care cuprindea întrebări la care se răspundea folosind texte din Noul Testament şi din scrierile lui Ellen White.

În anul 1989, Olson a publicat o broşură mai elaborată Umanitatea lui Hristos.[19] Scopul acestei broşuri, scria el, este să prezentăm un tablou corect cu privire la Domnul în natura Sa omenească. Din moment ce Ellen White cunoştea pe Isus atât de bine şi deoarece ea conversase cu El în viziune… am citat mult, dar departe de a fi exhaustivi, din scrierile ei, ca şi din Sfintele Scripturi.[20]

Deoarece această compilare a fost făcută în numele Ellen G. White Estate, secretarul ei a încercat să rămână cât mai neutru cu putinţă. Această broşură constituie o sursă excelentă pentru oricine doreşte să cunoască răspunsurile profetului la întrebările lui Robert Olson. Totuşi, atâta vreme cât cineva este liber să interpreteze după cum crede citatele oferite ca răspunsuri, problema rămâne deschisă.

Hristologia discutată la Ellen G. White Estate

Consultaţia IV trebuia să fie ţinută la Williamsburg, Virginia,  23-25 ianuarie, 1987. Din cauza unei furtuni de zăpadă care a paralizat tot traficul pe coasta de Est a Statelor Unite, adunarea a fost ţinută în Columbia, Maryland. Însă a fost scurtată la o singură zi, sabatul din 24 ianuarie. Întreaga sesiune a fost devotată problemei naturii umane a lui Hristos, bazată pe prezentarea mea, singura adusă.

Conţinutul acelei prezentări a fost alcătuit în special din partea a doua a acestui studiu, devotat hristologiei pionierilor.[21] El mai conţinea o critică a noii teologii care va fi discutată mai amănunţit în partea a cincea a acestei cărţi.[22]

Au fost pregătite şi alte documente, dar n-au putut fi prezentate din lipsă de timp. Totuşi, textele au fost incluse în raportul voluminos al Consultaţiei IV. Două dintre ele în mod deosebit au o legătură directă cu subiectul nostru şi merită o deosebită consideraţie.[23]

Tim Poirier şi izvoarele hristologiei lui Ellen White

Tim Poirier, secretarul asociat şi arhivar la Ellen White Estate a pregătit un studiu comparativ între hristologia profetului şi cea a autorilor al căror limbaj se părea că îl împrumutase ea. După părerea lui Poirier, aceste izvoare vor ajuta la clarificarea hristologiei lui Ellen White.[24]

Henry Melvill (1798-1871), un predicator anglican, a fost unul dintre izvoarele din care a împrumutat Ellen White ca să scrie articolul intitulat Hristos, Exemplul omului, publicat în Review and Herald, 5 iulie, 1887. White Estate deţine o copie a cărții Predicile lui Melville,[25] carte transferată din biblioteca familiei White. Poirier a socotit că predica lui Melvill Umilirea omului Hristos Isus are o valoare deosebită în clarificarea sensului unor expresii privitoare la umanitatea lui Hristos.

După părerea lui Melvill, căderea lui Adam a avut două consecinţe  fundamentale: a) slăbiciuni inocente[26] şi b) înclinaţii păcătoase. Printre slăbiciunile inocente, Melvill încludea foamea, suferinţa, slăbiciunea, durerea şi moartea. Prin înclinaţii păcătoase el înţelegea tendinţa către păcat. La încheierea argumentării lui, Melvill trăgea concluzia: Înainte de cădere, Adam nu avea nici „slăbiciuni inocente” şi nici „înclinaţii păcătoase”; noi le avem pe amândouă şi Hristos a luat-o pe prima dar nu pe a doua.[27]

De aici urmează că umanitatea lui Hristos n-a fost umanitatea adamică, adică umanitatea lui Adam înainte de cădere, nici umanitatea căzută, adică în orice aspect umanitatea lui Adam după cădere. N-a fost adamică deoarece el avea slăbiciunile inocente ale celui căzut. N-a fost cea căzută deoarece niciodată n-a coborât la necurăţie morală. De aceea a fost foarte literal umanitatea noastră, dar fără păcat.[28]

Poirier a mai comparat limbajul lui Ellen White cu acela al lui Octavius Winslow[29] ca să arate că ambii au folosit cuvintele înclinaţie şi handicap în acelaşi sens şi în armonie cu Melvill. Poirier a aşezat pasajele lui Ellen White faţă în faţă cu pasajele din Hristologia[30] lui Winslow din care ea a împrumutat clar cuvintele, expresiile şi chiar conceptele.

Înseamnă oare că Ellen White a avut un punct de vedere identic? O examinare atentă a dovezilor ne permite să tragem altă concluzie. În argumenul său, Winslow a ajuns la concluzia că în natura umană a lui Hristos n-a fost nici o chemare la existenţă a vreunui principiu sau înclinaţie coruptă; nici o acţiune a vreunor  dorinţe şi tendinţe căzute în natura Sa; căci, până în clipa când explozia L-a aruncat pe pământ, nici un înger din cer n-a stat înaintea tronului mai curat sau mai fără pată decât el (Slava  Răsumpărătorului, p. 129, 132-134).[31]

În extrasul comparativ prezentat de Poirier, Ellen White folosea, în esenţă, acelaşi limbaj dar aplicat lui Adam înainte de cădere şi nu lui Hristos. Nu existau principii corupte în primul Adam, nici înclinaţii corupte sau tendinţe către rău. Adam a fost la fel de fără greşală ca şi îngerii dinaintea tronului lui Dumnezeu.[32] Şi în citatul precedent, aşezat în paralel cu textul lui Winslow, Ellen White a scris cu privire la Isus:  Aici încercarea lui Hristos a fost mult mai mare decât aceea a lui Adam şi a Evei, căci Hristos a luat natura noastră, căzută şi nu coruptă şi nu avea să fie coruptă dacă nu primea cuvintele lui Satana în locul cuvintelor lui Dumnezeu.[33]

Este adevărat că Ellen White a folosit cuvintele şi expresiile altor teologi. Dar aceasta nu înseamnă că le-a folosit ca să spună acelaşi lucru. De exemplu, Winslow afirmase că expunerea Domnului nostru la ispitire şi capacitatea Sa de a nu se supune solicitărilor lor îşi avea temelia în perfecta Sa umanitate.[34] Ellen White a folosit aceeaşi expresie astfel: Umanitatea desăvârşită a lui Hristos este aceeaşi pe care o poate avea omul prin legătura cu Hristos.[35] Cu alte cuvinte, în timp ce Winslow aplică expresia la natura umană pe care a moştenit-o Hristos la naştere, Ellen White spune că noi putem avea aceeaşi „umanitate desăvârşită” pe care a avut-o El.

Cu privire la argumentul lui Melville că Hristos a avut numai slăbiciuni inocente, este important să arătăm că o cercetare a scrierilor ei arată că ea n-a folosit niciodată această expresie. Desigur, ea a menţionat de multe ori cuvântul slăbiciuni pe care le-a avut Hristos, dar niciodată nu le-a calificat drept inocente. Din contră, ea spune de repetate ori că Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile unei naturi umane degenerate[36] sau că Hristos a purtat păcatele şi slăbiciunile neamului omenesc aşa cum existau pe pământ atunci când a venit să ajute pe om.[37] Astfel că nu este suficient să comparăm cuvintele şi expresiile;  trebuie să fie verificat şi contextul în care acestea apar.

D. A. Delafield confirmă hristologia lui Ellen White

Al treilea document cuprins în raportul Consultaţia IV a fost scris de D. A. Delafield, unul dintre veteranii de la White Estate. Ca secretar asociat, a fost cunoscut pretutindeni în lume pentru seminariile despre Spiritul Profeţiei şi pentru numeroasele lui articole privitoare la diferitele aspecte ale scrierilor lui Ellen White. În Europa, el şi soţia sunt menţionaţi în mod deosebit datorită învățăturilor despre darul profeţiei şi datorită cărţii lui care tratează vizitele profetului în diferitele ţări ale Europei.[38]

Studiul pregătit pentru Williamsburg purta titlul Dovezile unui profet adevărat și Delafield cita versetele din 1 Ioan 4:1-3 pe care îl considera sigiliul mărturiei creştine. După Delafield, Ellen White a făcut din hristologie subiectul ei permanent, aşa cum se arată în Indexul scrierilor lui Ellen White. Sub cuvântul Hristos se găsesc 87 de pagini de referinţe, toate cosacrate întrupării, vieții fără păcat şi morții pentru păcatele oamenilor.[39]

Delafield scria: Atunci când studiem subiectul întrupării, trebuie să păstrăm în minte punctul central şi anume că Isus a trăit biruitor în trup omenesc adevărat – trup care a fost căzut, dar nu corupt.[40] Apoi, sprijinindu-se pe o declaraţie de-a profetului, el specifica: Domnul nostru a fost ispitit aşa cum este ispitit omul. El se putea supune ispitelor aşa cum sunt fiinţele omeneşti… Aici încercarea lui Hristos a fost mult mai mare decât cea a lui Adam şi a Evei, căci Hristos a luat natura noastră căzută, dar nu coruptă şi nu putea fi corupt decât dacă ar fi primit cuvintele lui Satana în locul cuvintelor lui Dumnezeu.[41]

Delafield sublinia faptul că Hristos a fost căzut şi nu corupt, citând scrisoarea lui Baker: Niciodată, în nici un fel, n-a lăsat nici cea mai mică impresie asupra minţilor omeneşti că o urmă sau o înclinaţie către corupţie ar fi rămas asupra lui Hristos, sau că El, în vreun fel, s-ar fi supus corupţiei… Orice fiinţă omenească să fie avertizată să nu facă pe Hristos cu totul uman ca unul dintre noi; căci nu poate fi aşa (Comentariul Biblic, vol.5, p. 1128-1129).[42]

Pentru Delafield, Isus a realizat ceea ce nici o altă fiinţă omenească n-a făcut înainte de El: Să trăiască o viaţă fără păcat şi fără pată, necorupt în trupul Său omenesc… Chiar şi vrăjmaşii Lui au recunoscut nevinovăţia Lui – Pilat (Luca 23:14); soţia lui (Luca 23:14) chiar şi demonii (Marcu 1:24) L-au declarat „Sfântul lui Dumnezeu.”[43]

Delafield a încheiat cu un citat din Ellen White: El a întâmpinat toate ispitele cu care a fost asaltat Adam şi a biruit toate aceste ispite deoarece s-a sprijinit pe puterea divină… Viaţa lui Hristos este o descoperire divină cu privire la ce pot deveni fiinţele omeneşti căzute, în unire şi părtăşie cu natura divină (Credința după care trăiesc, p. 219).[44] Delafield şi-a exprimat convingerea că aceasta a fost hristologia pionierilor Bisericii Adventiste.

George R. Knight confirmă hristologia pionierilor

Printre declaraţile privitoare la hristologia Bisericii Adveniste, acelea ale lui George Knight sunt deosebit de valoroase. Profesor de istoria bisericii la Universitatea Andrews, Knight este categoric în a oferi o părere obiectivă cu privire la natura umană a lui Hristos. Majoritatea cărţilor lui sunt consacrate diferitelor aspecte ale Bisericii Adventiste.[45]

Motivul pentru care Knight a început să scrie despre natura umană a lui Hristos a fost cazul lui A. T. Jones. Un capitol întreg este dedicat analizei învăţăturii lui Jones cu privire la natura lui Hristos.[46] Dar de un interes deosebit sunt remarcile lui Knight privitoare la istoria hristologiei adventiste în general. El a confirmat că Waggoner, Jones şi Prescott… vor dezvolta conceptul că Hristos era exact ca oricare copil al lui Adam – având inclusiv tendinţa către păcat – într-o trăsătură centrală a doctrinei lor cu privire la îndreptăţirea prin credinţă.[47] Dar, a observat el, concepţia lor cu perivire la natura lui Hristos n-a creat o controveră în adventismul anilor 1890. Era o problemă teologică general acceptată. Dar totul avea să se schimbe în anii 1950 când urma să devină subiectul teologic central pentru mulţi adventişti din ambele tabere.[48]

1. L. Andreasen, unul dintre teologii cei mai de frunte ai denominaţiunii din anii 1950 susţinea că doctrina naturii ʺpăcătoaseʺ a lui Hristos este unul dintre ʺstâlpii de temelieʺ ai Adventismului. A schimba această poziție, afirma el, era nu numai renunţarea la adventismul istoric, dar şi renunţarea la credinţa în mărturiile lui Ellen White. Mulţi au urmat conducerea lui. Alţii din biserică cred că o credinţă creştină în Hristos trebuie să recunoască că El S-a deosebit de alţi oameni în ceea ce privește înclinaţiile Sale spre păcat. Timp de 30 de ani adventismul a experimentat o luptă de cuvinte cu privire la acest subiect.[49]

Natura lui Hristos n-a devenit o cauză de divizare în cercurile Adventiste până în anul 1950. Până la  data aceea, scriitorii denominaţionali fuseseră  de acord  cu Jones, Waggoner şi Prescott, că Hristos venise în trup omenesc care a avut asemenea lui Adam cel căzut, toate tendinţele spre păcat ale oamenilor.[50]

Potrivit lui Knight, doi factori au motivat schimbarea teologică din anul 1950. Unul a fost descoperiea în anul 1955 a scrisorii lui Ellen White către W. L. H. Baker. Al doilea a fost sensibilitatea unor lideri ai bisericii la criticile unor Evanghelici că hristologia cu „tendinţe păcătoase” nu era adecvată.”[51]

Totuşi, spunea Knight, există nenumărate declaraţii ale lui Ellen White afirmând că Hristos a luat asupra Sa natura noastră păcătoasă sau chiar că „a luat asupra Sa natura umană suferindă, căzută, degradată şi mânjită de păcat.” Şi acestea nu erau declaraţii izolate. În acelaşi an al scrisorii către Baker, ea scria că Hristos a luat asupra Sa natura umană căzută.[52]

Knight declara în final: Nu există nici cea mai mică îndoială că Ellen White credea că Hristos a luat asupra Sa, la întrupare, natura păcătoasă. Indiferent din ce consta aceasta, este clar că n-a inclus nici o înclinaţie rea spre păcat – acei spini şi pălămidă ai egoismului, iubirii de sine şi aşa mai departe.[53]

Nu este uşor să descoperi punctul personal de vedere al lui Knight cu privire la subiect. Analiza lui obiectivă ca istoric, confirmă totuşi, ceea ce susţinătorii hristologiei istorice au susţinut totdeauna. Scopul cărţii lui nu a fost să spună ce credea el, ci să afirme ceea ce adventiştii crezuseră la început şi apoi să explice cum s-a produs această schimbare radicală în hristologia lor în anii 50.

O expunere biblică în Adventiștii de ziua a șaptea cred…

În timpul Conferinţei Generale din 1980 a fost pregătită o nouă declaraţie de credinţă. De câteva ori de la prima declaraţie de credinţă în 1972, conducătorii Bisericii Adventiste şi-au dat seama de nevoia de a pregăti o nouă declaraţie a credinţelor fundamentale pentru a le face şi mai clare. În scopul acesta, Asociaţia pastorală de la Conferinţa Generală şi-a asumat iniţiativa  de a face o expunere biblică a celor 27 de credinţe fundamentale ale Adventiştilor de Ziua a Şaptea[54] într-o carte care a apărut în anul 1988 şi a fost tradusă şi distribuită în multe limbi.

Au fost aleşi diferiţi autori să pregătească articolele în timp ce un comitet de 194 de membri, aleşi din cele 10 Diviziuni mondiale au fost însărcinaţi să evalueze fiecare capitol. Un comitet mai mic de 27 de conducători ai bisericii, teologi şi pastori, se întâlneau regulat pentru a supraveghea pregătirea acestei cărţi.[55]

Deşi cartea ar fi putut apărea ca o declaraţie oficială, editorii au avut grijă să sublinieze: Deşi acest volum nu este o declaraţie oficială votată – numai Conferinţa Generală în sesiune mondială poate face aceasta – ea poate fi privită ca reprezentanta adevărului… în Isus (Efes. 4:21) pe care Adventiştii de Ziua a Şaptea  îl iubesc şi îl vestesc.[56]

Din cauza deosebirilor de opinie, declaraţia votată la sesiunea Conferinţei Generale din 1980 a evitat definirea naturii umane a lui Hristos în mod precis. Ea doar afirma că Isus a fost întotdeauna Dumnezeu adevărat şi om adevărat. El a fost conceput din Duhul Sfânt şi născut din fecioara Maria. El a trăit şi a experimentat ispita ca fiinţă omenească dar a exemplificat în mod desăvârşit îndreptăţirea şi dragostea lui Dumnezeu.[57]

Însă secţiunea care se găseşte în Capitolul 4 din Adventiștii de Ziua a Șaptea cred nu a fost lipsită de amănunte precise în ce priveşte diferitele aspecte ale hristolgiei. În special, natura umană a lui Hristos a fost dezvoltată aici într-un mod sistematic, prin textele biblice. Isus a fost prezentat ca om adevărat.[58] El Îşi putea pretinde natura umană prin mama Sa; în timpul copilăriei, El a fost supus părinţilor Săi (Luca 2:51); Numele de Fiu al omului subliniază solidaritatea Sa cu neamul omenesc prin Întrupare.[59]

Întrebarea controversată a fost clar pusă: Până unde S-a identificat El  (Hristos) sau a devenit identic cu omenirea căzută? O înţelegere corectă a expresiei: „în asemănarea cărnii păcătoase” sau om păcătos este crucială. Concepţii incorecte au născut numeroase discuţii şi lupte de-a lungul istoriei bisericii creştine.[60]

Capitolul a folosit expresiile tipice ale învăţăturii tradiţionale a Bisericii Adventiste: El Şi-a îmbrăcat divinitatea cu natura omenească. El a fost făcut „asemenea trupului păcătos” sau „natura umană păcătoasă” sau „natura umană căzută”(Rom. 8:3). Aceasta nu arată nicidecum că Isus Hristos a fost păcătos sau a participat la fapte sau gânduri păcătoase. Cu toate că a fost în forma sau asemănarea trupului păcătos, El a fost fără păcat şi nepăcătoşenia Sa este dincolo de orice îndoială.[61]

Natura umană a lui Isus nu a fost identificată cu aceea a lui Adam înainte de cădere. Hristos a luat natura umană care, comparată cu natura necăzută a lui Adam, a descrescut în putere fizică şi mintală – totuşi a făcut aceasta fără să păcătuiască. Atunci când Hristos a luat natura umană care purta urmările păcatului, El a devenit supus slăbiciunilor şi infirmităţilor pe care toţi le experimentează. Natura Sa umană a fost „afectată de slăbiciune” sau cuprinsă de slăbiciune (Evrei 5:2; Mat. 8:17; Isaia 53:4).[62]

Cu privire la declaraţia episcopului anglican Henry Melvill, s-a declarat: Umanitatea lui Hristos nu a fost umanitatea Adamică, adică umanitatea lui Adam înainte de cădere; nici umanitatea căzută, adică în orice privinţă umanitatea lui Adam după cădere. Nu a fost cea Adamică deoarece a avut slăbiciuni inocente asemenea celor căzuți. Nu a fost ca și a celui căzut deoarece niciodată n-a coborât în necurăţie morală. Deci a fost natura noastră umană, dar fără păcat.[63]

În cele din urmă, cu privire la problema ispitei, modul în care El a întâmpinat ispitele dovedeşte că El a fost om adevărat. Faptul că Hristos „a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi” (Evrei 4:15) arată că El a fost părtaş la natura umană. Ispita şi posibilitatea păcătuirii au fost reale pentru Isus. Dacă n-ar fi putut să păcătuiască n-ar fi fost nici uman şi nici exemplul nostru. Hristos a luat natura umană cu toate slăbiciunile ei, inclusiv posibilitatea de a cădea în ispită.[64]

Pentru a sublinia realitatea ispitelor la care a fost supus Isus, au fost citaţi doi teologi foarte cunoscuţi. Suntem de acord cu Philip Schaff, care a spus: „Dacă El (Hristos) ar fi fost înzestrat de la început cu impecabilitate absolută sau cu imposibilitatea de păcătuire, nu putea fi om adevărat, nici modelul nostru de imitat. Sfinţenia Lui, în loc să fie un act câştigat prin Sine Însuşi şi un merit inerent, ar fi un dar exterior şi accidental iar ispitirile Lui un show ireal.” Karl Ullmann adaugă: „Istoria ispitirii, cu toate că poate fi explicată, n-ar avea nici o semnificaţie; iar expresia din Epistola către Evrei ’a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi’, ar fi fără înţeles.”[65]

Urmărind aceste declaraţii, cineva nu poate fi decât uimit să citească că natura umană a lui Hristos a fost descrisă ca fiind fără păcat; că Isus Hristos a luat asupra Sa natura noastră cu toate slăbiciunile ei, dar El a fost liber de corupţia sau depravarea ereditară şi de păcatul real. Sau iarăşi că Isus n-a avut înclinaţii sau tendinţe sau chiar pasiuni păcătoase.[66]

Cu siguraanţă Isus n-a avut nimic de felul acesta. El ne dă un exemplu de viaţă fără păcat.[67] Dar aceasta a fost realizată în natura omului căzut,[68] supus lucrării marii legi a eredităţii.[69] Chiar dacă n-a avut înclinaţii păcătoase, El ştie cât de puternice sunt înclinaţiile inimii fireşti.[70] Şi de ce să acceptăm slăbiciunile inocente ale lui Melvill când Ellen White declară că Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile unei omeniri degenerate?[71] Oricum, în alte privinţe, hristologia prezentată în Adventiştii de Ziua a Şaptea cred a confirmat poziţia după cădere.

Însă prin limitarea eredităţii lui Hristos doar la consecinţele fizice – la slăbiciuni inocente[72], autorii s-au îndepărtat de poziţia tradiţională într-un punct foarte important. Făcând aceasta, Adventiştii de Ziua a Șaptea cred a stabilit o interpretare de mijloc a naturii umane a lui Hristos pe care Roy Adams a încercat să o propage prin articolele sale în Adventist Review şi în cartea lui, Natura lui Hristos: Ajutor pentru o biserică împărţită cu privire la desăvârşire.

Roy Adams caută să reînvie dezbaterea

După dezbaterile din anii optzeci, Advenist Review a publicat o serie de şase articole ale lui Normann Gulley sub titluri ca Model sau Înlocuitor?, Contează cum Îl vedem pe Isus? și  Străduindu-ne împreună. Aceste articole includeau concepte care sunt în mod clar ale lui, precum Isus S-a făcut păcat pentru noi, ca Mijlocitor; Isus n-a experimentat ispite ca ale noastre deoarece natura Lui nu era ca a noastră; şi că Ellen White a văzut misiunea lui Hristos în două dimensiuni. Ea vorbeşte despre dimensiunea înainte de cădere şi după cădere.[73]

În primăvara anului 1990, Roy Adams, editor asociat la Review a reînnoit dezbaterea publicând trei editoriale cu privire la problema de a şti dacă Hristos a fost ca Adam (înainte de cădere) sau ca păcătoşii, intitulate Ca Adam sau ca noi?[74]. Când dorim să studiem o problemă profundă, a citat Adams pe Ellen White, să ne îndreptăm minţile la cel mai minunat lucru care s-a întâmplat vreodată pe pământ sau în cer – Întruparea Fiului lui Dumnezeu.[75] Aceasta este doctrina centrală a credinţei creştine. Fără ea, declară Adams, întregul canon al Scripurii devine un document fără însemnătate, un nonsens.[76]

Problema căreia îi facem faţă aici se aseamănă cu aceea care i-a confruntat pe pionierii creştini în primele secole – lipsa oricărei declaraţii definitive din Scriptură. Acesta este motivul pentru care adventiştii s-au sprijinit atât de puternic pe scrierile lui Ellen White în această chestiune.[77]

Adams a arătat că  Ellen White a afirmat cu putere pe de o parte, că Hristos a fost în toate lucrurile ca noi şi pe de altă parte, că a fost în acelaşi timp deosebit de noi. Dificultatea rezidă în această contrazicere aparentă. Dacă Hristos a devenit în realitate om, cum a fost în stare să ocolească infecţia păcatului?[78]

Ca să explice acest paradox, Adams l-a citat pe Henry Melvill care afirmase că cele două consecinţe esenţiale ale căderii au fost a) slăbiciuni inocente şi b) înclinaţii păcătoase. Potrivit lui Melvill, înainte de cădere, Adam n-a avut nici slăbiciuni inocente nici înclinaţii păcătoase. Suntem născuţi cu ambele și… Hristos a luat pe prima dar nu şi pe a doua.[79] Adams a tras concluzia, ca şi Melvill că, Isus cel întrupat n-a fost nici ca Adam înainte de cădere, nici chiar ca noi. El a fost unic.[80]

Aceasta a fost soluţia sugerată de Adams în cartea din anul 1994 cu privire la natura lui Hristos.[81] După ce a criticat hristologia unor fraţi rebeli, o moştenire a lui Jones şi Waggoner, ca şi faţă de reacţia ascuţită a lui Andreasen împotriva noii teologii,[82] el şi-a dezvoltat ideile în editorialele lui.[83] Asemenea lui Tim Poirier, a considerat că Ellen White, folosind aceleaşi expresii, trebuie că le-a dat acelaşi înţeles.[84]

Asemenea altora dinaintea lui, Adams şi-a justificat punctul de vedere citând extensiv din scrisoarea către Baker. Mai departe a arătat că interpretarea lui corespunde cu aceea a profesorilor lui de seminar.[85]

Recunoaştem că interpretarea lui Roy Adams reprezintă poziţia susţinută de o mare parte a adventiştilor de astăzi. Totuşi, ar fi o greşeală să tragem concluzia că acest punct de vedere este împărtăşit de majoritatea din biserica Adventistă mondială.

Situaţia din Europa

 Aşa cum am arătat,[86] până în anul 1950 hristologia adventistă în ţările din Diviziunea Sud-Europeană era pe aceeaşi linie cu biserica în ansamblu. De atunci, în ciuda importanţei date problemei naturii umane a lui Hristos, în literatura adventiştilor de limbă engleză, nici o controversă n-a ieşit la suprafaţă în acea parte a Atlanticului. În afară de câţiva specialişi, nu mulţi adventişti îşi permiteau să citească cărţi de teologie în limba engleză. Mai mult, specialiştii care au arătat un interes faţă de subtilităţile problemei în disuţie erau şi mai rari. În anul 1969, editorul revistei Revue Adventiste, Jean Caseaux a fost primul care a făcut cunoscut elementele noii teologii.[87]

Alfred Vaucher, tatăl teologilor adventişti de limbă franceză,[88] a scris şi el un articol despre Dubla natură a lui Hristos, în care analiza diferitele tendinţe de gândire în Biserica Adventistă.[89] Singura remarcă personală exprimată în acest articol cuprindea cuvântul asemănare, care pentru el, nu era sinonim cu identitate. Şi dacă cineva susţine că Isus Şi-a asumat o natură păcătoasă, asta înseamnă că El a acceptat realitatea ispitei şi posibilitatea păcătuirii.[90] Problema de a şti dacă Hristos avea natura lui Adam înainte sau după cădere se pare că nu-l preocupa pe Alfred Vaucher. Chiar şi în lucrarea lui, Histoire du Salut (Istoria Mântuirii), s-a mulţumit să afirme realitatea naturii Sale omeneşti şi a ispitelor Lui.[91]

Este greu de stabilit exact când a început să fie cunoscută pastorilor şi membrilor bisericilor din Europa noua teologie.[92] În învăţătura dată la Seminarul Adventist din Collonges, unde sunt pregătiţi pastorii din multe ţări,[93] cele două linii de gândire au fost prezentate de pastorii care s-au succedat: Raoul Dederen, până când a plecat la Universitatea Andrews în 1963; Georges Steveny din 1967 până în 1980 şi eu, din 1960 până în 1970 şi din 1985 până în 1998.

Când l-am contactat pe Raoul Dederen, m-a asigurat că punctul lui de vedere cu privire la natura umană a lui Hristos era același cu al lui Edward Heppenstall. Cu alte cuvinte, Hristos a luat natura lui Adam după cădere dar fără tendinţele naturale spre păcat – un trup ca acela al păcatului, dar nu identic.[94]  În ceea ce priveşte punctul de vedere al lui Georges Steveny, îl avem în cartea sa Căutând descoperirea lui Hristos.[95]

Georges Steveny în Pe urmele pionierilor

 Georges Steveny a studiat teologia la Seminarul Adventist Collonges, având şi o diplomă în filosofie la Universitatea din Geneva. După câţiva ani în învăţământ a slujit Biserica Adventistă timp de 18 ani ca pastor evanghelist în Franţa şi Belgia. Fiind un vorbitor strălucit, a captivat audienţe numeroase cu subiecte filosofice şi biblice. În anul 1967 este chemat să devină profesor de teologie la Seminarul Adventist din Collonges, iar mai târziu i s-a încredinţat conducerea Seminarului (1970-1980). Şi-a continuat lucrarea ca preşedinte al Conferinţei franceze din Elveţia şi ca secretar general al Diviziunii Euro-Africa (1985-1990).

Deşi scrisese multe articole şi ajutase la editarea câtorva lucrări, a aşteptat până la pensionare ca să-şi aştearnă în scris lucrarea Căutând descoperirea lui Hristos. Studiile lui au fost prezentate sub forma unei hristologii pe două nivele. La început, ca o hristologie inferioară, înrădăcinată în istorie, care ne ajută să-L descoperim pe Hristos în viaţa pe care a trăit-o aici pe pământ. Apoi, la nivelul al doilea, o hristologie superioară, descoperirea lui Hristos, centrul credinței personale. Această parte a lucrării prezintă un interes deosebit deoarece are de a face direct cu întruparea, cu implicaţiile şi consecinţele ei.[96]

Metoda urmată este prezentarea unei exegeze sistematice pentru fiecare text hristologic, începând cu prologul Evangheliei după Ioan, urmată de pasajele cheie ale epistolelor lui Pavel. Este o hristologie bazată pe studiu biblic. Studiul îl conduce pe cititor în demonstrarea că Isus a fost Dumnezeu înainte de întrupare şi că a rămas inevitabil Dumnezeu până la umilire.[97] Însă în Hristos, Însuşi Dumnezeu a venit să locuiască cu noi. El S-a făcut om, al doilea şi ultimul Adam. De aceea se ridică o întrebare, fără îndoială delicată dar legitimă: Până unde a mers identificarea lui Isus cu noi? A luat El natura lui Adam înainte de cădere sau natura lui Adam de după cădere?[98]

Georges Steveny a respins categoric noţiunea că Hristos a avut o natură ca a lui Adam înainte de cădere. Expresia paulină într-o fire asemănătoare cu a păcatului nu poate fi atribuită lui Adam înainte de cădere. Dar nu este suficient să denunţăm deosebirea dintre două situaţii, acelea experimentate de către cei doi Adami. Ceea ce trebuie să mai recunoaştem  este că ei n-au trăit în acelaşi trup, nici în aceeaşi natură.[99]

A spune că Isus a trăit într-un trup asemenea cu al lui Adam înainte de cădere nu este în armonie cu revelaţia divină. Dar ar fi o altă greşeală să presupui că El a fost identic cu al lui Adam după cădere. Oscilăm între două alternative prin dorinţa de a defini natura lui Isus doar în relaţie cu Adam înainte sau după cădere. O deosebire enormă, esenţială, Îl desparte pe Isus de om care a devenit un păcătos despărţit de Dumnezeu ontologic.[100] Isus nu a fost numai Dumnezeu; El a fost nu numai om. El ocupă un loc deosebit, o poziţie nouă, la începutul unei ere noi.[101]

Dar atunci, ce este exact trupul lui Hristos şi înclinaţiile Lui? Până unde se întinde identificarea Lui cu noi?[102] Ca să refacă statutul omului, El trebuie să-l ia asupra Sa în întregime. O asemănare doar exterioară nu este în armonie cu declaraţia lui Pavel că Dumnezeu a trimes pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Rom. 8:3). Dumnezeu a osândit păcatul în trup prin Isus Hristos. Demonstraţia apostolului Pavel este valabilă numai în ce priveşte o condiţie formală, ca să ştim că Isus a rezistat în aceleaşi condiţii ca ale noastre. A nu admite aceasta înseamnă că orice raţionament este greşit iar concluzia este inacceptabilă; pentru ca porunca legii să fie împlinită în noi care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului (Rom. 8:4).[103]

Dacă Isus n-a făcut faţă ispitei în aceleaşi condiţii ca ale noastre, declara Steveny, lupta ar fi fost inegală iar exemplul Său ar fi nepotrivit.[104] Dar puterea Duhului prin care Hristos a condamnat păcatul în trup este oferită tuturor care-L primesc pe El prin credinţă. Mulţumită lui Isus Hristos, Duhul Sfânt lucrează în favoarea noastră aceeaşi lucrare pe care a  împlinit-o în favoarea Fiului lui Dumnezeu. În aceasta constă aspectul esenţial al Evangheliei… Cât de mângâietor este să ştim că umanitatea compromisă de Adam, conducătorul ei, poate fi regenerată prin Isus Hristos, în care toate lucrurile pot fi înnoite.[105]

William Johnsson încearcă armonizarea

Într-o serie de cinci editoriale, Mântuitorul nostru fără egal,[106] publicate în Adventist Review, William Johnsson, editor şef, a încercat să calmeze dezbaterea privitoare la natura umană a lui Hristos. Scopul meu în aceste edioriale nu este să încerc să dovedesc că o parte are dreptate iar cealaltă parte este greşită. Sper să ne apropiem unii de alţii, prezentând corect preocupările fiecărei tabere şi arătând cât de multe avem în comun până la urmă… Nu mă aştept să schimb toate minţile; scopul meu este să fac apel la înţelepciunea şi bunul simţ al poporului nostru, în care am o mare încredere.[107]

După ce a arătat că adventiştii mărturisesc divinitatea totală şi veşnică a lui Isus, Johnsson a subliniat faptul că natura Sa omenească este la fel de vitală. Johnsson a  recapitulat obiectiv poziția ambelor tabere apoi a întrebat: Ce ne spune Biblia despre natura umană a lui Isus?[108] Răspunsul lui a fost exact acela dat în cartea lui despre Epistola către Evrei.[109] Tăcerea Noului Testament cu privire la acest punct specific de dezbatere este asurzitoare. După judecata mea noi ca bisercă suntem înţelepţi în a nu încerca să definim natura umană a lui Hristos mai mult decât Scriptura o face.[110]

Însă ce ne-a spus Ellen White despre Isus?[111]  a întrebat Johnsson. Ea a subliniat divinitatea Sa tot aşa de mult ca şi umanitatea Sa şi unirea miraculoasă a celor două. El a experimentat amărăciunea, suferinţa şi ispitirea; încercările Lui au fost reale, El a riscat eşecul şi pierderea veşnică. Dar în toate acestea a rămas perfect, fără păcat. El este Mântuitorul nostru fără egal.[112]

Dacă Ellen White ne-a încurajat să studiem natura umană a lui Isus, ea ne-a reamintit să o facem cu grijă: Fiţi cu grijă, cu foarte mare grijă cum vă ocupaţi de natura umană a lui Hristos. Dar ce a spus ea cu privire la natura Lui, dacă a fost aceea a lui Adam înainte sau după cădere? Pentru a cunoaşte lucrul acesta, trebuie să reținem atât ceea ce ea n-a scris, cât şi ceea ce a scris.[113]

Ellen White, care a făcut referiri multiple la temeliile sau la stâlpii soliei advente, n-a menţionat niciodată natura umană a lui Hristos ca fiind una dintre ele. Mai mult, este uşor să găsim declaraţiile ei care susţin ambele puncte de vedere. De altfel, Johnsson declara: Ellen White afirma că atunci când Isus a devenit om adevărat şi a trecut prin experienţele noastre, El nu a fost asemenea nouă în toate aspectele. El a fost Dumnezeu-om; El n-a fost părtaş la patimile noastre, la înclinaţiile noastre spre păcat. El a fost ca noi; totuşi n-a fost ca noi. Numai ţinând seama de aceşti doi factori în tensiune putem face dreptate.[114]

Foarte adesea, Johnsson remarca, argumetele nu ating problema reală – natura păcatului. Problema din spatele problemei este conceptul despre păcat. Cei care doresc să înţeleagă mai clar natura umană a lui Isus vor merge mai departe şi vor petrece timp căutând ce spune Biblia despre păcatul în sine.[115]

Johnsson susţinea că Biblia nu a redus definiţia păcatului la călcarea Legii. Într-o analiză pătrunzătoare, Pavel descrie păcatul ca o forţă, un principiu lăuntric, o stare -„păcatul locuieşte în mine” (Rom. 7:14-20).  Astfel, nu numai că faptele noastre sunt păcătoase; chiar natura noastră este în război cu Dumnezeu.[116]

A avut Isus o astfel de natură? Nu. Dacă ar fi avut-o, El ar fi avut nevoie de un Mântuitor. El n-a avut înclinaţie către păcat, nici o țesătură a naturii Sale morale care să-L predispună la ispită. El este Unul cu totul fără păcat; atât în faptă cât şi în fiinţa interioară. El este „sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi” (Evrei 7:26).[117] Dar eu am nevoie de un Mântuitor care este cu totul diferit, unul care nu face parte din problema păcatului, care nu are nevoie de un Mântuitor pentru Sine. Şi Mântuitorul meu trebuie nu numai să fie liber de orice urmă de păcat, ci trebuie să fie Însuşi Dumnezeu! Numai Dumnezeu poate să îndepărteze păcatele mele.[118]

Încercarea lui Johnsson de a rezolva problema este cu siguranţă lăudabilă. Fără îndoială că primul pas către o soluţie rezidă într-o definiţie biblică a conceptului de păcat. Contradicţiile aparente între natura omului căzută, suferindă şi degradată pe care Şi-a asumat-o Isus şi natura curată, sfântă şi fără păcat pe care toţi I-o atribuie Lui, nu-și vor găsi o explicaţie capabilă să împace cele două puncte de vedere radical opuse. Dar pentru a atinge acest scop, nu este destul să stabilim ce este Hristos şi ce nu este.[119] Orice credincios adventist crede că Isus a fost fără păcat, că n-a avut în El nici o înclinaţie spre rău şi că El a putut fi Mântuitorul nostru în starea aceasta. Trebuie să fie explicat cum a putut fi El ispitit în toate lucrurile ca şi noi în trup asemenea trupului păcătos fără să păcătuiască. Aceasta este însăşi esenţa problemei. Iar atunci când problema este rezolvată, Hristos se va arăta chiar mai puternic ca Mântuitorul nostru fără egal.

Jack Sequeira şi problema păcatului

În cartea sa, Dincolo de credinţă,[120] Jack Sequeira caută soluţia la problema naturii umane a lui Hristos în definiţia biblică a păcatului. Aşa cum sugerează şi titlul, autorul doreşte să conducă pe cititori dincolo de credinţă către puterea, făgăduinţa şi realitatea Evangheliei veşnice.

Sequeira este mai interesat de soteriologie decât de hristologie; el caută să pună planul de mântuire într-o nouă lumină.[121] Şi pentru că nimeni nu poate vorbi despre lucrarea lui Hristos fără să vorbească despre persoana Lui, Sequeira este obligat să ia o poziţie. Pentru el, Evanghelia este soluţia lui Dumnezeu la problema păcatului. Astfel că este important să începem studiul nostru privitor la Evanghelie mai întâi înţelegând păcatul. Prea adesea noi încercăm să înţelegem soluţia pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru noi în Hristos (Evanghelia) fără să recunoaştem mai întâi extinderea problemei… Numai atunci când înţelegem cu adevărat starea noastră păcătoasă totală, atât în natură cât şi în acţiune, vom înţelege cu adevărat soluţia lui Dumnezeu. Numai atunci când vom înţelege natura depravată a păcatului vom pierde încrederea în noi şi ne vom întoarce spre Hristos ca singura noastră îndreptăţire. Evanghelia devine înţeleasă numai pe temeiul unei înţelegeri depline a păcatului.[122]

Sequeira  trasează originea şi dezvoltarea păcatului. Ca descendenţi ai lui Adam şi Eva, toţi suntem în robia păcatului. Suntem născuţi ca egoişti iar tendinţa noastră naturală este să tăim independenţi de Dumnezeu (Ioan 8:34; Rom. 1:20-23; 6:17).[123] Vechiul Testament foloseşte diferite cuvinte pentru păcat. Dar în Psalmul 51:2-3 găsim conceptele de bază exprimate în trei cuvinte cheie: nelegiuire, păcat şi încălcare. A) nelegiuire: aceasta nu se referă mai întâi la un act de păcat, ci la o stare de păcătoşenie; prin natura noastră  suntem  „înclinaţi” spiritual (Ps. 51:5; Isa. 53:6; 64:6). B) păcat – a greși ținta: aceasta se referă la nereuşita noastră de a ne măsura cu idealul lui Dumnezeu (Rom. 3:23; 7:15-24; Isa. 1:4-6). C) Încălcare:  această este o încălcare deliberată a legii lui Dumnezeu, un act de neascultare voită (1Ioan 3:4; Rom. 7:7-13).[124]

Comentând Isaia 53:6, Sequeira scrie: Mai întâi, fiecare dintre noi ne-am îndepărtat deoarece am urmat tendinţele naturale ale firii noastre. Al doilea, această înclinare de a urma propria noastră cale, acest egoism este nelegiuirea care a fost pusă asupra lui Hristos, Purtătorul nostru de păcate. Când El a condamnat păcatul în trup pe cruce (Rom. 8:3) a fost această înclinare către păcat pe care a condamnat‑o.[125]

Dumnezeu a trimes pe Fiul Său în trup păcătos nu ca să dovedească copiilor Săi că şi ei pot să asculte de legea lui Dumnezeu sau ca să le servească drept exemplu, ci ca să-i elibereze de păcat. Chiar în inima doctrinei hristologiei este adevărul glorios că Hristos Şi-a asumat natura umană ca să poată fi Mântuitorul lumii. El devine un exemplu numai pentru aceia care L-au primit mai întâi pe El ca Mântuitor.[126]

Căutând să explice De ce-ul Întrupării, Sequeira mai ia în considerare şi întrebarea Cum. Cum a salvat Isus omenirea în natura Sa omenească? A fost ea înlocuitoare, cu Hristos acţionând în locul omenirii sau în realitate, adică cu Hristos asumându-Și natura umană căzută? Sequeira optează pentru cea de a doua, respingând ideea substituţiei, despre care spune că face Evanghelia să fie lipsită de etică. Ca un om nevinovat să moară în locul unuia vinovat este ceva inacceptabil. Aceasta reduce Evanghelia la un har ieftin.[127]

După părerea lui Sequeira, Hristos, în natura Sa omenească, a mântuit pe bărbaţi şi pe femei în realitate – nu prin înlocuire. Cei care iau această poziţie învaţă că Hristos a luat natura umană a lui Adam după căderea sa. Ei argumentează că din moment ce El a venit să salveze omenirea căzută, El a trebuit să-şi asume natura umană păcătoasă care avea nevoie de răscumpărare. Identificându-se astfel cu întreaga natură omenească căzută, Hristos S-a calificat să fie al doilea Adam şi în mod legal a câştigat dreptul să ne fie Înlocuitor.[128]

Aceasta nu înseamnă pentru Siqueira că Hristos în natura Sa omenească ar fi fost exact ca noi în natura noastră omenească căzută. Cu siguranţă că Scriptura învaţă că El Şi-a asumat în realitate natura noastră păcătoasă condamnată aşa cum o ştim. Dar El a înfrânt deplin „legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8:2) care îşi avea sediul în acea natură umană păcătoasă şi apoi a executat-o pe cruce. Dacă Hristos ar fi consimţit chiar şi numai printr-un gând la dorinţele păcătoase ale acelei naturi pe care Şi-o asumase, atunci ar fi devenit un păcătos care ar fi avut chiar şi El nevoie de salvare. Iată de ce atunci când tratăm subiectul naturii umane, trebuie să fim extrem de atenţi să nu târâm în păcat mintea Sa sau alegerea Sa, sau să spunem că El a avut o natură păcătoasă.[129]

Cu privire la natura păcatului, Sequeira afirmă că nu trebuie să mergem dincolo de ce spune Scriptura. Nu trebuie să învăţăm că în Adam toată omenirea moşteneşte vinovăţia lui. Aceasta este erezia „păcatului originar” introdusă de Augustin şi adoptată de Biserica Romano-Catolică. Vinovăţia în sens legal include totdeauna voinţa sau responsabilitate şi Dumnezeu nu ne socoteşte personal răspunzători pentru ceva unde nu am avut de ales. Numai atunci când noi personal, conştient, deliberat, persistent respingem darul vieţii veşnice în Hristos, vinovăţia şi responsabilitatea pentru păcat şi pentru moartea a doua devin ale noastre (Ioan 3:18, 36; Marcu 16:15; Evrei 2:1-4; l0:14, 26-29).[130]

Hristologia lui Sequeira este doar o temelie pentru teologia lui cu privire la felul cum păcătoşii sunt mântuiţi în Hristos. Atitudinea lui ne-tradiţională împotriva ispăşirii înlocuitoare s-a dovedit a produce controverse, dar el ia o atitudine clară în favoarea hristologiei tradiţionale, întemeindu-şi argumentele pe Scriptură şi nu pe Ellen White.

Ultima declaraţie a lui Ellen White cu privire la natura umană a lui Hristos

Am început acest studiu al istoriei de 150 de ani de hristologie adventistă cu o primă declaraţie a lui Ellen White. Vom adăuga o ultimă privire asupra acestei istorii cu una dintre ultimele ei declaraţii. Această declaraţie intrigantă a fost descoperită de curând şi are de a face cu cea mai controversată parte a problemei: dacă Hristos a fost supus tuturor tendinţelor rele ale naturii umane sau dacă a fost scutit de ele.

Cercetarea noastră confirmă ce spune George Knight cu privire la faptul că Ellen White n-a folosit niciodată expresia înclinaţii păcătoase în legătură cu natura umană a lui Hristos. După părerea lui Knight,  învăţăturile lui Prescott, Waggoner şi Jones cu privire la tendinţele naturii umane a lui Hristos au pătruns în aerul adventist la mijlocul secolului 19.[131] Dar ultima scrisoare nou descoperită ridică întrebarea dacă ea a folosit-o într-un ton şi mai puternic.

Adventist Review din 17 februarie 1994 anunţa că o scrisoare nepublicată a profetului a fost descoperită[132]. Scrisă pe 29 august 1903, la Elmshaven, St. Elena, California, această scrisoare era adresată lui Dr. J. H. Kellog.[133] Se pare că n-a fost expediată niciodată, aşa cum a fost cazul cu multe alte scrisori reţinute de Ellen White în timp ce aştepta să vadă cum se va desfăşura lupta lui Kellogg între anii 1902 şi 1908. Oricare ar fi fost motivul, această scrisoare sau copia ei a fost depozitată greşit. Arhivarul Tom Poirier a descoperit-o din întâmplare în luna decembrie 1993. Când a fost făcut anunţul acestei descoperiri, White Estate a oferit o copie oricui a dorit să o aibă.

Asemenea majorităţii scrisorilor lui Ellen White şi aceasta are de a face cu diferite subiecte de natură practică. Însă unul dintre paragrafe avea de a face cu natura umană a lui Hristos în termeni care sunt deoasebit de semnificativi. În timp ce revizuia pasajul în care vorbeşte despre natura umană căzută asumată de Hristos, Ellen White a făcut câteva corecturi de mână pe textul tipărit. Aceste corecturi manuale sunt cuprinse dedesubt în litere italic îngroșate. Această mostră a scrierilor ei mărturiseşte despre grija pentru claritate într-un punct deosebit de sensibil şi care se pretează la o interpretare greşită. Iată paragraful în discuţie:

Când Hristos a făcut cunoscut pentru prima dată oştilor cereşti misiunea şi lucrarea Sa în lume, El a declarat că trebuia să-Şi părăsească poziţia de demnitate şi să-Și acopere sfânta Sa misiune, asumându-Și asemănarea omului, când în realitate El era Fiul Dumnezeului infinit. Şi când avea să vină împlinirea vremii, urma să coboare de pe tronul Său de cea mai înaltă comandă, să lase deoparte haina Sa regală şi coroana Sa împărătească, avea să îmbrace divinitatea cu natura omenenască şi să vină pe acest pământ pentru a exemplifica ce poate face natura omenească, ca să poată învinge pe vrăjmaş şi să stea cu Tatăl pe tronul Său. Venind ca om, ca să întâmpine şi să fie supus la toate înclinaţiile rele moştenite de om, lucrând pe orice cale posibilă ca să Îi distrugă credinţa, El a făcut posibil să fie lovit de agenţii omeneşti inspiraţi de Satana, rebelul care fusese aruncat din cer.[134]

Acest text este paralel cu ceva ce Ellen White publicase în Scrieri timpurii.[135] Acolo ea a folosit pentru prima dată expresia natura umană căzută a omului pentru a descrie natura asumată de Hristos. În declaraţia din 1903 ea a dorit să fie şi mai precisă. La început scrisese: Venind ca om, cu toate înclinațiile rele moştenite de om, El a făcut posibil să fie lovit de agenţii omeneşti inspiraţi de Satana. Aceasta părea să fie o susţinere clară pentru natura umană supusă tuturor tendințelor rele dar la care Hristos n-a sucombat niciodată.

Dar în mod evident Ellen White, după ce a recitit textul tipărit, a simţit că nu era chiar gândul pe care intenţiona să-l transmită. Aşa că a adăugat cele două propoziţii scrise cu mâna care sunt scrise mai sus cu litere italice. Cu textul adăugat interliniar, pasajul urma să sune astfel: Venind ca om, ca să întâmpine şi să fie supus la toate înclinaţiile rele pe care omul le moşteneşte, lucrând pe orice cale posibilă ca să Îi distrugă credinţa, El a făcut posibil să fie lovit de agenţii omeneşti inspiraţi de Satana. Unii ar putea spune că această corectare este o schimbare semnificativă de sens, făcând să apară că înclinaţiile rele erau în cei ce lucrau împotriva Mântuitorului, deși acest fapt este discutabil.

Publicând acest pasaj important, editorul de la Adventist Review scria: Cercetătorii scrierilor lui Ellen White vor fi interesaţi de propoziţia finală a acestui paragraf. Ei vor vedea cât de mult era preocupată să nu fie înţeleasă greşit şi după ce a citit pagina tipărită a făcut schimbările cu propria ei mână încercând astfel să facă înţelesul şi mai lămurit. Această declaraţie îşi va lua locul printre multe altele pe care ea le-a scris cu privire la natura umană a lui Isus.[136]

Potrivit lui Paul Gordon, pe vremea aceea director la White Estate orice scrisoare nouă nu este în stare să schimbe în mod semnificativ înţelegerea învăţăturilor ei.  Avem o atât de mare colecţie a scrierilor ei în cărţi, scrisori, agende şi manuscrise încât putem avea încredere că ştim ce credea ea.[137]

În paragrafele următoare, Ellen White a explicat secretul biruinţei lui Hristos asupra înclinaţiilor rele. Ca şi Cap al omenirii, Hristos a trăit pe pământul acesta o viaţă desăvârşită, în conformitate cu voinţa Tatălui Său ceresc. Când El a părăsit curţile cerului, Şi-a anunţat misiunea pe care plănuise să o împlinească: „Iată‑Mă că vin, spunea El, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” Totdeauna în mintea şi în inima Sa era acest gând: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” Acesta era principiul infailibil care Îl motiva în toate cuvintele şi lucrările şi care Îi modelau caracterul.[138]

Astfel, după ce a învins toate înclinaţiile rele pe care omul le moştenenește, Hristos Isus Domnul nostru ne-a dat un exemplu pentru ceea ce bărbaţii şi femeile trebuie să fie, dacă sunt acceptaţi ca ucenici ai Săi şi dacă ţin până la sfârşit încrederea lor de la început.[139] Căci în toată experienţa Sa de treizeci şi trei de ani pe care i-a petrecut pe acest pământ, Hristos a fost lovit cu toate ispitele cu care este ispitită familia omenească; totuşi a fost fără nici o urmă de păcat.[140]

Ajungând la încheierea unui studiu care cuprinde 150 de ani de hristologie adventistă, scopul nostru este să facem o sinteză a cunoaşterii câştigate şi să punem temelia pentru evaluarea diferitelor poziţii. În ultimă instanţă sperăm să transmitem o hristologie care să se armonizeze cu învăţătura biblică şi să împace diferitele puncte de vedere.

[1] Ralph Larson, Cuvântul S-a făcut trup.

[2] Ibid., p. 7.

[3] Ibid.

[4] Ibid., p. 15-21.

[5] Ibid., p. 22-28.

[6] Ibid., p. 29-31.

[7] Vezi Ministry, iun. 1989.

[8] Larson, pp. 224-264.

[9] Ibid., p. 281.

[10] Ibid., p. 297-300.

[11] Ellen White Estate a fost creată de Ellen White în anul 1912. Ea a desemnat primii cinci responsabili. În 1950 numărul a crescut la şapte şi în 1958 la nouă, unul dintre ei reprezentând America de Sud şi unul Europa. Am fost onorat să fiu selectat pentru Europa timp de 20 de ani, din 1970 până în 1990.

[12] Vezi documente disponibile de la White Estate, Washington DC,  mai 1982. Această broşură sugerează că diferitele publicaţii care vor fi pregătite ca să corecteze unele interpretări eronate ale scrierilor lui E. White cu privire la sanctuar, la judecata de cercetare,  la reforma sănătăţii, sau împotriva acuzaţiei de plagiat.

[13] Acest Sylabus „Istoria Cristologiei Adventiste”, alcătuit din circa 120 de pagini, a fost pregătit pentru uzul studenţilor înscrişi la un curs de Hristologie.

[14] Consultaţiile White Estate sunt adunările administratorilor împreună cu membrii de conducere de la White Estate pentru a studia problemele legate de scrierile lui E. White şi să facă planuri pentru extinderea influenţei lor.

[15] Robert W. Olson, Scrisoarea din 21 apr. 1986.

[16] Ibid.

[17] Ibid.

[18] Bruno W. Steinweg, supliment la lucrarea Doctrina naturii umane a lui Hristos printre Adventişti după anul 1950.

[19] Robert W. Olson. Natura umană a lui Hristos, 1986

[20] Ibid., p. 3.

[21] Documentele Consultaţiei IV, White Estate.  Acest studiu a fost publicat în revista franceză Servir, trim. 2, 1989, sub titlul Natura umană a lui Hristos,  p. 13-30.

[22] Vezi capitolele 15 şi 16.

[23] Documentele Consultaţiei IV sub titlul Natura umană a lui Hristos…

[24] Ibid., Tim Poirier, O comparaţie a hristologiei lui Ellen White şi sursele ei literare, p. 99-104; Vezi şi Ministry, dec. 1989.

[25] Henry Melvill, Predici, 1844. Vezi White Estate Consultation IV, pp. 105-115

[26] Poirier, p. 100.

[27] Ibid., p. 101.

[28] Ibid.

[29] Octavius Winslow, Slava Răscumpărătorului, 1855. E. White a posedat cartea în biblioteca ei personală.

[30] Ibid., p. 129,132-134. Citat de Poirier,  p. 101-102.

[31] Poirier, p. 102.

[32] Ellen White, Scrisoarea 191, 1899, în Comentariul Biblic AZȘ, Comentarii E. G. White, vol. 1, p. 1083.

[33] Ellen White, Manuscris 57, 1890. În alte contexte, Ellen White a stabilit acelaşi contrast între cei doi Adam.

[34] Winslow citat de Poirier, p. 102.

[35] EllenWhite, Manuscris 57, 1890. Citat de Poirier, p. 103

[36] Ellen White, Hristos Lumina lumii, p. 117.

[37] Idem., Mesaje Selectate, vol. 1. p. 267-268.

[38] D. A. Delafield, Ellen White în Europa, Review and Herald Pub. Assn., 1975.

[39] Idem.,  în Document of Consultation IV of the E.G. White Estate (typescript)

[40] Ibid., p. 130, E. G. White, Manuscrisul  57, 1890

[41] Idem.,  în Documentul Consultaţiei IV

[42] Ibid., p. 131.

[43] Ibid.

[44] Ibid., p. 131-132.

[45] Lucrările principale ale lui George R.Knight sunt: Mituri în Adventism (1895), De la 1888 la Apostazie, Cazul lui A. T. Jones (1987); Sfinţi supăraţi (1989); Tortura mea cu Dumnezeu (1990), toate publicate de Review and Herald Pub. Assn.

[46] Knight, De la 1888 la Apostazie, p. 132-150.

[47] Ibid., 133.

[48] Ibid.

[49] Ibid.

[50] Ibid., p. 140.

[51] Ibid.

[52] Ibid., p. 141.

[53] Ibid.

[54] Adventiştii de Ziua a Şaptea cred

[55] Ibid., p.5.

[56] Ibid., p. 4.

[57] Ibid., p. 36.

[58] Ibid., p. 45-50.

[59] Ibid., p. 46.

[60] Ibid.

[61] Ibid., p. 46-47.

[62] Ibid., p. 47.

[63] Ibid.

[64] Ibid.

[65] Ibid., p. 48-49.

[66] Ibid., p. 49.

[67] Ellen White, Hristos Lumina Lumii, p. 49.

[68] Idem., Scrieri Timpurii, p. 150, 152.

[69] Idem., Hristos Lumina Lumii, p. 49.

[70] Idem., Mărturii pentru Biserică, vol.5, p. 177.

[71] Idem., Hristos Lumina Lumii, p. 117.

[72] Adventiştii de Ziua a Şaptea cred, p. 47.

[73] Norman Gulley în Adentist Review, 25 ian. şi 1, 8, 15, 22 feb.1990. Vezi Donald Short, Făcut asemenea fraţilor Săi (Publicat de autor în anul 1991). El a criticat foarte aspru aceste articole arătând confuzia pe care o provoacă în inima bisericii, apoi apără ideile fundamentale ale hristologiei tradiţionale.

[74] Roy Adams în Adventist Review, 29 martie 1990; 19, 26 apr. 1990. Aceste trei editoriale au fost publicate în Mesagerul Adventist Canadian, aprilie şi mai 1988.

[75] Idem., în Adventist Review, 29 martie  1990, SDABC Comentarii Ellen White,vol. 7, p. 904.

[76] Idem., în Advent Review, 29 mar. 1990.

[77] Idem., în Adventist Review 19 apr. 1990.

[78] Idem., în Adventist Review, 26 apr, 1990.

[79] Ibid.

[80] Ibid.

[81] Idem.,Natura lui Hristos (1994). El susţinea noţiunea unei biserici împărţită cu privire la perfecţiune.

[82] Ibid., p. 19-36.

[83] Ibid., p. 37-54.

[84] Ibid p.68.69.

[85] Ibid., p. 58. Adams sugerează interpretarea următoare: Toţi seminariştii Universităţii din ultimii aproximativ 25 de ani aşa au primit învățătura de pe buzele profesorului de teologie Raoul Dederen timp îndelungat.

[86] Vezi capitolul 9.

[87] Jean Cazeaux, în Revue Adventiste, iulie 1969.

[88] Alfred Felix Vaucher (1887-1993) a fost direct legat de începutul Bisericii Adventiste din Europa. Ca pastor şi ca profesor el a devenit şi cercetător specializat în domeniul profeţiei biblice. El a fost onorat de Universitatea Andrews în 1963 cu gradul de Doctor Honoris Causa pentru contribuţiile sale.

[89] Vaucher, în Revue Adventiste, feb. 1978.

[90] Ibid., p. 5.

[91] Vaucher, Histoire du Salut, 193-198.

[92] Paul Nouan, în Revue Adventiste, dec. 1994, prezintă problema naturii lui Hristos în mod asemănător cu hristologia lui Heppenstall.

[93] Pastorii din Belgia, Spania, Franţa, Italia şi Elveţia ca şi cei din multe alte ţări europene, din Africa şi din America sunt pregătiţi la Facultatea Adventistă de Teologie de la Collonges, Franţa.

[94] Vezi capitolul 12.

[95] Georges Steveny, Descoperirea lui Hristos, 1991

[96] Ibid., p. 229-299.

[97] Ibid., p. 259.

[98] Ibid., p. 284.

[99] Ibid., p. 287.

[100] Ibid., p. 288-289.

[101] Ibid., p. 292.

[102] Ibid.

[103] Ibid., p. 293.

[104] Ibid., 296.

[105] Ibid., p. 298.

[106] William G. Johnsson în Adventist Review, 8 şi 22 iul. 1993; 12, 19 şi 26 aug. 1993.

[107] Ibid., 8 iul. 1993.

[108] 12 aug. 1993.

[109] Vezi capitolul 12.

[110] Johnsson în Adventist Review, 12 aug. 1993.

[111] Ibid., 19 aug. 1993.

[112] Ibid.

[113] Ibid.,  Comentariul Biblic AZȘ,  Comentarii Ellen White, vol. 5, p. 1228.

[114] Johnsson în Adventist Review, 19 aug. 1993. Comparaţi însă cu ceea ce a scris E. White în scrisoarea ei către J. H. Kellogg din 29 aug. 1903 (publicat în Adventist Review, 17 feb. 1994) discutat în cap.14

[115] Idem.,  în Adventist Review, 26 aug. 1993.

[116] Idem.

[117] Idem.

[118] Idem.

[119] Vezi remarcile lui Jack Sequieira în Adventist Review, 23 sept. 1993.

[120] Jack Sequeira s-a născut în Kenia. A studiat teologia la Newbold College în Anglia. Timp de 12 ani a fost misionar în Africa; apoi a păstorit mai multe biserici din Statele Unite. La data când a scris  această lucrare era pastor la Biserica Memorial Seventh Day Adventist Church în Washington DC.

[121] Ibid., p. 3.

[122] Ibid., p. 11.

[123] Ibid., p. 117.

[124] Ibid., p. 13-16.

[125] Ibid., p. 14.

[126] Ibid., p. 41.

[127] Ibid., p. 41-42.

[128] Ibid., p. 43.

[129] Ibid., p. 44.

[130] Ibid., p. 54.

[131] Knight, De la 1888 la apostazie, p. 144.

[132] Vezi Adventist Review, 17 feb. 1994.

[133] Ellen White, Scrisoarea 303, 1903.

[134] Ibid.

[135] Ellen White , Scrieri timpurii, p. 150. Vezi capitolul 2.

[136] Johnsson în Adventist Review, 17 feb. 1994.

[137] Adventist Review, 17 feb. 1994.

[138] Ellen White, Scrisoarea 303, 1903.

[139] Ibid.

[140] Ibid.

În timp ce hristologia tradiţională câştiga popularitate, noua teologie părea să piardă teren, provocându-i pe susţinători să caute argumente noi. În faţa criticilor tot mai presante, susţinătorii noii teologii au încercat să armonizeze cele două poziţii opuse, ca şi când acestea aveau o valoare şi un merit egal.

Un apărător zelos al hristologiei tradiţionale

 Aşa cum am arătat deja, Wieland şi Short au fost primii care au atras atenţia bisericii la noile interpretări cu privire la persoana şi lucrarea lui Hristos.[1] Pentru a studia chestiunea, Conferinţa Generală a numit un comitet special, ale cărui cercetări au fost publicate în raportul Conferinţei de la Palmdale. Foarte nemulţumit de rezultate, Wieland a căutat să clarifice problema publicând în anul 1977 o carte intitulată Cum putea Hristos să fie fără păcat ca un copilaş?[2] În anul 1979 a scris din nou ca să răspundă unor întrebări adiţionale cu privire la hristologia tradiţională.[3]

Deoarece fusese misionar, Wieland era versat în problemele obiceiurilor africane. A fost invitat înapoi în Africa cu scopul expres de a pregăti la faţa locului o varietate de cărţi care să fie oferite pentru nevoile spirituale ale creştinilor din continentul sub-saharian. Pe când era în Africa el a publicat (1981) o carte intitulată Legătura întreruptă.[4]

În prefaţă Wieland declarase că scopul cărţii lui era să încerce clarificarea unor contradicţii aparente sau presupuse cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos. Divinitatea totală a lui Hristos este fundamentală şi trebuie bine înţeleasă. Singura noastră problemă în discuţie este Ce fel de natură umană a luat sau Şi-a asumat Isus la întrupare. Că Şi-a păstrat deplina divinitate la întrupare, nu este nicio îndoială.[5]

Wieland a recunoscut că păreau să fie unele contradicţii în unele declaraţii ale lui Ellen White în ce priveşte natura lui Hristos, dar atunci când declaraţiile sunt studiate în context, paradoxurile demonstrează că ea a luat în serios propriile sfaturi, de a fi cu grijă, cu foarte mare grijă atunci când se zăboveşte asupra naturii umane a lui Hrisos. Ea n-a evitat subiectul  şi nici noi n-ar trebui să o facem, căci el este totul pentru noi, este lanţul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos şi prin Hristos, de Dumezeu. Nu trebuie să fie nici o ruptură în acest lanţ.[6]

Pentru Wieland, probabil cea mai clară şi cea mai frumoasă prezentare a lui Hristos ca Dumnezeu cu noi din vremurile apostolice se găseşte în solia de la 1888 cu privire la neprihănirea lui Hristos. Dar această solie conţinea o piatră de poticnire pentru mulţi care se temeau că va fi violată inocenţa lui Hristos. Dar Wieland afirmă: Absolut deloc! Mesagerii de la 1888 au susţinut că neprihănirea lui Hristos a fost trăită de El într-o natură umană identică cu a noastră şi că atunci cînd poporul lui Dumnezeu înţelege cu adevărat şi primeşte această „neprihănire prin credinţă”, ei vor fi făcuţi în stare să biruiască aşa cum a biruit Hristos.[7]

Wieland a pus 32 de întrebări şi a răspuns cu Scriptura şi cu declaraţiile lui Ellen White. Mai întâi, Wieland a arătat că nu era nici o contradicţie  internă în Biblie cu privire la natura umană a lui Hristos.[8] Apoi a demonstrat că Ellen White nu s-a împotrivit niciodată învăţăturilor lui Waggoner şi Jones în acest domeniu.[9] El a continuat să arate că scrisorile scrise lui Baker în anul 1895 n-au fost trimise cu intenţia de a discredita punctul lor de vedere.[10] Analiza făcută de el unor documente cuprinse în scrisoarea lui Baker a descoperit că ele nu erau contrare învăţăturilor lui Ellen White găsite în alte scrieri.[11]

Wieland a răspuns la o serie de întrebări din partea oamenilor care nu puteau accepta  noţiunea că Isus ar fi putut trăi o viată fără păcat într-o natură umană căzută. Nu numai că el aşează unele citate cuprinse în Întrebări despre doctrină în contextul lor firesc, dar a respins unele declaraţii eronate, ca acestea: Isus Şi-a asumat natura umană fără păcat, arătând că însăşi Ellen White n-a scris niciodată aceste cuvinte; ele sunt doar presupunerile editorilor.[12] Pe scurt, acest studiu conţinea răspunsuri detaliate la multe întrebări de bază care pot fi ridicate cu privire la natura umană a lui Hristos.

În anul 1893 editura Pacific Press a publicat cartea Aurul curăţit prin foc,[13] în care Wieland explica ce anume trebuia să aibă Hristos pentru a fi înlocuitorul nostru adică „aur curăţit prin foc” aşa cum sugerează titlul. De fapt, după părerea lui Wieland, Hristos nu poate fi Înlocuitorul nostru dacă nu a făcut faţă ispitirilor noastre aşa cum le întâmpinăm noi. El trebuie să se întâlnească cu vrăjmaşul nostru pe terenul lui, în vizuina lui şi acolo să-l distrugă.[14]

Comentând mai târziu Romani 8:3-4, Wieland scria: Cuvântul lui Pavel „asemănare”, nu poate însemna ne-asemănare, căci ar fi o înşelătorie monstruoasă ca Hristos să pretindă condamnarea păcatului în trup, trup în care Pavel spune că suntem vânduţi păcatului, unde operează legea păcatului, dacă ar fi contrafăcut întruparea, luând numai ceea ce părea a fi trupul nostru păcătos, dar care n-a fost deloc cel real… Pavel foloseşte cuvântul ASEMĂNARE (pe drept) pentru a arăta realitatea identităţii depline a lui Hristos cu noi declarând categoric că în nici un fel El n-a participat la păcatul nostru. Biruinţa glorioasă a lui Hristos rezidă în faptul că El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).[15]

Ca o concluzie logică a acestei „biruinţe”, Wieland încuraja pe cititorii lui să cucerească ispita aşa cum a făcut Hristos: Nu contează cine eşti sau de unde eşti, poţi şti că Cineva a stat exact în locul tău, totuşi fără să păcătuiască. Priveşte la El! Vezi-L, cu toţi acei nori de dezamăgire împrăştiaţi de adevărul neprihănirii Sale. Crede că păcatul care te ispiteşte a fost condamnat în trup. Tu poţi birui, prin credinţa în El.[16]

Noua hristologie în studiile Școlii de Sabat

Aşa cum am declarat mai înainte, studiile Şcolii de Sabat pregătite pentru anul 1977 de către Herbert E. Douglass învăţau că Hristos Şi-a asumat natura umană a lui Adam după cădere. În contrast cu acestea, studiile pregătite pentru primul trimestru al anului 1983 de Norman R. Gulley, profesor de Biblie la Southern Missionary College, învăţa că natura spirituală a lui Hristos era dinainte de cădere, dar natura fizică era de după cădere. Sigur că Gulley încerca să dovedească că cele două căi de înţelegere a naturii umane a lui Hristos în realitate le cuprindea pe amândouă. Pentru a-şi susţine punctul de vedere, Gulley explică această teorie a extinderii în amănunt în cartea sa Hristos, Înlocuitorul nostru.[17] Adventiştii de Ziua a Șaptea cred că Isus Hristos a fost Dumnezeu deplin şi om deplin. Dar noi putem privi la expresia „om deplin” în două feluri. Isus a avut fie a) o natură umană necăzută ca aceea pe care o avusese Adam înainte de cădere, fie b) natura umană căzută. Care este cea corectă? El le-a luat pe ambele. Căci Hristos a luat natura spirituală a omului dinainte de cădere, iar natura fizică a omului după cădere.[18]

Gulley a încercat o sinteză a celor două interpretări. El pretindea că este susţinut de Ellen White. El scria: Dacă ea apără natura Sa fără păcat atunci este apărată natura Lui înainte de cădere. Dacă apără natura Sa umană limitată atunci este apărată natura Sa după cădere.[19]

Explicaţia poate părea la început atractivă. În fond, ea are meritul împăcării celor două idei. Dar alţii pot argumenta că ea crează şi mai multă confuzie când atribuie lui Hristos două naturi umane ca adaus la natura Sa divină. În scrisorile venite de la cititori, comentariile şi obiecţiile sunt evidente. Una dintre ele este şi cea a lui Donald K. Short:

Ellen White nu pronunţă nici un singur cuvânt despre natura dinainte de cădere a lui Hristos. Şi a lăsa să se înţeleagă aşa ceva înseamnă să punem cuvinte în gura ei şi să promovăm astfel confuzia. Nu există nici un loc unde ea să separe pe Isus de poporul Său şi să încerce un „echilibru” între natura Sa prelapsariană şi cea postlapsariană. Cum se îndrăzneşte să se promoveze acest fel de confuzie  în numele „unităţii în cadrul bisericii noastre?”[20]

Herbert Douglass a trimes două articole editorului de la Adventist Review, ambele spre a fi publicate de Crăciunul anului 1983 sub titlul semnificativ De ce au cântat îngerii deasupra Betleemului?[21] Fără să schimbăm întregul punct de vedere al lui Douglass, notăm lista lui de expresii distincte împrumutate atât de la Ellen White cât şi de la autori cunoscuţi.

Cu toate că Isus… a luat „natura noastră păcătoasă”, „locul căzut al lui Adam”, „natura umană…în asemănarea trupului păcătos și a fost ispitit de Satana asemenea tuturor oamenilor”, „natura lui Adam, păcătosul”, „natura ofensatoare a omului”şi alte expresii asemănătoare, aceşti scriitori sunt toţi de-acord că acest lucru nu l-a forțat pe Isus să păcătuiască în gând sau în faptă. El a rămas nepătat chiar dacă ispitele au venit din interior și exterior.[22] 

Alte obiecții i-au fost aduse direct lui H. F. Rampton, diriginte al Școlii de Sabat la nivelul Conferinței Generale. Una dintre acestea (19 ian. 1983) a fost trimisă de către membrii unei biserici din California. Ei și-au exprimat îngrijorarea pentru gravele erori doctrinare introduse subtil prin intermediul studiilor biblice trimestriale. Credem că aceste studii au fost înadins „îndulcite” tocmai pentru a-i pregăti pe membrii să accepte noi concepte teologice diferite de cele tradiționale despre care știm că sunt bazate pe Biblie și Spiritul Profetic. [23]

Studiul din 15 ianuarie lasă în confuzie natura umană a lui Isus și întruparea Sa dar acceptă natura dinainte de cădere.[24] Și alegerea pasajelor din Ellen White a fost criticată: Doctrina naturii necăzute este vitală pentru noua teologie. Satan a fost hotărât a introduce noi erori în biserică. În 1950 acesta a lucrat printr-un grup de teologi pentru aceasta, dar biserica s-a opus. Oare nu sunt aceste noi studii ale Școlii de Sabat o nouă încercare a lui pentru a-și împlini planurile?[25]

Revista Solia Adevărului Prezent, chiar dacă nu era o revistă sponsorizată denominațional, a redat câteva din scrisorile celor scandalizați de introducerea acestor lucruri în studiile Școlii de Sabat. Cu gândul de a reprezenta corect fundamentele mișcării advente[26], numărul din martie 1983 a fost în întregime dedicat reafirmării hristologiei tradițional adventiste. Pentru aceasta, articolele au fost redactate de autori precum Herbert Douglass și Dennis Priebe.

Glasul Adevărului Prezent

Articolul lui Herbert Douglass purta titlul Omul model. De fapt, în acest articol nu era nimic altceva decât ce spusese mai înainte. Scopul nu era de a prezenta adevăruri noi, ci să le reamintească pe cele vechi.

Douglass scrisese: Dumnezeu n-a venit jumătate de cale pe pământ, în încercarea de a răscumpăra pe bărbaţi şi pe femei; El n-a venit ca un înger plin de simpatie sau chiar ca un superman impregnat cu toate slăbiciunile şi necazurile omenirii. Scara de la cer la pământ a atins tot drumul în jos acolo unde se găsesc păcătoşi. Dacă scara aceea n-ar fi ajuns cu o singură treaptă la pământ, noi am fi fost pierduţi. Dar Hristos ajunge acolo unde suntem. El a luat natura noastră şi a biruit astfel ca şi noi să luăm natura Sa să putem birui (HLL, p. 311, 312).[27]

În mod natural scopul articolului lui Douglass era să arate că Isus a intrat în familia omenească luând aceaşi natură ca toţi „descendenţii lui Avraam”… Isus cel real a fost un Om real, cu deosebirea că El n-a păcătuit.[28] Însă a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi. Pentru a-şi susţine punctul de vedere, Douglass a citat cele mai puternice declaraţii ale lui Ellen White cu privire la subiect.

Printre altele, Douglass a reamintit răspunsul ei dat acelora care susţinuseră că dacă Isus ar fi avut aceeaşi natură ca a tuturor oamenilor, ar fi căzut în faţa ispitelor. Dacă El n-ar fi avut natura omului, n-ar putea fi exemplul nostru. Dacă n-ar fi fost părtaş la natura noastră, n-ar fi fost ispitit ca omul. Dacă n-ar fi fost posibil să se supună ispitei, n-ar putea fi ajutorul nostru. A fost o realitate solemnă că Isus a venit să ducă luptele ca om în favoarea omului. Ispitirea şi biruinţa Lui ne spun că natura omenească trebuie să copieze Modelul; omul trebuie să devină părtaş de natură divină (Mărturii Selectate, vol.1, p. 408).[29]

Articolul lui Dennis Priebe, care pe timpul acela era profesor de Biblie la Pacific Union College din California, merită de asemenea atenţia noastră. În ceea ce îl priveşte pe el doctrina centrală, problema care determină direcţia ambelor sisteme de credinţă, temelia şi premiza întregii controverse, este întrebare: „Ce este păcatul?” Vedeţi, Evanghelia vorbeşte despre felul cum suntem mântuiţi din păcat. Păcatul este acela care ne-a pierdut iar Evanghelia este vestea bună despre felul cum Dumnezeu ne răscumpără din păcat. Majoritatea dintre noi am presupus că ştim ce este păcatul fără să ne luăm timp să-l definim.[30]

Mai întâi Priebe a ridicat problema păcatului originar. Potrivit reformatorilor, păcatul originar este pur şi simplu credinţa că suntem vinovaţi datorită naşterii noastre ca fii şi fiice ale lui Adam. Această doctrină ne învaţă că suntem vinovaţi prin natura noastră înainte de orice alegere a binelui sau răului.[31] Priebe remarca în consecinţă: Din acest punct de vedere slăbiciunea, nedesăvârşirea şi tendinţele sunt păcat. Este un punct interesant şi semnificativ faptul că reformatorii şi-au construit doctrina despre păcatul originar pe premiza predestinaţiei… Deci este un lucru ciudat că în timp ce predestinaţia a fost respinsă de majoritatea creştinlor de astăzi, păcatul originar este încă văzut ca temelie pentru învăţătura evanghelică corectă.[32]

Desigur El (Isus) trebuie să fi avut o natură curată, cu totul diferită de natura pe care tu şi cu mine le moştenim prin naştere… Datorită credinţei că natura păcătoasă implică vinovăţie în ochii lui Dumnezeu, este absolut imperativ ca Hristos să nu aibă nici o legătură cu natura noastră păcătoasă.[33]

Concepţia lui Priebe cu privire la natura păcatului a fost cu totul deosebită. În concepţia lui păcatul nu este modul în care omul există, ci modul în care omul alege să fie. Păcatul apare atunci când mintea consimte la ceea ce i se pare de dorit şi în felul acesta rupe legătura cu Dumnezeu. A vorbi despre vinovăţie în termenii unei naturi moştenite înseamnă să trecem cu vederea categoria importantă a responsabilităţii. Vinovăţia pătrunde numai atunci când ne-am unit voinţa cu răzvrătirea omenirii împotriva lui Dumnezeu. Păcatul are de-a face cu viaţa omului, cu rebeliunea împotriva lui Dumnezeu, cu neascultarea voită şi cu întreruperea legăturii cu Dumnezeu. Păcatul are de-a face cu voinţa omului şi nu cu natura lui. Dacă răspunderea pentru păcat trebuie să aibă vreun sens atunci nu poate fi afirmat că natura căzută a omului îl face automat vinovat de păcat. Inevitabilitatea şi responsabilitatea sunt concepte care se exclud reciproc în sfera morală. Astfel păcatul este definit ca fiind alegere de bună voie de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu în cuvânt, gând şi faptă. În această Evanghelie, păcatul este alegerea noastră voită de a exercita natura noastră căzută în opoziţie cu voia lui Dumnezeu.[34]

Priebe a aplicat definiţa lui cu privire la păcat naturii lui Hristos, deoarece el scrie: Dacă păcatul nu este o natură ci o alegere, atunci Hristos putea moşteni natura noastră căzută, fără ca prin aceasta să devină păcătos. El a rămas mereu fără păcat deoarece alegerea Sa conştientă era totdeauna ascultarea de Dumnezeu, nepermiţând niciodată naturii Sale căzute să-i controleze alegerile. Moştenirea Lui era aceeaşi ca şi moştenirea noastră, fără să fie nevoie să recurgă la o intervenţie specială a lui Dumnezeu care să împiedice pe Isus să primească plinătatea naturii omeneşti de la Maria. Hristos a primit de bună voie umilinţa coborârii nu numai la nivelul omului necăzut, ci la nivelul la care omul căzuse prin păcatul lui Adam şi prin păcatele generaţiilor succesive. Omul nu era la starea lui Adam înainte de cădere, astfel că  ceva mult mai drastic era necesar pentru ca efectele căderii lui Adam să fie biruite. Hristos a trebuit să coboare până la adâncimile la care căzuse omenirea şi în persoana Sa să ridice omenirea din adâncimile ei la un nivel nou de viaţă. Hristos a coborât din cele mai înalte locuri până la cele mai mari adâncimi, ca să ne ridice, să fie Mântuitorul nostru.[35]

Apoi Priebe a trecut în revistă ce s-ar fi întâmplat dacă Isus Şi-ar fi asumat o natură umană perfectă, sau natura lui Adam înainte de cădere. El ar fi rămas neatins de Cădere; atunci n-ar mai fi putut sta alături de omul în nevoie, ar fi fost o prăpastie uriaşă între Isus şi aceia pe care îi reprezenta înaintea lui Dumnezeu… Dacă Isus şi-ar fi asumat natura umană desăvârşită ar fi acoperit prăpastia dintre Dumnezeu şi om, dar prăpastia dintre omul căzut şi cel necăzut ar fi trebuit să fie acoperită.[36]

Dacă însă, adăugă Priebe, Hristos s-a împărtăşit de natura noastră umană căzută, atunci lucrarea Sa de mijlocire acoperă întreaga prăpastie, de la omul căzut în nevoia lui teribilă şi până la Dumnezeu. Numai intrând în situaţia noastră, în cel mai profund şi deplin sens şi identificându-Se în totul cu noi, putea fi Mântuitorul nostru. Orice altă stare în afară de trupul căzut ar fi fost contestată imediat de vrăjmaşul şi ar fi influenţat gândirea întregului univers.[37]

Felul acesta de a înţelege natura umană a lui Hristos, scria Priebe, a fost proclamat de Waggoner şi Jones şi susţinut clar de Ellen White. De fapt, această înţelegere a vieţii lui Hristos a fost puterea soliei – Domnul Isus Hristos a fost loial lui Dumnezeu în trup căzut.[38]

Luând în considerare aplicarea practică a soliei îndreptăţiri, Priebe a abordat-o pe două fronturi: De aici solia Evangheliei se mută la situaţia noastră. Evanghelia este vestea bună cu privire la caracterul lui Dumnezeu, că Dumnezeu iartă şi reface. Evanghelia este atât declaraţia lui Dumnezeu că putem sta drepţi în meritele lui Hristos şi a naşterii din nou, astfel încât treptat putem fi restatorniciţi după chipul Său. Evanghelia este atât un verdict legal cât şi o putere transformatoare. Unirea cu Hristos este cheia spre credinţa prin care trebuie să aibă loc îndreptăţirea. Evanghelia  include îndreptăţirea, o unire cu Hristos prin credinţă, pe temeiul căreia suntem declaraţi drepţi şi sfinţirea, o creştere tot mai asemănătoare cu El prin exercitarea zilnică a unei credinţe care creşte continuu şi pe baza căreia suntem făcuţi drepţi.[39]

În anul 1985, Priebe a dezvoltat în amănunt fiecare din argumentele sale într-o carte publicată de Pacific Press, intitulată Faţă în faţă cu adevărata Evanghelie.[40] Cităm doar o remarcă: Ca biserică nu ne-am definit credinţa noastră în aceste trei domenii critice – păcatul, Hristos şi desăvârşirea. Şi din cauza neclarităţii noastre şi a vederilor noastre în aceste domenii, am rătăcit în pustiul teologic al nesiguranţei şi al frustrării în aceşti patruzeci de ani. Mai mult, deoarece am întreţinut vederi contradictorii în aceste domenii, n-am fost în stare să definim clar solia şi misiunea noastră.[41]

Contrastul dintre diferitele hristologii şi-au găsit clarificarea într-o excelentă teză de doctorat pe care Eric Claude Webster a susţinut-o la facultatea teologică a Universităţii Stellenbosch, Africa de Sud, şi publicată în anul 1984 sub titlul Curente contradictorii în hristologia adventistă.[42]

Curente contradictorii în hristologia adventistă

Asemenea unui chirurg experimentat, Eric Claude Webster,[43] a dezvăluit chiar inima hristologiei adventiste în lucrarea lui voluminoasă cu privire la acest subiect. În primul capitol, Webster a abordat problema hristologiei în diferitele ei contexte istorice. În capitolele următoare a analizat hristologiile a patru scriitori şi teologi adventişti: Ellen G. White, Ellet J. Waggoner, Edward A. Heppenstall şi Herbert Douglass. Doi dintre ei reprezentând epoca pionierilor şi doi contemporani. În capitolul final el şi-a rezumat gândurile cu privire la aceste patru hristologii care sunt desigur reprezentative pentru diferitele curente şi contra curente.

Am examinat deja poziţia propusă de către fiecare din aceşti autori şi vom evita repetarea lor aici. De un interes deosebit se bucură concepţia unică a lui Webster cu privire la controversa privitoare la natura umană a lui Hristos. De exemplu, el a clasificat  hristologiile lui Ellen White şi Heppenstall ca fiind ontologice; a lui Waggoner ca fiind speculativă şi a lui Douglass ca funcţională.

Webster a extras ceea ce a considerat a fi factor dominant din fiecare. Pentru  Ellen White, Waggoner şi Heppenstall, a fost persoana lui Isus în timp ce la Douglass a fost lucrarea Lui. În ceea ce priveşte obiectivul principal urmărit de fiecare, el a apreciat că Ellen White s-a concentrat asupra manifestării caracterului lui Dumnezeu, în timp ce Waggoner a subliniat desăvârşirea sfinţeniei în om; Heppenstall a urmărit obiectivul salvării iar Douglass a accentuat asemănarea cu Hristos.

În ceea ce priveşte natura lui Isus, Webster a confirmat analizele făcute de noi mai ales în ce priveşte pe fiecare din aceşti autori. Totuşi concluziile cu privire la Ellen White s-au deosebit în anumite puncte: În ce priveşte păcatul, descoperim că Ellen White Îl prezintă pe Isus venind pe pământ în natura omului de după cădere cu toate „slăbiciunile inocente şi cu toate scăderile omului”, împreună cu păcatul şi vina lumii atribuite Lui.[44]

Apoi Webster a reafirmat poziţia postlapsariană a lui Ellen White. Însă a menționat unele slăbiciuni inocente în același citat ca şi când această expresie ar fi venit de la Ellen White. Iar în ce priveşte cuvântul înlocuitor ea nu l-a folosit nicodată în nici una din scrierile ei.

Prezentându-şi punctul de vedere personal, Webster părea să fie de acord în principiu cu Heppenstall.[45] El scria: La întrupare, Isus Hristos Şi-a exercitat autoritatea ca să fie Dumnezeu deplin şi… natura Sa omenească pentru ca să fie om deplin. Dar mai pe sus de toate, Isus Hristos a venit în lume în natura lui Adam după cădere şi nu înainte de cădere. El Şi-a asumat natura umană afectată de legile eredităţii şi supusă slăbiciunilor, infirmităţii şi ispitei.[46] Totuşi, adaugă Webster venind în natura umană căzută, Isus n-a fost infectat de păcatul originar şi S-a născut fără nici o tendinţă şi înclinaţii către păcat, deci nu trebuie să avem înţelegeri greşite cu privire la lipsa de păcat absolută.[47] Cu toate acestea, Isus Hristos a ales de bună voie să-Și asume nu numai o natură ca a noastră în toate aspectele, în afară de păcat, ci şi o situaţie comună de suferinţă, înstrăinare şi de pierzare, venind în trup muritor şi luând în locul nostru vina, pedeapsa şi despărţirea.[48]

Studiul lui Webster este o mină de aur pentru cei care doresc o înţelegere mai bună a problemei actuale din inima controversei din Biserica Adventistă. Poziţia lui în favoarea naturii de după cădere a lui Hristos constituie un vot pozitiv în favoarea hristologiei tradiţionale. Totuşi, unii ar putea vedea o contradicţie în poziţiile lui Webster. Pe de o parte el afirmă că Isus îşi asumă natura umană afectată de legea eredităţii în timp ce pe de altă parte afirmă că n-a fost infectat de păcatul original şi a fost născut fără tendinţe şi înclinaţii spre păcat. Obiecţiile noastre cu privire la aceia care declară că Hristos a fost fără tendinţe spre păcat şi a moştenit numai infirmităţi inocente se aplică şi lui Webster. De fapt, aceste declaraţii nu sunt nici biblice şi nici în armonie cu învăţăturile lui Ellen White.

Cele două hristologii faţă-n faţă

Ca răspuns la controversă, J. Robert Spangler, editor al revistei Ministry a cerut celor doi teologi, fiecare dintre ei specialist pe subiect, să-şi prezinte punctele de vedere în fața pastorilor Adventişti. Într-un editorial (iunie 1985), scria: Timp de câţiva ani am evitat intenţionat să găzduim în jurnalul nostru ceva care are de-a face cu natura lui Hristos. Editorialul meu din Ministry (aprilie 1978) a arătat lupta mea  cu acest subiect. Am arătat că am fost copleşit cu sentimente de nevrednicie în încercarea de a-mi exprima convingerile.[49] Însă, având în vedere faptul că sunt unii care cred cu sinceritate că biserica se va prăbuşi sau se va ridica în înţelegerea ei cu privire la Hristos şi natura Lui şi având în vedere discuţiile continue prin literatură și dialog verbal, simt că ambele părţi ale acestei probleme trebuie cercetate din nou. De aceea, vă supunem spre studiere încă două articole ale teologilor adventiști.[50]

Spangler s-a străduit să accentueze linia comună în cele două interpretări. Amândouă părţile cred că Domnul nostru a fost om deplin şi Dumnezeu deplin; că El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi; că El putea să cadă în păcat, părăsind astfel întregul plan de salvare, dar că El niciodată n-a săvârşit păcat. (Se pare că într-o mare măsură deosebirea de vederi poate fi atribuită înţelegerilor diferite cu privire la natura păcatului. Se pare că acestea se deosebesc mult mai puţin decât se credea).[51]

După revizuirea punctelor comune, editorul a cântărit câteva întrebări fundamentale asupra cărora să se axeze dezbaterea. A început Domnul în natura Sa umană acolo unde au început şi ceilalţi copii ai lui Adam? A luat Hristos asupra Sa  natura umană dinainte sau după cădere? Dacă neamul omenesc a fost afectat de căderea lui Adam şi a Evei, a fost şi Hristos afectat în acelaşi fel sau a fost scutit? Dacă Hristos a acceptat natura umană fără păcat, a avut El vreun avantaj faţă de noi? A luat El, ca înlocuitor, asupra Sa natura umană căzută? Dacă a luat natura umană căzută, elementul „căzut” a avut legătură numai cu partea fizică, nu şi cu caracterul Său moral? Este posibil să se rezolve problema naturii lui Hristos cu care s‑a luptat biserica creştină timp de 2000 de ani? Este necesar să avem o înţelegere definitivă şi corectă a naturii lui Hristos ca să fim mântuiţi? A trebuit Hristos să ia natura noastră căzută (fără să păcătuiască, desigur) astfel ca creştinii să trăiască o viaţă nemânjită aşa cum a trăit El?[52]

Acestea au fost întrebările la care cei doi teologi au trebuit să răspundă. Pentru a nu fi influenţaţi de cititori, cele două prezentări au fost publicate sub pseudonime. În numărul următor au fost dezvăluite numele adevărate: Norman R. Gulley şi Herbert E. Douglass.

1. Gulley: Natura umană înainte de cădere

Gulley a apărat poziţia prelapsariană. Dar contrar obiceiului acelora care împărtăşeau vederea lui, el nu şi-a întemeiat poziţia pe baza declaraţiilor lui Ellen White. Prezentarea lui se baza în esenţă pe studiul exegetic al versetelor hristologice ale Bibliei.[53] El credea că orice adevăr doctrinal trebuia să fie întemeiat pe Scriptură.

Gulley a făcut un studiu lingvistic şi teologic pentru a defini sensul cuvintelor greceşti Sarx, Hamartia, Isos, Homoioma, Monogenes şi Prototokos şi semnificaţia expresiilor urmaşii lui Avraam (Evrei 2:16) şi urmaşii lui David (Rom. 1:3) cu scopul următor: Prin cercetare vom prezenta dovada doumentată că Isus a luat o natură umană fără păcat la naştere (spirituală) în timp ce a avut o natură fizică asemănătoare cu a acelora din vremea Lui.[54]

Doar un singur text, susţinea el, lega direct trup şi păcat: Păcatul locuieşte în mine (Rom. 7:17). De aceea „sarx” nu înseamnă în mod necesar „păcătos”… În 1 Timotei 3:16 nu este cuvântul „Soma”, ci „Sarx”. El înseamnă mai degrabă întrupat, nu păcătos.[55]

Apoi Gulley a discutat sensul cuvântului asemănare din Romani 8:3, Filipeni 2:7 şi Evrei 2:17 pentru a ajunge la concluzia că Isus a fost numai asemănător altor fiinţe umane, având un trup omenesc fizic şi  nu acelaşi cu al altor oameni, căci numai El a fost fără păcat în relaţia Sa spirituală cu Dumnezeu.[56]

Discutând despre păcat, Gulley considera că el nu poate fi definit doar ca un „act”. Aceasta este o definiţie prea superficială. Deşi păcatul include alegeri greşite, faptele şi chiar gândurile (vezi Mat. 5:28), el include şi natura. Dacă nu ne-am fi născut păcătoşi n-am fi avut nevoie de un mântuitor până la primul act sau gând păcătos. O astfel de idee face un deserviciu teribil urmărilor tragice ale păcatului şi a misiunii lui Hristos ca unicul Mântuitor pentru fiecare fiinţă omenească (Ioan 14:6; Fapte 4:12).  Aceasta mai înseamnă că dacă Isus a venit cu o natură păcătoasă şi totuşi a rezistat, atunci poate şi altcineva va face la fel şi acea persoană n-ar mai avea nevoie de Isus să-l salveze.[57]

Citând Ps. 51:7; 22:10; 139:13, Gulley a argumentat că toţi sunt păcătoşi cu excepţia lui Hristos. Faptul că Isus a fost fără păcat nu justifică imaculata concepţie. Însă dacă Dumnezeu poate să realizeze un aşa act salvator pentru o fiinţă omenească, de ce nu o poate face pentru toţi? Aceasta L-ar fi scutit pe Hristos de toată groaza de a deveni om. Pe lângă aceasta, dacă Maria ar fi devenit imaculată fără Hristos, aceasta pune în discuţie misiunea lui Hristos.[58]

După declaraţiile biblice, Isus a fost „unic” (Monogenes); „primul născut” (Prototokos). Cu siguranţă că aceste expresii nu trebuie interpretate literal, a specificat Guley. Acestea înseamnă  că El a fost unul de acest fel, unic. Misiunea Sa era să devină noul Adam, noul prim născut sau capul neamului omenesc. Aceasta îl califica să fie reprezentantul nostru, mare preot şi mijlocitor în marea luptă. Isus este exemplul nostru în viaţa Lui, dar nu în naştere… El a fost născut fără păcat ca să împlinească prima noastră nevoie de Mântuitor, când noi  ne naştem păcătoşi.[59]

După părerea lui Gulley, versetele care declară că Hristos este „urmaşul lui Avraam şi al lui David” nu vorbesc despre natura ci despre misinea Lui. Ele nu se ocupă cu tipul de trup în care El s-a născut (fără păcat sau păcătos)… Contextul este misiunea şi nu natura.[60] Niciodată până la moartea Sa, El care n-a cunoscut păcat, S-a făcut păcat pentru noi (2Cor. 5:21). Niciodată mai înainte de momentul acela n-a adus păcatul despărţirea de Tatăl Său, care L-a făcut să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Mat. 27:46). Omul Isus a devenit păcat pentru noi în misiune la moarte şi nu în natură, la naştere.[61]

În Doxologia sa, Gulley a spus cu putere că hristologia este centrul şi inima teologiei, căci Isus Hristos este cea mai mare revelaţie a lui Dumnezeu pentru om. Ea este şi cea mai bună revelaţie a omului autentic pentru om. Isus Hristos a fost unic ca Dumnezeu cu noi, ci şi ca om cu noi. El a fost divinitatea fără păcat unită cu trupul omenesc slăbit de păcat, dar El a fost şi fără păcat în ambele naturi.[62]

Dar hristologia adevărată, explica Gulley, nu este completă numai cu adorarea, ascultarea şi cu lauda. Contemplând pe Hristos noi devenim asemenea Lui (2 Cor. 3:18). Astfel Gulley a concluzionat: Hristologia îşi atinge culmea în exclamaţia: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2:20). Numai în această uniune dependentă poate Isus să fie omul nostru model – niciodată în natura Sa, la naştere.[63]

Nimeni nu-l va putea acuza pe Gulley că şi-a întemeiat demonstraţia numai pe Scripturi, în timp ce predecesorii lui şi le-au bazat în special pe scrierile lui Ellen White.[64] Însă exegeza lui se aseamănă cu cea care se găseşte la majoritatea teologilor protesanţi ortodocşi, care îl pune în contradicţie cu pionierii şi cu Ellen White.

2. Douglass: Natura umană după cădere

Herbert  Douglass a fost destul de corect atunci când le-a vorbit cititorilor că dacă ei ar fi trăit înainte de anul 1950 ar fi fost cu totul ignoranți față de controversa actuală. Căci până la trimestrul al treilea al sec. XX, cercetătorii adventişti au prezentat continuu pe Isus ca unul care a luat asupra Sa natura noastră căzută.[65]

Douglass a atras din nou atenţia cititorilor lui la întrebarea De ce? și nu la Cum?. După părerea lui, problema mântuirii nu este mai întâi cum a devenit Dumnezeu om, ci de ce. Fără nici o îndoială, întruparea este acoperită de taină. Dar taina priveşte cum au fost uniţi Dumnezeu cu omul, nu de ce.[66]

De fapt, problema pare ajunsă în impas până când întrebăm De ce a venit El pe calea pe care a venit. Dacă nu facem faţă corect acestei întrebări, toate celelalte subiecte biblice par să fie distorsionate.[67] Din contră, planul de mântuire apare în toată simplitatea lui atunci când se pune întrebarea: De ce acum 2000 de ani Isus, asemenea unui copil, a luat starea omenirii căzute şi nu a lui Adam „în nevinovăţia lui din Eden?”[68]

Mulţi teologi neadventişti au contestat poziția tradiţională prin care Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere şi au luat poziţia postlapsariană. Douglass a numit cam 15 dintre ei.[69]

Nicinul dintre aceşti bărbaţi, scria el, nu credeau că Hristos a păcătuit în gând sau în faptă sau, din cauză că a luat trupul păcătos căzut, a avut nevoie de un mântuitor. În general vorbind, termenul trup păcătos înseamnă condiţia umană în toate aspectele ei aşa cum a fost afectată de căderea lui Adam şi a Evei. O astfel de natură este susceptibilă la ispita atât dinăuntru cât şi din afară. În contrast cu dualismul grec care era răspândit în creştinătatea ortodoxă, trupul nu este rău nici nu păcătuieşte de la sine. Deşi trupul este amoral, el asigură echipamentul, ocazia şi locul pentru păcat, dacă voia omului nu este continuu ajutată de Duhul Sfânt. Însă o persoană născută cu trup păcătos, nu trebuie să fie un păcătos.[70]

Care sunt implicaţiile învăţăturii că Isus a avut o natură nepăcătoasă? A sugera că El a fost născut liber de slăbiciunile eredităţii este să coborâm pe aceeaşi cale pe care a început să meargă Romano-Catolicismul atunci când a confundat păcatul cu substanţa fizică… Nici o dovadă biblică nu sugerează că curentul eredităţii omeneşti a fost întrerupt între Maria şi Isus.[71]

Nimic nu arată mai bine solidaritatea lui Isus cu neamul omenesc decât modul Lui de a se prezenta sub numele de Fiul Omului (Matei 8:20; 24:27, etc) şi analogia pe care Pavel a stabilit-o între Hristos şi Adam (Rom. 5; 1Cor. 15). Mulţi consideră Rom. 5:12 ca dovadă că bărbaţi şi femeile se nasc păcătoşi, dar nu acesta este argumentul lui Pavel. El declară pur şi simplu un fapt sigur – curentul morţii a început cu Adam. Dar urmaşii lui Adam mor pentru că toţi oamenii au păcătuit… Susţinerea că Isus a luat natura lui Adam înainte de cădere pare să distrugă forţa paralelei lui Pavel şi principiul lui de solidaritate. Analogia lui Pavel Adam – Hristos devine relevantă pentru omenire şi pentru marea luptă numai dacă Isus este încorporat în natura umană căzută – numai dacă El întâlneşte păcatul în arena în care sunt toţi oamenii, „în Adam” şi a învins orice apel la slujire de sine fie că vine dinăuntru sau din afară. Isus a intenţionat ca aceia care sunt în El să fie uniţi cu rezultatele lucrării Sale mântuitoare. Dar ca să realizeze acest lucru El a trebuit mai întâi să fie unit corporal cu natura umană în starea ei căzută.[72]

Apoi Douglass spune că Pavel a fost foarte atent în alegerea cuvintelor din Rom. 8:3. De ce a zis el în acest caz, „en homoiomati sarkos hamartias” (în asemănarea cărnii păcătoase) şi nu simplu „en sarki hamartias” (în carne păcătoasă)?[73] Douglass a citat pe C. E. B Cranfield, profesor de teologie la Universitatea Durham: Nu trebuie pusă în discuţie absolut deloc intenţia… realitatea sarx hamartias lui Hristos, ci se atrage atenţia la faptul că, în timp ce Fiul lui Dumnezeu, Şi-a asumat în adevăr sarx hamartias, niciodată n-a devenit sarx hamartias şi nimic mai mult, nici chiar sarx hamartias introdus de Duhul Sfânt. Înţelegem gândul lui Pavel (privitor la folosirea lui homoioma) că este ceea ce Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat natura umană căzută, care este a noastră, dar că în cazul Său, acea natură umană căzută n-a fost niciodată întreagă a Lui – El n-a încetat niciodată să fie veşnicul Fiu al lui Dumnezeu.[74]

Analizând versetele hristologice din Epistola către Evrei (2:11-18; 4:15; 5:7-9), Douglass a arătat nevoia de un mare preot care să fie solidar cu omenescul. Una dintre principalele linii de argumentare în Evrei este că eficienţa marelui preot depinde de cât de strâns se identifică cu aceia pentru care mijloceşte. Isus este un mare preot desăvârşit datorită identificării Sale reale cu situaţiile grele ale oamenilor, fie ale duhului (ispitele) fie ale trupului (lipsurile şi moartea).[75] Căci n-avem un mare preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat… Să ne apropiem cu încredere… (Evrei 4:15-16).[76] Isus a fost biruitor având aceleaşi slăbiciuni şi dezavantaje comune tuturor oamenilor; de aceea bărbaţi şi femei pot fi şi ei biruitori cu acelaşi ajutor de care a depins şi El, dacă şi ei se apropie în vreme de nevoie.[77]

Pentru ca Hristos să fie un Mare Preot desăvârşit, Epistola către Evrei Îi cere ca Isus să fie una cu omul în orice privinţă din punct de vedere al echipamentului omenesc (principiul solidarităţii), dar El nu este una cu ei ca păcătos, adică din punct de vedere al performanţelor omeneşti (principiul neasemănării)…. Prin Întrupare, Mântuitorul a devenit om în toate aspectele esenţiale; El a fost asaltat cu toate slăbiciunile omeneşti… Luând asupra Sa natura omului aşa cum era atunci când S-a întrupat, Isus a unit prăpastia dintre cer şi pământ, pe Dumnezeu cu omul. Făcând acest lucru, El a devenit scara care se sprijinea în cer şi plantată solid în pământ, una în care bărbaţii şi femeile pot avea încredere.[78]

Pentru Douglass, nu era nici o umbră de îndoială: Până în trimestrul al treilea al sec. XX, purtătorii de cuvânt adventişti au susţinut mereu că Isus a luat asupra Sa natura noastră căzută. Asemenea multor savanţi neadventişti şi ei se îngrozeau de concluzia ilogică să creadă că dacă Isus a luat natura umană căzută aceasta însemna că El a trebuit să fie păcătos. Astfel şi El ar fi avut nevoie de Mântuitor![79] Asupra lui Isus n-a fost nici o urmă de păcat – deoarece El n-a fost păcătos. El n-a avut niciodată o înclinaţie către rău deoarece n-a păcătuit niciodată. Ispite reale, tentaţii să satisfacă dorinţe legitime pe căi egoiste – fără îndoială că Domnul nostru a experimentat toate acestea cu toate posibilităţile de a sucomba. Dar nici măcar pentru o clipă n-a îngăduit Isus ca ispitele să se cuibărească şi să dea naştere păcatului. Şi El a dus lupte dure cu eu-l şi împotriva tendinţelor ereditare păcătoase, dar niciodată n-a îngăduit ca vreo înclinaţie să devină păcătoasă (vezi Iacov 1:14-15). El totdeauna a spus Nu, în timp ce toate celelalte fiinţe omeneşti au spus Da.[80]

În încheiere, Douglass a pus din nou întrebarea care ar trebui să îndrepte toate cercetările privitoare la natura umană a lui Isus: De ce a venit Isus pe pământ? Motivul pentru care a venit a determinat şi modul în care a venit – căci altfel venirea Sa nu şi-ar fi împlinit scopul. El a triumfat glorios aupra păcatului; El a devenit înlocuitorul potrivit, omul pionier, Modelul omenirii. Şi El a realizat toate acestea în circumstanţele cele mai rele, nefiind scutit de nimic, în aceeaşi ereditate pe care au moştenit-o bărbaţii şi femeile şi pe care a venit să-i mântuiască.[81]

Este interesant de notat că prezentarea lui Douglass, ca şi aceea a lui Gulley, este susţinută în întregime de versetele Noului Testament.  Însă pentru a dovedi că concluziile lui erau în armonie cu învăţătura tradiţională a bisericii, Douglass a enumerat 27 de autori adventişti cu declaraţiile lor de susţinere, împreună cu declaraţii ale lui Ellen White.[82]

Revizuirea reciprocă a tezelor şi a antitezelor

Editorul revistei Ministry a cerut celor doi scriitori să ofere o critică reciprocă articolelor în numărul din August 1985.[83]

Douglass a arătat că concepţiile lui Gulley au sosit pe scena Bisericii Adventiste abia în anul 1950. Consecinţele acestor schimbări au avut mult de a face cu traumele şi cu  disputele teologice pe care biserica le-a trăit în ultimii 30 de ani.[84]

Douglass a arătat că Gulley nu a făcut deosebirea între echipamentul uman moştenit şi performanţa în natura umană degenerată de urmările păcatului.[85] De fapt, ceeace Gulley a spus că este natura umană a lui Isus corespunde cu erezia Holy Flesh şi anume că Isus a luat natura lui Adam înainte de cădere. Membrii acelei mişcări credeau că Isus a primit de la Maria o natură fizică slăbită de păcat. Dar ei mai credeau că El a primit de la Duhul Sfânt natura spirituală dinainte de cădere, a lui Adam şi în felul acesta a anulat impactul deplin al legii eredităţii.[86] Astfel, o înţelegere greşită a întrupării a avut urmări practice nefericite, mai ales atunci când se încearcă împăcarea erorii cu adevărul.[87]

Cu privire la teoria mântuirii, Douglass considera că Gulley fusese influenţat puternic de hristologia lui. Motivul pentru care Isus a devenit om mi se pare că se poate înţelege doar din punctul de vedere al marii lupte – perspectivă care lipseşte în mare măsură în protestantismul ortodox ca şi în catolicism. Isus n-a venit să satisfacă un Dumnezeu ofensat care avea nevoie de sânge înainte de a putea ierta, sau să dovedească că Dumnezeu putea ţine legile lui Dumnezeu sau chiar că Adam putea să rămână ascultător.[88]

La rândul lui, Gulley a luat în râs argumentul lui Douglass că Isus n-a fost păcătos la naştere deoarece toţi oamenii sunt fără păcat la naştere. Căci cineva născut în trup păcătos nu este neapărat să fie păcătos.[89]

După părerea lui Gulley, Biblia se opune unei astfel de idei. Ea arată că toţi oamenii sunt păcătoşi prin neascultarea lui Adam, în același fel în care ei devin drepţi prin ascultarea lui Hristos. Douglass a trecut cu vederea această paralelă din Romani 5. Noi suntem păcătoşi prin naştere şi drepţi în Hristos. Numai cei doi Adami au venit pe planeta pământ fără păcat. Toţi ceilalţi sunt născuţi păcătoşi.[90]

Hristos n-a venit în această lume ca un fiu rătăcitor, ci ca Dumnezeu-om. Ca urmare, asemenea primului Adam, El a venit nu în chip de om, ci în chiar chipul lui Dumnezeu. (Col 1:15; Evrei 1:1-3).[91] Mai departe, concepţia lui Douglass cu privire la înclinaţii este pur şi simplu prea superficială. Înclinaţiile sunt în natura căzută, prin definiţie, mai înainte de orice act păcătos. Dar Isus n-a avut aceste înclinaţii. Nu e de mirare că Satana n-a găsit nici un păcat în El (Ioan 14:30)… Imaginea lui Dumnezeu lăsată în om nu are nimic de a face cu căderea.[92]

Gulley a arătat contradicţii în argumentul lui Douglass că Hristos a luat natura umană de după cădere, în timp ce admite că nu avea nici o urmă de păcat, nici o înclinaţie păcătoasă sau voinţă slăbită de păcat ca a noastră… Aceste excepţii distrug identitatea Sa exactă cu noi.[93]

Douglass declară că motivul pentru care Isus a devenit om este mai important decât cum a devenit om… Însă toate cele şase motive pe care le aduce Douglass au fost îndeplinite de Isus care a venit spiritual fără păcat într-o natură fizică slăbită de păcat.[94]  Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere faptul că identitatea lui Hristos ca Dumnezeu este mai importantă decât solidaritatea Sa cu neamul omenesc. El nu este doar al doilea om, ci Dumnezeu devenit om.[95]

În încheiere, Gulley este de acord cu Douglass că Isus a fost om adevărat, că a fost ispitit în realitate şi ar fi putut cădea şi că dependenţa Sa de Dumnezeu ne dă nouă un exemplu. Suntem de acord că El a rămas fără păcat… Nu este Isus al lui Douglass prea uman? Recunoaște acesta, cu adevărat, divinitatea Sa?[96]

Răspunsurile lor n-au adus nimic nou. Fiecare dintre scriitori şi-a susţinut poziţia. Într-o oarecare măsură, deosebirile erau o problemă de semantică: cei doi scriitori dădeau sensuri diferite termenilor de bază biblici şi teologici.

Revizuiri şi întrebări de la cititorii Ministry

Ca să lărgească cercul, revista a deschis porțile înspre cititori. Cele mai semnificative comentarii au fost publicate numerele din decembrie 1985 şi iunie 1986.

Critica incisivă oferită de Joe E. Crews merită o menţionare deosebită.[97] El (Gulley) nu doar confundă păcatul cu efectele păcatului, dar mai intră şi în domeniul de a echivala natura păcătoasă cu păcatul însuşi… Din moment ce natura căzută este aceeaşi cu vinovăţia şi păcatul, orice copil născut are nevoie de mântuire înaine de a gândi, a vorbi sau a acţiona. Aceasta înseamnă că Isus ar fi vinovat doar pentru că S‑a născut, exceptând cazul că natura Sa a fost diferită de a tuturor celorlalţi copii.[98]

În acelaşi fel în care confundă păcatul cu natura păcătoasă, urmările păcatului cu păcatul însuşi şi despărţirea de Dumnezeu cu natura căzută, autorul (Gulley) confundă înclinaţiile păcătoase cu înclinaţiile naturale. El defineşte înclinaţiile păcătoase ca „aplecare spre păcat.” El scrie: „Înclinaţiile păcătoase (o aplecare spre păcat) sunt dobândite pe două căi: prin păcătuire şi prin naştere ca păcătos, Hristos nu le-a dobândit prin nici o cale.[99]

Nu cunosc vreo singură persoană care să creadă că Isus a păcătuit sau că S‑a născut păcătos. Nici nu cunosc pe cineva care să creadă că Isus a avut înclinaţii către păcat. Dar ştiu mulţi care cred că a avut „înclinaţii naturale” aşa cum au toţi dintre noi, ca urmare a faptului că S-a născut ca şi noi cu o natură căzută. Înclinaţii păcătoase au aceia care înclină spre păcat pentru că s-au obișnuit să asculte de el. Înclinaţiile naturale sunt acele aplecări care au fost moştenite. Vinovăţia este implicată în primele dar nu în acestea. Nu este păcătos decât acel care cedează înclinațiilor.[100]

Un alt cititor, Anibal Rivera, a fost uimit că cineva ar încerca să dea credibilitate ideii că sunt posibile două puncte de vedere în teologia adventistă cu privire la natura umană a lui Isus.[101] Pionierii  noştri şi Spiritul Profeţiei n-au fost în opoziţie cu privire la problema naturii umane a lui Hristos. Este ca şi când noi ca popor am hotărât să credem că păzitorii Sabatului şi păzitorii duminicii sunt îndreptăţiţi în ochii lui Dumnezeu. Desigur, s-a produs o schimbare în poziţia noastră istorică.[102]

Unii cititori au fost pur şi simplu uimiţi de faptul că Ministry a ales să publice articole pro şi contra cu privire la o doctrină bine stabilită în biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.[103] De exemplu dăm un comentariu al lui R. R. D. Marks, un profesor australian. Studiile Școlii de Sabat, cu peste un sfert de secol înainte de moartea sorei White, au susţinut că Hristos a luat natura noastră căzută şi cu toate că ea le-a studiat şi a îndemnat şi pe alţii să le studieze, n-a vorbit niciodată împotriva acestei învăţături convingătoare cu privire la subiect. Urmăriţi studiul pentru trimestrul doi, 1909 pagina 8: „Sămânţa divină a dat pe faţă slava lui Dumnezeu în trup păcătos, chiar la biruinţa absolută şi desăvârşită a oricărei tendinţe în trup.”[104]

Un cititor din California, Ethel Wildes, a avansat un argument unic: Dacă Hristos a venit în natura lui Adam înainte de cădere, omul ar fi fugit de prezenţa Lui. Păcatul a jefuit pe Adam de slava lui şi a aflat că era gol. Faţa lui Moise strălucea cu o mică parte din curăţia şi slava lui Dumnezeu iar poporul era înfricoşat. El a trebuit să-şi acopere faţa. Când Isus vine în slava Sa care era învăluită în natura omenească atunci când a mers printre oameni, vor striga la stânci şi la munţi să-i asccundă de faţa Lui. Slava aceea va distruge pe cei nelegiuiţi. Dumnezeu a locuit într-o natură ca a mea şi S-a împotrivit oricărei ispite. El poate face acelaşi lucru pentru mine locuind în inima mea prin Spiritul Sfânt. Binecuvântat să fie numele Lui cel sfânt![105]

O viziune alternativă din partea lui Thomas A. Davis

În aceeaşi revistă, Thomas A. Davis a prezentat o alternativă cu privire la natura umană a lui Hristos aşa cum este dezvoltată și în cartea sa A fost Isus ca noi?[106] El credea că punctul lui de vedere putea servi ca un pod între interpretarea lui Douglass şi a lui Gulley şi va rezolva corect problema ridicată de ambii.

Davis scrie: Citim în Evrei 2:17 că Isus a fost făcut asemenea fraţilor Săi (cei născuţi din nou, cei sfinţiţi) în toate lucurile. Cred că nu încălcăm regulile unei sintaxe oneste dacă facem această legătură.

În lumina celor spuse mai sus putem trage concluzia că era ceva în natura întrupată a lui Hristos care era ca a oamenilor născuţi din nou, dar ne-asemenea oamenilor nerenăscuţi. Sugerez că în această idee este un concept care poate aduce laolaltă cele două puncte de vedere discutate în Ministry.[107]

Davis trăgea concluzia: Deci Isus a devenit om cu o natură deplin umană (fiind în acelaşi timp Dumnezeu deplin). În felul acesta, după trup, El a avut slăbiciunea omenească, apăsat de ispită cum suntem noi, cu posibilitatea păcătuirii. Dar în condiţia aceea El a avut o minte, o inimă şi o voinţă necăzute şi era total în armonie cu Tatăl şi condus de Duhul Sfânt. În felul acesta, El era asemenea lui Adam cel necăzut. Şi cred că în acest punct, cel renăscut şi Isus se întâlnesc pe un teren comun.[108]

Această interpretare pare atractivă. Însă în contextul capitolului doi din Epistola către Evrei este îndoielnic dacă cuvântul fraţi se aplică strict la cel născut din nou. Mai mult, comparaţia făcută între Isus şi fraţii Săi nu are intenţia să compare asemănarea lor spirituală, ci să sublinieze asemănarea naturală a sângelui şi cărnii lor pe care a avut-o şi Hristos. Copiii (vers.14) menţionaţi aici, toţi dintr-unul (vers.11), dintr-o origine, sunt toţi cei pentru care Isus a suferit moartea (vers.9). De aceea Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi” (vers.11).

[1] Vezi capitolul 12.

[2] Robert J. Wieland, Cum a putut fi Isus fără păcat ca şi copil?, 1977

[3] Idem., Răspunsuri la unele întrebări, 1979

[4]Idem.,The Broken Link, Africa Herald Pub. House, 1981. Această carte a fost tipărită şi în Australia de Elijah Press. Acest studiu a fost obiectul unei broşuri publicate în 1975, când s-a ţinut Comitetul cu privire la îndreptăţirea prin credinţă la Pamdale.

[5] Ibid., p. 2.

[6] Ibid.

[7] Ibid., p. 5.

[8] Ibid., p. 9-11.

[9] Ibid., p. 11-14.

[10] Ibid., p. 14-16.

[11] Ibid., p. 16-19.

[12] Ibid., p. 33-34.

[13] Idem.,Gold tried in the Fire, Pacific Press Pub. Assn., 1983.

[14] Ibid., p. 73.

[15] Ibid., p. 75.

[16] Ibid., p. 77

[17] Norman Gulley, Christ, Our Substitute, Review and Herald Pub. Assn., 1982.

[18] Ibid., p. 33.

[19]Idem., în Adventist Review, 30 iun. 1983.

[20] Donald K. Short către William G. Johnsson (editor al Adventist Review), 4 iulie 1983, citat în Bruno W. Steinweg, The Doctrine of the Human Nature of Christ, p. 21.

[21] Herbert E. Douglass în Adventist Review, 22 şi 29 dec. 1983.

[22] Idem., în Adventist Review, 29 dec. 1983.

[23] The Voice of Present Truth, 1983, p. 13.

[24] Ibid.

[25] Ibid., p. 18-19.

[26] Ibid., p. 1.

[27] Herbert E. Douglass, The Voice of Present Truth, p. 1.

[28] Ibid., p. 1-2.

[29] Ibid., p. 2.

[30] Dennis E. Priebe, The Voice of Present Truth, p. 12.

[31] Ibid., p. 13.

[32] Ibid.

[33] Ibid.

[34] Ibid., p. 14.

[35] Ibid., p. 14-15.

[36] Ibid.

[37] Ibid., p. 15.

[38] Ibid.

[39] Ibid.

[40]Idem., Față în față cu adevărata Evanghelie, Pacific Press Pub. Assn., 1985.

[41] Ibid., p. 9.

[42] Eric Claude Webster, Crosscurents în Adventist Christology.

[43] Webster s-a născut pe 26 august 1927 în Africa de Sud. După ce şi-a terminat studiile teologice la Colegiul Heidelberg (Cape Town) , a primit Master of Divinity de la Andrews University. Din anul 1948 a slujit în Biserica Adventistă în diferite responsabilități.

[44] Idem., Crosscurrents in Adventist Christology, p. 156. Expresia „slăbiciuni inocente” trebuie atribuită lui Henry Melvill (vezi cap. 14).

[45] Ibid., p. 450-452. Vezi propunerile sugerate de Webster în concluziile sale, pp. 450-452

[46] Ibid., p. 151, propunerea 8 şi 9.

[47] Ibid., propunerea 10.

[48] Ibid., propunerea 11.

[49] Robert J. Spangler,în  Ministry, iun. 1985, p. 24.

[50] Ibid.

[51] Ibid.

[52] Ibid.

[53] Norman E. Gulley a făcut un studiu al textelor lui Ellen White în Adventist Review, 30 iun. 1983.

[54] Idem.,  în Ministry, iun. 1985.

[55] Ibid.

[56] Ibid.

[57] Ibid.

[58] Ibid.

[59] Ibid.

[60] Ibid.

[61] Ibid.

[62] Ibid.

[63] Ibid.

[64] Vezi Ministry, apr. 1957, Întrebări despre doctrină, Apendice B, pp. 647-660

[65] Herbert E. Douglass, în Ministry, iunie 1985.

[66] Ibid.

[67] Ibid.

[68] Ibid.

[69] Ibid.

[70] Ibid.

[71] Ibid.

[72] Ibid.

[73] Ibid.

[74] Ibid., citatul este din C.E.B. Cranfield, Epistola către Romani

[75] Ibid.

[76] Ibid.

[77] Ibid.

[78] Ibid.

[79] Ibid.

[80] Ibid.

[81] Ibid.

[82] Ibid.

[83] Ministry, aug. 1985.

[84] Ibid.

[85] Ibid.

[86] Ibid.

[87] Ibid.

[88] Ibid.

[89] Ibid.

[90] Ibid.

[91] Ibid.

[92] Ibid.

[93] Ibid.

[94] Ibid.

[95] Ibid.

[96] Ibid.

[97] Joe Crews, în Ministry, dec. 1985.

[98] Ibid.

[99] Ibid.

[100] Ibid.

[101] Anibal Rivera, în Ministry, dec. 1985.

[102] Ibid.

[103] Ibid.

[104] R. R. D. Marks, în Ministry, iun. 1986.

[105] Ethel Wildes, în Ministry, iun. 1986.

[106] Vezi cap. 12.

[107] Thomas A. Davis, în Ministry, iun. 1986.

[108] Ibid.

Review and Herald reacţionează

 După moartea lui F. D. Nichol în 1966, Kenneth H. Wood, asociatul lui, a devenit editorul revistei Review and Herald. Sub conducerea lui, din 1966 până în 1982, revista a căutat constant teologia conservatoare. De asemenea, ca Preşedinte al Fundaţiei White şi Conducător al Comitetului de Administraţie (începând cu anul 1980), Wood a făcut tot ce i-a stat în putinţă să încurajeze publicarea de articole care susţineau poziţia tradiţională.

În acest scop, Wood  a chemat doi editori asociaţi: Thomas A. Davis (în anul 1970) şi Herbert E. Douglass (în anul 1971). Ambii s-au dovedit a fi apărători puternici ai hristologiei tradiţionale adventiste. Prin articole, cărţi şi studii la Școala de Sabat, ei s-au opus sistematic învăţăturii din Întrebări despre Doctrină şi Mişcarea Destinului.

Chiar înainte de a fi chemat la Review, Thomas A. Davis publicase o carte pentru meditaţii zilnice (1966), care înălţa poziţia istorică. Creatorul cel puternic, scria el, care a aşezat atomul unei lumi în spaţiu, El Însuşi a devenit părtaş al cărnii şi sângelui omului păcătos, Și-a făcut locaşul pe acea planetă minusculă pe care o crease. Ce condescendenţă uimitoare! Chiar dacă ar fi luat chipul fără păcat al lui Adam şi atunci ar fi adus o jertfă infinită. Dar El a mers mult mai departe atunci când a fost făcut după chipul omului degradat de mii de ani de păcat.[1] În anul 1971, Davis şi-a repetat convingerile în cartea sa Romani pentru omul de fiecare zi.[2]

Herbert E. Douglass a luat şi el o atitudine foarte categorică împotriva noilor linii teologice. El era cunoscut ca un teolog bine pregătit şi un profesor de Biblie respectat, servind în câteva Colegii din Statele Unite. Din 1967 până în 1970 a slujit ca preşedinte al Atlantic Union College. Invitat să se ataşeze conducerii revistei Review and Herald ca editor asociat, a devenit cunoscut ca unul din cei mai înflăcăraţi apărător ai poziţiei istorice postlapsariene.[3]

După sosirea la Review, a publicat o serie de articole şi editoriale susţinând un aspect al problemei scumpe inimii lui: În acel prim Crăciun, scria el, îngerii cu inimi bune au ştiut că sosise clipa dramatică. Domnul lor cel iubit intrase în luptă… El urma să dovedească că ceea ce El ceruse omului căzut să facă, avea să fie făcut.[4]

În al doilea editorial, Douglass a explicat de ce Hristos urma să ia asupra Sa natura omului căzut. Toţi ceilalţi paşi în planul de mântuire, inclusiv învierea celor credincioşi  din timpurile Vechiului Testament, depind absolut de succesul pe care Isus îl va avea ca împreună părtaş în lupta împotriva ispitei. Căci dacă Hristos, înaintea Universului întreg, nu învinge în aceleaşi condiţii în care trebuie să trăiască oamenii, atunci nici un om nu poate spera să biruiască.[5]

În ultimul articol din această serie, Douglass a arătat că omul poate birui ispita asemenea lui Isus. Ca înlocuitor al omului, El a dovedit că omul poate trăi fără să păcătuiască. Şi noi trebuie să biruim aşa cum a biruit Isus (HLL, 389). Isus n-a folosit nici un avantaj care să nu fie la îndemâna oricărei fiinţe omeneşti. Credinţa Sa constituie secretul biruinţei Sale asupra păcatului. Ascultarea şi biruinţa lui Hristos este aceea a fiinţei omeneşti… Atunci când dăm naturii Sale omeneşti o putere pe care omul nu o poate avea în luptele sale cu Satana, îi distrugem totalitatea umanităţii Sale. (SDABC, Comentariile lui Ellen White,Vol.7, p. 929).[6]

Unul din conceptele pe care Douglass le-a dezvoltat în editorialele sale deosebit de drag inimii lui, avea de-a face cu ultima generaţie care va fi în viaţă la revenirea lui Hristos. Credinţa lui Isus produce caracterul lui Isus: aceasta este ţinta tuturor acelora care doresc să fie o parte a acelei demonstraţii remarcabile de viaţă creştină a ultimei generaţii de adventişti.[7] Ultima generaţie a acelora care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” vor îndepărta pentru totdeauna orice îndoieli faţă de faptul că voinţa omului unită cu puterea lui Dumnezeu poate învinge toate ispitele spre păcat şi slujire de sine.[8]

Timp de câţiva ani, între 1971 şi 1974, Douglass a publicat un editorial de Crăciun care a atras atenţia la natura umană, căzută, a lui Hristos şi motivul pentru care a luat natura omeneasă asupra Sa.[9] Când a fost întrebat de ce a scris aceste editoriale, Douglass a răspuns: Cu siguranţă că acestea au devenit un punct de adunare, un steag pentru mulţi care au crezut că nu vor mai vedea niciodată adevărul tipărit… Am dorit pur şi simplu să dau un sprijin fierbinte unui punct de vedere care fusese foarte proeminent în istoria Bisericii noastre şi era încă proeminent în vieţile şi în gândirea multor fraţi de la Conferinţa Generală cu care am avut părtăşie zi de zi.[10]

Reacţia Institutului de Cercetări Biblice

La scurtă vreme după apariţia Volumului 7-A din Comentariul Biblic Adventist, în anul 1970, membrii Institutului de Cercetări Biblice de la Conferinţa Generală au cerut o revizuire a unui apendice. Aceasta s-a făcut într-un supliment special la Ministry în februarie 1972,[11] cu introducerea următoare:

Odată cu publicarea Întrebărilor despre Doctrină …s-a stârnit un interes deosebit cu privire la natura lui Hristos în timpul întrupării şi legătura acestei naturi cu natura omului, în mod deosebit în lupta omului cu ispita şi cu păcatul.

Pe măsură ce au apărut studii pe marginea publicaţiei Întrebări despre Doctrină, a fost făcută sugestia ca Apendicele B, intitulat „Natura lui Hristos în timpul întrupării”, ar putea fi făcut mai util dacă elementele susceptibile de interpretare – accentuări prin italice, interpretări prin titlu, etc. – ar putea fi reduse, astfel ca declaraţiile să stea înaintea cititorului şi să vorbească minţii lui în toată puterea lor.

Materialul în forma lui actuală a fost luat în consideraţie de către Comitetul de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale şi a fost aprobat într-o formă mai adecvată pentru prezentarea viitoare… Cititorii acestui material sunt încurajaţi să ţină seama de echilibrul în aceste declaraţii între divinitatea şi natura divină a lui Hristos şi pericolele inerente atunci când Îl facem prea exclusiv divin sau prea complet uman. Elementul de taină în Întrupare cere ca această balanţă să fie recunoscută continuu.[12]

Institutul de Cercetări Biblice a eliminat italicele, a reorganizat textul şi a eliminat unele citate. Mai important, el a rescris multe dintre titluri şi subtitluri  pentru a le face mai puţin tendenţioase teologic. În felul acesta, de exemplu, titlul III, care spune că Hristos „a luat natura umană fără păcat,”[13] a fost înlocuit cu altul care este mai în armonie cu conţinutul citatelor următoare: Luând natura omenească, Hristos n-a participat la păcatul sau la înclinaţia ei către păcat.[14] În felul acesta, fără să intre în polemică cu autorii Apendicelui B, membrii Institutului de Cercetări Biblice, au prezentat un text neutru, lăsând pe cititori să-şi tragă propriile concluzii.

În raportul său public, Gordon Hyde, pe atunci director al Institutului de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale, nota cu regret influenţa crescândă a noii hristologii: Este în general cunoscut, că nu toţi au fost mulţumiţi cu sublinierile făcute în cartea Întrebări despre Doctrină şi fără îndoială că unul sau doi cercetători biblici dintre noi, ca şi unii conducători ai unor grupuri dizidente, au luat o atitudine negativă  faţă de accentuările făcute şi au argumentat cu hotărâre pentru poziţia postlapsariană. În general însă poziţia din Întrebări despre Doctrină părea să învingă şi a fost susţinută de conducerea Bisericii ca fiind poziţia sănătoasă… Dar în ultimii trei sau patru ani a fost o oarecare reînviorare a problemelor provocată atât de către unii editori ai Review în editorialele lor cât şi în unele publicaţii ale grupelor dizidente.[15]

Herbert Douglass reacţionează în studiile Şcolii de Sabat

 Cam în timpul când Herbert Douglass îşi publica editorialele în Review and Herald, a fost rugat să pregătească studiile Şcolii de Sabat cu subiectul Hristos, neprihănirea noastră, pentru primul trimestru din 1974.[16]

Problema naturii umane a lui Isus este tratată sub titlul Isus cel neprihănit.[17]  Textul de bază este Romani 8:3 iar introducerea subiectului este acest citat al lui Ellen White: Hristos a purtat păcatele şi slăbiciunile neamului omenesc care existau atunci când a venit pe pământ să ajute pe om. În favoarea neamului omenesc, cu slăbiciunile omului căzut asupra Lui, a trebuit să facă faţă ispitelor Satanei în toate aspectele în care omul avea să fie atacat.[18]

După ce a dezvoltat subiectul divinităţii lui Isus în primele două părţi ale studiului, Douglass a continuat cu natura Sa omenească în ultimele patru secţiuni sub următoarele titluri: Isus a fost Om (Fil. 2:5-7); Înţelegere reciprocă (Evrei 2:17); Isus a fost ispitit (Evrei 4:15;12:3-4); O viaţă fără păcat (Rom. 8:3; Ioan 16:33). Comentariile tuturor textelor au fost scoase, în majoritatea lor, din Ellen White. Considerând că  interpretările lansate se bazau pe declaraţiile lui Ellen White, era normal ca la respingerea lor să se folosească tot scrierile ei. Iată următoarele citate în legătură cu Fil. 2:5-7 şi Ioan 1:14: Hristos nu a luat doar în aparenţă natura umană; El a luat-o în realitate… (Ev. 2:14). El a fost fiul Mariei; a fost din sămânţa lui David. Este declarat a fi un om, chiar Omul Isus Hristos.[19] Altă afirmație: Timp de patru mii de ani neamul omenesc se degradase în putere fizică, în tărie mintală şi în valoare morală şi Hristos a luat asupra Sa slăbiciunile unei naturii omeneşti degenerate. Numai în felul acesta putea să răscumpere pe om din cea mai joasă adâncime a degradării.[20]

Isus a fost fără păcat, nu pentru că a avut un trup fără păcat, ci pentru că a trăit fără să păcătuiască într-un „trup în asemănarea păcatului.” Astfel Douglass a ajuns la concluzia că Isus a demonstrat că oricine putea să trăiască fără păcat în ascultare de legea cerului, oricine se aruncă nemijlocit în mâinile lui Dumnezeu.[21]

Aşa cum vom vede iarăşi mai jos, Douglass accentuează în mod deosebit motivul pentru care Isus a venit în trup păcătos. La el a existat o relaţie între cauză şi efect în ce priveşte hristologia şi soteriologia. Desigur, el a simţit care era dilema acestei controverse.

În încercarea de a rezolva deosebirile cu privire la subiectul îndreptăţirii prin credinţă, conducătorii Conferinţei Generale au socotit că trebuie numit un comitet special. Desigur că acest comitet nu putea trata problema îndreptăţirii prin credinţă fără să trateze natura umană a lui Hristos. Vom studia rapoartele acestui comitet pentru a extrage concluziile privitoare la hristologie.

Comitetul privitor la hristologia îndreptăţirii prin credinţă

 Acest comitet a fost special organizat ca să examineze un manuscris al lui Robert J. Wieland şi Donald K. Short. Din acest motiv, la început a fost cunoscut sub numele de  Comitetul de Revizuire a Manuscrisului Wieland şi Short.[22] În anii 1950 aceşti doi misionari, la întoarcerea lor din Africa, au fost primii care au avertizat Conferinţa Generală cu privire la noile interpretări privitoare la persoana şi lucrarea lui Hrisos care ameninţau Biserica. Ulterior li s-a cerut să-şi prezinte în scris îngrijorările lor, ceea ce au şi făcut în forma unei broşuri intitulată 1888 Re-examinat.[23]

Pentru a înlesni lucrarea Comitetului, au fost convocate trei comisii care să adune documentele necesare. Comitetul s-a întrunit pe data de 25 octombrie 1974 şi ulterior, între 17 şi 19 februarie, 1975. A treia şi ultima întâlnire din 23-30 aprilie 1976 la Palmdale, California a inclus şi o delegaţie substanţială din Australia.

Este interesant modul în care raportul întâlnirii din 17 februarie 1975 rezumă înţelegerea la care s-a ajuns cu fraţii Wieland şi Short.  Mai întâi membrii acestei comisii au recunoscut contribuţia unică a lui Jones şi Waggoner prin solia îndreptăţirii prin credinţă şi legătura care exista între natura umană a lui Isus şi această solie. Comitetul a ajuns  însă la concluzia că Ellen White nu aprobase toate declaraţiile făcute de Jones şi Waggoner.[24] Mai mult, a refuzat să intre în luptă cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos.

În esenţă, aceste puncte fuseseră dezvoltate în raportul Comitetului de la Palmdale privitor la îndreptăţirea prin credinţă.[25] În acelaşi timp, unii teologi din Australia puneau la îndoială interpretarea tradiţională a îndreptăţirii prin credinţă afirmând că, după Biblie, expresia înseamnă numai îndreptăţirea, fără să includă sfinţirea. O delegaţie de 19  conducători din Biserica australiană alături de Desmond Ford şi Alwin Salom a fost invitată să discute problema la Conferinţa de la Palmsdale. Amândoi bărbaţii au avut ocazia să-şi prezinte punctele de vedere atât cu privire la îndreptăţirea prin credinţă, cât şi la natura umană a lui Hristos. Era clar că nimeni nu s-a îndoit de relaţia directă între acestea două.

În secţiunea care trata natura umană a lui Hristos, raportul a rezumat concluziile comitetului după cum urmează:

1. Că Hristos a fost și încă este Dumnezeu–om, unirea Divinităţii adevărate şi a naturii umane adevărate.
2. Că Hristos a experimentat toată gama de ispite cu riscul căderii şi pierderii veşnice.
3. Că Hristos a biruit ispita beneficiind de aceleaşi măsuri pe care Dumnezeu le oferă şi familiei omeneşti.
4. Că Hristos a trăit în perfectă ascultare de poruncile lui Dumnezeu şi a fost fără păcat.
5. Că prin viaţa şi prin moartea Sa ispăşitoare, Hristos a făcut cu putinţă ca păcătoşii să fie îndreptăţiţi prin credinţă şi ca urmare sunt socotiţi drepţi în ochii lui Dumnezeu.
6. Că prin credinţa în actul răscumpărător al lui Hristos, poate fi schimbat nu numai statutul persoanei înaintea lui Dumnezeu, ci şi caracterul ei, pe măsură ce creşte în har şi câştigă biruinţă asupra înclinaţiilor spre păcat atât moştenite cât şi cultivate. Această experienţă a îndreptăţirii şi a sfinţirii continuă până la proslăvire.^[26]

Raportul citează declaraţiile cele mai favorabile interpretării tradiţonale subliniind atât  împărtăşirea Sa de natura căzută a omului, cât şi viaţa Sa fără păcat. Dar este clar că participanţii la această conferinţă n-au fost unanim de acord în interpretările acestor declaraţii. De fapt, au fost prezenţi mulţi susţinători ai poziţiei postlapsariene, cât şi a poziţiei prelapsariene. În felul acesta, raportul Conferinţei nu ia o atitudine în această problemă, ci se încheie cu un apel la unitate şi cu încurajarea de a continua acest studiu în spiritul toleranţei de ambele părţi.

În realitate, nu mai era problema de a hotărî care din cele două interpretări era corectă ci recunoaşterea existenţei celor două poziţii diferite. Aceste deosebiri cu privire la doctrine erau considerate de unii ca o dovadă a unei crize teologice acute în inima Bisericii Adventiste. Lucrarea lui Geoffrey Paxton, Zguduirea Adventismului, reprezintă clar părerea acelora care au urmărit discuţiile conferinţei de la Palmdale din exterior.[27]

Privită din interior, Arthur Leroy Moore, un teolog adventist, ajunge la aceeaşi concluzie în teza sa de doctorat, publicată în anul 1980 sub titlul Teologia crizei.[28] Moore respinge sistematic noile interpretări ale reformiştilor – aşa cum îi numea el – cu privire la îndreptăţirea prin credinţă şi la natura umană a lui Hristos în puterea prezentării lui Ford de la Conferinţa Palmdale.[29]

Documentele lui Ford la Conferinţa de la Palmdale

 Printre delegaţii australieni la Conferinţa de la Palmdale din aprilie 1976, se afla un teolog influent, Desmond Ford, care preda  la Colegiul Adventist Avondale din Australia.

Timp de câţiva ani, Ford îşi propagase ideile privitoare la doctrina îndreptăţirii prin credinţă, declarând că Biserica anulase această doctrină, respingând doctrina păcatului originar. …Aceasta a dat naştere la trei rătăciri, scrie el, (a) că Evanghelia cuprinde atât sfinţirea cât şi îndreptăţirea; (b) că Hristos a luat natura căzută a lui Adam şi (3) că generaţia finală trebuie să cultive un caracter desăvârşit înainte de revenirea lui Hristos.[30]

Deoarece aceste idei fuseseră larg răspândite în Statele Unite, era de dorit ca Ford să le prezinte Comitetului Îndreptăţirii prin credinţă, ca să se ajungă la o posibilă declaraţie oficială. Astfel i s-a dat posibilitatea lui Ford să prezinte trei documente la Conferinţa de la Palmdale. Primul a fost Scopul şi limitele expresiei pauline „Îndreptăţirea prin credinţă”; a doua Relaţia dintre întrupare şi îndreptăţirea prin credinţă; şi a treia Ellen White şi îndreptăţirea prin credinţă.[31] Ford a luat o poziţie asemănătoare cu cea din Întrebări despre Doctrină[32], dar de data aceasta poziţia lui era mai precis definită: Hristos a luat curăţia lui Adam, dar nu şi puterea lui. El a luat slăbiciunile noastre, dar nu păcătoşenia noastră. Asemenea lui Adam, putea să păcătuiască, dar n-a făcut-o.[33]

Din această hristologie, Ford şi-a dezvoltat doctrina îndreptăţirii prin credinţă în sensul unei tranzacţii pur legale, limitată la o îndreptăţire atribuită. Ca să o explicăm şi altfel, scria el, îndreptăţirea şi nu sfinţirea este îndreptăţirea prin credinţă a Noului Trestament şi această îndreptăţire este darul Domnului  întrupat, răstignit şi înviat.[34]

Această învăţătură despre o îndreptăţire pur legală a dus în cele din urmă pe Ford şi pe urmaşii lui să formeze un Adventism Evanghelic[35] care tindea să coboare importanţa ascultării ca o condiţie de mântuire, oferea mântuirea fără teama de judecata viitoare şi nega orice semnificaţie profetică evenimetului de la 1844.[36] Aceste concluzii extreme se găsesc în armonie logică cu susţinerile lor, dar sunt în opoziţie radicală cu hristologia tradiţională şi cu solia îndreptăţirii prin credinţă proclamată în 1888. Nu e de mirare că reacţia la aceste prezentări a venit imediat.

Herbert Douglass reafirmă hristologia tradiţională

În urma tipăririi studiului Școlii de Sabat pentru primul trimestru al anului 1974, lui Douglass i s-a cerut să pregăteacă al doilea manuscris pentru trimestrul al doilea 1977. El i-a dat titlul Isus, Omul model. Aceasta era o secvenţă logică la studiile precedente Isus cel neprihănit.

Aceste manuscrise sunt supuse totdeauna cercetării unui Comitet mondial responsabil pentru menţinerea conţinutului doctrinal în armonie cu învăţăturile Bisericii. Acest al doilea manuscris a întâmpinat o oarecare opoziţie, dar Departamentul Şcolii de Sabat al Conerinţei Generale a aprobat publicarea manuscrisului în ciuda criticilor.[37]

Tema dominantă a acestor lecţii poate fi rezumată prin această declaraţie a lui Ellen White, citată în introducere: Trebuie să privim la omul Isus Hristos care este complet în desăvârşirea neprihănirii şi a sfinţirii. El este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre. El este omul model. Experienţa Lui este măsura experienţei pe care trebuie să o câştigăm noi. Caracterul Lui este modelul nostru… Când cugetăm la El şi privim la El, Acesta va lua chip în noi.[38]

Credincios conceptului de bază al hristologiei tradiţionale adventiste, Douglass a repetat că Isus, dulgherul din Nazaret a venit pe acest pământ acceptând „urmările lucrării marii legi a eredităţii”. El a fost supus slăbiciunilor omenirii… să lupte lupta pe care orice copil trebuie să o ducă cu riscul înfrângerii şi a pierderii veşnice.[39] Sprijinindu-se continuu pe învăţătura lui Ellen White, Douglass a găsit plăcere în reafirmarea că biruinţa lui Hristos asupra păcatului poate fi şi biruinţa noastră. Ca unul dintre noi, El a trebuit să dea exemplu de ascultare… El a suferit orice încercare la care suntem supuşi şi noi. Şi n-a  folosit în susţinerea Lui nici o putere care să nu ne fie oferită şi nouă… Viaţa Lui dovedeşte că şi noi putem să ascultăm de legea lui Dumnezeu.[40]

Dacă Dumnezeu a venit pe pământ şi doar a apărut ca om, reuşita Lui n-ar fi răspuns acuzaţiilor Satanei; Problema  era nu ceea ce putea face Dumnezeu. Problema era dacă omul putea să păzeasă legea şi se putea împotrivi păcatului.[41] În susţinerea convingerii sale, el cita declaraţia lui Ellen White: Biruinţa lui Hristos şi ascultarea Lui  este aceea a unei fiinţe umane reale. În concluziile noastre putem face multe greşeli din cauza concepţiilor greşite cu privire la natura umană a Domnului. Când dăm naturii Sale umane o putere care nu este la dispoziţia omului în luptele sale cu Satana, distrugem  natura Sa umană completă.[42]

Ca adaus la studiile Școlii de Sabat, Douglass a mai publicat un fel de comentariu în colaborare cu Leo Van Dolson,  Isus, sigiliul umanităţii.[43] Pentru Douglass, Isus n-a fost numai Omul Model, ci a fost sigiliul umanităţii – cu alte cuvinte, măsura a ceea ce şi noi putem deveni prin harul Domnului.

Douglass mai dezvoltase această temă într-un capitol din cartea Desăvârşirea, imposibilitatea posibilă publicată în 1975.[44] Sub titlul Caseta Harului lui Dumnezeu, Douglass a reafirmat învăţătura pionierilor şi a lui Ellen White ale căror scrieri le cita adeseori. Îi plăcea de asemenea să recunoască pe teologii de frunte ca Karl Barth şi Emil Brunner, care ca şi el, arătau că părtăşia lui Isus la starea naturii umane căzute era nu numai un adevăr hristologic ci şi o realitate soteriologică de mare importanţă. Pentru Douglass, desăvârşirea creştină este posibilă numai în măsura în care cineva recunoaşte că Isus Hristos Însuşi a participat la natura omului păcătos.

Douglass este foarte explicit atunci când afirmă: În nici un caz Ellen White nu coboară biruinţa lui Hristos şi nu dă niciun suport marii erezii creştine că natura umană a Domnului nostru a fost aceea a lui Adam înainte de cădere – neîmpovărată de slăbiciunile şi degenerarea păcatului.[45]

Fără îndoială, Douglass nu era singur în reamintirea a ceea ce era temelia hristologiei adventiste de la începutul mişcării. Au mai fost auzite şi alte voci[46], a lui Kenneth H. Wood, editor şef la Review and Herald.

Kenneth Wood confirmă hristologia tradiţională

 Kenneth H. Wood, preşedintele Asociaţiei Ellen G. White, a fost editorul Review and Herald din 1966 până în 1982. El nu şi-a exprimat părerile în mod direct cu privire la natura umană a lui Hristos până în anul 1977, când a publicat trei editoriale în paralel cu studiile Școlii de Sabat din trimestrul doi, care tratau subiectul Isus, Omul model.

Primul articol a apărut în 5 mai 1977, aranjat să coincidă cu studiul pregătit de Herbert Douglass. Wood considera aceste studii că au o valoare excepţională. Ele accentuază că Isus a împlinit pe deplin toate condiţiile necesare mântuirii unei omeniri pierdute. Cu excepţia lipsei Sale absolute de păcat, Isus S-a identificat complet cu neamul omenesc (Ellen G. White, Scrisoarea 17, 1878).[47]

De asemenea, nu toţi creştinii – nici chiar adventiștii – nu sunt de acord cu privire la interpretarea acestor declaraţii şi a altora inspirate.[48] Aceasta s-a demonstrat la Conferinţa de la Palmdale, după cum spun rapoartele, unde participanţii au fost împărţiţi între cei care au susţinut natura umană păcătoasă moştenită de Hristos şi acei care credeau că natura Sa a trebuit să fie o natură umană fără păcat.[49]

Wood credea că adventiştii fuseseră însărcinaţi de Dumnezeu să înalţe pe Hristos. Fac ei acest lucru? Nu în totul aşa cum ar trebui. Şi poate unul din motive este că timp de mulţi ani prea mulţi membri şi pastori s-au temut să discute natura umană a lui Hristos ca nu cumva să pară lipsiţi de respect şi să-L facă pe Isus „prea uman” (ceea ce El nu a fost; El a fost şi divin).  Ei au fost tulburaţi atunci când unii dintre membrii şi conducătorii bisericii au predicat pe Hristos al adventismului istoric, pe Hristos care a trăit aşa cum ar trebui să trăim şi noi, care a fost ispitit cum am fost ispitiţi şi noi, care a biruit aşa cum ar trebui să biruim şi noi şi care a promis să trăiască în noi prin Duhul Sfânt (unind natura noastră umană cu natura Lui divină).[50]

Wood şi-a exprimat satisfacţia: Astfel ne bucurăm că Departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale, prin studiile trimestriale, conduce lumea să privească lung şi insistent la Isus. Credem că urmarea acestor studii, viaţa şi slujirea lui Isus vor avea o relevanţă mai mare pentru fiecare credincios şi că se va crea un climat de deschidere în care  se va acorda un studiu mai complet aspectelor întrupării care trebuie să fie înţeleasă profund mai înainte ca întreita solie îngerească să izbucnească în strigătul cel tare.[51]

În lunile care au urmat acestor editoriale, a fost publicată cartea lui Edward Heppenstall, Omul care este Dumnezeu, având ca titlu secundar, Un studiu al persoanei şi al naturii lui Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului.[52] Vom studia mai amănunţit conţinutul ei mai târziu, dar aici observăm că cele două editoriale scrise de Kenneth Wood la sfârşitul anului au o legătură strânsă cu publicarea acestei cărţi.

Ca  răspuns la argumentele lui Heppenstall, Wood şi-a reafirmat poziţia în editorialul din 22 decembrie 1977, intitulat Darul suprem. Mai întâi Wood şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru acest dar care întrece orice cunoştinţă. Aspectul şocant al istoriei din Betleem este că Dumnezeul infinit a venit în această lume să se unească cu neamul omenesc.[53] Dar şi mai uimitor decât faptul că Dumnezeu Fiul a venit să locuiască cu omenirea, este adevărul că a venit să locuiască cu omenirea păcătoasă! Ar fi fost o umilire infinită pentru Fiul lui Dumnezeu să ia natura omului, chiar şi atunci când Adam se găsea în inocenţa lui din Eden. Dar Isus a acceptat natura omenească atunci când neamul omenesc fusese slăbit de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil  al lui Adam, a acceptat urmările marii legi a eredităţii. Care erau aceste urmări, se vede în istoria strămoşilor Lui pământeşti. El a a venit cu o asemenea ereditate ca să Se împărtăşească de durerile şi ispitele noastre şi să ne dea un exemplu de viaţă fără păcat (HLL, 49).[54]

În al doilea editorial, Wood a explicat cum a putut Isus să trăiască fără să păcătuiască într-un trup omenesc păcătos. El spunea: Cu siguranţă că aceasta provoacă atât credinţa cât şi raţiunea, dar îndrăznim să nu respingem adevărul numai din cauză că nu-l putem înţelege sau explica.[55] Şi alte aspecte ale întrupării sunt o taină şi totuşi le acceptăm, ca de exemplu: Cum pot fi unite într-o singură Persoană natura umană şi natura divină?[56]

Wood avertiza împotriva a două concluzii periculoase pe care unii le trag din declaraţia că Isus a luat o natură păcătoasă. Mai întâi, că aceasta a făcut pe Hristos numai uman şi nu divin. Al doilea, că El a fost prin aceasta mânjit de păcat sau a fost înclinat către el.[57]  Wood a citat din nou pe Ellen White împotriva acestei concepții: Niciodată şi în niciun fel să nu se lase nici cea mai slabă impresie asupra minţii omeneşti că o umbră sau o înclinaţie către păcat a dat pe faţă Hristos şi că în vreun fel S-a supus ispitei (SDABC, Comentariile lui Ellen White, vol. 5, p. 1128).[58]

De fapt, declara Wood, a) luând natura păcătoasă a omului, Hristos nu S-a întinat; b) Isus a fost loial în totul Tatălui Său şi împotriva răzvrătirii, care este chiar esenţa păcatului.[59]

Wood a justificat prima declaraţie cu explicaţia următoare: Observaţi ce s-a întâmplat atunci când Hristos atingea pe leproşi. Era El afectat prin atingerea lor? Nu, din contră, leproşii erau curăţiţi. Când Divinitatea atinge natura umană, Divinitatea nu este afectată; din contră, natura umană este binecuvântată, vindecată şi curăţită. Hristos a fost născut din Duhul şi atunci când s-a unit cu natura umană păcătoasă, prin faptul că a luat-o, a curăţit-o de toată stricăciunea.[60]

Cu privire la a doua declaraţie, Wood a explicat că în Isus nu s-a găsit nicio urmă de răzvrătire. Totdeauna El a fost în deplină armonie cu voinţa şi cu legea Tatălui Său… Isus spunea despre Sine: Vine stăpânitorul veacului acestuia, dar în Mine nu găseşte nimic (Ioan 14:30); de asemenea, „nu caut să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis (5:30). Isus a avut o voinţă a Sa proprie, aşa cum au toate fiinţele omeneşti – dar a fost supusă Tatălui Său – aşa cum ar trebui să fie voinţa tuturor acelora are sunt născuţi din Duhul.[61]

Wood întreabă: Când este scris că Isus a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără să păcătuiască (Ev. 4:15) pe care dintre „noi” ne descrie? El nu se referă la păgâni ci la poporul lui Dumnezeu… S-ar putea să se refere mai întâi la oamenii născuţi din Duhul (Ioan 3:3-8), oameni care nu mai sunt fireşti şi „în trup”, ci oameni care sunt spirituali şi „în Duhul” (Rom. 8:4-9).[62] Ca urmare, cei care sunt născuţi din Duhul pot, prin puterea lui Hristos să se împotrivească cu succes  oricărei ispite şi să fie biruitori în lupta lor împotriva vrăjmaşului sufletelor.[63]

Trăind biruitori într-o natură umană căzută, Isus ne-a dat un exemplu cu privire la  ceea ce pot realiza urmaşii Săi în lupta cu păcatul[64]. În încheiere Wood exclama: Cărui Dumnezeu minunat Îi slujim! Ce Mântuitor minunat avem! Ce putere minunată ne stă la dispoziţie care ne face în stare să trăim o viaţă de biruinţă![65]

Hristologia lui Edward Heppenstall

 Edward Heppenstall a fost un profesor proeminent de filosofie creştină pentru care teologia nu avea nici un rol dacă nu ducea la o legătură vie cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Născut în Anglia, a predat în diferite colegii americane, apoi la Seminarul Teologic Adventist din Washington D.C. începând cu anul 1955. La Universitatea Andrews din Berrien Springs, Michigan, a fost responsabil cu telogia sistematică şi cu filosofia creştină. În anul 1967 a acceptat o chemare la Universitatea Loma Linda în California ca să predea la Departamentul de Religie până la retragere în anul 1970.[66]

De-a lungul anilor, Heppenstall a fost un colaborator valoros la diferitele reviste adventiste, mai ales la Ministry, Signs of the Times şi These Times. Comentariul privitor la a doua epistolă către Corinteni din Comentaiul Biblic este rodul implicării lui. Cele câteva cărţi scrise în perioada de pensie sunt un reper teologic: Marele nostru Preot (1972), Mântuire nelimitată (1974), În legătură cu Dumnezeu (1975), Omul care este Dumnezeu (1977), toate publicate în Washington D.C., de către Review and Herald.

În ceea ce priveşte subiectul nostru, Heppenstall şi-a detaliat hristologia în cartea Omul care este Dumnezeu. Aceasta este cea mai sistematică abordare făcută de un teolog adventist cu privire la persoana şi natura lui Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului (subtitlul cărţii). Sunt tratate toate aspectele hristologiei: Hristos în istoria omenească, întruparea, naşterea lui Isus, doctrina kenozei, punctul central al conştienţei lui Isus, Hristos şi păcatul, neprihănirea lui Isus, ispitirea lui Isus, unicitatea lui Hristos.

Pentru Heppenstall, întruparea constituie minunea cea mai mare a tuturor timpurilor şi a veşniciei. Este în adevăr, faptul central al creştinătăţii. Dacă cineva nu crede în întrupare atunci îi este cu neputinţă să înţeleagă în ce constă credinţa creştină[67] deoarece substanţa credinţei noastre rezidă în ceea ce a fost Hristos şi în ceea ce a făcut El şi nu doar în ceea ce a învăţat.[68] Această unire a divinului cu umanul a rezultat în cele două naturi într-o persoană, Isus Hristos. De aici vine şi termenul folosit în ceea ce Îl priveşte pe Isus-Dumnezeu-omul.[69] Subliniind naşterea miraculoasă a lui Isus, Heppenstal a continuat să afirme atât divinitatea perfectă a Lui cât şi umanitatea Sa perfectă: Dumnezeu deplin şi Om deplin.

Heppenstall credea că umanitatea lui Hristos nu a fost umanitatea fără păcat a lui Adam dinainte de cădere: Hristos a venit la întrupare în forma umilă a unui rob care defineşte robia, supunerea, suordonarea. El a luat natura umană slăbită şi nu natura desăvârşită pe care a avut-o Adam înainte de păcătuire. El n-a venit pe pământ ca o fiinţă omenească nouă, nou creată în putere şi splendoare….În loc să poruncească şi să conducă în putere şi glorie, ocupând un loc de onoare şi de întâietate printre oameni, El S-a umilit. El a mers pe calea umilinţei care a culminat cu moartea Sa pe cruce.[70]

În timp ce Heppenstall se deosebea de cei care afirmă că Isus a luat natura lui Adam înainte de cădere, se mai deosebea şi de cei care atribuie lui Isus natura lui Adam de după cădere. El vedea o deosebire între a avea o natură păcătoasă şi o natură care purta doar consecinţele păcatului. Fără îndoială, dacă transmiterea păcatului este prin propagare naturală, atunci Isus a moşenit de la Maria tot ce moştenim şi noi de la părinţii noştri, dacă nu cumva susţinem o doctrină despre imaculata concepţie.[71]

Pentru Heppenstall păcatul nu era ceva genetic. Ceea ce fiinţele omeneşti moştenesc de la Adam prin naştere este starea de păcat care desparte de Dumnezeu, adică păcatul originar. Păcatul este ceva spiritual provocat de îndepărtarea întregii fiinţe de Dumnezeu. Nu putem aplica această stare de alienare lui Hristos. El S-a născut ca şi noi, despărţiţi de Dumnezeu. El era Dumnezeu. El a moştenit de la Maria numai ceea ce se putea transmite genetic. Aceasta înseamnă că El a moştenit constituţia fizică slăbită, urmările păcatului asupra trupului pe care toţi îl moştenim. În ceea ce priveşte pe toţi ceilalţi oameni, ei sunt născuţi fără Dumnezeu. Toţi oameni au nevoie de renaştere. Hristos n-a avut nevoie. Aici se găseşte marea deosebire dintre Hristos şi noi.[72]

Deoarece Heppensall a despărţit păcatul originar de procesul genetic, el a putut afirma că Hristos n-a avut o natură păcătoasă asemenea restului omenirii. Mai mult, remarca el, această Scriptură (Rom. 8:3) nu spune că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său într-o carne păcătoasă, ci numai „în asemănarea ei”… Dacă Hristos s-ar fi născut exact ca noi, Pavel n-ar fi scris „în asemănare”, ci „în trup păcătos”. Pavel este foarte atent să clarifice natura fără păcat a lui Hristos.[73] Hristos nu s-a născut liber de stricăciunea fizică. El a moştenit-o de la Maria… El a fost supus din punct de vedere fizic declinului neamului omenesc dar deoarece păcatul nu se transmite genetic, ci ca rezultat al despărţirii omului de Dumnezeu, Hristos S-a născut fără păcat.[74]

În tratarea problemei ispitei, Heppenstall considera că posibilitatea de a fi ispitit este aceeaşi pentru cineva fără păcat, ca şi pentru un păcătos. Adam a fost ispitit ca o persoană fără păcat. El a făcut faţă ispitei în puterea deplină a unui sistem desăvârşit fizic şi mintal. Dar Hristos n-a devenit trup în starea desăvârşită în care a fost creat Adam. Pentru Hristos, puterea ispitei era mult mai crescută în virtutea moştenirii unei constituţii slăbite de patru mii de ani de degenerare a neamlui omenesc. Posibilitatea de a fi învins era mai mare decât a lui Adam datorită acestei situaţii.[75]

Datorită încrederii Sale în Tatăl Său ceresc şi prin puterea Duhului Sfânt, Hristos a triumfat asupra păcatului. În acest caz, El este Modelul nostru desăvârşit. Unirea noastră cu Dumnezeu este prin credinţă şi nu prin eforturile noastre. Hristos a ales să trăiască ca fiinţă umană în dependenţă totală de Dumnezeu. Nimic n-a putut schimba această stare. El a umblat cu Dumnezeu prin credinţă, aşa cum trebuie să facem şi noi.[76]

În concluzie, se poate aprecia efortul sintezei pe care Heppenstall o face între hristologia tradiţională şi cea susţinută de autorii cărţii Întrebări despre Doctrină. În nenumărate rânduri el a declarat că Hristos a luat asupra Sa nu natura lui Adam înainte de cădere, ci natura umană după 4000 de ani de degenerare a neamului omenesc. Totuşi, dacă afirmăm că păcatul este mai degrabă un lucru spiritual asemănător naturii religioase şi care nu se transmite genetic, suntem lăsaţi cu un Hristos care în realitate „n-a condamnat păcatul în trup”, chiar misiunea pentru care a fost trimis de Dumnezeu să o împlinească în „asemănarea trupului păcătos” (Rom. 8:3).

Argumentul lui Heppenstall tinde să fie mai degrabă filosofic decât biblic şi deci n-a citat-o pe Ellen White.

Este evident de ce, după publicarea cărţii Omul care este Dumnezeu, Kenneth Wood a simţit nevoia să afirme hristologia istorică adventistă în editorialul din Crăciunul anului 1977. Departe de a clarifica problema naturii umane a lui Hristos, Heppenstall a făcut-o şi mai ipotetică. Descoperirile recente în genetică par să contrazică ipoteza lui. Potrivit antropologiei biblice, fiinţa omenească este un întreg; şi dacă efectele păcatului sunt transferabile, cu siguranţă acelaşi lucru trebuie să fie adevărat şi cu păcatul ca o putere.

Poziţia lui J. R. Spangler, editor al revistei Ministry cu privire la hristologie

Ne amintim de rolul jucat de editorul şef al revistei Ministry, Roy Allan Anderson, când a fost publicată noua piatră de hotar în Adventism în 1956. J. R. Spangler i-a urmat în anul 1966, dar a făcut în aşa fel încât să rămână în afara controversei care creştea în intensitate de-a lungul anilor. În cele din urmă a ajuns la un asemenea punct încât mulţi au privit ciudat ca editorul revistei Ministry să nu se implice în această dezbatere.

I s-a pus întrebarea: De ce editoriul şef al revistei Ministry nu are mai mult de spus în discuţia cu privire la natura lui Hristos şi îndreptăţirea prin crdinţă? De ce parte vă situaţi în aceste probleme?[77]

Răspunsul lui Spangler a fost sincer, direct şi clar. În cei 36 de ani de slujire vederea lui se schimbase în aceste puncte. Chiar acum, a scris el, ezit să răspund la aceste întrebări de teama de a nu lăsa impresii greşite cu privire la natura Domnului.[78] Dar deoarece pentru moment nu exista o declaraţie de credinţă votată de Conferinţa Generală cu privire la acest subiect, s-a simţit liber să-şi exprime punctul de vedere.

Înainte de publicarea Întrebări despre Doctrină şi a unor articole care au apărut în Ministry, nu m-am gândit prea mult să studiez natura lui Hristos. Pur şi simplu credeam că a fost Dumnezeu-om şi L-am prezentat ca atare în campaniile evanghelistice. În primii ani ai slujirii mele am înţeles greu concepţia că Hristos a avut înclinaţii spre rău ca mine. Am crezut că Hristos a avut o natură exact ca a mea, cu deosebirea că niciodată nu s-a supus ispitei. Însă, în anii cincizeci, când biserica s-a concentrat asupra naturii lui Hristos, mi-am schimbat poziţia. Acum am sprijinit ideea că El a fost om adevărat, supus ispitelor şi căderii, dar cu o natură umană fără păcat, cu totul liberă de  orice înclinaţii sau predispoziţie spre rău.[79]

După ce a studiat ce învăţa Biblia despre natura umană a lui Hristos, Spangler şi-a pus întrebări ca acestea: S-a născut Isus cu o natură coruptă ca a mea? A fost El deosebit din pântecele mamei? A fost El de la natură fiu al mâniei? A primit El prin naştere trăsături rele de caracter? A luptat Domnul nostru împotriva tendinţelor puternice ereditare spre rău cu care S-a născut? Dacă a fost aşa, ce tendinţe şi înclinații păcătoase ereditare a avut El, sau natura Sa a avut toate varietăţile, cu toate că nu li s-a supus niciodată?[80] Câteva elemente din scrisoarea lui Ellen White către pastorul Baker, făcute publice în Întrebări despre Doctrină, i-au finalizat poziţia, mai ales declaraţia: Nici pentru o clipă nu S-a găsit în El o înclinaţie rea.[81]

A fost Isus în realitate asemenea nouă? Spangler n-a fost singurul care să se uimească de această întrebare fundamentală: Thomas A. Davis, editor asociat la Review and Herald, a aprofundat-o şi el şi a încercat să ofere un răspuns în cartea sa A fost Isus în realitate ca noi?, publicată în anul 1979.[82]

Thomas A. Davis: A fost Isus în realitate ca noi?

Dacă lucrarea lui Heppenstall s-a distins prin a fi studiul cel mai complet printre acelea care pretindeau că Isus a avut o natură umană fără păcat, cartea lui Davis a oferit o alternativă interesantă. Datorită publicaţiilor lui anteioare, poziţia lui Davis era bine cunoscută. Scopul lui la acest punct n-a fost să repete poziţia lui anterioară. În cartea A fost Isus în realitate ca noi?, autorul a încercat să definească cine au fost „noi” cu care s-a presupus că s-a asemănat Isus.

Davis invita pe cititorii lui să privească cu atenţie la Evrei 2:11-17. Vers. 11 spune: Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. Acesta este motivul pentru care nu se ruşinează să-i numească „fraţi”. Versetul 12 se referă iarăşi la „fraţi”; în versetul 13 Iată-mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu; Versetul 14, copiii care sunt părtaşi sângelui şi cărnii, Versetul 16 spune că Isus a venit să ajute sămânţa lui Avraam, Iată de ce  versetul 17  declară că Isus a fost asemănător fraţilor lui în toate lucrurile.[83]

Davis a concluzionat că acei care sunt sfinţiţi – puşi deoparte  ca şi copii ai lui

Dumnezeu – sunt bărbaţi şi femei care, pe scurt, au fost născuţi din nou.[84] De fapt, a adăugat el, în cuvântul „fraţi” se ascunde poate una din cheile vitale care se găseşte în Biblie pentru înţelegerea naturii umane a lui Isus. Modul în care este folosit termenul în Evrei 2:11-17 deschide un câmp vast de explorare atât în Biblie cât şi în scrierile Spiritului profeţiei.[85]

Din textul Evrei 2:17 Davis a tras concluzia că Isus nu S-a întrupat cu o natură comună tuturor oamenilor. El n-a venit în această lume ca să fie în toate aspectele asemenea tuturor oamenilor. Natura umană cu care a fost înzestrat nu a fost la fel cu a păcătoşilor nerenăscuţi. Natura Sa umană a fost comună numai cu a acelora care au experimentat renaşterea spirituală. Atunci când citim că Isus a fost în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi, înţelegem că a avut o natură ca a acelor născuţi din nou.[86]

Aceeaşi poziţie a fost susţinută de către alţi teologi adventişti din trecut. Davis s-a referit printre alţii la W. W. Prescott, care scrisese în unele dintre editorialele sale că Isus a fost născut din nou prin Duhul Sfânt… Când cineva se predă lui Dumnezeu şi se supune să fie născut din Duhul, intră într-un nou stadiu de existenţă, aşa cum a făcut şi Isus.[87] Acest concept a mai fost menţionat şi de Kenneth Wood în editorialul din 29 decembrie, 1977.[88]

Aceasta nu înseamnă că Isus ar fi trebuit să treacă prin a doua naştere, a subliniat Davis. Isus a fost mereu plin de Duhul  Sfânt, curat, fără păcat, neatins nici în cel mai mic grad de păcat. Astfel El n-a avut nevoie de acea experienţă transformatoare. Astfel că atunci când folosim termenul cu referire la El, facem lucrul acesta deoarece nu avem un termen mai potrivit.[89]

Atunci când descriem natura spirituală şi morală a lui Isus ca fiind „născut din nou”, nu acredităm ideea că are o natură morală şi spirituală ca oricare persoană renăscută. Isus este Omul ideal, Absolutul în desăvârşirea caracterului, în toate aspectele. Cineva născut din nou este încă o persoană cu defecte pe care Isus le îndepărtează.[90]

Davis interpreta Rom. 8:3 ca  însemnând că este o mare asemănare între natura umană a lui Hristos şi a noastră, dar că nu sunt identice. În El era o unicitate care nu poate fi găsită la nimeni altul.[91]

În capitolul 6, după ce cercetează unele declaraţii ale lui Ellen White greu de acceptat de către unii, Davis a ajuns la punctul central al argumentării lui. Trebuie să păstrăm mereu în mintea noastră conceptul în jurul căruia pivotează întreaga noastră cercetare. Şi anume că Isus a avut o natură ca a unuia născut din nou. El a fost „făcut asemenea fraţilor Lui în toate lucrurile, dar fără păcat (Evrei 2:17; 4:15). Să ţinem minte că natura Sa umană a fost „identică cu a noastră”[92],  că El şi-a asumat slăbiciunile naturii umane, ca să fie încercat şi ispitit[93] şi că a luat asupra Sa natura noastră căzută.[94] [95]

Dacă lucrul acesta este adevărat, dacă suntem de acord că Isus n-a jucat teatru atunci când a devenit Om, atunci trebuie să acceptăm şi conceptul că a avut greutăţi cu natura Sa umană căzută, exact cum ar avea o fiinţă umană – o fiinţă umană născută din nou. A insista că natura umană a lui Isus a fost mai pe jos decât a unei persoane născute din nou, a unei persoane nerenăscute, este de neconceput… Pe de altă parte, a crede că natura Sa era superioară aceleia a unei persoane născute din nou, înseamnă în realitate să-L aşezăm pe El mai pe sus de natura umană, ceea ce este de asemenea inadmisibil. Înseamnă să pretindem pentru El avantaje pe care nici o fiinţă omenească nu le poate avea, deoarece naşterea din nou este cea mai înaltă etapă spirituală pe care omenirea în starea ei actuală o poate ajunge.[96]

Pentru Davis, Isus era cu adevărat Dumnezeu-om, El a fost un om cu o natură umană căzută care fusese degradată şi mânjită de păcat, în stare deteriorată, cu aceleaşi suscebilităţi mintale şi fizice, pe care le are şi omul păcătos, fiind supus  slăbiciunilor naturii umane, şi totuşi El n-a fost păcătos şi de aceea fără vină. Voinţa Sa a fost tot timpul în armonie cu voinţa Tatălui.[97]

Punctul de vedere al lui  William  G. Johnsson

William G. Johnsson a fost numit pe postul de editor şef la Adventist Review pe 2 decembre, 1982. Este important să înţelegem punctul lui de vedere cu privire la controversa asupra naturii umane a lui Hristos.[98]

El nu s-a implicat direct în dezbatere. Însă şi-a exprimat ideile în cartea sa despre epistola către Evrei publicată în anul 1979: Cu încredere absolută, Epistola către Evrei vorbeşte zilelor noastre.[99]  În prefaţă el spunea că această carte nu este alcătuită ca un comentariu. Scopul lucrării este unul de bază: să  clarifice solia către Evrei şi să arate semnificaţia ei pentru creştinii de astăzi.[100]

Nu putem explica epistola către Evrei fără să vorbim despre hristologie din moment ce primele două capitole afirmă atât divinitatea cât și umanitatea lui Isus. Johnsson considera pe Isus Dumnezeu deplin şi om deplin. În ce priveşte natura Sa umană, apostolul doreşte să fim deplin convinşi de ea (că Hristos a devenit fratele nostru). Desigur, întregul lui argument cu privire la Isus ca Mare Preot ceresc se va preface în ruine dacă nu poate arăta natura Sa umană. Astfel, când argumentează foarte pe larg în favoarea punctului din Evrei 2:5-18, revine mereu şi mereu la el.[101]

Dar chiar dacă Isus se identifică cu noi aceasta o face pe baza legăturilor de sânge de familie. El este fratele nostru de sânge, nu prin adopţie ci prin naştere. Şi cu toate că originea Sa îl plasează dincolo de limitele omeneşti, nu se ruşinează de noi, ci este gata să proclame înaintea întregului univers că noi suntem fraţii Lui.[102]

În capitolul trei, Johnsson a văzut suferinţele şi ispitirile Lui ca fiind garanţii ale autenticităţii deplinei umanităţi a lui Isus Hristos.[103] Dar el credea că Epistola către Evrei nu răspunde la întrebarea actuală care se pune în culmea dezbaterii cu privire la natura lui Isus. Problema este că scriitorii Noului Testament nu şi-au dat seama de deosebirea dintre  natura „păcătoasă” şi cea „fără păcat” şi deci nu le deosebeşte. Noi ne putem frământa cu aceasta, dar ei nu. Pentru ei era suficient să afirme realitatea naturii umane a Fiului şi dovedirea ei, certitudinea lipsei de păcat în toate ispitirile Sale şi puterea Lui de a ajuta pe creştin să biruiască în ceasul încercării lui.[104]

Într-o notă explicativă, Johnsson declara: Numai două versete din Noul Testament tratează direct problema naturii lui Hristos (Rom. 8:3 şi Fil. 2:7). Însă fiecare verset este ambiguu; aşa că oponenţii le citează pe amândouă în dezbatere.[105]

Cu toate că Johnsson nu se aşează în nici o parte a dezbaterii în cartea lui, cuvintele lui sugerează că favorizează natura umană fără păcat a lui Adam înainte de cădere.[106]

Edward Vick: Isus, Omul

În anul 1979, a apărut o altă carte remarcabilă în multe privinţe: Isus Omul de Edward W. H. Vick. Acesta era cunoscut în cercurile adventiste prin câteva din cărţile lui, cum ar fi Îngăduiţi-mi să vă asigur.[107]

Cu diplome de la universităţile din Londra şi Oxford şi cu un doctorat de la Universitatea Vanderbilt, Vick a condus Departamentul de Studii Religioase al Colegiului Forest Fields din Notthingham, Anglia, pe vremea când a apărut Isus Omul,  într-o serie de studii în teologia Adventistă. În stilul lui caracteristic, Vick a căutat să răspundă numeroaselor întrebări pe care teologii le puseseră cu privire la persoana lui Isus: Cine zic oamenii că sunt Eu?

Foarte natural, Vick a fost presat cu problema naturii umane a lui Isus. El a tratat-o în capitolul 6: Cu adevărat Om adevărat. Apoi, după ce a enumerat multe expresii similare care stau la rădăcina credinţei creştine, Vick remarca: Observaţi că aceste declaraţii nu pretind că Isus, în ansamblul Persoanei Sale, este identic cu noi. Ele doar afirmă că în ceea ce priveşte natura Sa omenească El este asemenea nouă şi aceasta este esenţialul. Esenţial pentru ce? Un răspuns cu greutate sugerează că identitatea este necesară pentru salvarea omului. S-a spus că ceea ce nu este asumat nu poate fi mântuit. A mântui o fiinţă omenească trebuie să fie util.[108]

Vick a concluzionat: El este mijlocul de răscumpărare în virtutea naturii Sale omeneşti.[109] Mai mult decât atât, natura umană a lui Isus este o mărturisire de credinţă. Pentru primii credincioşi se presupunea credinţă atunci când ajungeau la declaraţia explicită pe care o cerea ocazia, când, de exemplu ameninţarea Docetismului o punea la îndoială.[110] Dar desigur nu este atât de uşor să se vorbească corect despre Isus Hristos, care este atât Dumnezeu cât şi om, „Dumnezeu adevărat şi om adevărat” aşa cum L-a definit Conciliul de la Calcedon. Dar Vick întreba: Când cineva spune că în Isus Hristos, Dumnezeu şi omul sunt una, ce fel de unitate  înţelege?  Este corect chiar să se vorbească despre un „anume fel de unitate?”[111]

Pentru a înţelege această unitate, după părerea lui Vick, problema lui Isus Hristos trebuie considerată din două puncte de vedere: unul istoric, iar celălalt experimental. Prin aceste două abordări, Vick ajunge să definească Întruparea în termenii următori: Întruparea înseamnă că Dumnezeu participă la natura omenească. Aceasta înseamnă că deşi Isus este părtaş la structurile existenţei umane păcătoase ca şi cum ar fi modelat de om, El nu este biruit prin această participare… Prin El care este părăsit, Dumnezeu primeşte lumea la Sine. Aceasta este taina harului lui Dumnzeu – o taină experimentată de credincios atunci când vine să găsească credinţa în Dumnezeu şi când se împărtăşeşte de reînnoirea credinţei zi după zi. Când omul, păcătosul, părăseşte pe Dumnezeu, Dumnezeu găseşte o cale de a Se descoperi acelui om.[112]

Vick insista că în Hristos Dumnezeu şi omul sunt împreună. Termenul Întrupare exprimă o realitate obiectivă. În Isus omenirea este împlinită şi El devine primele roade, model, exemplar unic, mijlocitor, nu doar un simbol este potrivit… Limbajul care permite lui Isus să nu fie nici Dumnezeu adevărat şi nici om adevărat este „cu totul inacceptabil” Nimic nu trebuie să compromită natura umană reală a lui Isus. Nu trebuie să îngăduim nici un fel de hibridizare.[113]

Acesta era punctul de vedere al lui Vick cu privire la natura umană a lui Isus. Într-un anume sens el revine la definiţia Ellenei White: Totalitatea naturii Sale umane şi desăvârşirea divinităţii Sale alcătuiesc pentru noi un teren solid prin care putem fi aduşi la împăcarea cu Dumnezeu.[114]

Odată cu mărturia lui Edward Vick, deceniul 1970 ajunge la încheiere. În această perioadă hristologia pionierilor a fost reafirmată pe multe căi de către publicaţiile dominante ale Bisericii. Confruntaţi cu această învăţătură tradiţională reînviorată, oponenţii ei au încercat diferite formule de compromis, inclusiv o poziție de mijloc drept soluție pentru natura umană a lui Hristos. Această tendinţă a culminat în iunie 1985 cu publicarea simultană în revista Ministry a celor două interpretări contradictorii.

[1] Thomas A. Davis, Preludes to prayer, (Review and Herald Pub. Assn., 1906), p. 346.

[2] Ibid., Romans for the Every-Day Man, (Review and Herald Pub. Assn., 1971)

[3] Eric Claude Webster, în Crosscurrents in Adventist Cristology a făcut un studiu detaliat al hristologiei lui Herbert E. Douglass, pp. 347-428.

[4] H.E. Douglass, The Humanity of the Son of God is Everything to us, Review and Herald, 23 dec. 1971

[5] Idem., Jesus Showed Us the Possible, Review and Herald, 30 dec. 1971.

[6] Idem., The Demonstration that Settles Everything, Review and Herald, 6 ian. 1972.

[7] Ibid.

[8] Ibid.

[9] Vezi De ce cântau îngerii, Review and Herald, 21 dec. 1972; Emmanuel, Dumnezeu cu noi, 20 dec. 1973; Taina din staul, 19 dec. 1974

[10] Herbert E.Douglass către Bruno Steinweg, ian. 1986. Doctrina naturii umane  a lui Hristos printre Adventişti după 1950, (1986), p. 12.

[11] Idem., în Ministry, feb. 1972.

[12] Ibid.

[13] Întrebări despre doctrină, p. 650.

[14] Ministry, Supliment, feb. 1972, p. 5.

[15] Gordon M. Hyde în Review and Herald, 20 aug. 1974.

[16] Lecţiile Şcolii de Sabat, trimestrul l,  1974, p.3. Referințele din următoarele cinci note de subsol  au fost reprintate în această sursă.

[17] Ibid.

[18] E. G. White, Selected Messages, vol. 1, p. 267-268.

[19] Ibid., p. 247.

[20] Idem., Hristos Lumina lumii, p. 117.

[21] Idem., Review and Herald, 27 sept.  1906.

[22] Vezi Minutes of the Righteousness by Faith Commitee, feb. 1975.

[23] Robert J. Wieland şi Donald K. Short, 1888 Re-examinat, 1987

[24] Wieland, Ellen G. White Endorsement of the 1888 Message As Brought by Jones and Waggoner

[25] Review and Herald, 27 mai 1976.

[26] Ibid.

[27] Geoffey J. Paxton, Zguduirea Adventismului, 1977. Vezi Fritz Guy în Spectrum, iul. 1978, pp. 28-60. Vezi de asemenea David P. Duffie, Theological Issues Facing the Adventist Church, 1975

[28] Arthur Leroy Moore, Theology in Crisis: A Study of Righteousness by Faith, 1980

[29] Cu privire la natura umană a lui Hristos vezi Moore, p. 242-292.

[30] Ibid., p. 23, nota l.

[31] Jack D. Walker,  Documentele Conferinţei de la Palmdale, 1976.

[32] Ibid., p. 36-41; Questions on Doctrine, pp. 647-660

[33] Desmond Ford, citat în Gillian Ford, Natura umană a lui Hristos în mântuire, p. 8-9.

[34] Desmond Ford, Documentele Conferinţei de la Palmdale, p. 36.

[35] Periodicul Evangelica, publicat de studenți ai Universității Andrews care erau adepți ai lui Ford, este un exemplu. Acesta pune în mod sistematic în opoziție ʺadventismul evanghelicʺ cu cel ʺtradiționalʺ.

[36] Vezi  documentul lui Desmond Ford prezentat la Conferinţa de la Glacier View în aug. 1980

[37] Steinweg (p. 12) menționează numele acelora care au aprobat publicarea manuscrisului lui Douglass: Pierson, Rampton, Nigri, Eva, Hyde, Lesher, Dower. Nu era o aprobare a tezei lui Douglass cu privire la natura umană căzută asumată de Domnul Hristos, ci mai degrabă un accept al publicării acesteia în lecțiile Școlii de Sabat în armonie cu spiriul Conferinței de la Palmdale. Părerea opusă a fost dată în lecțiile Școlii de Sabat din trim.1 1983. Vazi cap. 13 din cartea de față.

[38] Comentariul Biblic AZȘ, Comentariile E. G. White, vol.7, p. 970.

[39] E. G. White, Hristos Lumina lumii, p. 49, citat în Douglass Jesus, the Model Man, p. 3

[40] E. G. White, Hristos Lumina lumii,  p. 24, citat în Douglass Quarterly

[41] H. Douglass, Jesus, the Model Man, lecţia 2, secțiunea 6

[42] Comentariul Biblic AZȘ, Comentariile E. White, vol.7, p. 929, citat în Douglass Jesus, the Model Man

[43] H. Douglass, Jesus the Benchmark of humanity, Southern Pub. Assn., 1977

[44] H. Douglass, Edward Heppenstall, Hans K. LaRondelle, Merwin Maxwell,  Desăvârşirea. Posibilitate imposibilă, Southern Pub. Assn., 1977, vezi pp. 35-45.

[45] Ibid., p. 42.

[46] A. John Clifford şi Russel R. Standish Concepte conflictuale privitoare la Îndreptăţirea prin credinţă, Hartland Institute Publications, 1976; R.J. Wieland How Could Christ Be Sinless as a Baby? and Some Questions Regarding the Nature of Christ, 2nd edition, 1977; A.H.Olsen Think Straight About the Incarnation, 1977

[47] Kenneth H. Wood, Jesus – The God-man, Review and Herald, 5 mai 1977.

[48] Ibid., p. 12.

[49] Raport cu privire la Comitetul Îndreptăţire prin credinţă de la Palmdale. Vezi Review and Herald, 27 mai 1976

[50] Wood

[51] Ibid.

[52] Edward Heppenstall, Omul care este Dumnezeu, Review and Herald Pub. Assn., 1977

[53] Wood în Review and Herald, 22 dec. 1977.

[54] Ibid.

[55]Idem., în Review and Herald, 29 dec. 1977.

[56] Ibid.

[57] Ibid.

[58] Ibid.

[59] Ibid.

[60] Ibid.

[61] Ibid.

[62] Ibid.

[63] Ibid.

[64] Ibid.

[65] Ibid.

[66] Vezi Webster, p. 248-346.

[67] Heppenstall, p. 21.

[68] Ibid., p. 25.

[69] Ibid., p. 22.

[70] Ibid., p. 74.

[71] Ibid., p. 126.

[72] Ibid.

[73] Ibid., p. 136-137.

[74] Ibid., p. 138.

[75] Ibid., p. 154.

[76] Ibid., p. 162.

[77] J. R. Spangler în Ministry, apr. 1978.

[78] Ibid.

[79] Ibid.

[80] Ibid., p. 23.

[81] Ibid.

[82] Thomas A. Davis A fost Isus în realitate ca noi?, Review and Herald Pub. Assn., 1979

[83] Ibid., p. 2.

[84] Ibid., p. 24.

[85] Ibid., p. 25.

[86] Ibid., p. 30-31.

[87] Ibid., p. 32

[88] Wood în Review and Herald,  29 dec. 1977. Vezi capitolul 12 din cartea de față.

[89] Davis,  A fost Isus în realitate ca noi?,  p. 35.

[90] Ibid.,  p. 37.

[91] Ibid., p. 46.

[92] E. G. White, Manuscris 94, 1893.

[93] Idem., în Signs of the Times,  2 aug. 1905.

[94] Idem., Hristos Lumina lumii, p. 112.

[95] Davis A fost Isus în realitate ca noi?, p. 53.

[96] Ibid.

[97] Ibid., p. 97.

[98] După 5 ianuarie 1978 Review and Herald s-a numit Adventist Review.

[99] William C. Johnsson, În deplină încredere: Epistola către Evrei vorbeşte zilelor noastre (Southern Pub. Assn., 1979

[100] Ibid., p. 11.

[101] Ibid., p. 55.

[102] Ibid., p. 57.58.

[103] Ibid., p. 61.

[104] Ibid., p. 63-64.

[105] Ibid., p. 73, nota 11.

[106] Vezi capitolul 14

[107] Edward W. H. Vick, Let me assure You (Pacific Press Pub. Assn., 1968); Jesus, the Man (Southern Pub. Assn., 1979)

[108] Idem., Jesus, the Man, p. 53.

[109] Ibid., p. 54.

[110] Ibid., p. 57.

[111] Ibid., p. 93.

[112] Ibid., p. 94.

[113] Ibid., p. 94-95.

[114] E. White, Scrisoarea 35, 1894, citată în Comentariul Biblic AZȘ, Comentarii E.G. White, Vol. 7-A, p.187

Hristologia tradiţională susținută de Comentariul Biblic AZȘ

Între 1953 şi 1957 când au avut loc întâlniri neoficiale între trei sau patru adventişti şi doi sau trei Evanghelici, aproximativ 40 de teologi sub conducerea lui Francis D. Nichol lucrau la Comentariul Adventist. Nu ştim care era poziţia individuală a diferiţilor comentatori cu privire la natura umană a lui Hristos. Dar ştim că cele două epistole ale Noului Testament care tratează cel mai direct hristologia au fost date teologilor care erau susținători ai poziţiei tradiţionale: M. L. Andreasen pentru Evrei şi A. G. Maxwell pentru Romani.

Comentariul în şapte volume a fost publicat în anul 1957, în acelaşi an cu Întrebări despre Doctrină, însă nici o hristologie nouă nu se găseşe în el. Din contră, multe dintre declaraţiile suplimentare ale lui Ellen White aflate la încheierea fiecărui volum, tind să confirme poziţia istorică. Iată câteva exemple:

Geneza 3:15: Împăratul slavei a decis să Se umilească până la nivelul lumii căzute! El avea să-şi pună picioarele pe urmele lui Adam. El urma să ia natura omului căzut şi să se lupte cu vrăjmaşul cel puternic care îl biruise pe Adam.[1]

Isaia 53:2-3: Gândiţi-vă la umilirea lui Hristos. El a luat asupra Sa natura umană suferindă şi căzută, degradată şi mânjită de păcat… El a suferit toate ispitele cu care este confruntat omul. „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” deoarece făcând aşa Se putea uni cu fiii şi fiicele lui Adam păcătoşi şi suferinzi.[2]

Matei 4:1-4: Răscumpărătorul în care se unise divinul cu umaul se afla în locul lui Adam şi a suferit un post groaznic de aproape şase săptămâni. Lungimea acestui post este dovada cea mai puternică cu privire la extinderea păcătoşeniei şi puterii unui apetit degradat asupra familiei omeneşti.[3]

Matei 4:1-11: Aici Hristos a biruit în favoarea păcătosului la patru mii de ani după ce Adam întorsese spatele luminii din căminul Său… Hristos a purtat păcatele şi slăbiciunile neamului omenesc aşa cum existau ele când El a venit să ajute pe om.  Pentru neamul omenesc, cu slăbiciunile omului căzut asupra Lui, a trebuit să se împotrivească ispitelor Satanei în toate punctele în care omul fusese atacat… și ca să înalţe pe omul căzut, Hristos a trebuit să Se coboare acolo unde acesta era. El a luat natura umană şi a purtat infirmităţile şi degenerarea neamului omenesc. El, care n-a cunoscut păcat, dar care S-a făcut păcat pentru noi.[4]

Luca 22:44: Hristos n-a luat asupra Lui o natură umană aparentă. El a luat natura umană şi a trăit în natura aceasta… El a luat slăbiciunile noastre. El nu numai că S-a făcut trup, ci a fost făcut în asemănarea trupului păcătos.[5]

Ioan 1:1-3,14: După acest text sunt citate cinci pasaje din scrisoarea lui Ellen White către Baker. Ne vom întoarce la această scrisoare mai târziu deoarece este documentul principal pe care se întemeiază susţinătorii noii hristologii. Comentariul însă, spunea: El (Hristos) a luat asupra Sa natura umană şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitită fiinţa omenenască. El ar fi putut păcătui; El ar fi putut cădea, dar nici măcar pentru o clipă n-a fost în El vreo înclinaţie păcătoasă… Este o taină care este lăsată neexplicată celor muritori şi anume, că Hristos a putut fi ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar a fost fără păcat… El S-a umilit atunci când a fost ca om ca să poată înţelege puterea ispitei cu care a fost atacat omul.[6]

Romani 5:12-19: El a mers în pustie în trup omenesc ca să fie ispitit de vrăjmaşul… El a cunoscut slăbiciunea şi infirmităţile trupului. A fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi.[7]

Romani 8:1-3: Hristos a întâmpinat, a biruit şi a condamnat păcatul în sfera în care el îşi exercitase mai înainte stăpânirea şi autoritatea. Trupul, scena fostelor biruinţe a păcatului, a devenit acum scena înfrângerii şi expulzării.[8]

Filipeni 2:5-8: Natura umană a Fiului lui Dumnezeu este totul pentru noi. Este lanţul de aur care leagă sufletele noastre de Hristos şi prin Hristos, de Dumnezeu.[9]

Evrei 2:14-16: În Hristos s-a unit divinul cu umanul – Creatorul şi creatura. Natura lui Dumnezeu a cărui lege fusese călcată s-a întâlnit în Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului, cu natura lui Adam, cel care o călcase.[10]

Evrei 4:15: Biruinţa şi ascultarea lui Hristos este aceea a unei fiinţe omeneşti reale. În concluziile noastre facem multe greşeli din cauza concepţiilor greşite privitoare la natura umană a Domnului nostru. Atunci când dăm naturii Sale omeneşti o putere pe care omul nu o poate avea în lupta cu Satana, distrugem integritatea naturi Sale omeneşti.[11]

Satana a arătat cunoştinţa lui privitoare la punctele slabe ale inimii omeneşti şi a desfăşurat toată puterea ca să învingă, având ca aliat natura umană a lui Hristos pe care El Şi-a  asumat-o ca să biruiască ispitele în locul omului.[12]

Nu trebuie să vedem ascultarea lui Hristos ca fiind ceva pentru care se adaptase, prin natura Sa divină, deoarece El stătea înaintea lui Dumezeu ca reprezentant al omului şi a fost ispitit în această calitate. Dacă Hristos ar fi avut o putere deosebită pe care omul nu o poate avea, Satana ar fi făcut caz de această chestiune.[13]

Cu privire la expresia „fără păcat”, Andreasen a făcut comentariul următor: În aceasta constă taina de nepătruns a vieţii desăvârşite a Mântuitorului nostru. Pentru prima oară natura umană a fost dusă la biruinţă asupra înclinaţiei naturale către păcat şi datorită biruinţei lui Hristos asupra păcatului, şi noi îl putem birui.[14]

Aceste câteva exemple, alături de altele,[15] au meritul de a confirma învăţătura tradiţională într-o lucrare care este privită în general ca expresie oficială a doctrinei bisericii.

Fundaţia Ellen G. White publică Selected Messages

În anul 1958, Fundaţia Ellen White a publicat două volume cunoscute sub numele Mărturii Selectate. Aceste cărţi conţin unele dintre cele mai frumoase şi mai semnificative pasaje cu privire la natura umană luată de Hristos. Aricolele privitoare la Întrupare, la natura lui Isus şi la ispitirea Lui ocupă un loc proeminent în primul volum.[16] Acolo se găseşte o declaraţie care nu poate fi neglijată: Luând asupra Sa natura omului în starea lui căzută, Hristos n-a  participat absolut deloc la păcatul ei.[17] Sau: Hristos n-a luat natura umană în aparenţă; El a lutat-o în realitate. El a posedat în realitate natura umană… El a fost fiul Mariei; El a fost din sămânţa lui David după descendenţa umană.[18]

În volumul 2 se găseşte textul complet al cuvântării lui Ellen White de la încheierea sesiunii Conferinţei Generale din 1901, unde ea a condamnat mişcarea Holy Flesh[19] a cărei poziţie teologică, după declaraţia lui Haskell, era că Hristos a luat natura lui Adam înainte de cădere.[20] Ellen White descrie confuzia şi senzualitatea asociate cu această mișcare şi avertizează cu privire la teoriile şi metodele eronate şi invenţiile mizerabile ale teoriilor omeneşti pregătite de tatăl minciunii.[21] Învăţătura şi practicile acestei mişcări erau considerate atât de periculoase pentru viitorul bisericii, încât au fost condamnate de delegaţii Sesiunii Conferinţei Generale din 1901 iar promotorii ei au fost eliberaţi din slujira pastorală.

M. L. Andreasen şi cartea lui, Scrisori către biserică

 Prima şi cea mai susținută reacţie împotriva cărţii Întrebări despre doctrină a venit de la M. L. Andreasen. Teolog eminent şi profesor la diferite colegii adventiste din Statele Unite, şi-a încheiat cariera la Seminarul Teologic din Washington D. C. între anii 1938-1949. Autor a numeroase articole şi a câtorva cărți, el s-a bucurat de o autoritate indiscutabilă.[22]

Încă din anul 1948, Andreasen şi-a afirmat clar convingerea cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos în cartea sa Epistola către Evrei.[23] Capitolul doi este devotat în întregime naturii umane.[24] Studiul său cu privire la această Epistolă, publicat în Comentariul Adventist,[25] urmează linia tradiţională. Reacţia lui vigoroasă poate fi înţeleasă mai bine atunci când cartea Întrebări despre Doctrină a promovat o interpretare a hristologiei lui Ellen White care se deosebea radical de învăţătura tradiţională a bisericii.

Unii au susţinut că Andreasen a fost ofensat deoarece n-a fost invitat să participe la discuţiile care au avut loc cu Walter Martin şi Donald Barnhouse. Pe atunci Andreasen era la pensie. Poate că acesta a fost unul dintre motivele pentru care n-a fost invitat. Însă motivul principal a fost, probabil, poziţia lui bine cunoscută cu privire la pesoana şi lucrarea lui Isus Hristos.

Andreasen publicase în Scrisori către biserici,[26] critica sa sistematică iar cartea a fost distribuită printre adventişti. O grupare dizidentă din Franţa a folosit ocazia să le traducă şi să acuze Biserica de apostazie în mod asemănător cu mişcarea lui Brinsmead.[27]

Andreasen a început punând întrebarea fundamentală: A fost scutit Hristos de patimile şi de stricăciunea moştenite care au corupt pe descendenţii lui Adam?[28] El a răspuns citând Evrei 2:10 şi 2:17 – Se cuvenea, în adevăr ca Dumnezeu să facă pe Hristos desăvârşit prin suferinţe şi prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile.[29] Împărtăşirea lui Hristos cu suferinţele şi slăbiciunile oamenilor L-a făcut în stare să fie un Mântuitor milos, aşa cum este.[30]

Dacă Hristos a fost scutit de patimile omenirii, a fost deosebit deoarece niciunul nu este scutit. O astfel de învăţătură este tragică şi contrară celor ce au crezut că Hristos a venit ca om între oameni, care n-a cerut nici o favoare şi n-a primit nici o atenţie deosebită. În condiţiile termenilor legământului, El nu avea să primească nici un ajutor din partea lui Dumnezeu care să nu fi fost la dispoziţia altui om. Aceasta era o condiţie necesară, dacă demonstraţia Sa trebuia să aibă valoare iar lucrarea Sa să fie acceptată. Cea mai mică deviere de la această regulă ar fi invalidat experimentul, ar fi anulat legământul, ar fi desfiinţat înţelegerea şi ar fi distrus în realitate orice speranţă a omului.[31]

Cu privire la Romani 8:3, Andreasen declara că Dumnezeu nu a trimis pe unicul Său Fiu într-o fire asemănătoare cu a păcatului ca să treacă cu vederea păcatul în trup, ci să-l condamne.[32] Pentru a susține aceste declaraţii, el citează câteva pasaje din Ellen White: Vrăjmaşul a fost biruit de Hristos în natura Sa umană, sprijinindu-Se pe Dumnezeu pentru putere.[33] Dacă n-a fost părtaş la natura noastră, El n-ar fi fost ispitit ca om. Dacă n-ar fi putut să cadă în ispită, nu ne-ar fi putut fi ajutor.[34]

Uneori Andreasen îşi repeta afimaţiile. Vorbind despre ceea ce el socotea o erezie periculoasă, a tras următoarea concluzie: Un Mântuitor care n-a fost ispitit niciodată, care niciodată nu S-a luptat cu pasiunile, care niciodată „n-a înălţat rugăciuni şi lacrimi cu strigăte tari către Acela care putea să-L  scape de la moarte”, care deşi era fiu n-a învăţat niciodată ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit, ci a fost „scutit” de chiar lucrurile pe care un Mântuitor adevărat trebuie să le experimenteze, un astfel de Mântuitor ne oferă această teologie nouă. Nu este felul de mântuitor de care eu am nevoie, şi nici lumea. Cineva care nu s-a luptat cu pasiunile niciodată nu poate să înţeleagă puterea lor şi n-a avut niciodată bucuria să le biruiască. Dacă Dumnezeu Și-a revărsat favorurile Sale deosebite şi scutirile Sale asupra lui Isus chiar prin aceasta L-a descalificat pentru lucrarea Lui. Nu poate fi rătăcire mai periculoasă decât aceasta. Ea îmi răpeşte pe Mântuitorul pe care L-am cunoscut şi îmi oferă în loc o personalitate slabă, care nu este considerată de Dumnezeu în stare să se împotrivească şi să învingă pasiunile pe care le cere oamenilor să le biruiască.[35]

Desigur, este logic ca nimeni care pretinde a crede în Mărturii să creadă şi noua teologie prin care Hristos a fost scutit de patimile omeneşti. Este ori una, ori alta. Denominaţiunea este chemată acum să hotărască. A accepta învăţătura din Întrebări despre doctrină înseamnă a lepăda credinţa în Darul pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său.[36]

Andreasen explica cititorilor cum a intrat în biserică această doctrină nouă. El era uimit că este anormal când pastorul unei alte denominaţiuni are o atât de mare influenţă asupra conducătorilor noştri încât să-i determine să corecteze teologia noastră, să facă o schimbare în învăţătura denominaţiunii, în cea mai vitală doctrină a Bisericii.[37]

Andreasen nu putea înţelege de ce n-a fost publicat niciodată un raport cu privire la acele adunări. Nu ştim şi nici nu presupunem cine a scris Întrebări despre Doctrină… Nici la Sesiunea Conferinţei Generale din 1958 n-a fost discutată problema.[38] Şi mai adaugă: …este o învăţătură nouă care n-a apărut niciodată în Mărturisirea de credinţă a Adventiştilor de Ziua a Șaptea şi este în opoziţie directă cu mărturisirile de Credinţă anterioare. N-a fost adoptată la o sesiune  a Conferinţei Generale atunci când delegaţi din toate câmpurile sunt prezenţi, aşa cum spune cartea  Întrebări despre Doctrină, că trebuie să se facă pentru a deveni oficială. Astfel, nu este aprobată sau acceptată ca doctrină.[39]

În una din ultimele sale scrisori, Andreasen s-a reîntors la problema patimilor ereditare. A continuat să respingă declaraţia care se găseşte la pagina 383 din cartea Întrebări despre Doctrină care spune că Hristos a fost scutit de pasiunile şi de mânjirile moştenite care au corupt pe descendenţi naturali ai lui Adam.[40] Căci, scria el, acesta nu este un citat din Spiritul Profeţiei.[41] Patimă şi mânjitură sunt două concepte cu totul deosebite şi n-ar trebui aşezate împreună aşa cum sunt în Întrebări despre doctrină. Patima poate fi în general același lucru cu ispită şi în acest caz nu este păcat. Un gând necurat poate veni neinvitat chiar şi într-o ocazie sfântă, dar el nu mânjeşte, nu este păcat decât dacă se stăruieşte asupra lui şi este îngăduit. O dorinţă nesfântă poate pătrunde în minte la provocarea Satanei; dar nu este păcat decât dacă este cultivat… Legea eredităţii se aplică la mânjitură şi nu la ispită. Mânjitura este ereditară, deci Isus a  fost mânjit când a venit în lume şi deci nu putea fi sfânt (Luca 1:35). Chiar şi copiii unui necredincios sunt declaraţi sfinţi, declaraţie care ar trebui să fie o mângâiere pentru soţiile unor astfel de soţi (1Cor. 7:14). Ca Adventişti însă, nu credem în păcatul originar.[42]

În final, în cele două pasaje citate în Mărturii[43] ca dovedind că Hristos a fost scutit de patimile moştenite, ambele declaraţii menţionează patima şi nicidecum nu menţionează pângărire. Cuvântul „scutit” nu se găseşte în aceste pasaje.[44] Apoi Andreasen pune întrebarea: Înseamnă oare că declaraţia lui Ellen White că Hristos n‑a avut patimi, spune că El a fost scutit de ele? Nu, căci a nu avea pasiuni nu este echivalent cu a fi scutit de ele. Sunt două concepte cu totul diferite… Sora White nu spune că Hristos a fost „scutit” de pasiuni. Ea spune că El „n-a avut” pasiuni, nu că a fost imun la ele… Încă sunt uimit cum unii pot face pe sora White să spună că Hristos a fost scutit, când ea spune exact opusul, ea nu foloseşte cuvântul „scutit.”[45]

După ce a o citează destul de mult pe Ellen White, Andreasen întreabă: Având în vedere aceste declaraţii şi multe altele asemănătoare, cum poate cineva să spună că El a fost scutit? Departe de a fi scutit sau să se fi supus de nevoie acestor condiţii, El le-a acceptat. De două ori este făcută declaraţia în citatele mai sus amintite. El a acceptat urmările acţiunii marii legi a eredităţii şi cu astfel de ereditate El a venit să se împărtăşească de durerile şi de ispitele noastre.[46]

Alegerea unui adventist devotat este între Întrebări despre doctrină şi Hristos, Lumina lumii, între rătăcire şi adevăr… Marea lege a eredităţii a fost decretată de Dumnezeu ca să facă mântuirea posibilă şi este una dintre legile elementare care n-a fost abrogată niciodată. Îndepărtaţi legea aceasta şi nu vom mai avea Mântuitor care ne poate ajuta sau să fie exemplu pentru noi. Hristos a acceptat această lege şi în felul acesta a făcut mântuirea posibilă. A învăţa că Hristos a fost scutit de această lege înseamnă negarea creştinismului şi face din întrupare o farsă pioasă. Dumnezeu să scape pe adventiști de o astfel de învăţătură şi de astfel de învăţători.[47]

Protestul lui Andreasen n-a rămas fără efect. Un cor de glasuri s-a ridicat aproape pretutindeni împotriva cărţii Întrebări despre doctrină. Aceasta s-a produs nu numai datorită învăţăturii despre natura umană a lui Hristos, ci şi cu privire la alte puncte de doctrină. Ar trebui să se ţină seama că şi alte propuneri cu privire la revizuirea acestei cărţi au fost trimise la Comitetul Conferinţei Generale din partea unor teologi, profesori şi pastori ai bisericii.

Propuneri pentru revizuirea cărții Întrebări despre doctrină

1. L. Hudson, un susținător al teologiei lui Andreason, înaintează o scrisoare Conferinței Generale în care îi acuză pe autorii acestei cărți de nesinceritate intelectuală, din cauza modului în care editorul revistei Ministry a prezentat citate din Ellen White în numărul din septembrie 1956 și apoi în Apendixul B al cărții.

Pe de o parte, nenumărate pagini importante pentru subiectul naturii umane căzute nu au fost folosite;[48] pe de cealaltă parte, unele citate au fost trunchiate. De exemplu, el menționează un citat din Review and Herald (28 iulie 1874), în care partea centrală a fost omisă: Hristos a purtat păcatele și infirmitățile omenirii așa cum erau ele atunci când a venit să-l ajute pe om. În numele omului, purtând slăbiciunile acestuia, El trebuia să suporte ispitele lui Satan în toate acele domenii în care omul putea fi asaltat.[49]  

De aceea, Hudson a propus o revizuire a cărții din partea Conferinței Generale adunată în sesiune în anul 1958.[50] Cu toate acestea, așa cum nota și Andreasen, subiectul nu a fost dezbătut. În același timp, un grup format din membrii comunității Loma Linda, California, și-au asumat rolul de a revizui lucrarea. Concluziile lor au fost înaintate Conferinței Generale iar acestea spuneau că această carte nu a reprezentat corect anumite adevăruri fundamentale iar în altele a existat compromis.[51] Este evident că anumite segmente ale cărții nu vor fi acceptate de un număr considerabil de membri. De fapt, credem că, în afară de erorile panteistice ale lui Kellogg, nu a existat vreun alt subiect care să fi cauzat atâta dezbinare și discuții contradictorii ca publicarea acestei cărți.[52]

În ciuda publicării citatelor lui Ellen White și a criticilor numeroase aduse revistei Ministry şi cărţii, susţinătorii acestor puncte teologice au primit credit şi acceptare din partea unor teologi, pastori şi membrii ai bisericii.

Un sondaj de opinie revelator

În anul 1962 Robert Lee Hancock a întreprins un studiu asupra învăţăturii bisericii cu privire la natura umană a lui Hristos. Într-adevăr, scopul acestui studiu a fost de a determina care poziţie era cea mai populară, aceea că Hristos a luat natura lui Adam, aşa cum a fost creat, desăvârşit, sau dacă a avut un trup păcătos cu slăbiciunile inerente pe care orice copil le moşteneşte de la părinţi.[53] Iată concluziile la care a ajuns Hancock:

Mai întâi, din primele zile Biserica Adventistă a învăţat că atunci când Dumnezeu a luat natura umană, El a luat nu natura desăvârşită, fără păcat, a omului înainte de cădere ci natura omnului căzut, slăbită şi degenerată, aşa cum era ea când El a venit pe pământ să ajute pe om.

În al doilea rând, că în perioada de 15 ani dintre 1940 şi 1955, cuvintele „păcătos” şi „căzut”, cu referire la naura umană a lui Hristos au fost în mare măsură, dacă nu complet, eliminate din materialele denominaţionale publicate.

În al treilea rând, că începând cu 1952 expresii ca „natura umană fără păcat”, „natura lui Adam înainte de  cădere” şi „natura umană nemânjită” au luat locul terminologiei anterioare.[54]

Rezultatul final al acestui studiu l-a condus pe Hancock să tragă concluzia că: Cercetările din acest studiu garantează concluzia că învăţătura AZŞ cu privire la natura umană a lui Hristos s-a schimbat şi că aceste schimbări implică concepte şi nu doar deosebiri semantice.[55]

Desigur, în cursul anului 1970, câteva publicaţii s-au străduit să popularizeze aceste principii. Ele au fost uşor acceptate în Biserică deoarece au fost proclamate ca reprezentând poziţia Conferinţei Generale.

Publicarea volumului 7-A din Comentariul Biblic AZȘ

Volumul 7-A,[56] este o compilaţie a tuturor pasajelor din Ellen White publicate mai înainte la sfârşitul fiecăruia din cele 7 volume ale setului. Aşa cum am spus, aceste comentarii includ unele dintre declaraţiile ei cele mai puternice în favoarea naturii umane căzute asumate de Hristos.

Noua teologie a fost introdusă în acest volum în trei apendice extrase din Întrebări despre doctrină, Apendicele B în special, oferă o vedere cu privire la natura umană a lui Hristos cu totul netradiţională. Subtitlurile adăugate de editor tind să contrazică unele declaraţii ale lui Ellen White care apar în altă parte în volum. Pe de o parte, Ellen White este citată spunând că El (Hristos) a luat asupra Sa natura umană căzută, suferindă, degradată şi mânjită de păcat,[57] natura lui Adam, călcătorul legii[58] adică natura lui Adam după cădere. Pe de altă parte, un alt subtitlu arată că Hristos a luat natura umană fără păcat,[59] adică natura lui Adam înainte de cădere, care este ceva ce Ellen White n-a scris niciodată.

Problema n-a scăpat vigilenţei unor membri ai Comitetului de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale, care a reacţionat recomandând o revizuire serioasă a Apendicelui B.[60]

Roy Allan Anderson, Dumnezeu-omul, natura şi lucrarea Lui

În acelaşi an 1970, Roy Allan Anderson a publicat cartea Dumnezeu-omul, natura şi lucrarea Lui.[61] Subtitlul de pe prima pagină spunea:  O prezentare scripturistică în domeniul hristologiei.[62] Anderson era la data aceea editorul revistei Ministry destinată pastorilor Adventişti. El a luat o parte foarte activă la întâlnirile cu Evanghelicii şi a fost unul dintre autorii lucrării Întrebări despre doctrină.

În prologul cărţii sale, Anderson a accentuat că era necesar să clădească pe o Stâncă de neclintit a lui Dumnezeu-omul, pe care creştinul trebuie să-şi aşeze viaţa în Dumnezeu.[63] Pentru a înţelege mai bine ce a făcut Hristos avem nevoie de o definiţie clară cu privire la cine este Hristos.[64] Cartea tratează planul de mântuire ca un întreg şi arată cu simplitate cum este împlinit în Isus.

În ceea ce priveşte hristologia, cartea nu conţine material controversat în tratarea problemei delicate a naturii umane a lui Hristos. Venind în lume, declara Anderson, Hristos a devenit ca noi, ca să ne facă pe noi cum este El. Irineu exprimă acest lucru foarte frumos când spune: „El a fost făcut ceea ce suntem noi, ca El să ne poată face cum este El.”[65]

În capitolul Întruparea-Revelaţia supremă a lui Dumnezeu,[66] Anderson declară: Natura umană a lui Hristos şi Dumnezeirea Sa sunt două mari adevăruri gemene. Trebuie să ne păzim să-L facem pe Isus doar un om divin sau să gândim despre El ca la un Dumnezeu uman. El nu este nici una nici alta. El a fost şi este Dumnezeu-om. În Isus Hristos este natură omenească absolută şi Dumnezeire absolută.[67] Prin întruparea Sa, El nu a lepădat natura Sa divină, ci a acceptat natura umană… El Şi-a impus limitările şi restricţiile noastre omeneşti. Şi nimic din ce este omenesc nu I-a fost străin.[68]

Apoi Anderson a explorat problema cu privire la ce deosebeşte natura umană a lui Hristos de natura noastră omenească. El S-a golit pe Sine şi a luat asupra Sa chipul unui rob. El a luat; El n-a moştenit, aşa cum este natura noastră. Când ne‑am născut, nimeni nu ne-a consultat despre venirea noastră în lume. Mai mult, părinţii noştri ne-au lăsat moştenire singura natură pe care au avut-o, o natură păcătoasă, căzută. Noi am moştenit înclinaţiile către păcat de la toate generaţiile trecute. Noi am fost în adevăr „modelaţi în nelegiuire”. Dar de la prima Sa suflare, Domnul nostru a fost fără păcat. El a fost în asemănarea trupului păcătos, dar a fost fără păcat atât în natura cât şi în viaţa Sa.[69]

Găsim aici conceptul de bază al noii hristologii. Pe de o parte Anderson afirmă natura omenească absolută a lui Hristos, în timp ce pe de altă parte respinge esenţa naturii umane în stare căzută, supusă puterii păcatului. Nimeni nu pune în discuţie faptul că Domnul a fost fără păcat în viaţa Sa, dar cum se armonizează aceasta cu declaraţia lui Pavel că a fost în asemănarea trupului păcătos?

Se pare că Anderson nu dorea nașterea unei polemici într-o carte destinată publicului larg.[70] Nu același este cazul cu lucrarea monumentală a lui Leroy E. Froom, Mişcarea Destinului. Publicată în acelaşi an ca şi volumul 7-A din Comentariul Biblic şi cartea lui Anderson, Dumnezeu–omul, lucrarea lui Froom a fost instrumentul care a susţinut principiile noii teologii şi merită o tenţie deosebită.

Leroy E. Froom susține noua teologie

La vremea când Leroy Edwin Froom publica Mişcarea Destinului în anul 1970, îşi câştigase reputația de cercetător, istoric şi savant. Lucrarea lui în patru volume Prophetic Faith of our Fathers şi cea în două volume Conditionalist Faith of our Fathers, au contribuit mult la renumele lui.[71] Nu este surprinzător faptul că Mişcarea Destinului avea să primească o recunoaştere oficială.

Proiectul a fost aprobat  la cele mai înalte nivele ale Bisericii. Însuşi Froom declara că circa 60 dintre cei mai competenţi savanţi denominaţionali de diferite specialităţi aprobaseră conţinutul.[72]

În lucrarea Mişcarea Destinului, Froom a prezentat principalele doctrine adventiste în contextul dezvoltării lor istorice. Este evident că subiectul persoanei şi lucrării lui Hristos era strâns legat de inima lui. Mai presus de toate, el dorea să reinstaureze adevărul cu privire la natura umană a lui Hristos, care, potrivit lui, fusese prezentat eronat de o minoritate. Ca urmare, Froom declara: Adventiştii au fost multă vreme acuzaţi de teologii din afara bisericii că tolerează această poziţie minoritară eronată.[73]

Scopul principal al lui Froom era să schimbe poziţia alterată a Adventiştilor.[74] La început, prin discuţiile cu reprezentanţii evanghelici, apoi prin publicarea cărţii Întrebări despre Doctrină.[75] Froom a concluzionat că mai presus de toate, declaraţiile clare din Întrebări despre Doctrină, privitoare la preexistenţa veşnică şi Dumnezeirea totală a lui Hristos, natura şi viaţa Sa fără păcat în timpul întrupării şi actul transcendent de ispăşire consumat pe cruce sunt factori determinanţi care au contribuit să fim recunoscuţi ca adevăraţi credincioşi creştini.[76]

Cu privire la expresiile cunoscute pe această temă luate din declaraţiile lui Ellen White, Froom a considerat că era îndreptățit să poată face o prezentare uimitoare a Dumnezeirii lui Hristos în natura omenească.[77] Demonstraţia a fost făcută în zece puncte care cuprindeau următoarele titluri tendenţioase: Hristos a luat natura fără păcat a lui Adam înainte de cădere; Şi-a asumat slăbiciunile omeneşti; A fost ispitit în toate lucrurile sau doar în cele principale; A purtat păcatul şi vina atribuită a lumii; Fără pasiunile naturii căzute.[78]

Ca fapt divers, Froom doar a repetat conceptele cuprinse în revista Ministry, din Septembrie 1956. Însă scopul lui consta în special să le aşeze în contextul lor istoric,[79] reamintind împrejurările care i-au permis să corecteze ceea ce el considera a fi imaginea eronată a Adventismului.

Cartea a produs destule polemici. La lansarea ei (Mişcarea Destinului), unul dintre criticii lui Froom scria: Când studiază lucrarea lui Froom, cititorul trebuie să fie atent să-şi pună întrebarea dacă i-a dat o atenţie deplină sau dacă unele aspecte importante au fost neglijate sau prezentate greşit.[80]

Aceasta este o judecată aspră, dar acelaşi lucru este adevărat şi cu privire la felul în care Froom tratează istoria doctrinei întrupării. Pentru a demonstra că Isus Şi‑a asumat o natură fără păcat asemănătoare cu a lui Adam înainte de cădere, el a omis tot ce nu era de acord cu teza lui. Uneori au fost prezentate referinţe în afara contextului sau subtitluri care nu se potriveau cu sensul declaraţiilor făcute de autor.

Nu avem spaţiu suficient să cercetăm toate problemele cuprinse în Mişcarea Destinului. Câteva amănunte vor fi suficiente. Mai întâi, de ce a ignorat Froom în mod sistematic declaraţiile clare în favoarea faptului că Isus Şi-a asumat o natură umană păcătoasă?  Sarcina istoricului ar trebui să fie să redea faptele cât mai obiectiv cu putinţă. De ce atunci a eliminat toate expresiile foarte clare, natură păcătoasă, din declaraţiile lui Ellen White?

Şi alte omisiuni sunt tot atât de inexplicabile pentru un istoric care pretinde că rescrie dezvoltarea unei doctrine cruciale cum este îndreptăţirea prin credinţă în contextul pionierilor care au proclamat-o. Froom abia dacă a menţionat pe A. T. Jones, care a fost exponentul principal al acestei doctrine, în afară de mențiunea cu privire la apostazia lui. Mişcarea Holy Flesh a fost ignorată, desigur, pe bună dreptate, deoarece susţinătorii ei învăţau că Isus a avut un trup sfânt şi aceasta a dus la ciudăţenii care au adus asupra lor condamnarea din partea profetului şi a delegaţilor sesiunii din 1901 a Conferinţei Generale.

În afară de toţi cei care au scris în trecut despre persoana lui Isus, Prescott a fost singurul, după părerea lui Froom, care a adus o contribuţie remarcabilă.[81] Cartea sa Doctrina despre Hristos, publicată în anul 1920, a fost, după părerea lui Froom, prima care a aşezat centralitatea lui Hristos în toată plinătatea ei, ca esenţă a Evangheliei iar îndreptăţirea prin credinţa în El ca unica speranţă a omului.[82] Froom considera această carte atât de importantă încât a făcut rezumatul capitolelor principale.

Cu toate că Prescott a consacrat trei capitole doctrinei întrupării, Froom n-a menţionat nici un cuvânt despre învăţătura lui despre natura umană a lui Hristos, deoarece era în opoziţie cu propria lui învăţătură. De asemenea, Froom a trecut sub tăcere predica lui Prescott, Cuvântul S-a făcut trup, prezentată în Australia şi larg publicată în revistele oficiale,[83] chiar dacă Ellen White aprobase cu entuziasm explicaţiile lui Prescott.[84]

Atunci când în anumite aspecte Froom nu mai putea să ignore unele declaraţii ale lui Waggoner şi ale lui Ellen White care erau în opoziţie cu tezele sale, el le interpreta prin substituire.[85] Froom a introdus în original cuvântul înlocuire, ca şi când ar fi ieşit de sub pana proprie a lui Waggoner. Când a citat expresia El a fost făcut păcat din 2 Corinteni 5:21, Waggoner a tras concluzia: Fără păcat, totuşi, nu doar socotit ca păcătos, ci în realitate luând asupra Sa natura păcătoasă.[86] Froom a repetat această declaraţie scriind: Mai mult decât atât, El a fost în realitate „făcut”- prin înlocuire – să fie păcat pentru noi, astfel ca noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Cor. 5:21).[87]

În ciuda multor greşeli, această carte a exercitat o influenţă considerabilă. Froom s-a bucurat de un înalt nivel de autoritate printre unii conducători ai Bisericii, însă mulţi dintre ei n-au înţeles învăţătura tradiţională a Bisericii.[88] Oricum Mişcarea Destinului a provocat o trezire şi o nouă serie de reacţii din partea câtorva organizaţii ale Bisericii ca şi din partea câtorva personalităţi a căror competenţă era mai presus de orice îndoială.

[1] Comentariul Biblic AZȘ, E. G. White Comments, vol.1, p.1085 (Review and Herald, 24 feb. 1874).

[2] Ibid., vol. 4, p. 1147, (Youth Instructor, 20 dec. 1900)

[3] Ibid., vol.  5, p. 1079, (Review and Herald, 4 aug. 1874)

[4] Ibid., p. 1081, (Review and Herald, 28 iul. 1874)

[5] Ibid., p. 1124, (E. White, Scrisoarea 106, 1896)

[6] Ibid., p. 1128, (E. White, Scrisoarea 8, 1895)

[7] Ibid., Vol. 6, p. 1074 (E. White, Manuscris 76, 1903)

[8] Ibid., p. 562, (comentariu de A. G. Maxwell și nu de E. White)

[9] Ibid., Vol.7, p. 904, (E. White, Manuscris 67, 1898)

[10] Ibid., p. 926, (E. White, Manuscris 141, 1901)

[11] Ibid., p. 929, (E. White, Manuscris 1, 1892)

[12] Ibid., p. 930, (Review and Herald, 1 apr. 1975)

[13] Ibid., p. 930, (E. White, Manuscris 1, 1892)

[14] Ibid., p. 426.

[15] Bruno W.Steinweg a raportat aceleaşi citate în lucrarea lui din 1986 „Doctrina naturii umane a lui Hristos printre adventişti din 1950, pp. 5-7.

[16] E.G.White, Selected Messages, vol.1, p. 285-339. Vezi și Cap. 2 al cărții de față: Primele mărturii adventiste

[17] Ibid., p. 526.

[18] Ibid., p. 247.

[19] Ibid.vol. 2, p. 31-39, Vezi și Cap. 7 al cărții de față: Mișcarea Holy Flesh

[20] S. N. Haskell, Scrisoare către E. G. White, sept.1900, citată în W. H. Grotheer An Interpretive History of the Doctrine of Incarnation, p.50

[21] Ellen G. White, Scrisoare 132, 1900, (Selected Messages, vol. 2, p. 37)

[22] Vezi Enciclopedia AZȘ, p. 43. Printre cărţile lui Andreasen menţionăm mai ales Serviciul în Sanctuar, Epistola către Evrei, Credinţa prin care se poate trăi, Ce poate crede un om, Sfinţi şi păcătoşi.

[23] Milan L. Andreasen, Epistola către Evrei (Review and Herald Pub. Assn., 1948)

[24] Ibid., p. 79-10.

[25] Comentariul Biblic AZȘ, vol. 7, p. 387-494.

[26] M. L. Andreasen, Scrisori către biserici.

[27] Ibid.

[28] Scrisori către biserici, p. 4.

[29] Ibid., p.1-3

[30] Ibid., p. 3-4.

[31] Ibid.

[32] Ibid., p. 4.

[33] Ibid., p. 5,  E.G.White în Youth Instructor, 25 apr.  1901.

[34] Andreasen, Scrisori către biserici, p. 5. E. White în Rewiev and Herald, 18 feb. 1890.

[35] Andreasen, Scrisori către Biserici,  p. 5-6.

[36] Ibid.

[37] Ibid., p. 8.

[38] Ibid., p. 13.

[39] Ibid., p. 53.

[40] Ibid.

[41] Ibid.

[42] Ibid., p. 56.

[43] E.G.White, Testimonies for the Church, vol. 2, p. 202, 509.

[44] Andreasen, Scrisori către biserici, p. 53-54.

[45] Ibid., p. 54.

[46] Ibid., p. 55.

[47] Ibid., p. 55-56.

[48] A. L. Hudson se referă la manuscrisele lui E. White: nr.  21 din 1895; nr. 141 din 1901; Scrisoarea 121 din 1897; Manuscrisul 1 din 1892.

[49] Ellen G. White, Selected Messages, vol.1, p. 267-268.

[50] Scrisoarea lui A. L. Hudson este redată în Steinweg, p. 7-8.

[51] Detalii raportate de W. H. Grotheer.

[52] Ibid., p. 81.

[53] Robert Lee Hancock, Umanitatea lui Hristos (lucrare prezentată la Departamentul de Istorie Bisericească, Andrews University, iul. 1962). Vezi Grotheer, pp. 81.82

[54] Hancock, p.26.27. Vezi Grotheer, p. 82

[55] Ibid., p. 27.

[56] Washington DC, Review and Herald Publ. Assn., 1970.

[57] Comentariul Biblic AZȘ, vol. 7-A, p. 157, (Youth Instructor, 20 dec. 1900)

[58] Ibid., p. 370 (E. White, Manuscrisul  141, 1901)

[59] Ibid., p. 446.

[60] Vezi capitolul 12 al cărții de față

[61] Roy Allan Anderson, The God-Man, His Nature and Work, Review and Herald Pub. Assn., 1970

[62] Ibid., p. 3.

[63] Ibid., p.10.

[64] Ibid., p.14.

[65] Ibid., p. 35.

[66] Ibid., p. 32-48.

[67] Ibid., p. 40.

[68] Ibid., p. 53.

[69] Ibid.

[70] Roy Allan Anderson, cartea The God-Man, His Nature and Work, a derivat dintr-o serie de întruniri publice

[71] Vezi Enciclopedia AZȘ,  p. 484.

[72] LeRoy Edwin Froom către William H. Grotheer, 17 apr. 1971. Vezi Grotheer, p. 83

[73] Froom Movement of Destiny, p. 428.

[74] Ibid., p. 465-475.

[75] Ibid., p. 476-492.

[76] Ibid., p. 492.

[77] Ibid., p. 495.

[78] Ibid., p. 495-499.

[79] Ibid., p. 495-496.

[80] Ingemar Linden, Apologetics as History, Spectrum, toamna 1971

[81] Froom, p. 380.

[82] Ibid., p. 380-381.

[83] Vezi capitolul 6 al cărții de față referitor la hristologia lui W. W. Prescott

[84] Ibid.

[85] Ellet J.Waggoner, Christ and His Righteousness, p. 27-28

[86] Ibid.

[87] Froom, p. 197.

[88] A  fost plăcerea mea să derulez isoria hristologiei adventiste la Consultația IV a E.G. White Estate Washington în ianuarie 1987. A fost evident faptul că un număr de persoane din distinsa audiență nu erau familiarizați cu învățăturile pionierilor. Cineva a remarcat la sfârșitul prezentarii: ʺDacă este așa ar trebui să ne schimbăm poziția cu privire la acest subiect.ʺ

Incontestabil, autorii acestei schimbări erau deplin conştienţi că introduceau o învăţătură nouă despre doctrina privitoare la Întrupare. Acest fapt este presărat în raportul cu privire la împrejurările  dezvăluite de Leroy Edwin Froom în cartea sa, Movement of Destiny[1] şi într-o dare de seamă care poate fi considerată manifestul acestei noi interpretări, publicat în Ministry sub titlul  Noua piatră de hotar a Adventismului[2]. Acest capitol se va ocupa de istoria acestei concepţii noi, aşa cum este trasată în aceste izvoare.

Nu doreac să pun la îndoială devotamentul colegilor mei pentru adevăr şi nici loialitatea lor faţă de biserică. Sunt sigur că ei iubesc pe Domnul şi Cuvântul Său. Dar trebuie să pun sub semnul întrebării unele abordări doctrinale, căutând să fac lucrul acesta cu amabilitate creştină.

Prima piatră de hotar de schimbare radicală

În anul 1949 Review and Herand a cerut profesorului D. E. Rebok, preşedintele Seminarului Teologic Adventist din Washington D. C, să revizuiască textul cărţii Lecturi biblice pentru Cămin[3] pentru pregătirea unei ediţii noi.

Această carte, care apăruse în numeroase ediţii, a fost folosită pe scară largă de către familiile adventiste la studiul sistematic al Bibliei. Ea reprezenta în amănunt învăţătura bisericii. Aşa cum am arătat mai înainte, ediţia din 1915, retipărită în anul 1936 şi în anul 1945, stipula fără echivoc: În natura Sa omenească, Isus S-a făcut părtaş naturii noastre păcătoase. Dacă n-ar fi fost aşa, atunci nu „S-ar fi făcut asemenea fraţilor Săi”, n-ar fi fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, n-ar fi biruit aşa cum ar fi trebuit să biruim şi noi şi, ca urmare, n-ar fi fost un Mântuitor desăvârşit, deplin, de care omul avea nevoie ca să fie mântuit.[4]

Froom face despre Rebok următoarea remarcă: Ajungând la acea notă nefericită de la pagina 174 în studiul referitor la „viaţa fără păcat”, el a recunoscut că nu era adevărat… astfel că nota nepotrivită a fost scoasă şi a rămas afară în toate ediţiile următoare.[5] Ca urmare, ediţia cea nouă a Lecturilor biblice, dă un răspuns nou întrebării: Cât de deplin S-a împărtăşit Hristos de natura noastră obişnuită? Răspunsul citează Evrei 2:17, fiind urmată de explicaţia urmăoare: Isus Hristos este atât Fiul lui Dumnezeu cât şi Fiul omului. Ca membru al familiei omeneşti a trebuit să se facă asemenea fraţilor Lui – în asemănare cu trupul păcătos. Cât de departe merge această „asemănare” rămâne o taină a Întrupării pe care oamenii n-au fost niciodată în stare să o rezolve. Biblia învaţă lămurit că Hristos a fost ispitit exact aşa cum sunt ispitiţi şi alţi oameni – „în toate lucrurile… ca şi noi”. O astfel de ispită trebuie în mod necesar să includă posibilitatea păcătuirii; dar Hristos a fost fără păcat. Nu există niciun suport biblic pentru învăţătura  prin care mama lui Hristos, printr-o imaculată naștere, a fost tăiată de la moştenirea păcătoasă a neamului omenesc şi de aceea Fiul ei divin n-a fost în stare să păcătuiască.[6]

Aceasta este o deosebire semnificativă faţă de ediţia din 1946. În timp ce vechea versiune subliniază participarea lui Hristos la „natura păcătoasă a omului” în „natura sa căzută”, ultima afirmă cu putere că „Hristos a fost fără păcat”. Desigur că afirmaţia este perfect adevărată. Nimeni n-a pretins vreodată altfel. Dar nu aceasta este problema. Problema este cu privire la natura umană a lui Hristos, cu privire la trupul Său păcătos aşa cum precizează și Pavel.

Aşa cum s-a arătat,[7] respingând dogma imaculatei nașteri şi declarând că Maria a moştenit în mod natural defectele inerente naturii omeneşti, Rebok lasă neexplicat cum anume Isus n-a moştenit trup păcătos ca toţi descendenţii lui Adam. Nu spune Pavel în mod expres că El s-a născut „din sămânţa lui David după trup”?

Rebok, în editarea cărţii Lecturi biblice, a alterat a doua notă explicativă, care răspundea la întrebarea: Unde a condamnat Dumezeu păcatul în Hristos şi a câştigat biruinţa pentru noi asupra ispitei şi a păcatului?[8] Cele două note explicative din cele două ediţii diferite sunt aşezate mai jos în paralel pentru comparaţie:

Deosebirile dintre cele două note sunt mici dar sunt semnificative. Expresia lui Pavel ʺtrup păcătos” este omisă. Această ediţe revizuită a Lecturilor biblice nu a apărut însă până în anul 1958, după ce noua interpretare fusese alimentată de o serie de articole în Ministry, o revistă publicată în mod deosebit pentru pastori.

Lepădarea ideilor ʺeronateʺ din trecut

 Evenimentele care au dus la noua interpretare a naturii umane a lui Hristos sunt bine cunoscute. Un susținător puternic, LeRoy Edwin Froom, a redat împrejurările până la cele mai mici amănunte.[9]  Totul a început în ianuarie 1955 când a apărut o declaraţie în ziarul evanghelic Our Hope, declarând că Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea defaimă persoana şi lucrarea lui Hristos prin învăţătura că Hristos, în natura Sa omenească, s-ar fi împărtăşit de natura căzută a omului. Punctul de vedere al lui Schuyler English, editor al periodicului, era că Hristos nu a luat natura căzută.[10] Potrivit lui Froom, English fusese dus în eroare de ediţia cea veche a Lecturilor biblice pentru cercul familiei.

Îndată Froom a scris lui English, arătându-i că greşise cu privire la poziţia adventistă privitoare la natura lui Hristos: Vechea concepţie minoritară a lui Colcord din nota Lecturilor biblice – care se luptase în favoarea naturii păcătoase, căzute a lui Hristos – fusese îndepărtată cu mulţi ani mai înainte, din cauza erorii ei.[11]

La încheierea acestei corespondenţe, English a fost convins că fusese greşit. El a făcut o corectare în revista Our Hope privitoare la acest subiect. Câteva luni mai târziu a publicat un articol al lui Walter R. Martin, un teolog baptist, care, după şapte ani de studiu al Adventismului, a ajuns la următoarea concluzie: Este necinstit, incorect şi hotărât necreştinesc să fie acuzaţi majoritatea adventiştilor de astăzi de susţinerea acestor idei eretice.[12]

După contactele iniţiale cu English, Froom a fost prezentat lui Donald Grey Barnhouse, pastor prezbiteian şi editorul revistei Eternity din Filadelfia şi lui Walter Martin, care era avid de informații despre adventişti pentru a-și completa cartea lui, Adevărul despre Adventiştii de Ziua a Şaptea.[13] Între anii 1955 şi 1956 au avut loc o serie de 18 conferinţe între evanghelici şi adventişti cu scopul discutării doctrinei Întrupării.

Când a fost prezentat subiectul naturii umane a lui Hristos, reprezentanţii adventişti au  afirmat, potrivit declaraţiei lui Barnhouse, că majoritatea denominaţiunii  a susţinut întotdeauna (natura omenenască asumată de Hristos) că a fost fără păcat, sfânt şi desăvârşit, în ciuda faptului că unii dintre scriitorii lor au introdus uneori la tipar idei respinse categoric de către majoritatea  membrilor Bisericii.[14]

După aceste declaraţii, reprezentanţii adventişti i-au spus lui Walter Martin că au avut printre ei unii membri lunatici, chiar unii asemenea unor iresponsabili cu ochi răutăcioși, ca în orice domeniu al creştinismului fundamental.[15] Fără îndoială că reprezentanţii adventişti au dat impresia că cei care scriseseră că Hristos luase asupra Sa natura umană căzută erau lunatici iresponsabili.

Citind raportul lui Froom despre aceste adunări, oricine este şocat de dorinţa lui puternică de a vedea că adventiştii sunt enumerați printre creştinii autentici. Chiar numai subtitlurile acestui raport sunt revelatoare: Walter Martin afirmă că AZȘ sunt fraţi în Hristos, Adventiştii sunt cei mai autentici Creştini; El a spus chiar că Evanghelicii au această abordare ca urmare a repudierii totale a vechilor vederi greşite.[16]

Manifestul noii hristologii

Cu ocazia acestor adunări s-a convenit ca rezultatul discuţiilor să fie publicate simultan în periodicele oficiale ale ambelor grupări. Noua interpretare adventistă a fost publicată în Ministry, septembrie 1956, sub titul general Sfaturi ale Spiritului Profeţiei. În susţinerea interpretării celei noi au fost selectate opt pagini cu citate din Ellen White care să definească natura lui Hristos la întrupare.

Sub acest titlu găsim exprimat cu litere mari punctele esenţiale din manifest: El a luat natura noastră omenească, nu tendinţele noastre păcătoase; păcatul, vina noastră şi pedeapsa, toate i-au fost atribuite, dar n-au fost ale Lui.[17] Alte texte asemănătoare vin în sprijinul acestor noi aspecte ale hristologiei. Titlurile celor şapte secţiuni redau noţiunea generală: I. Misterul Întrupării; II. Unirea miraculoasă a umanului cu Divinul; III. A luat natura umană fără păcat; IV. Şi-a asumat slăbiciunile naturii umane; V. Ispitit în toate lucrurile; VI. A purtat păcatul atribuit şi vinovăţia  lumii; VII. Natura umană a lui Hristos fără niciun păcat.

Şi subtitlurile fiecărei secţiuni îndreaptă spre poziţia proeminentă dată conceptelor fundamentale privitoare la natura umană a lui Hristos: Hristos a luat natura omenească aşa cum a creat-o Dumnezeu; a început acolo unde a început şi Adam; a luat formă omenească, dar nu natura păcătoasă, coruptă; a luat natura fără păcat a lui Adam; natura Sa umană fără păcat; n-a moştenit de la Adam nici o înclinaţie rea şi altele ca acestea.[18]

Notele explicative pentru fiecare din aceste afirmaţii sunt toate scoase din scrierile lui Ellen White. Nu există nicio singură referinţă biblică. Aceasta era o nouă abordare a subiectului, deoarece până atunci, discuţia fusese bazată pe Scripturi. Aceasta ar fi deschis uşa unei controverse ulterioare, deoarece avea să devină, în esenţă, o problemă de definire a sensului declaraţiilor lui Ellen White. Aceasta era şi părerea lui Morris Venden: Cred că problema semantică cea mai grea pe care o avem astăzi este cea cu privire la natura lui Hristos. Şi pentru mine este atât de grea din punct de vedere semantic încât îmi este aproape imposibil să lucrez asupra subiectului.[19] Iată de ce Roy Allan Anderson, secretar al Asociaţiei Pastorale de la Conferinţa Generală şi editor-șef al revistei Ministry, a socotit necesar să introducă următoarea explicație, care  reprezintă în adevăr caracterizarea noii hristologii adventiste.[20]

ʺUman dar nu firesc (carnal)ʺ

 Acesta este titlul editorialului lui Anderson. Iată concepţia lui cu privire la subiectul naturii umane a lui Hristos: De-a lungul istoriei noastre denominaţionale, noi n-am avut totdeauna o înţelegere clară asupra acestui subiect, care ne-ar fi fost de mare ajutor. De fapt, acest punct deosebit în teologia adventistă a atras dezaprobarea din partea multor cercetători biblici, atât din rândurile noastre cât şi din afară. De-a lungul anilor au fost făcute declaraţii în predici iar uneori au apărut în scris, care dacă ar fi fost luate la valoarea lor, ar fi discreditat persoana  şi lucrarea lui Hristos Isus, Domnul nostru. Am fi fost acuzaţi că L-am făcut doar uman.[21]

Citând numeroase pasaje alese cu grijă din Ellen White, Anderson afirma că Domnul nostru S-a împărtăşit de natua noastră mărginită şi nu de natura noastră firească, coruptă cu toate înclinaţiile noastre spre păcat şi spre poftă. În El n-a fost niciun păcat, nici moştenit, nici cultivat, aşa cum se întâlneşte la toţi descendenţii naturali din Adam.[22]

Anderson mai declara că numai în trei sau patru locuri în sfaturile ei inspirate, Ellen White foloseşte expresii ca „natura căzută” şi „natura păcătoasă”. Dar, el a adăugat că acestea sunt contrabalansate cu tărie şi explicate foarte clar în multe alte declaraţii care dezvăluie gândul autorului (Ellen White). Hristos a fost desigur părtaş la natura noastră, la natura noastră umană, cu toate limitările ei fizice, dar nu la natura noastră firească cu stricăciunile poftei. Când a intrat în familia omenească, aceasta a fost după ce neamul omenesc fusese mult slăbit de degenerare. Timp de mii de ani, omenirea se degradase fizic. Comparată cu Adam şi cu urmaşii lui imediaţi, omenirea, atunci când Domnul S-a arătat în formă omenească, scăzuse în statură, longevitate şi vitalitate… Atunci când El a luat asupra Sa natura omenenască fără păcat, n-a încetat să fie Dumnezeu. Este adevărat că nu putem înţelege acest lucru, dar îl putem primi prin credinţă.[23]

În acelaşi editorial, Anderson face aluzie mai departe la declaraţia care a apărut în Lecturi biblice pentru cercul familiei (ediţia din 1915) care spunea că Hristos a venit „în trup păcătos”. Este greu de ştiut cum s-a strecurat această expresie, în carte. A fost citată de nenumărate ori de critici din toată lumea ca fiind tipică hristologiei adventiste.[24]

În încheiere, Anderson solicită grupa pastorilor să studieze cu grijă şi cu rugăciune secţiunea de consiliere în această problemă. Dar să facem acelaşi lucru cu aceeaşi inimă deschisă şi în studiul subiectelor fundamentale ale Bibliei.[25]

ʺNoua piatră de hotar a adventismuluiʺ

Editorul asociat, Louise C. Kleuser, a publicat un alt editorial cu acelaşi subiect, având drept scop să promoveze platforma pe care ea o numea Noua piatră de hotar a adventismului.[26] Ea a anunţat schimbările, mai întâi cu privire la relaţiile cu fraţii noştri evanghelici în Hristos de la care încercăm să luăm câteva lecţii[27] şi apoi cu privire la natura umană a lui Hristos, tratată de Anderson în a doua parte a editorialului.

Potrivit lui Anderson nimic nu este mai lămurit în Scriptură decât faptul că atunci când Dumnezeu a devenit om prin întrupare, El a luat natura omului; adică a luat asupra Sa natura umană. În Rom. 1:3 citim că Isus Hristos S-a născut „din sămânţa lui David după trup” iar în Gal. 4:4, că a fost „născut dintr-o femeie”. A devenit fiul omenirii printr-o naştere omenească şi S-a supus condiţiilor existenţei umane, posedând un trup omenesc (Evrei 2:14).[28]

Însă, când citim despre Isus Hristos ca luând natura omului, este imperativ să recunoaştem deosebirea dintre natura omenească în sensul fizic al cuvântului şi natura umană în sensul teologic al termenului. El a fost fără îndoială om, dar în acelaşi timp Dumnezeu descoperit în trup. El a luat natura noastră omenească, adică forma noastră fizică, dar n-a  avut înclinaţiile noastre păcătoase.[29]

În cele din urmă, Anderson insistă că deosebirea dintre primul Adam şi al doilea Adam nu a fost una de natură, ci o deosebire de situaţie. Când Dumnezeul întrupat a pătruns în istoria omenească şi a devenit una cu neamul omenesc, este înţelegerea noastră că El a avut o natură umană fără păcat, ca Adam în Eden. Mediul în care Isus a trăit, însă, a fost deosebit de tragic față de acela  în care a trăit Adam înainte de cădere.[30]

Ca urmare, conchide Anderson, păcatele noastre I-au fost atribuite Lui și în felul acesta El a luat în locul nostru natura noastră păcătoasă căzută, a murit în locul nostru şi a fost „socotit în numărul celor fărădelege” (Isa. 53:12). Păcatul a fost pus asupra Lui; niciodată n-a făcut parte din El. A fost în afara Lui, nu înăuntrul Lui. Tot ce a luat n-a fost în interiorul Lui; El l-a luat, adică l-a acceptat. De bună voie Şi-a asumat natura umană. A fost actul Lui şi prin consimţământul Lui (Ellen G. White, Review and Herald, 5 iulie 1887)[31].

În aceeaşi revistă Ministry mai era un articol de W. E. Read care era de partea lui Anderson şi a lui Froom. Sub titlul Întruparea şi Fiul Omului, Read prezintă un rezumat al hristologiei lui. Pentru fiecare declaraţie, el citează texte biblice, urmate de câte un pasaj din scrierile  lui Ellen White. Însă Read a introdus cuvântul înlocuitor ca termen cheie a noii hristologii care să ne facă să înţelegem natura umană a lui Hristos.

În mod sigur, el scrie, Hristos a fost ispitit în toate lucrurile  ca şi noi. Acesta este un gând minunat, confortant. Dar să ne aducem mereu aminte că deşi este adevărat, mai este adevărat şi că El a fost fără păcat (Evrei 4:15). Cu toate că a fost ispitit, aceasta nu a contaminat pe Fiul lui Dumnezeu. El a purtat ca mijlocitor slăbiciunile şi ispitele noastre în acelaşi fel cum a purtat şi nelegiuirile noastre.[32]

Aceste articole au fost intenţionate să pregătească minţile oamenilor să primească noua piatră de hotar a adventismului aşa cum a fost dezvoltată în cartea Întrebări despre Doctrină. La apariţia ei, Anderson a declarat-o în Ministry ca fiind cea mai minunată carte publicată vreodată de către biserică.[33] Din moment ce ea tratează natura umană a lui Hristos în amănunt, trebuie să cercetăm această carte mai îndeaproape.

Întrebări despre doctrină

Această carte este rezulatul întâlnirilor cu reprezentanţii evanghelicilor, Donald Gray Barnhouse şi Walter R. Martin. Martin era pe punctul de a tipări cartea lui, Adevărul cu privire la Adventiștii de Ziua a Şaptea, care a fost publicată în anul 1960.[34]

Întrebări despre doctrină nu tratează numai doctrina Întrupării. Ea este un răspuns la numeroasele întrebări doctrinare care sunt puse în general de către evanghelici cu privire la subiecte ca mântuirea prin har, faţă în faţă cu mântuirea prin fapte; deosebirea dintre Legea morală şi cea ceremonială; antitipul ţapului de trimis; identitatea lui Mihail – împreună cu o arie largă de credinţe şi practici fundamentale adventiste, care implică doctrina şi profeţia.[35]

Martin şi Barnhouse au obiectat în mod deosebit cu privire la poziţiile luate de pionierii adventişti față de divinitatea lui Hristos şi natura umană a lui Isus, pe care ei le  socoteau eronate şi eretice. Deci n-a fost deloc surprinzător că au întrebat dacă în aceste puncte se schimbase poziţia oficială.[36] Au fost puse întrebări directe cu privire la întrupare: Ce înţeleg Adventiştii prin folosirea de către Isus a titlului de „Fiul Omului”? Şi care consideraţi că a fost scopul principal al Întrupării?[37]

Ca răspuns au fost citate aproape toate textele biblice referitoare la hristologie. În ceea ce priveşte notele explicative, ele au fost formulate pe baza citatelor din Ellen White. Oficialii Adventişti au făcut tot ce au putut mai bine ca să arate că scrierile lui Ellen White sunt cu totul în armonie cu Scripturile cu privire la acest subiect.[38] Nu s-a negat faptul că Hristos „a fost al doilea Adam, care a venit în asemănarea trupului omenesc păcătos” (Rom. 8:3);[39] sau că Ellen White a folosit expresia natura umană, sau natura păcătoasă, natura noastră căzută, natura omului în starea ei căzută.[40]

Nimeni n-a contrazis faptul că Isus a experimentat slăbiciunile pe care le-a moştenit în natura umană căzută. El le-a purtat pe toate. Nu s-ar fi putut ca să le poarte tot ca  înlocuitor, aşa cum a purtat păcatele lumii întregi? Aceste slăbiciuni, infirmităţi şi căderi sunt lucruri pe care noi, cu natura noastră păcătoasă căzută, trebuie să le purtăm. Pentru noi ele sunt naturale, inerente, dar când El le-a purtat, le-a luat nu ca pe ceva înnăscut, ci le-a purtat ca înlocuitor al noastru. Le-a purtat în natura Sa desăvârşită, fără păcat. Subliniem iarăşi, Hristos a purtat toate acestea ca înlocuitor, tot la fel cum a purtat ca înlocuitor nelegiuirile noastre ale tuturor.[41]

Pe scurt, tot ce a luat Isus n-a fost ceva înnăscut, intrinsec… Tot ce a luat Isus, tot ce a purtat El, fie că a fost pedeapsa şi povara nelegiuirilor noastre sau bolile şi slăbiciunile naturii noastre omeneşti – toate au fost luate şi purtate ca înlocuitor.[42]

Această expresie este formula magică din noua piatră de hotar din Adventism. Potrivit autorilor lucrării Întrebări despre doctrină, în acest sens trebuie să înţelegem scrierile lui Ellen White atunci când se referă din când în când la natura umană păcătoasă, căzută şi degradată.[43]

Autorii cărţii au publicat într-un apendice[44] 66 de citate din Ellen White împărţite în secţiuni cu subtitluri ca acestea: A luat natura noastră fără păcat[45] sau Natura umană a lui Hristos, perfect, fără păcat. Asemenea propoziţii, în mod cert n‑au fost scrise de către Ellen White.[46]

Apare destul de clar că noua piatră de hotar a Adventismului se deosebeşte categoric de învăţătura tradiţională cu privire la natura umană a lui Hristos în cel puțin patru puncte. Ea susţine:

1. Hristos a luat natura spirituală a lui Adam dinainte de cădere, adică o natură umană fără păcat.
2. Hristos a moştenit numai urmările fizice ale naturii umane păcătoase; adică, ereditatea Sa genetică a fost slăbită de cei 4000 de ani de păcat.
3. Deosebirea dintre ispitirea lui Hristos şi cea a lui Adam a constat numai în deosebirea mediului şi a circumstanţelor, nu într-o deosebire a naturii.
4. Hristos a purtat păcatele lumii ca înlocuitor şi nu în realitate, numai ca un înlocuitor al omului păcătos, fără să fie părtaş la natura sa păcătoasă.

Prezentată cu recomandarea Conferinţei Generale[47], cartea Întrebări despre doctrină a fost distribuită pe scară largă în seminarii, universităţi şi în biblioteci publice.[48] Au fost trimise mii de exemplare membrilor clerului și profesorilor  de teologie neadventişti[49]. Cele aproape 140.000 de exemplare au avut o influenţă serioasă în interiorul şi în afara Bisericii Adventiste.[50]

Publicarea acestei cărţi a produs un şoc iar reacțiile n-au întârziat să apară. Controversele au apărut imediat și au continuat până în prezent. Vom trata acest fenomen în capitolele următoare ale acestui studiu. Dar mai întâi este necesar să menţionăm aici o scrisoare a lui Ellen White care a servit ca temelie acestei teologii noi.

Scrisoarea lui Ellen White către William L. H. Baker

În  anul 1895, în timp ce era în Australia, Ellen White a scris o scrisoare de încurajare lui William Baker, care avea răspunderea lucrării în Australia, Tasmania şi Noua Zeelandă. Era un bărbat pe care l-a apreciat în mod deosebit.

Înainte de a părăsi Statele Unite, Baker lucrase la Pacific Press, în California din 1882 până în 1887. Timp de patru ani fusese ajutorul lui Waggoner. În anul 1914 a fost numit profesor de Biblie la Colegiul Avondale din Australia. Reîntorcându-se în Statele Unite în anul 1922, şi-a încheiat cariera de profesor şi de capelan. A murit în anul 1933.[51]

Scrisoarea aceasta către Baker conţinea 19 pagini scrise de mână, dintre care două pagini se ocupă de erorile care trebuie evitate în prezentarea publică a naturii umane a lui Hristos. Această scrisoare, asemenea multor altor scrisori particulare, n-a fost publicată în Mărturii pentru Biserică. Păstrată în arhivele E. G. White Estate, această scrisoare n-a fost cunoscută de cercetători până în anul 1955. După ce a fost descoperită, susţinătorii noii interpretări şi-au dat seama că părea să condamne poziţia tradiţională şi că susţine noul punct de vedere cu privire la natura umană a lui Hristos.

Cinci paragrafe dedicate naturii umane a lui Hristos au fost publicate în anul 1956 în Comentariul Biblic Adventist, ca o notă explicativă asupra capitolul 1 din Evanghelia după Ioan[52]. În 1957, o selecţie de citate a fost făcută de asemenea în cartea „Întrebări despre doctrină”[53]. Având în vedere importanţa dată conţinutului acestei scrisori[54], este important să cităm aici paragrafele cele mai însemnate şi controversate din scrisoare.

Fii atent, foarte atent cu privire la modul în care te referi la natura umană a lui Hristos. Nu-L prezenta poporului ca om cu înclinaţii spre păcat. El este al doilea Adam. Primul Adam a fost creat ca o fiinţă curată, fără păcat, fără urmă de păcat asupra lui; el era chipul lui Dumnezeu. El ar fi putut să cadă şi a căzut prin neascultare. Din cauza păcatului, urmaşii lui s-au născut cu tendinţe spre neascultare moştenite. Dar Isus Hristos a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa natura omenească şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum este ispitită natura omenească. El ar fi putut păcătui. El ar fi putut să cadă, dar nici măcar pentru o clipă n-a fost în El vreo înclinaţie spre păcat.[55]

Niciodată, în niciun fel nu lăsaţi nici cea mai slabă impresie asupra minţii omeneşti că o urmă sau o înclinaţie spre stricăciune s-ar fi găsit asupra lui Hristos sau că în vreun fel s-ar fi supus stricăciunii. El a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum sunt ispitiţi oamenii şi cu toate acestea este numit „Sfântul”… Orice fiinţă omenească să fie avertizată să nu-L declare pe Hristos întru totul om ca unul dintre noi; căci nu este aşa… N-ar trebui să avem nici o înţelegere greşită cu privire la lipsa desăvârşită de păcat a naturii umane a lui Hristos.[56]

Aceste declaraţii au jucat şi încă joacă un rol decisiv în favoarea interpretării celei noi. Mărturia lui Robert J. Spangler, care în anul 1967 a devenit editorul revistei Ministry, este deosebit de semnificativă: În lumina acestei declaraţii, personal a trebuit să admit că orice fel de natură păcătoasă ar fi avut Isus (dacă a avut vreuna), El n-a avut nici o înclinaţie, nicio înclinaţie naturală, tendinţă sau atracţie spre păcat.[57]

Susţinătorii poziţiei tradiţionale citează declaraţia lui Baker, fără să tragă aceaiași concluzie, că Isus a fost liber de orice „tendinţe ereditare”. Oricum nu pot fi corecte ambele părţi. Ne vom întoarce mai târziu la scrisoarea lui Baker.

Odată cu publicaţia Întrebări despre doctrină, Biserica Adventistă a avut lupte teologice serioase, unii socotesc aceasta o criză fundamentală, în timp ce alţii o consideră nimic altceva decât o simplă deosebire de vederi. Oricum ar fi, este imperativă o evaluare a acestor noi argumente. Partea a cincea este dedicată acestui aspect cât și diferențelor dintre aceste două tabere teologice.

[1] Leroy Edwin Froom, Movement of Destiny.

[2] Roy Allan Anderson, în Ministry, aprilie 1957.

[3] Lecturi biblice pentru cercul familiei, prima ediţie, datează din 1880.

[4] Lecturi biblice pentru cercul familiei (1915), p. 115.

[5] Froom, 428.

[6] Lecturi biblice pentru cercul familiei (1915), p. 143-144.

[7] William H. Grotheer, Istoria interpretării Doctrinei Adventiste despre Întrupare, p. 65.

[8] Comparaţie făcută de Grotheer, p. 65-66.

[9] Froom, p. 468-475.

[10] Ibid., 469.

[11] Ibid.

[12] Ibid., p. 473.

[13] Walter R. Martin, Adevărul despre Adventiştii de Ziua a Şaptea (Zondervan Publishing House, 1960)

[14] Donald Gray Barnhouse „Sunt adventiștii de ziua a șaptea  creştini”?

[15] Ibid.

[16] Froom, p. 472-473. Acelaşi concept se găseşte şi în editorialul lui Anderson.

[17] Anderson, în Ministry, sept. 1956.

[18] Ibid.

[19] Morris L. Venden, în Insight, 15 mai 1979.

[20] Acest articol al lui Anderson în Ministry din sept.1956 a fost publicat şi în apendicele de la  Întrebări despre doctrină, (Review and Herald Publ. Assn. 1957), pp. 647-660 și în Comentariul Biblic AZȘ

[21] Anderson, în Ministry, sept. 1956.

[22] Ibid.

[23] Ibid.

[24] Lecturi biblice pentru cercul familiei a fost revizuit în 1949 şi nu în 1946.

[25] Ibid.

[26] Anderson, în Ministry, aprilie 1957.

[27] Ibid.

[28] Ibid.

[29] Ibid.

[30] Ibid.

[31] Ibid.

[32] W. E. Read, în Ministry, aprilie 1957.

[33] Anderson, în Ministry, iulie 1957.

[34] Walter R. Martin,  Adevărul despre AZŞ, Zondervan Publ. House, 1960

[35] Froom, p. 444-481.

[36] Întrebări despre doctrină, p. 29.

[37] Ibid., p. 50.

[38] Ibid., p. 57.

[39] Ibid., p. 52.

[40] Ibid., p. 60.

[41] Ibid., p. 59.60.

[42] Ibid., p. 61-62.

[43] Ibid., p.60.

[44] Ibid, p. 647-660.

[45] Ibid., p. 650, 658.

[46] Ralph Larson, în cartea lui Cuvântul S-a făcut trup, oferă 1000 de dolari oricui găseşte în citatele Ellenei White o declaraţie că Isus a venit pe pământ în natura lui Adam înainte de cădere (p. 274).

[47] Froom îşi dă osteneala să noteze că nu era problema unei „hotărâri oficiale.” Movement of destiny, p. 492

[48] Ibid., p. 492.

[49] Ibid., p. 488-492.

[50] Ibid., 489.

[51] Vezi Review and Herald, 30 mai 1933.

[52] Vezi Comentariul Biblic AZȘ, vol. 5, p. 1128-1129.

[53] Întrebări despre Doctrină, p. 621, 651-652.

[54] Ellen G.White, Scrisoarea 8, 1895.

[55] Comentariul Biblic AZȘ, vol 5, p. 1128.

[56] Ibid., p. 1128-1129; Întrebări despre doctrină, p. 652, 651.

[57] Robert J. Spangler, Ministry, aprilie 1978, p. 23.

Ellen White repetase o avertizare vibrantă aproape de încheierea vieţii ei: Nu avem nimic de care să ne temem în ce priveşte viitorul decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul şi învăţăturile din istoria noastră trecută.[1]

Toate documentele din perioada l916-1925 poartă mărturia uniformă a poziţiei pe care biserica a susţinut-o cu privire la natura lui Hristos, că Isus a luat asupra Sa natura lui Adam după cădere, fără să fi comis vreun păcat.

Extrase din periodicele  bisericii

Un index cu peste 200 de declaraţii din periodicele oficiale ale bisericii arată că nu exista nici o schimbare de la această poziţie tradiţională a bisericii. Pastori, profesori, editori, administratori, membri din executivul Conferinţei Generale, inclusiv câţiva preşedinţi, toţi aveau o opinie unitară.

Pe 6 septembrie 1917, Joseph E. Steed scria în Review and Herald: A fost necesar ca Hristos să aibă o experienţă ca om, ca să-l poată ajuta pe om în ispitele lui şi să acţioneze ca mijlocitor al omului… S-a arătat deja că acest Mântuitor a devenit om supus tuturor relelor trupului, fiind născut în trup păcătos; în acest trup a suferit ca şi ceilalţi oameni, în lupta Sa cu păcatul.[2]

Şi mărturia lui R. S. Owen este interesantă: Lucrarea lui Hristos a fost să condamne păcatul în trup. Păcatul locuieşte în trupul nostru păcătos şi Hristos l-a condamnat locuind chiar în casa păcatului, dar niciodată supunându-Se cerinţelor lui nelegiuite, niciodată răspunzând invitaţiilor lui rele. El a demonstrat că omul poate obţine ajutor de la Dumnezeu care îl va face în stare să trăiască pentru Dumnezeu.[3]

În aceeaşi lună J. A. Rippey scria în periodicul australian Signs of the Times: Deci nimic nu poate fi mai clar decât că Isus a avut acelaşi trup ca al lui David. Cine a fost David? Era fiul lui Isai. Dar cine a fost Isai? El a fost fiul lui Rut, Rut a fost o fată moabită, o descendentă a lui Moab; și Moab a fost fiul uneia din fetele lui Lot (Gen. 19:36-37). Atunci când studiem caracterul înaintaşilor lui Isus descoperim că sunt destul de familiarizați cu păcatul.

Când Isus S-a născut în lume, El a luat asupra Sa trupul păcătos, după ce fusese slăbit de aproape patru mii de ani de păcat. El ar fi putut veni pe o altă linie genealogică, dar a venit prin cei mai slabi, ca să dovedească lumii că omul n-a căzut atât de jos în păcat încât puterea lui Dumnezeu să nu fie îndestulătoare pentru a-l ajuta să trăiască o viaţă biruitoare. El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat (Evrei 4:15). El nu numai că a fost ispitit, dar ispitele au fost atât de puternice încât a suferit atunci când a fost ispitit (2:18). Cu toate că Isus avea în trupul Lui toate dorinţele care erau în trupurile înaintaşilor Lui, totuşi niciodată nu S-a supus păcatului.[4]

Pe 22 martie 1927, L. A. Wilcox a publicat un articol care ridica o întrebare: Există vreo speranţă să biruim înclinaţiile ereditare spre păcat? Wilcox răspunde recurgând mai întâi la genealogia lui Isus: Mă bucur de această genealogie, deoarece ea mă ajută să înţeleg cum poate fi El părtaş la toate slăbiciunile mele. El a venit unde eram eu. A stat în locul meu. În venele Lui era obsesia unei eredităţi contaminate, asemenea unui leu în cuşcă şi care căuta să distrugă şi să sfâşie. Timp de 4000 de ani, neamul omenesc  degenerase în putere fizică, în capacitate mintală şi în valoare morală; iar Hristos a luat asupra Lui slăbiciunile omeneşti la nivelul cel mai jos. Numai aşa putea răscumpăra pe om din cea mai adâncă degradare.[5]

Apoi Wilcox citează pentru susținere un pasaj din Ellen White din cartea Hristos Lumina Lumii: Dacă am avea în vreun sens o luptă mai grea decât a avut Hristos, El n-ar putea veni în ajutorul nostru. Dar Mântuitorul nostru a luat natura omenească, cu toate slăbiciunile ei. El a luat natura omului cu posibilitatea căderii în ispită. Noi nu avem nimic de purtat pe care El să nu-l fi suportat.[6]

Este bine de ştiut, subliniază Wilcox, că El, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Fiul omului, pentru ca eu, fiul omului, să pot deveni fiu al lui Dumnezeu. El a devenit aşa cum sunt eu pentru ca eu să pot deveni aşa cum este El. El a luat natura mea omenească pentru ca eu să pot lua natura Sa divină. În orice ispită care mă asaltează este încurajator să ştiu că exact aceeaşi ispită, cu toată puterea ei copleşitoare, L-a atacat şi pe El. L-a atacat acolo unde, prin ereditate, era cel mai slab; L-a atacat în feluri şi în momente neaştepate; şi cu înclinaţii egale spre păcat, în ciuda sângelui stricat şi a unei degradări moştenite de către aceeaşi putere la care şi eu am acces. El a biruit. El a câştigat pentru mine. El îmi oferă biruinţa Sa ca fiind a mea – ca dar. Şi astfel, în toate aceste lucruri, sunt mai mult decât biruitor prin Acela care m-a iubit.[7]

Mai târziu, F. M. Wilcox, editor la Review and Herald (1911-1944) şi cofondator al Asociaţiei Ellen G. White şi membru al primului Comitet de Administraţie, a explicat de ce simţea că era atât de important să identifice trupul lui Hristos cu acela al naturii omeneşti căzute. Temeiul siguranţei noastre atunci când venim la Domnul Isus este faptul că El a luat asupra Sa natura omului şi în această stare omenească a învins pe Satana, trecând astfel peste abisul pe care păcatul îl deschisese între Dumnezeu şi omenire. Trecând prin această experienţă în favoarea neamului omenesc pierdut, El a devenit un Mântuitor desăvârşit… El S-a identificat cu omul în toate încercările şi ispitele Lui… Hristos a fost ispitit aspru şi dureros, ispitit cum nici o altă fiinţă omenească n-a fost ispitită dar a suportat toate acestea fără să păcătuiască. Nici măcar o dată nu s-a supus puterii ispititorului. În fiecare luptă El a fost biruitor. Cu mintea sprijinită pe Dumnezeu, încrezându-Se în dragostea şi în puterea Tatălui Său ceresc, El a rezistat de fiecare dată atacurilor vrăjmaşului. Aceasta, moştenirea biruinţei asupra păcatului, El ne-o atribuie nouă, împreună cu înţelegerea pe care ne-o oferă în timpuri de încercare. Aşa cum El a luat în stăpânire puterea divnă, este privilegiul nostru să facem la fel. Resursele care erau oferite Lui sunt disponibile și pentru noi.[8]

Această învăţătură n-a fost limitată la editorii diferitelor periodice ale denominaţiunii. Ea a fost împărtăşită şi de cele mai înalte autorităţi ale bisericii, preşedinţi de diviziuni,  vice-preşedinţi şi preşedinţi ai Conferinţe Generale. Aceasta a fost, desigur, cea mai autentică expresie a credinţei existentă în comunitatea adventistă în problema hristologiei. Fără să fie nevoie să cităm pe fiecare personal, doresc să fac referire la câteva mărturii a autorilor cei mai reprezentativi.

În această perioadă, W. W. Prescott a fost cu siguranţă cel mai prolific şi mai competent. Apoi ca secretar general şi ca vice-preşedinte al Conferinţei Generale din 1915 şi  până în 1937, el a cotinuat să promoveze învăţătura denominaţiunii în numeroase articole. Interpretarea lui a fost deja prezentată în întregime aşa că nu o vom mai repeta. După aceea W. H. Branson, care avea să fie preşedinte al Conferinţei Generale din 1950 până în 1954, susținea aceleași adevăruri în articolele publicate în diverse periodice.[9]

Acesta a scris în câteva ocazii: Pentru ca Hristos să înţeleagă slăbiciunea naturii păcătoase, a trebuit să o experimenteze… De aceea El a devenit os din oasele noastre şi carne din carnea noastră… Dumnezeu a trebuit să coboare mai întâi la om, ca să-L înalţe pe om la Sine.[10] El nu Şi-a asumat natura îngerilor, ci pe aceea a lui Avraam. El a fost făcut „asemenea fraţilor Săi”.[11] O, ce ruşine că marele Dumnezeu a trebuit să plănuiască să vină şi să locuiască cu oamenii, adăpostindu-Se în trupul lor.[12]

Doi preşedinţi ai Diviziunii Sud-Europene, al cărui sediu era în Berna, Elveţia, au făcut tot ce au putut ca să răspândească în Europa hristologia care se învăţa în Statele Unite. A. V. Olson[13] a fost primul care s-a exprimat cu privire la subiectul naturii umane căzute pe care a luat-o Hristos asupra Sa: Isus a moştenit… natura mamei Sale, scria El. Un om numit Isus, făcut din carne şi sânge, asemenea celorlalţi oameni, a trăit în realitate în mijlocul lor.[14] Astfel, în acest sens, al doilea Adam n-a fost din punct de vedere fizic, identic cu primul Adam. În acest sens al degradării în vitalitate şi în dimesiune, Hristos, după legea eredităţii, este spus că a luat asupra Sa, natura noastră căzută (HLL, 112), natura noastră în starea ei degenerată (Semnele Timpului,9 iunie 1898).[15]

1. V. Campbell a fost de asemenea preşedintele Diviziunii Sud-Europene (1954-1958), ulterior a devenit vice-preşedinte al Conferinţei Generale. Iată cum se exprima el într-o vreme când unii începuseră să formuleze o nouă interpretare cu privire la natura lui Isus: Venind în lumea noastră, Mântuitorul nostru n-a coborât din cer ca un înger sau ca o fiinţă din altă lume. El Şi-a luat locul ca membru al neamului omenesc prin naştere într-o familie ai cărei strămoşi erau cunoscuţi. S-a născut la fel de neajutorat ca oricare alt copil… Isus n-a venit în lume aşa cum a venit primul Adam, care a ieşit din mâinile Creatorului fără vreo înclinaţie spre păcat, ci a venit „în asemănarea cărnii păcătoase” (Rom. 8:3). Divinitatea Sa nu I-a diminuat natura umană. Ea a umplut-o, a inundat-o, a înconjurat-o dar n-a distrus-o în niciun fel. Mântuitorul a fost influenţat spre păcat prin ereditate, prin mediu şi prin ispitele puternice ale celui rău. Ca să biruiască păcatul, Isus n-a folosit nicio putere spirituală care îi aparţinea, în ciuda faptului că era Fiul lui Dumnezeu. El a folosit numai armele care sunt la îndemâna celor mai umili urmaşi ai Săi.[16]

Extrase din literatura adventistă europeană

Mărturiile acestor doi preşedinţi ai Diviziunii Sud-Europene, ambii americani, sunt reprezentative la vremea aceea pentru învăţătura din bisericile de limbă engleză din toată lumea. Dar care era credinţa generală cu privire la acest subiect în Europa continentală unde solia fusese oficial predicată în anul 1874?[17]

Aşa cum ştim, revista Semnele Timpului a fost fondată de John N. Andrews, în oraşul Basel în anul 1876. Este interesant de obsevat că până în anul 1938 n-a fost făcută nici o menţiune cu privire la natura umană căzută a lui Hristos. Evident că acest aspect al hristologiei, n-a constituit la vremea aceea o trăsătură importantă a învăţăturii adventiste.[18] S-ar putea ca Adventiştii de pe continent să fi împărtăşit concepţia  majorităţii protestanţilor în această problemă. Această părere este susţinută prin afirmaţia editorului-şef al revistei Semnele Timpului: Pentru a mântui omenirea, era necesar, după dreptatea lui Dumnezeu, ca Hristos să fie aşezat în aceeaşi condiţie ca a lui Adam la creaţie, adică liber de păcat, dar susceptibil să cadă în ispită.[19]

Astfel hristologia adventistă tradiţională, aşa cum era prezentată în America și alte țări care foloseau limba engleză, n-a fost cu totul ascunsă, însă introducerea ei pe continentul european a fost amânată până când s-a obţinut acces la cărţile şi articolele lui Ellen White.

Prima menţiune a hristologiei tradiţionale se găseşte în Revue Adventiste, buletinul de informaţii al Bisericii Adventistă de Ziua Şaptea pentru Europa Latină. Articolul este datat 15 noiembrie 1923 și a fost scris de Tell Nussbaum, fost preşedinte al Conferinţei Franceze.[20] Intitulat Isus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului, el rezumă învăţătura Bisericii Adventiste cu privire la subiectul Persoanei şi a lucrării lui Hristos. Iată un extras:

Isus a fost declarat cu putere a fi Fiul lui Dumnezeu prin duhul sfinţeniei, prin învierea Sa din morţi (Rom. 1:4). Venind în trupul slăbiciunii noastre, născut sub Lege, cu posibilitatea de a păcătui. El n-a făcut niciun păcat. Acolo s-a văzut că păcatul poate fi învins, că omul în starea sa căzută a fost readus într-o stare în care sfinţenia era făcută posibilă. El putea să trăiască viaţa lui Dumnezeu, care se găseşte numai în Isus Hristos şi care ne este asigurată continu prin credinţă.

Pentru că scopul intenţionat de Isus Hristos a fost realizat, natura Sa desăvârşită va fi transmisă urmaşilor Săi. Dar aceasta nu va fi realizată complet până în ziua când Îl vom vedea aşa cum este El în ceruri (Ioan 17:22). Astăzi, primind prin credinţă ceea ce Hristos a făcut pentru noi, trăim prin Duhul lui Isus Hristos… Duhul vieţii care este în Isus Hristos ne-a eliberat de păcat. Prin moartea Sa, El a triumfat asupra păcatului ca să ne dea nouă această putere.[21]

Avem îndoieli cu privire la faptul că această declaraţie reprezintă, în adevăr, ceea ce credea majoritatea adventiştilor din Europa continentală. Scopul autorului se pare că era să facă cunoscut mai pe larg învăţătura acceptată de către Biserica Adventistă. O altă serie de articole scrise cu acelaşi scop a apărut în Revue Adventiste între 1925 şi ianuarie 1926.[22] Acestea au fost tipărite ulterior sub forma unei broşuri cu acest titlu semnificativ O piatră de încercare: Isus Hristos a venit în trup.[23]

Autorul era Jules Cesar Guenin, pe atunci preşedinte al Conferinţei Franceze. El avea o cunoaştere perfectă a hristologiei aşa cum fusese stabilită de Ellen White şi de pionieri și la aceasta făcea referinţe. Ca să prezinte subiectul el se bazează pe versetele din 1 Ioan 4:1-3, susţinând că orice duh care mărturiseşte că Isus a venit în trup, este de la Dumnezeu, dar orice duh care nu recunoaşte că Isus a venit în trup este de la antihrist.

Dar Guenin întreabă, Ce vrea să spună Biblia atunci când vorbeşte „Isus a venit în trup?” După ce trece în revistă principalele pasaje care tratează întruparea (Fil. 2:5-8; Ioan 1:14; Rom. 8:3; Evrei 2:14-18; 4:15) el conchide: Această doctrină este atît de importantă încât poate fi numită doctrina doctrinelor, punctul cel mai înalt al predicării apostolice şi evanghelistice, o piatră de încercare a Creştinismului autentic.[24]

Tratând problema naturii umane a lui Hristos, Guenin se alătură colegilor lui americani: Răscumpărarea omenirii putea fi realizată numai de un Dumnezeu devenit om. Pentruca Hristos să întâmpine lupte morale, să-şi asume aceleaşi riscuri ca ale noastre ca să dovedească că neprihănirea legii poate fi atinsă de către om, El a fost îmbrăcat într-un trup ca al nostru. Fiul lui Dumnezeu a venit în această lume cu un trup asemănător cu trupul nostru păcătos… În felul acesta păcatul a putut fi învins în mod glorios, condamnat în cele din urmă iar sfinţenia a fost realizată în trup omenesc.[25]

Vorbind despre ispitele la care a fost supus Isus, Guenin s-a referit la unele declaraţii ale lui Ellen White cum ar fi următoarea: Dacă într-un anumit sens noi am avea o luptă mai grea decât a avut Isus atunci n-ar putea să ne ajute. Dar Mântuitorul nostru a luat natura omenească cu toate slăbiciunile ei. El a luat natura omului cu posibilitatea de a cădea în ispită. Noi nu  avem nimic de suferit pe care El să nu-l fi suferit.[26]

Mai departe J. C. Guenin a citat şi pe teologul protestant E. de Pressense cu privire la subiectul ispitirilor lui Isus din pustie: Răscumpărătorul a trecut prin această mare încercare a libertăţii fără de care nu putea fi atins nici un destin moral. Aici trebue să acceptăm taina completă a umilirii Sale. Dacă Îi atribuim imposibilitatea de a păcătui, Îl despărţim de starea reală a existenţei Sale pământeşti;  natura Sa umană nu este nimic mai mult decât o iluzie, un văl transparent prin care se vede divinitatea Sa fără griji. Dacă nu este asemenea nouă, nu mai este cu noi. După drama impresionantă a luptei morale urmează o fantasmagorie metafizică de nedescris. Nu mai trebuie să vorbim despre ispite sau încercări la acest subiect.[27]

Din biruinţa lui Hristos asupra păcatului, Guenin scoate următoarea lecţie practică: Hristos a învins păcatul pentru a dovedi că fiecare credincios poate învinge păcatul, mai mult, El l-a învins pentru că dorea acest lucru şi deci a trebuit să lupte, să sufere, folosind numai arma credinţei şi a rugăciunii. Credinciosul poate birui cu aceleaşi arme… Aceasta înseamnă „să mărturiseşti că Isus a venit în trup”.[28]

Această doctrină a Întrupării constituie pentru J. C. Guenin …punctul vital al religiei regeneratoare şi răscumpărătoare a lui Isus; a nega aceasta înseamnă în acelaşi timp a face Creştinismul să piardă eficienţa şi valoarea practică.[29]

Într-un articol privitor la cei doi Adami publicat în Revue Adventiste din 1942, J. C. Guenin accentuează din nou importanţa participării lui Isus la umanitatea noastră totală:  Dacă Isus ar fi venit cu imposibilitatea de a păcătui, aşa cum cred unii credincioşi şi teologi, cum ar fi putut să devină Tatăl unei omeniri noi, biruitoare, un mare preot care să simtă cu slăbiciunile omenirii şi o dovadă despre posibilitatea trăirii unei vieţi biruitoare? Isus n-a venit în lume numai să îndepărteze păcatul, să ispăşească vina păcătoşilor ci a venit şi ca să dea omenirii un exemplu de ascultare desăvârşită de voinţa divină, să arate că o astfel de ascultare este posibilă pentru cineva care o doreşte cu sinceritate. Ca să facă aceasta, a fost necesar ca Hristos să trăiască o viaţă absolut sfântă şi fără păcat.[30]

Dorind să explice doctrina întrupării cititorilor neadventişti, el a publicat o serie de trei articole în Signes des Temps.[31] Aceasta a fost prima menţiune în această revistă a hristologiei adventiste, după 62 de ani de la apariţie. Conţinutul acestor articole este descris încă din titluri; Isus Hristos a venit în trup; Isus Hristos, Idealul umanităţii; A fost Isus păcătos? În ele găsim repetarea învăţăturii dezvoltată în broşura Piatra de încercare: Isus a venit în trup.

Alţi autori au făcut referiri similare la această credinţă obişnuită adventiştilor din vremea aceea. Într-un articol de James Howard tradus din engleză şi publicat în Revue Adventiste, găsim următoarele cu privire la subiectul ispitirii lui Hristos: Înclinaţia ereditară spre păcat este cu siguranţă puternică. Mama lui Isus a moştenit forma şi asemănarea strămoşilor ei. Ea se născuse în trup păcătos şi astfel, fiul ei a moştenit o natură umană.[32]

De asemenea, într-o predică ţinută în Geneva pe 11 iulie 1928, având ca subiect preţul răscumpărării noastre, B. E. Beddoe a vorbit despre natura umană a lui Isus care, fiind asemenea nouă, a cunoscut înclinaţiile trupului, dorinţe care duc la păcat. Iar la întrebarea: Ar fi putut El să păcătuiască?, predicatorul a răspuns fără să ezite: Cu siguranţă.[33]

În cele din urmă este potrivit să repetăm ce Charles Gerber[34] a scris în broşurile evanghelistice, distribuite cu miile, compilate şi rearanjate într-o carte intitulată Calea mântuirii.[35] În secţiunea care trata „taina întrupării”, el confirmă hristologia adventistă: Pentru ca să mântuiască omenirea, Dumneeu a dat pe Fiul Său care Şi-a asumat natura noastră şi S-a identificat cu noi. Fiul lui Dumnezeu a consimţit să devină Fiul omului. „Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege” (Gal. 4:4) „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14). „Dumnezeu a făcut-o trimiţând pe Fiul Său în asemănarea omului păcătos ca să fie jertfă pentru păcat. Şi în felul acesta a condamnat păcatul în firea păcătoasă” (Rom. 8:3).

Este o minune, este o taină, este Dumnezeu coborându-Se între noi şi devenind om, este cerul care se apleacă asupra pământului, este scara lui Iacov care leagă pământul cu cerul şi cerul cu pământul. Isus S-a făcut om… El a suferit foame, sete şi a obosit ca şi noi. El a fost în toate lucrurile… asemenea fraţilor Săi, El a trebuit să facă faţă unor ispite asemănătoare; I-au curs lacrimi şi în cele din urmă a murit.[36]

Extrase din studiile Școlii de Sabat

Aşa cum s-a spus mai sus, studiile Școlii de Sabat sunt indicatorul cel mai bun cu privire la învăţătura adventistă. Pregătite de specialişti şi verificate de comitete mondiale, ele sunt expresia autentică a credinţei adventiste. Oridecâteori studiile tratau natura umană a lui Isus, notele explicative prezintă invariabil învăţătura tradiţională. Exemplele din perioada 1916-1952 sunt atât de puţine încât le putem cita pe toate. Prima declarație apare în primul trimestru al anului 1921 şi este relevantă cu privire la problema întrupării.

Hristos Şi-a asumat nu natura umană originală, necăzută, ci pe a noastră căzută. În această experienţă, El a stat nu acolo unde Adam stătuse înainte de El, ci aşa cum s-a spus mereu, cu nenumărate rele împotriva Lui – păcatul, cu tot prestigiul biruinţei şi cu întronarea lui chiar în constituţia naturii noastre, înarmat cu o putere teribilă împotriva realizării acestui ideal divin pentru om – sfinţenia desăvârşită. Toate acestea luate în considerare, dezavantajele situaţiei, riscurile imense implicate şi cruzimea opoziţiei întâmpinate, ajungem la sensul real, atât al realităţii cât şi al măreţiei acestei realizări morale vaste; natura umană ispitită, încercată, pierdută în Adam, înălţată în Hristos până la sfera unei perfecţini adevărate.[37]

Într-o altă lecţie din acelaşi an, privitoare la preoţia lui Hristos, găsim următorul comentariu despre primele două capitole ale Epistolei către Evrei: Cel care este prezentat în primul capitol ca Fiu al lui Dumnezeu şi Domn, a cărui dumnezeire şi veşnicie sunt accentuate, ne întâlneşte în capitolul 2 ca Fiu al omului cu toate limitările naturii noastre omeneşti obişnuite. El este cunoscut cu nume pământesc, personal şi ca unul care poate gusta moartea (Evrei 2:9) şi care poate fi făcut desăvârşit prin suferinţă (v.10). El S-a împărtăşit de aceeaşi carne şi sânge pe care le avem noi (v.14), devenind om adevărat (v.17) aşa cum este Dumnezeu adevărat.[38]

În trimestrul trei din anul 1921, se găseşte accentuat acelaşi concept: Când Fiul lui Dumnezeu S-a născut dintr-o femeie (Gal. 4:4) şi a luat trupul nostru păcătos (Rom. 8:3), viaţa veşnică s-a manifestat într-un trup omenesc (1 Ioan 1:2).[39]

În anul 1928, lecţiile primului trimetru s-au bazat pe Epistola către Efeseni. Aici există o notă explicativă în legătură cu Efeseni 2:15: Omul firesc, natural, nu poate anula vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu. Ea este o parte a naturii lui. Este ţesută în toate fibrele fiinţei lui. Dar Isus a luat asupra Sa natura noastră din carne şi sânge (Evrei 2:14), „în toate lucrurile… făcut asemenea fraţilor Lui (Evrei  2:17), din sămânţa lui David după trup (Rom. 1:3); El a anulat în trupul Său vrăjmăşia, mintea firească (Rom. 8:7), firea pământescă, El a învins păcatul în trup pentru noi.[40]

Extrase din cărţi selectate

În perioada dintre 1916 şi 1952, câteva cărţi care au tratat direct sau indirect doctrina întrupării au fost publicate de diferite case de editură ale  bisericii: Review and Herald Publishing Association, Pacific Press Publishing Association şi Southern Publishing Association. Toate aceste cărţi publicate au trebuit să primească  aprobarea prealabilă din partea Comitetului de lectură care verifica dacă conţinutul era în armonie cu credinţa şi doctrinele adventiste.

1.  Doctrina lui Hristos, de W. W. Prescott

Ne amintim că  în cartea sa din anul 1920, Doctrina lui Hristos, argumenta că fără participarea la „trupul şi sângele” acelora pe care venise să-i salveze de sub puterea păcatului şi a morţii, Hristos n-ar fi putut fi Mântuitorul lor. Adevărul acesta, în mintea lui Prescott, era un adevăr central al Evangheliei.

2. Viaţa de biruinţă, de Meade MacGuire

În 1924 a apărut cartea lui Meade MacGuire, Viaţa de biruinţă. Autorul a fost şi întemeietorul Departamentului de Tineret la nivelul Conferinţei Generale. El a fost pe rând secretar al Departamentelor Misiunea Internă şi Pastoraţie.[41] În capitolul care tratează despre „natura îngrozitoare a păcatului”, MacGuire răspunde problemei ridicate de Pavel în Romani 7:23 – Dar văd în mine o altă lege care lucrează în mădularele trupului meu împotriva legii primite de mintea mea şi mă face rob al legii păcatului care lucrează în mădularele mele.

Există doar un mijloc de eliberare de sub această lege a păcatului. Acesta este Hristos. El  a luat asupra Sa natura omenească, a învins păcatul în trup. Acum Îşi propune să trăiască aceeaşi viaţă fără păcat în mădularele mele. Prezenţa Lui contracarează deplin puterea legii păcatului.[42]

Într-un alt capitol, MacGuire scrie: Când Isus a purtat crucea, El a recunoscut sentinţa de moarte asupra naturii păcătoase. El a luat natura noastră, natura lui Adam, viaţa lui Saul şi fiind de acord cu Tatăl că această natură merita moartea, a venit de bună voie la cruce şi a purtat natura aceea căzută către moartea ei necesară şi inevitabilă… Prin acest mare sacrificiu, Hristos a luat măsuri pentru moartea naturii lui Adam în tine şi în mine, dacă suntem dispuși să aducem această natură degenerată la cruce şi să o pironim acolo.[43]

3. Faptele credinţei, de Christian Edwardson

În anul 1942, Edwardson a abordat subiectul întrupării  şi a naturii umane a lui Hristos dintr-un alt unghi. El discută 2 Ioan 7 care declară că amăgitorul şi Antihristul „nu recunoaşte pe Isus Hristos ca venind în trup”. În opoziţie cu argumentul că Papalitatea nu poate fi Antihristul, deoarece Catolicismul nu neagă întruparea lui Hristos, Edwardson scrie: Acest argument este însă întemeiat pe o înţelegere greşită provocată de trecerea cu vederea a unui cuvânt din text. Antihristul nu urma să nege faptul că Hristos a venit în trup, ci urma să nege că El n-a venit în acelaşi fel de trup ca al neamului omensc. El a venit să mântuiască. … De această deosebire vitală atârnă adevărul real al Evangheliei. A făcut Hristos tot drumul spre pământ să facă legătura cu omul căzut sau numai o parte, astfel ca noi să avem sfinţi, papi şi preoţi care să mijlocească pentru noi la Hristos care a plecat prea departe de omenirea căzută şi de nevoia ei de a face o legătură directă şi personală cu păcătosul? Aici se găseşte marea despărţire care separă Protestantismul de Romano-Catolicism.

Edwardson pătrunde în taina mântuirii omului: Prin păcat omul s-a despărţit de Dumnezeu, iar natura sa căzută se împotriveşte voinţei divine. … Numai prin Hristos, Mijlocitorul nostru, poate fi salvat omul din păcat şi adus din nou în legătură cu izvorul purităţii şi al puterii. Dar ca să se producă această legătură, Hristos a trebuit să fie părtaş atât la natura lui Dumnezeu cât şi la natura omului, încât El, cu braţul puterii divine, să se prindă de Dumnezeu şi cu braţul Său omenesc să îmbrăţişeze pe om, cuprinzându-i pe amândoi în persoana Sa. În această unire a omenescului cu divinul constă „taina” Evangheliei, secretul puterii de a înălţa pe om din degradare.

Edwardson a căutat să explice de ce a fost nevoie de întruparea lui Hristos: Omul căzut era acela care trebuia răscumpărat din păcat. Și ca să poată veni în legătură cu el, Hristos a trebuit să se coboare pentru a lua natura noastră asupra Lui (nu doar un trup mai înălţat). „Căci după cum copiii sunt părtaşi cărnii şi sângelui, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele… Prin urmare a trebuit să se asemene fraţilor Săi” (Evrei 2:14-17. Acest text este redat în aşa mod încât să nu poată fi înţeles greşit. Hristos a avut parte de acelaşi trup şi sânge ca al nostru; El a venit în „trup”. Negarea acestui fapt este semnul Antihristului.[44]

4. Vinul Babilonului roman, de Mary E. Walsh

Aşa cum sugerează titlul, această carte compară învăţătura Catolică cu Scripturile. Mary E. Walsh, autoarea, fusese timp de 20 de ani o catolică dedicată.[45]

În capitolul dedicat imaculatei concepţii, Mary Walsh scrie: Tot ceea ce Maria a dat lui Hristos a fost trupul Său omenesc. Este o lege a naturii care spune că cineva nu poate să dea ceea ce nu are, iar Maria, fiind umană în toate aspectele cuvântului, nu putea să împărtăşească fiului ei natura divinităţii.[46]

Apoi, după ce a arătat atât aspectul divin cât şi cel uman al naturii lui Isus, Mary Walsh citează Rom. 8:3 şi Evrei 2:14-l7, 18 ca să ajungă la concluzia: În genealogia  lui Hristos aşa cum este dată de Matei, găsim că Isus este fiul lui David şi în acelaşi timp fiul lui Avraam. Este suficient pentru cineva să studieze numai caracterele lui David şi al lui Avraam pentru a afla că ei au fost umani şi au avut înclinaţii către păcat. În felul acesta vedem ce fel de natură umană a moştenit Hristos de la strămoşii Lui.[47]

La începutul anilor 1950 au fost publicate alte câteva lucrări căutând să explice de ce a fost necesară întruparea şi ce a realizat Hristos trăind o viaţă fără păcat într-un trup păcătos.  Cartea lui A. B. Lickey, Hristos cel veşnic şi cartea lui W. B. Ochs, Cred acest lucru, ambele publicate în anul 1951 de Review and Herald Publishing Association[48], au menţinut învăţătura tradiţională adventistă din ultima sută de ani.

Pentru a încheia cercetarea noastră, vom mai studia  încă doi autori a căror mărturie este deosebit de valoroasă deoarece a venit la o vreme când se implementase o schimbare radicală: F. D. Nichol, editorul şef al Review and Herald din 1945-1966 şi autor al multor cărţi şi W. H. Branson, preşedinte al Conferinţei Generale din 1950 până în 1954.

5. Răspunsuri la obiecţii, de F. D. Nichol[49]

În anul 1952, Nichol s-a simţit obligat să răspundă criticilor îndreptate deseori împotriva adventiştilor în aceşti termeni: Adventiştii de Ziua a Şaptea învaţă că Isus a fost născut cu o natură păcătoasă, asemenea tuturor oamenilor. Aceasta arată lămurit că şi inima Lui a fost „nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17:9). În armonie cu aceasta, ei mai îvaţă că Isus ar fi putut să cadă când a avut misiunea pe pământ ca Mântuitor al omului – că a venit în lume cu riscul înfrângerii şi a pierderii veşnice. Dar Biblia declară de repetate ori că Hristos a fost sfânt, că „El n-a cunoscut păcat” şi că El nu avea să greşească, nici să fie descurajat.[50]

Răspunsul lui Nichol se găseşte, mai întâi de toate, în două articole în Review and Herald, reproduse în cartea Răspunsuri la Obiecţii[51], publicată în acelaşi an. Prefaţa a fost scrisă de W. H. Branson, pe atunci preşedinte al Conferinţei Generale. Acest volum, scria el, dă un răspuns clar şi convingător la obiecţiile ridicate de unii critici ai doctrinelor susţinute de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea… Cu o aprobare sinceră, deci, recomand această carte oricărui lucrător al Evangheliei. Ea se va dovedi un ajutor de nădejde în întâmpinarea atât a atacurilor din partea criticilor teologici cât şi la întrebărilor sincere din partea unui cercetător cu dubii.[52]

În răspunsul său, Nichol n-a spus că criticii erau greşiţi în ce priveşte credinţele adventiştilor privitoare la acest subiect. El a căutat să arate pur şi simplu că aceşti critici erau greşiţi când au tras concluzia că Adventiştii de Ziua a Şaptea sunt vinovaţi de o erezie înfricoşătoare.[53] În adevăr, remarca Nichol, Adventiştii nu s-au pronunţat niciodată categoric în această problemă, în declaraţia lor de credinţă. Singura pronunţare în literatura noastră care poate fi considerată ca autoritate în această privinţă o constituie cele scrise de E. G. White.[54] Mai mult, criticii au citat un extras din cartea Hristos, Lumina Lumii pentru a dovedi că ei nu erau greşiţi în judecata lor, iar Nichol face acelaşi lucru pentru a confirma că Hristos a trebuit să fie în toate lucrurile asemenea fraţilor Săi.

Aceasta este credinţa adventistă. Şi noi susţinem această credinţă deoarece simţim că este în armonie cu revelaţia şi cu raţiunea. Sprijinindu-se pe textele biblice obişnuite (Rom. 8:3; Evrei 2:16,14,17 şi 4:15), Nichol demonstrează: Criticii caută să evite puterea acestor pasaje declarând că, în ceea ce-L priveşte pe Hristos, „ispitit” înseamnă „încercat”, sau „probat”. Dar textele acestea subliniază faptul că natura ispitei lui Hristos a fost aceeaşi cu acelea care au venit asupra oamenilor. În adevăr, aceste Scripturi fac o deosebire – atunci când Hristos a fost ispitit, El n-a păcătuit. Nu acelaşi lucru se poate spune despre oameni. Într-o măsură mai mare sau mai mică, toţi am căzut în faţa ispitei.Textul nu ne spune că Hristos nu putea să păcătuiască, ci că El n-a păcătuit. Dacă în natura Sa omenenască Îi era cu neputinţă să păcătuiască, de ce Pavel nu ne-a descoperit aceste texte? Aceasta ar fi fost o revelaţie extraordinară.[55]

Apoi Nichol continuă să arate că adventiştii nu sunt singurii care susţin acest punct de vedere. El citează o întreagă pleiadă de teologi din diferite denominaţiuni protestante înainte de a încheia: Credinţa adventistă despre Hristos este că El a fost cu totul divin şi cu totul uman, că natura Sa umană a fost supusă aceloraşi ispite spre păcat care ne confruntă şi pe noi, dar El a biruit ispita prin puterea dată de Tatăl şi că El poate fi descris foarte literal ca fiind „Sfânt, fără pată, fără vină” (Evrei 7:26).[56]

Unele dintre epresiile lui Nichol din alte declaraţii au condus pe unii să creadă că el era susţinătorul unei noi interpretări care se ridicase în vremea aceea.[57] Dar ce a scris el cu privire la ispitele lui Hristos sugerează că nu era cazul. Notaţi comparaţia dintre cei doi Adami: Hristos a câştigat în ciuda faptului că El a luat asupra Sa „asemănarea cărnii păcătoase” cu tot ce implică efectele distrugătoare şi otrăvitoare ale păcatului asupra trupului şi a sistemului nervos al omului, precum şi efectele lui asupra mediului –  „Poate ieși ceva bun din Nazaret?[58].

Într-o notă adăugată la Obiecţia 94, Nichol a explicat expresia „trup păcătos”: Criticii şi mai ales aceia care văd Scripturile prin ochii învățăturii calvine, citesc în expresia „trup păcătos” ceva ce teologia adventistă nu cere. Astfel, dacă folosim expresia „trup păcătos cu privire la natura umană a lui Hristos, aşa cum au făcut unii dintre scriitorii noştri, suntem vulnerabili unei înţelegeri greşite. În adevăr, noi înţelegem prin această expresie că „Isus a luat asupra Sa sămânţa lui Avraam” şi a fost făcut „în asemănarea cărnii păcătoase”, dar criticii nu doresc să creadă acest fapt.[59]

După mărturia lui Kenneth H. Wood, multă vreme editor asociat sub F. D. Nichol şi a succesorului său ca editor şef între 1966 şi 1982, Nichol a susţinut totdeauna, în conversaţii şi în discuţii, credinţa că Hristos a venit în lumea aceasta cu natura căzută a omului. Aceasta explică de ce Walter Martin a declarat: Conferinţa Generală a separat pe Nichol de mine. I s-a interzis să intre în legătură cu mine.[60]

6. Ispăşirea şi Drama veacurilor, de W. H. Branson

Punctul de vedere exprimat de W. H. Branson în diferite articole este confirmat  în două din cărţile sale. În prima dintre ele, Ispăşirea, publicată în anul 1935 el declară că aceasta a fost din totdeauna învăţătura bisericii până atunci. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul universului, a luat asupra Sa natura noastră şi a devenit om. El a fost născut dintr-o femeie. A devenit „sămânţa lui Avraam”. El a devenit unul dintre noi.[61]

În anul 1953, în timp ce Branson era Preşedintele Conferinţei Generale şi probabil, conştient de apariţia noii interpretări, scria în ultima sa lucrare Drama veacurilor: Isus a preluat trupul şi sângele omului. El a devenit membru al neamului omenesc. El a devenit asemenea oamenilor… Aceasta a fost umanitate reală. El nu Şi‑a asumat natura îngerilor, ci pe aceea a lui Avraam. El a fost „făcut asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile”, El a devenit unul dintre ei. A fost supus ispitei; a cunoscut groaza suferinţei şi n-a fost străin de niciun vai obişnuit oamenilor.[62]

Apoi W. H. Branson îşi explică poziţia cu privire la participarea lui Hristos la natura căzută a omenirii: Pentru ca Hristos să înţeleagă slăbiciunile naturii omeneşi, El a trebuit să o experimenteze. Pentru ca să simtă împreună cu oamenii în încercările lor şi El a trebuit să fie încercat. El a trebuit să sufere foamea, slăbiciunea, dezamăgirea, durerea şi persecuţia. El a trebuit să păşească pe aceleaşi cărări, să trăiască în aceleaşi condiţii şi să moară de aceeaşi moarte. De aceea a devenit os din oasele noastre şi carne din carnea noastră. Întruparea Lui a fost în natura omenească reală.[63]

Concluzie

Cercetările noastre care au acoperit un secol de hristologie adventistă, din anul 1852  până în anul 1952, ne permit să afirmăm că teologii şi administratorii bisericii au vorbit la unison cu privire la subiectul persoanei lui Isus Hristos şi a lucrării Sale în favoarea mântuirii omului.

Cu toate că la început găsim sentimente semi-ariene cu privire la subiectul natrurii divine a lui Hristos printre conducătorii bisericii, acestea au fost abandonate înainte de încheierea secolului. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte natura umană a lui Isus nu a existat nicio divergenţă. Încă de la început, Biserica Adventistă a dat pe faţă o unanimitate remarcabilă în învăţătura sistematică privitoare la acest subiect.

Studiul Noului Testament i-a condus pe pionierii soliei şi pe urmaşii lor să înţeleagă întruparea, implicând nu numai credinţa că Isus a venit în trup, ci mai pe sus de toate „într-un trup asemănător trupului păcatului”. Şi deoarece această învăţătură se opunea radical  bisericilor tradiţonale, era necesar să fie repetată constant pentru noii convertiţi la solia adventă. Această doctrină a fost considerată piatra de încercare a Creştinismului autentic, ca fiind lanţul de aur în care sunt prinse mărgăritarele doctrinei, pe scurt, ca punctul vital al religiei regeneratoare şi răscumpărătoare a lui Isus.

Cam prin anul 1950 însă, s-a ridicat o nouă interpretare: Hristos n-a luat asupra Sa natura umană căzută, ci pe aceea a lui Adam dinainte de cădere. Desigur că o astfel de schimbare drastică de interpretare a întâlnit o reacţie pe măsură. De aceea este foarte important să luăm în consideraţie acest pas nou în istoria hristologirei adventiste pentru a înţelege cauzele actuale ale controversei care sapă chiar în inima bisericii. Şi mai important decât toate, este necesar să ne ascuţim sensibilitatea pentru a discerne între învăţătura care este în acord cu Evanghelia de cea care nu este. Potrivit celor spuse de Ioan, testul adevăratului Spirit al lui Dumnezeu se concentrează asupra conceptului că Isus a venit în trup (1 Ioan 4:1-3).

[1] Ellen G.White, Testimonies for the Church – vol.9, p. 10. Inițial în Life Sketches of Ellen G.White (Pacific Press Pub. Assn., 1915) p. 195

[2] Joseph E.Steed în Review and Herald, 6 sept. 1917.

[3] R. S. Owen, în Review and Herald, 29 mai 1924.

[4] J. A. Rippey, în Signs of the Times, 5 mai 1924.

[5] L. A. Wilcox, în Signs of the Times, 22 martie 1927.

[6] E. G. White, Hristos lumina lumii, p. 117.

[7] Wilcox în Signs of he Times, 22 martie 1927.

[8] W. W. Prescott, în Australian Signs of the Times, 7 ian. 1924; 4 mai 1936; 7 august 1936; în Review and Herald, 1 mai 1924; 22 aug. 1929; 6 nov. 1930;  27 febr. 1936; 15 aprilie 1937; în Signs of the Times 15 ian. 1929;  22 febr. 1929.

[9] W. H. Branson, în The Watchman, iulie, aug. 1932; Australian Signs of the Times, 30 oct. 1933; 1 nov. 1937.

[10] Idem.,  în The Watchman, aug. 1933.

[11] Idem., în Signs of the Times, 8 nov. 1936.

[12] Idem., în The Watchman, iulie 1932.

[13] A. V. Olson a fost primul preşedinte al Uniunii Latine (1917-1920, apoi preşedine al Divziunii sud-europene (1920-1946) şi în final preşedinte al Conferinţei Generale. El a fost autorul cărții Cei 13 ani de criză 1888-1901 (Review and Herald Pub. Assn., 1966).

[14] Idem., în Review and Herald, 6 aug. 1942.

[15] Idem., în Ministry, ian. 1962.

[16] M. V. Campbell, în Review and Herald, 5 oct. 1950.

[17] Cerctarea noastră se limitează la Diviziunea Sud-europeană cuprinzând următoarele ţări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Grecia, Ungaria, Israel, Portugalia, România, Spania, Elveţia, Iugoslavia şi coloniile franceze din Africa.

[18] Acest aspect deosebit al Hristologiei Adventiste n-a fost inclus în cursurile Seminariilor teologice. În manualul lui de doctrină  L’Histoire du Salut, Alfred Vaucher afirmă pur şi simplu că Isus a devenit om.

[19] Jules Boureau în Signes des Temps, mai 1950.

[20] Tell Nussbaum a fost preşedintele Conferinţei Bisericilor Adventiste din Franţa (1910-1914), El a fost tatăl Dr. Jean Nussbaum, cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea lui în domeniul libertăţii religioase şi ca fondator al revistei Conscience et Liberte.

[21] Tel Nussbaum în Revue Adventiste, 15 nov. 1923.

[22] Revue Adventiste, 1 şi 15 dec. 1925; 1 şi 15 ian. 1926.

[23] Jules Cesar Guenin, Une pierre de touche, Jesus Christ venu en chair. Vezi Enciclopedia Adventistă de Ziua a Șaptea, pp. 544, 545

[24] Ibid., p. 3, 4.

[25] Ibid., p. 4, 5.

[26] Ibid., p. 5. Vezi Ellen White, Hristos Lumina lumii, p. 117.

[27] Ibid.

[28] Ibid., p. 6.

[29] Idem., în Revue Adventiste, 15 dec. 1925.

[30] Idem., în Revue Adventiste, ian. 1942.

[31] Idem.,  în Signes des Temps, iul., aug., sept. 1938.

[32] James Howard, Revue Adventiste , 15 iul. 1927.

[33] B. E. Beddoe, Revue Adventiste, 15. ian. 1929.

[34] Charles Gerber era la vremea aceea editor şef la periodicele Signes des Temps (1933-1940), Revue Adventiste (1933-1939) şi Vie et Sante (1939-1969)

[35] Gerber, Le chemin du Salut.

[36] Idem., Signes des Temps; oct. 1937.

[37] Sabbat School Lessons Quarterly, first quarter, 1921, p. 16.

[38] Ibid., second quarter, 1921, p. 13-14.

[39] Ibid. third quarter, 1921, p. 20.

[40] Ibid, first quarter, 1929, p. 15. Toate exemplele citate de William Grotheer în  Interpretive History of SDA Doctrine of Incarnation, p. 56-57.

[41] Meade Macguire, vezi SDA Encyclopedia, p. 825.

[42] Idem., Viaţa de biruinţă (Review and Herald Pub. Assn., 1924), p. 17, 18.

[43] Ibid., p. 43.

[44] Christian Edwardson, Fapte ale credinţei, Southern Pub. Assn., 1942, p. 204-205, în William H. Grotheer Interpretive History of SDA Doctrine of Incarnation, pp. 58.59

[45] Mary E. Walsh, Vinul Babilonului, p. 3., în William H. Grotheer Interpretive History of SDA Doctrine of Incarnation, pp. 59.60

[46] Ibid., p. 132.

[47] Ibid., p. 134.

[48] A. E. Lickey, Christ forever (Review and Herald Pub. Assn., 1951), W. B. Ochs This I Believe  (Review and Herald Pub. Assn.)

[49] Vezi SDA Encyclopedia,  articolul lui F. D. Nichol, p. 974-975. Concomitent cu lunga sa carieră ca redactor-șef la Review and Herald, el a fost de asemenea redactor al Comentariului Biblic AZȘ. A fost autorul a aproximativ 20 cărți.

[50] Nichol, Review and Herald, 10 şi 17 iulie, 1952.

[51] Nichol, Răspunsuri la obiecţiuni (Review and Herald Pub. Assn., 1952),Obiecţiunea 94, p. 389-397.

[52] Ibid., p. 23-24.

[53] Ibid., p. 389.

[54] Ibid., p. 390.

[55] Ibid.,p. 391.

[56] Ibid., p. 397.

[57] Vezi William H. Grotheer, Interpretive History of SDA Doctrine of Incarnation, p. 70-72 şi Ralph Larson, Cuvântul S-a făcut trup, p. 221, 223.

[58] Nichol, Ibid, p. 393.

[59] Idem., Răspunsuri la obiecţiuni, p. 397.

[60] Vezi R. Larson, Cuvântul S-a făcut trup, p. 223; Adventist Currents, iulie 1983, p. 18.

[61] Branson, Ispăşirea (Pacific Press Pub. Assn., 1935), p. 14.

[62] Idem., Drama of the Ages (Review and Herald Pub. Assn., 1980), p. 97-98.

[63] Ibid., p. 98.

Acest capitol va trata declaraţiile tipărite între anii 1895 şi 1915, începând de la o vreme când doctrina Întrupării începuse să fie văzută ca fiind centrală pentru înţelegerea corectă a planului de mântuire şi sfârşind cu anul morţii lui Ellen White. În capitolul următor vom acoperi perioada dintre anul 1916 şi 1952, după care a apărut la suprafaţă o intrepretare nouă şi câţiva scriitori au început să pună la îndoială poziţia tradiţională a Bisericii Adventiste cu privire la subiectul naturii  umane a lui Hristos.

Extrase din jurnalele bisericii

În anii 1895 şi 1896 au fost publicate în jurnale peste 250 de declaraţii făcute de către conducătorii Bisericii, toate afirmând clar că Isus a luat asupra Sa natura fiinţei umane căzute. Din anul 1897 până în anul 1915 se pot găsi peste 200 de declaraţii din care aproximativ 100 sunt de la Ellen White, fără a fi incluse încă 75 răspândite printre scrisorile şi manuscrisele ei.[1] Dar pentru că am discutat deja despre declarațiile lui Ellen White, Waggoner, Jones şi Prescott, în acest capitol vom da atenție altor autori.

În anul 1895 au apărut în Semnele Timpului o serie de articole scrise de J. H. Durland care reflectau hristologia lui Jones, aşa cum a fost prezentată la sesiunea Conferinţei Generale cu câteva luni mai înainte. Satan trebuia confruntat în trupul omului căzut scria Durland. Aşa că atunci când Isus și-a găsit locuinţa în trup, acesta nu a fost trupul pe care omul l-a avut înainte de cădere, ci trupul păcătos pe care omul l-a avut după cădere… El a venit să mântuiască pe păcătoşi, de aceea a trebuit să ia trupul păcătoşilor… El a avut toate slăbiciunile trupului pe care îl avem noi. Trupul pe care l-a luat El avea aceleaşi dorinţe pe care le are şi trupul nostru.[2]

Peste câteva luni, într-un alt articol, Durland punea cititorilor lui următoarele întrebări: Care a fost natura acestui trup pe care l-a luat El? A fost liber de tendinţele spre păcat? A fost El liber de ispite? Scriptura răspunde la ultima întrebare… (Evrei 4:15). Astfel că trupul pe care l-a luat Logosul a fost supus ispitei ca şi trupul pe care-l avem noi… Trupul fără nici o dorinţă după rău nu este supus ispitei, dar Hristos a fost ispitit ca şi noi, deci El trebuie să fi avut acelaşi fel de trup pe care îl avem noi.[3]

Nefiind mulţumit cu afirmaţia că Hrisos a luat un trup păcătos, Durland explică şi motivul: Isus a venit în trup să întâlnească pe Satan în fortăreaţa lui şi să-l scoată de acolo… Ca să facă lucrul acesta, El a trebuit să ia acelaşi trup pe care îl avea omul după cădere…. El n-a luat nici natura îngerilor, nici a omului înainte de cădere, ci S-a născut „sub lege” ca să răscumpere pe cei ce erau sub lege… Dacă ar fi luat natura lui Adam  înainte de cădere, n-ar fi fost sub condamnarea morţii, care a trecut asupra tuturor oamenilor.[4]

Cu toate acestea, Durland remarca: El nu avea patimile naturii noastre cauzate de faptul că fusesem biruiţi de păcat. Dar trupul pe care l-a luat avea să aibă în curând toate pasiunile pe care păcatul le-a adus asupra noastră dacă şi El s-ar fi supus vreodată. El a întâmpinat pe ispititor în trup păcătos, slab şi l-a condamnat astfel încât nu a putut să-L învingă… Isus Hristos a fost trimes în lume să condamne păcatul în trup. El a luat un trup păcătos ca să poată supune stricăciunile naturii noastre vechi.[5]

Amintiţi-vă că A. T. Jones spusese: Isus a avut aceleaşi pasiuni pe care le avem şi noi. Însă Jones explica, dar El nu li s-a supus niciodată. Durland scrie că El n-a avut pasiunile naturii căzute care să-L fi dus în păcat. Concepţia lui Durland este mult mai aproape de aceea a lui Jones decât ar părea. Jones considera problema din punctul de vedere al unei naturi moştenite, în timp ce Durland o privea din punctul de vedere al unei naturi cultivate. Potenţial Isus avea aceleaşi pasiuni ca şi noi, în realitate Isus nu avea aceleaşi  pasiuni ca noi deoarece El nu căzuse sub puterea naturii umane păcătoase pe care o moştenise de la înaintaşii Lui.

De asemenea, Ellen White făcea continuu o deosebire între natura păcătoasă moştenită şi natura păcătoasă cultivată. Pe de o parte, ea scria că Isus avea toată puterea patimilor omeneşti[6]; pe de altă parte ea declara că El este un frate în slăbiciunile noastre, dar nu în posedarea aceloraşi pasiuni[7]; nu posedând pasiunile naturii umane căzute[8]. S-ar putea că ea avea în minte deosebirea dintre înclinaţiile spre păcat moştenite, pentru care nu suntem vinovaţi şi înclinaţiile cultivate care fac din noi nişte păcătoşi. Pentru Ellen White, ca şi pentru contemporanii ei adventişti, ca orice copil al lui Adam El (Hristos) a acceptat urmările lucrării marii legi a eredităţii[9], dar fără să permită manifestarea acestor tendinţe.

Alte declaraţii cu privire la acest subiect apar în revistele Australian Bible Echo şi Australasian Signs of the Times. G. C. Tenneycare, care avea răspunderea revistei Bible Echo, declara într-un editorial: Foarte puţini dintre noi îşi dau seama cât de mult s-a apropiat natura divină de cea umană în persoana lui Isus din Nazaret. Este cu neputinţă să concepem renunțarea infinită care a fost necesară pentru ca Fiul lui Dumnezeu, Asociatul Tatălui, să se arate în trup muritor şi să participe la experienţele omeneşti, cu toate încercările şi slăbiciunile lor. Cât de complet s-a realizat acest lucru a fost exprimat de către apostol în Evrei 2:17: „Prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile”.

Numai în felul acesta putea fi adus să simtă puterea ispitelor. Rolul acestor ispite la care era supusă natura umană nu era de a impresiona Dumnezeirea. Dar „El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi: ca urmare, El trebuie să se fi împărtăşit de natura noastră… Puţini sunt de acord cu gândul că Isus ar fi întâmpinat ispitele noastre în natura şi în capacitatea Sa divină. Ei ar fi ca un fulg dus de vânt faţă de un munte. În acest sens, „Dumnezeu nu poate fi ispitit”.

Dar când vedem pe Mântuitorul nostru… luptându-se cu slăbiciuni înnăscute şi când privim la viaţa noastră greşită şi adesea fără reuşită, ne uimim cum a putut suporta El „o împotrivire  aşa de mare  din partea păcătoşilor”.[10]

Pot fi citate multe declaraţii similare, aşa cum arăta Ralph Larson în cartea sa, Cuvântul S-a făcut trup în care a indexat în ordine cronologică multe declaraţii legate de hristologia adventistă.[11]

Extrase din lecţiunile Școlii de Sabat

În anul 1899 a apărut broşura studiilor Şcolii de Sabat. Lecţiile erau pregătite să ofere studiul zilnic al Bibliei şi subiecte de discuţie în Sabat dimineaţa. În introducere se declară: Studiile Şcolii de Sabat – Adulţi sunt pregătite de Departamentul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Pregătirea acestora este asigurată de un comitet  mondial  al Şcolii de Sabat, ai cărui membri slujesc în calitate de editori consultanţi. Rolul acestui Comitet era să se asigure că notele explicative de la fiecare studiu erau în armonie cu învăţătura oficială a Bisericii.

În perioada dintre 1895 şi 1915, se găsesc multe declaraţii în studiile Şcolii de Sabat care nu lasă nicio îndoială cu privire la subiectul credinţei adventiste despre natura umană a lui Hristos. Un exemplu este explicaţa următoare (1896, trimestrul 2): Ca să poată ajunge la om acolo unde se găsea după cădere, Hristos S-a golit pe Sine de toată slava şi puterea Sa, devenind la fel de dependent de Tatăl pentru viaţă şi putere zilnică, aşa cum este omul păcătos dependent de El.[12]

În anul 1909, în lecţia trimestrului doi care tratează Ioan 1:1-18, comentariul la versetul 14 spunea: Divinitatea a sălăşluit în trupul omenesc. Nu în trupul fără păcat al omului, ci într-un trup pe care-l au copiii pământului. Aşa a fost slava Lui. Sămânţa divină putea să dea pe faţă slava lui Dumnezeu în trup păcătos chiar până  la biruinţa desăvârşită şi absolută  asupra oricărei înclinaţii a trupului.[13]

În această lecţie se întâlneşte iarăşi aceeaşi explicaţie: Isus era Dumnezeu acţionând în trupul păcătos, în favoarea păcătosului. El S-a făcut pe Sine una cu omenirea. A luat asupra Sa vaiurile, nevoile şi păcatele neamului omenesc, astfel că a simţit conştienţa şi asprimea lor, ca niciun alt suflet până atunci.[14]

Printre subiectele primului trimestru al anului 1913, era un studiu despre legătura dintre întrupare şi preoţia lui Isus Hristos. Această declaraţie se găseşte în prima notă: este foarte important să avem o înţelegere clară despre relaţia dintre întruparea lui Hristos şi lucrarea Sa de mijlocire. El a fost făcut preot „după puterea unei vieţi fără de sfârşit” ca să poată sluji harul, mila şi puterea pentru cel greşit şi rătăcitor. Această lucrare se realizează printr-o unire atât de strânsă cu aceia care au nevoie de ajutor, încât divinitatea şi natura umană sunt aduse într-o relaţie personală încât Duhul şi viaţa lui Dumnezeu locuiesc în trupul credinciosului. Pentru ca să se ajungă la această relaţie între Dumnezeu şi trupul păcătos, a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup păcătos şi în felul acesta s-a făcut un pod peste prăpastia care despărţea pe omul păcătos de Dumnezeu.[15]

Nota 3 din aceeaşi lecţie se încheie cu aceste cuvinte: Asumându-Şi trup păcătos şi făcându-Se de bună voie dependent de Tatăl Său ca să Se păzească de păcat în timp ce era în lume, Isus nu numai că dă un exemplu pentru toţi creştinii, dar este făcut în stare să slujească trupului păcătos prin darul propriului Său Duh şi puterea de ascultare de voia lui Dumnezeu.[16]

Această viziune despre întrupare era în contrast şi cu doctrina catolică a Imaculatei Concepţii, care era, în gândirea adventistă, o negare a întrupării lui Hristos. Această negare a unirii desăvârşite a lui Hristos cu trupul păcătos deschide calea pentru o serie de mijlocitori intermediari a căror datorie este să aducă pe păcătos într-o relație mântuitoare cu Hristos.[17] Studiile trimestrului al doilea al anului 1913 erau devotate Sanctuarului şi mijlocirii lui Hristos. Într-una din lecţiile despre doctrina Catolică se spunea: Care este învăţătura Babilonului modern cu privire la aceeaşi doctrină fundamentală?  Prin dogma despre imaculata concepţie a fecioarei Maria, Roma învaţă că mama lui Isus a fost păstrată fără pata păcatului original şi că avea un trup fără păcat. Ca urmare a fost despărţită de restul omenirii. Ca urmare a acestei despărţiri a lui Isus de trupul păcătos, a fost instituită preoţia romană astfel ca să existe cineva care să mijlocească între Hristos şi păcătos.[18]

Apoi, ca răspuns la un citat dintr-o sursă catolică care declara „revoltătoare” credinţa că Hristos a luat trup păcătos, nota încheie: Astfel, scoţând pe Hristos din acelaşi trup şi sânge pe care le avem noi… Babilonul modern neagă, în realitate, adevărul vital al creştinismului, pretinzând, în acelaş timp, că îl susţine. Aceasta este „taina nelegiuirii.”[19]

Trimestrul patru din anul 1913 a fost devotat studiului Epistolei către Romani. În prima parte este o întrebare despre „Hristos născut din sămânţa lui David după trup” (Rom.1:3). Nota 5 spunea: Hristos a fost,  prin mama Lui, de neam împărătesc. Dar El a fost mai mult decât atât. El a fost de acelaşi trup ca sămânţa lui David în şi prin care, timp de generaţii, a curs sângele unei omeniri păcătoase – Solomon,  Roboam, Ahaz, Manase, Amon, Ieconia și alții. Fiul lui Dumnezeu a luat același trup ca ei, ca să poată întâmpina ispita pentru noi și să biruiască cu putere divină orice încercare pe care trebuie să o suportăm și noi. Hristos este Fratele nostru în trup, Mântuitorul nostru din păcat.[20]

Epistola către Romani a fost din nou subiect de studiu în primul trimestru al anului 1914. Aici găsim comentariul cu privire la Romani 8:3-4:  Ceea ce Legea nu putea face în omul păcătos, Dumnezeu a făcut trimițând pe propriul Său Fiu. Acest Fiu a luat trupul omului păcătos și a biruit acolo unde omul a căzut, a învins păcatul în trup și în felul acesta a venit în trupul acelora care-și vor deschide inimile să-L primească, cu aceeași putere, și să biruiască păcatul acolo.[21]

Aceste extrase din studiile Școli de Sabat sunt în armonie cu toate câte au fost învâțate de către scriitorii adventiști care s-au exprimat cu privire la natura umană a lui Hristos  de-a lungul anilor.

Extrase din câteva cărți

Asemenea studiilor Școlii de Sabat, nici o altă carte n-a fost tipărită de casele de editură ale Bisericii fără o revizuire prealabilă a conținutului de către un comitet de lectură. Acesta dă asigurarea că integritatea cărții este în armonie cu învățătura oficială. Nu avem în intenție ca lucrările lui Waggoner, Jones, Prescott, sau Ellen White, care au fost redate în capitolele precendente, să fie iar sursa citatelor. Va fi suficient să menționăm lucrările cele mai reprezentative.

1. Privind spre Isus, de Uriah Smith

Uriah Smith a fost nu numai editor la Review and Herald timp de 35 de ani și autorul multor cărți privitoare la profeție, ci și al doilea în conducerea Conferinței Generale timp de 21 de ani, în funcția de secretar. Iată două extrase din cartea lui Privind spre Isus, publicată în anul 1897. În asemănarea trupului păcătos… El a coborât până la cele mai mari adâncimi ale stării căzute a omului și a devenit ascultător până la moarte, chiar moartea rușinoasă de pe cruce.[22]

El (Isus) a venit în asemănarea trupului păcătos, ca să demonstreze înaintea tuturor părților în luptă că era posibil pentru oameni, în trupul acesta, să țină legea. El a demonstrat acest lucru  păzind-o. În planul existenței și în natura noastră, El a dat pe față o astfel de ascultare de orice principiu încât nici măcar ochiul Divin n-a putut detecta vreun defect. Întreaga Sa viață a fost o transcriere a acelei legi, în natura ei spirituală și în cererile ei sfinte drepte și bune. El a condamnat astfel păcatul în trup, arătând în felul acesta că și omul putea să trăiască astfel.[23]

2. Întrebări și răspunsuri, de  Milton C. Wilcox

La început, Milton C. Wilcox a fost editor asistent la Review and Herald în asociere cu Uriah Smith. Mai târziu a devenit primul editor la Present Truth în Anglia, apoi la Signs of the Times, Pacific Press în California, timp de un sfert de secol. În anul 1911 a publicat cartea Întrebări și Răspunsuri, o compilare de răspunsuri date de editor la întrebările puse de cititori, atunci când avea răspunderea la Signs of the Times. Iată un extras tipic, un răspuns dat la o întrebare pusă de un cititor cu privire la subiectul din versetele din Evrei 2:14-17 care declară că Isus a fost făcut asemenea fraților Săi.  Logosul cel veșnic S-a  făcut trup, același cu al nostru; căci a fost născut din femeie, născut sub lege, sub condamnarea ei, întocmai ca orice om, având trup cu toate înclinațiile omenești; părtaș la trupul și sângele omenirii; în toate lucrurile făcut asemenea fraților Lui, a suferit fiind ispitit și a avut parte de toate ispitele exact ca tine și ca mine. A trebuit să le facă față prin credință în voia și Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este nici o înclinație în trupul omenesc, care să nu fi fost și în El. Iar El le-a biruit pe toate.[24]

3. Lecturi Biblice pentru Cercul Familiei

În anul 1915, Review and Herald a publicat o carte de studii biblice intitulată Lecturi Biblice pentru Cercul Familiei.[25] Până să apară a doua ediție în anul 1936, cartea fusese deja vândută în 1.250.000 de exemplare. A treia ediție a apărut în anul 1946.[26] Timp de aproape o jumătate de secol această carte a constituit baza pentru învățătura biblică a Bisericii.  Mulți adventiști au folosit-o pentru a dezvolta cunoașterea doctrinei bisericii și pentru a răspândi mesajul advent. Nici o altă publicație denominațională n-a fost recomandată cu mai mare încredere. Introducerea la ediția din 1946 declară că lucrarea a fost revizuită recent cu minuțiozitate, extinsă… de un comitet larg de critici specializați și de cercetători ai Bibliei.[27]

Cu greu se poate găsi un document mai reprezentativ al învățăturii Bisericii. Lecțiile sunt prezentate sub forma de întrebări și răspunsuri cu note explicative. Doctrina Întrupării, intitulată O viață fără păcat este reprodusă în întregime în cele ce urmează:[28]

1. Ce mărturie este dată despre viața lui Hristos pe pământ? …care n-a săvârșit păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug (1 Petru 2:22).
2. Ce este adevărat cu privire la toți ceilalți membri ai familiei omenești?

Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23).

3. Cu ce întrebare i-a provocat Isus pe vrăjmașii Săi? Cine dintre voi Mă poate acuza de păcat? (Ioan 8:46).
4. Cât de intens a fost ispitit Isus? …a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).
5. La întruparea Sa ce fel de natură a luat Hristos? Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca prin moarte să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul (Evrei 2:14).
6. Cât de profund S-a împărtășit Isus de natura noastră omenească? Prin urmare a trebuit să se asemene fraților Săi în toate lucrurile ca să poată fi în ce privește legăturile cu Dumnezeu un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului (Evrei 2:17).

NOTĂ: În natura Sa umană, Hristos S-a împărtășit de natura noastră păcătoasă căzută. Dacă n-ar fi fost așa, El n-ar fi fost făcut asemenea fraților Lui, n-ar fi fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, n-ar fi biruit așa cum trebuie să biruim și noi și deci nu este un Mântuitor complet și perfect de care are omul nevoie și pe care trebuie să-L aibă ca să fie mântuit. Ideea că Hristos S-a născut dintr-o mamă imaculată și fără păcat care n-a moștenit înclinații spre păcat și din această cauză n-a păcătuit Îl scoate din domeniul unei lumi căzute și chiar din locul în care este nevoie de ajutor. Prin natura Sa omenească, Hristos a moștenit ceea ce moștenește orice copil al lui Adam – o natură păcătoasă. În ceea ce privește natura Sa divină, prin însăși conceperea Sa, El a fost născut din Duhul. Și toate acestea ca omenirea să fie așezată pe un teren avantajos și să se demonstreze că, oricine este ,,născut din Duhul” poate câștiga aceeași biruință asupra păcatului în trupul lui păcătos. Deci fiecare trebuie să biruiască așa cum și Hristos a biruit (Apoc. 3:21). Fără această naștere, nu poate fi biruință asupra ispitei și nici mântuire din păcat (Ioan 3:3-7).

7. Unde anume, în Hristos, a condamnat Dumnezeu păcatul și a câștigat biruința pentru noi? Căci, lucru cu neputință legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând din pricina păcatului pe Însuși Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Romani 8:3).

NOTĂ:  Dumnezeu, în Hristos a condamnat păcatul nu printr-o pronunțare împotriva lui ca un judecător stând pe scaunul de judecată, ci venind și trăind în trup, asemenea trupului păcătos, totuși, fără să păcătuiască. În Hristos, El a demonstrat că se poate, prin harul și prin puterea Sa, rezista ispitei, birui păcatul și trăi o viață curată.

8. Prin a Cărui putere a trăit Hristos o viață desăvârșită? Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi (Ioan 5:30). Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatăl care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui (Ioan 14:10).

NOTĂ: În natura Sa omenească, Hristos a fost dependent de puterea divină ca să facă lucrările lui Dumnezeu, cum este orice om care vrea să facă același lucru. El n-a folosit nici un mijloc ca să trăiască o viață sfântă care nu este la îndemâna oricărei ființe omenești. Prin El oricine poate avea pe Dumnezeu locuind în el și lucrând în el după plăcerea Lui și voința și înfăptuirea (1Ioan 4:15; Filipeni 2:13).

9. Ce scop altruist a avut Isus mereu înaintea Sa? Căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes (Ioan 6:38).

Lecția aceasta este o bună ilustrare a diferitelor aspecte ale hristologiei adventiste. Cu toate acestea, întrebarea a șasea a fost, fără îndoială, considerată a fi de primă importanță, având și o notă explicativă. Aceste note erau în armonie cu hristologia adventistă, prezentată consistent de către pionierii soliei, încă dela originea mișcării până la cea de a treia ediție a acestei lucrări în anul 1946.

Așa cum vom vedea, pe baza acestor note explicative, un număr de teologi evanghelici i-au condamnat pe adventiști pentru că nu sunt creștini autentici deoarece ei atribuiau lui Isus o natură umană, păcătoasă. Aprecierea lor era corectă când spuneau că declarațiile redate în această lecție erau reprezentative pentru Biserică.

[1] Vezi Ralph Larson, Cuvântul S-a făcut trup, p.67. 111

[2] J.H. Durland în Signs of the Times, 12 sept. 1895

[3] Ibid., 26 sept. 1895

[4] Ibid., 10 octombrie 1895

[5] Ibid.

[6] Ellen G.White, In Heavenly Places, p.155

[7] Idem., Mărturii pentru Comunitate, Vol.2, p. 202

[8] Ibid., p. 509

[9] Idem., Hristos Lumina lumii,  p. 49

[10] G.C.Tenney în Bible Echo, 15 mai 1889

[11] Vezi Ralph Larson Cuvântul S-a făcut trup, pp. 34-154

[12] Lecțiunile Școlii de Sabat trim.2, 1896. Toate citatele din studiile Școlii de Sabat din acest capitol sunt citate de William H. Grotheer în Interpretive History of SDA Doctrine of Incarnation, pp.38-41

[13] Ibid., Trim.2, 1909, p. 8

[14] Ibid., p. 20

[15] Ibid., Trim.1,  1913 p. 14

[16] Ibid., p. 15

[17] Ibid., p. 14

[18] Ibid., Trim. 2, 1913, p. 25

[19] Ibid., p. 26

[20] Ibid., Trim. 4, 1913, p.6

[21] Ibid., Trim. 1, 1914, p.16

[22] Uriah Smith, Privind spre Isus, p. 23

[23] Ibid., p. 30

[24] Milton C.Wilcox, Întrebări și răspunsuri  Vol. 1, p. 19.20

[25] Prima ediție a Lecturilor biblice pentru familie datează din anul 1880. Până în 1915 diferitele ediții erau fără note

[26] Lecturi biblice pentru familie, ediția a treia (1936), p. 11

[27] Ibid.

[28] Ibid., p.115, 116