Introducere
Copiază link

Introducere

Această carte a fost publicată pentru prima dată pe la mijlocul anilor 1980, când numele Desmond Ford şi Robert Brinsmead se auzeau adeseori, deoarece adventiştii de ziua a şaptea vorbeau despre evenimentele curente din biserică. Prezentările lor rostite sau scrise au fost cauza formării a ceva mai mult decât doar o încreţitură pe suprafaţa râului adventismului. Majoritatea membrilor ştiau că ideea Dr. Ford, potrivit căreia, 1844 nu marca începutul judecăţii de cercetare a fost respinsă de către conducătorii bisericii şi că el nu mai avea acreditare de pastor/profesor în biserică. Deoarece un număr considerabil de tineri pastori au acceptat logica şi dovezile sale folosite pentru apărarea poziţiei sale, unele grupuri s-au separat  de biserica organizată intrând într-o „părtăşie a evangheliei”, iar unii pastori au părăsit Biserica Adventistă pentru a deveni pastori şi profesori în alte denominaţiuni. Cum era şi firesc, nu mică a fost tulburarea şi confuzia membrilor bisericii, multe întrebări fiind ridicate, iar oameni cu o gândire profundă căutând răspunsuri la întrebările ridicate.

Deşi cei mai mulţi cunoşteau „respingerea anului 1844” de către Dr. Ford, aproape că nu se discuta deloc despre cauzele fundamentale care l-au condus pe el la această concluzie. La nivel academic au existat unele discuţii cu privire la concepţiile sale despre îndreptăţire, dar nu s-a făcut nicio analiză temeinică a concepţiilor sale privind mântuirea sau neprihănirea prin credinţă.  Dar realitatea este că aceste concluzii ale sale privind anul 1844 şi judecata au fost modelate şi chiar constrânse de concepţiile sale despre modul în care este mântuit omul. Cu toate acestea, deoarece aceste concepţii au fost puţin analizate, aproape că nu s-a gândit nimeni că înţelegerea sa privind neprihănirea prin credinţă l-a condus la respingerea judecăţii de cercetare.

Desigur că această concepţie despre evanghelie a Dr. Ford nu era originală. Ea reprezenta concepţia standard, tradiţională, a majorităţii protestanţilor conservatori şi dorinţa sa exprimată era de a face ca această înţelegere a evangheliei să devină şi concepţia principală a Bisericii Adventiste. Această carte a constituit o încercare de a compara concepţia evanghelică a evangheliei (concepţia lui Ford) cu înţelegerea adventistă a  evangheliei. Convingerea autorului este că evanghelia adventistă este cu adevărat unică în lumea creştină şi că cei trei îngeri lucrează pentru a împărtăşi această „evanghelie veşnică” unică lumii întregi.

Aceasta este cea de-a patra ediţie a acestei cărţi despre evanghelie. Dacă  subiectul tratat de carte l-a constituit controversa privind neprihănirea prin credinţă din anii 1980, de ce este ea relevantă astăzi? Deoarece evanghelia Dr. Ford a fost analizată atât de puţin la acea vreme, mulţi au crezut că se situau pe un teren solid respingând concluziile sale referitoare la judecată dar acceptând în acelaşi timp concepţia sa despre evanghelie. Înţelegerea evanghelică a evangheliei s‑a întărit mult în cadrul lumii adventiste în timpul ultimilor douăzeci de ani, şi, îngrozitor, devine concepţia principală într-o mare parte din adventism. Din cauza interacţiunilor sporite cu creştinii evanghelici şi a copierii ideilor lor privind dezvoltarea bisericii, evanghelia protestantismului evanghelic a devenit foarte atractivă pentru mulţi adventişti. Această carte rămâne un efort de a compara evanghelia creştină populară  cu  evanghelia specifică adventistă (biblică). S-ar putea ca acum să fie mai importantă decât a fost când s-a publicat pentru prima dată în 1985.